Masonul este împăciuitor

Prin funcţia temporară de Mare Secretar General, am implicit şi demnitatea de Preşedinte al „Marelui Tribunal Naţional”, la nivelul Jurisdicţiei. Cei care deţin Gradul al 31-lea RSAA cu titlul de „Mare Inspector Inchizitor Comandor” ştiu prea bine că în timpul sesiunilor de lucru, VLS se deschide întotdeauna la „ORATIO MONTANA” sau „Predica de pe munte” (Evanghelia după Matei, capitolele 5-7). Nu este nici un secret, este un fapt. Asta pentru că Fraţii sunt chemați să trăiască în pace și să fie mereu împăciuitori unii cu alţii. Dar zi de zi realizăm că este o misiune foarte greu de îndeplinit. Scopul „confruntării” între Fraţi nu este deloc judecata în sine, ci oferirea iertării iar împăcarea trebuie să aibă în vedere propria conştiinţă. De remarcat că sensul biblic al cuvântului „împăciuitor” este unul larg, referindu-se de fapt la toate tipurile de relaţii existenţe: relaţia omului cu Sinele, relaţia cu semenii şi, nu în ultimul rând, relaţia cu divinitatea. A fi „împăciuitor” nu înseamnă simplist doar a fi un „iubitor de pace”, neimplicat şi cu o atitudine pasivă, ci mult mai mult: a fi un făuritor de pace printr-o atitudine activă şi constructivă în acest sens. Orice „împăciuitor” se confruntă inevitabil cu problema dificilă a compromisului, prin prisma Legii morale care, teoretic, ne inspiră şi ne orientează în căutarea Adevărului… şi totuşi, nu amâna să-ţi împaci conştiinţa ta de om şi mason, Fratele meu! Acolo unde profanii văd doar contradicţii, un mason intuieşte punctele comune care pot duce la uniunea inimilor. Un mason ştie întotdeauna când să vorbească, dar şi când să tacă, un mason se luptă ca să menţină echilibrul între Iubire şi Justiţie. Aşa să fie! FN