Pentagrama

Pentru cei mai multi oameni pentagrama este asociata cu magia neagra si venerarea lui Satan. Pentagrama este un simbol des întâlnit pe felurite steaguri naţionale, sigle sau clădiri. Chiar şi Pentagonul, are o formă ce are la bază acest simbol.
O pentagramă este o stea cu cinci colturi desenată cu ajutorul a cinci linii drepte. Cuvântul provine din limba greaca unde pentagrammon înseamnă "cu cinci linii". Simbolul în sine este antic, dar semnificaţiile malefice pe care noi le ştim in general sunt recente. Prima folosire a pentagramei a fost descoperit de istorici în jurul anului 3500 î.Hr. într-un oraş numit Ur, în vechea Mesopotamie, folosita ca ornament pentru oale şi este legata de prima creere a limbii vorbite. Mai târziu a fost folosită ca semn de roialitate, tot de aceeaşi Mesopotamie si apoi a reprezentat chiar puterea imperială, care a ajuns în cele patru colţuri ale lumii.
În esenţă, pentagrama este un simbol religios păgân. În zilele noastre, termenul „păgân” a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului – o eroare gravă. Cuvântul provine, de fapt, din latinescul paganus, care înseamnă locuitor al zonelor rurale. „Păgânii” erau, de fapt ţăranii needucaţi care practicau vechea religie întâlnită la ţară si anume a venerării naturii. Deci, la origine este un simbol precreştin asociat cu venerarea naturii.
Anticii considerau că lumea are două componente – cea masculină şi cea feminină. Zeii şi zeiţele lor colaborau pentru a menţine echilibrul de forţe. Yin şi Yang. Când masculinul şi femininul se aflau în echilibru, în lume domnea armonia; dezechilibrul lor ducea la haos. Pentagrama este reprezentativă pentru componenta feminină a tuturor lucrurilor, un concept pe care istoricii religiei îl numesc femininul sacru, caci in sensul său de bază, pentagrama o simbolizează pe Venus, zeiţa iubirii şi a frumuseţii.
Deci, pentagrama are insa si o dimensiune esoterica si in general ea reprezinta cele patru elemente primordiale (pamant, foc, apa, aer) plus ceea ce este numit “suflet” Alaturarea celor cinci elemente da acum nastere luminii si ordinii in Univers. Am mai putea vorbi aici si despre omul vitruvian sau sau Homo Universalis, care formeaza tot o pentagrama. Leonardo da Vinci a dat o schiţă a lui dar ce nu se ştie e faptul că această schiţă a acţionat asemeni unei muze pentru matematicianul Fibonacci şi pentru celebrul raport de aur sau numărul Phi (M/m=1,618) care ar a fi formula după care a fost creat universul.
In textele Sumeriene pentagrama reprezinta cele 5 planete vizibile, iar acordand aceasta cu matematicianull si filozoful grec Pitagora, 5 reprezinta numarul omului din motivul diviziunii corpului sau (cap, maini, picioare) si totodata fiecare dintre cele cinci varfuri ale pentagramei reprezentand unul dintre cele 5 elemente care constituiau omul: focul, apa, aerul, pamantul si etherul.
Acest simbolism particular a persistat de-a lungul secolelor si a avut o mare influenta asupra teologiei si diverselor traditii.
Primii crestini au folosit pentagrama ca emblema ce reprezenta Christul, iar mai tarziu pentaclul a devenit foate important pentru multe doctrine esoterice medievale si renascentiste.
In traditia Kabbalistica Evreiasca, pentagrama reprezinta cei 5 sephiroti din partea de sus a Arborelui Vietii, cinci numere care sunt indivizibile, reprezentand fortele arhetipale: justitia, indurarea, intelepciunea, intelegerea si splendoarea.
Kabbalistii crestini au incercat sa foloseasca misticismul evreiesc pentru a dovedi ca divinitatea Christului este legata in mod special de pentagrama, aceasta simbolizand pentru ei Christul ca Duhul Sfant manifestat in trup. Ca trasatura favorita a fost adaugarea literei ebraice Shin , simbolizand focul si Duhul Sfant, la cele patru litere biblice ale numelui lui Dumnezeu YHVH, pronuntat Jehovah, devenind YHSnVH -Yehoshua sau Iisus.
Dar intre pentagrama si crestinism au fost multe conexiuni inainte de cruce, care era doar o emblema preferata, folosita pentru bijuterii si amulete. Ea era asociata celor cinci rani ale lui Christos si pentru ca putea fi trasata dintr-o singura miscare a penitei, cu Alpha si Omega ca unul.
Adoptia pentaclului ca simbol satanic este relativ recenta, inscriptiile sale fiind reprezentarea magiei negre, care simbolizeaza triumful materiei si dorintele individuale peste dogmele religioase.
In Francmasonerie pentagrama se refera la Steaua Arzatoare sau Luminoasa, si cateodata simbolizeaza descendenta divina a lui Christos in lumea materiala, iar ca adaos la simbolismul pitagorean, ea reprezinta Steaua Bethlemului, care i-a calauzit pe magi spre locul nasterii lui Iisus.
Trebuie sa intelegem ca pentagrama este un simbol transcultural. S-ar parea ca “vinovat” pentru introducerea ei in culturile europene este Pitagora, care a adus-o in urma unei calatorii efectuate in Babilon si Egipt. Dupa Pitagora pentagrama are sensul de “binecuvantare divina”, sens care s-a pastrat pana in sec. al XVI lea cand Paracelsus il introduce in alchimie.
Pana la inceputul sec. al XIVlea cand Filip al IV lea a finalizat disputa cu Templierii, pentagrama era simbol crestin si acesta este motivul pentru care il gasesti pe zidurile vechilor catedrale.
Masoneria foloseste pentagrama si cu varful in sus si cu el in jos. Cu varful in jos reprezinta de fapt “Steaua Estului” .


Nu pentagrama te face satanist cum nici purtatul unei cruci nu te face credincios…poate fi una din concluzii.

Crucea intoarsa

"Mare este puterea crucii Tale, Doamne, ca s-a înfipt in loc si lucreaza în lume. Ea face din pescari Apostoli si din pagani mucenici, ca sa se roage pentru sufletele noastre."

Crucea este si la ora actuala cel mai raspandit simbol sacru vizibil, insotind mersul existentei umane si reprezinta un punct de referinta de o fundamentala importanta, nu doar religioasa, ci si istorica si culturala. Cuvantul in sine deriva cel mai probabil din limba sanscrita, din "krugga" care insemna "baston"; grecii o numeau "stauròs", "par"; evreii "es" (copac). Aceste denumiri indica originea ei primitiva ca instrument al supliciului: un copac sau un par de care erau tintuiti condamnatii cu piroane, ori legati cu funii ori trasi in teapa. De-abia in epoca romanica a fost recunoscuta crucea drept simbol al triumfului vietii asupra mortii si, prin extinderea conceptului, al insasi vietii eterne.
Majoritatea profanilor care vad o cruce asezata invers se gandesc imediat la ceva rau, la ceva ce tine de diavol sau de puteri malefice, oculte. Crucea asezata cu susul in jos apare adesea in filmele horror prezentata ca un simbol satanist, insa nu este deloc asa. Crucii asezate invers i se mai spune si Crucea Sf. Petru, deoarece acesta fiind un discipol al lui Hristos si un martir a fost rastignit la Roma cu capul in jos, la propria lui cerere. Sf. Petru isi justifica alegerea spunand ca "Iisus Hristos a venit jos pe pamant din ceruri, a fost rastignit pe pamant cu crucea stand dreapta, si acum el m-a chemat pe mine, de pe pamant in ceruri. De aceea, crucea mea trebuie sa fie o cruce inversata, ca pasii mei sa se indrepte spre ceruri. Nu sunt demn sa fiu rastignit ca Domnul meu". Nu trebuie deci sa judecam un simbol inainte de a ne informa in legatura cu adevarata sa semnificatie caci latura umana intotdeauna tinde sa distorsioneze semnificatia anumitor lucruri mai ales daca acestea sunt pe pamant de sute de ani si povestea lor este transmisa din om in om. Daca ne gandim la o nastere, observam ca copilul se naste venind pe lume cu capul inainte, in realitate intamplandu-se cu capul "in jos". Iar acest moment este unic si reprezinta viata in toata puterea cuvantului. Crucea inversata a fost si este pentru unii o alegere personala, fiecare dandu-i propria sa semnificatie, fie de umilinta si modestie fata de Dumnezeu sau se folosesc de acest simbol ca semn al razvratirii aratand ca nu cred intr-o putere superioara. Putem considera ca Hristos, în pozitie dreapta, reprezinta natura divina, iar Sf. Petru, în pozitie inversata, desemneaza natura umana, ambele unite în semnul crucii. Din Sf. Evanghelii, cunoastem cã Sf. Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona si frate mai mare al lui Andrei cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei, si se numea Simon pânã când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru. Luand cunostinta de ideea mesianica, Sf. Petru a devenit un adept zelos al acesteia si este primul care l-a numit pe Iisus "Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu" (Matei 16, 17-19). Biserica crestina este de fapt asezata pe credinta tare ca piatra în dumnezeirea Mântuitorului, marturisitã de Sf. Ap. Petru. Dupa Pogorarea Sf. Duh la Rusalii, Petru este cel dintâi care vesteste poporului evreu pe Iisus cel rãstignit si înviat, îndemnându-i pe toti la pocainta si întoarcere la credinta (Fapte 3, 19). Din Ierusalim, dupã întemeierea Bisericii Crestine în ziua Cincizecimii Sf. Petru a mers sã vesteasca Evanghelia Împaratiei în Antiohia, Pont, Galitia, Capadochia, Bitinia si la Roma, unde a suferit si moarte de martir la 29 Iunie în anul 67.