Singuratatea omului

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.

Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.

Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,

Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.

Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,

în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,

Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,

Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!

Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,

Tacut contempla jocul umanelor destine.

Pe cei curati la suflet si luminati la minte

Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.

Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -

Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.

Dar daca te vei tine departe de multime,

Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg

Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.

Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.

Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are

Macar un singur prieten cu inima curata.

Cei care are pâine de astazi pâna mâine

Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,

De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?

De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?

Când zarile din suflet ni-s singura avere,

Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.

Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai

Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.

Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.

Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.

Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.

Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine

Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.

Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.

Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..

Putina apa si putina pâine

Si ochii tai în umbra parfumata.

N-a fost sultan mai fericit vreodata

Si nici un cersetor mai trist ca mine.

Atâta duiosie la început. De ce?

Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece

În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum

De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

Batrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcana.

Acum buzele tale îmi sunt si vin si cana.

Mi-ai umilit mândria si biata ratiune,

Mi-ai sfâsiat vestmântul cusut de-ntelepciune.

 

Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.

Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,

Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea

Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

de Omar Khayyam (1048-1131)
poet, matematician si filosof persan

Din lumea necuvantatoarelor cu si fara caracter...povesti de adormit copii mari si mici

Dragii mei,

Pentru ca poate este foarte tarziu, as vrea sa va amintesc doua povestioare cu talc la rang de anecdote rasuflate astazi care au autor necunoscut si pe care sunt convins ca multi dintre voi le-au auzit. Pe prima chiar am (re)ascultat-o de curand, recitata in versuri de catre un Frate drag la un punct geometric.

SCORPIONUL SI BROSCUTA

Un scorpion si o broasca testoasa devenisera atat de buni prieteni incat facusera un juramant de a nu se desparti niciodata. Asa ca , atunci cand s-a intamplat ca unul din ei sa trebuiasca sa-si paraseasca meleagurile natale, celalalt i-a promis ca va merge impreuna cu el.Nu au avut multa cale de strabatut si au ajuns in dreptul unui rau larg.Scorpionul era tare necajit.
"Vai mie" , a spus el , "tu , prietene , poti sa inoti cu usurinta , dar cum ar putea un biet scorpion ca mine sa treaca peste acest rau ?"
"Nu-ti fie teama" , i-a raspuns broasca testoasa , " aseza-te pe spatele meu mare si eu te voi trece pe celalalt mal teafar si nevatamat".
In cateva clipe , scorpionul s-a instalat pe carapacea spatioasa , iar broasca testoasa a intrat in apa si a inceput sa inoate.Cand a ajuns la jumatatea raului, ea a auzit cu surprindere o bataie usoara in carapacea ei si l-a intrebat pe scorpion ce se intampla.
"Ce sa se intample ?" , i-a raspuns scorpionul , "Imi ascut acul ca sa vad daca pot sa-ti strapung carapacea tare".
"Prieten nerecunoscator", i-a reprosat broasca testoasa, "am totusi atat puterea de a te salva , cat si pe cea de a-ti da ce meriti."Si , fara sa mai stea pe ganduri, broasca testoasa s-a scufundat sub apa , lasandu-l pe scorpion in mijlocul valurilor...

***

LEUL SI BROSCUTA
A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare.
Leul era mare si fioros, si toate celelalte animale se temeau de el. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun.
Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. "Vai de mine," isi spuse ea. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Ce ma fac?"
Broscuta s-a gandit si s-a gandit. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. Dar daca se ducea fara mancare, el ar fi inghitit-o pe ea in loc.
Intr-un final i-a venit o idee. "Stiu," si-a zis ea. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". Si hop, hop, hop a plecat spre grota Leului.
Leul statea la intrare si astepta. "Ai intarziat, Broscuto," a racnit el. "Si unde-mi este mancarea?"
"Vai, domnule Leu, un lucru teribil mi s-a intimplat," a spus Broscuta. "Cind am plecat dimineata de la balta, un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam."
"Cum?" a racnit Leul. "Un alt leu in padure?"
"Oh, da," a spus Broscuta. "Are ochii mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai."
Leul a sarit in picioare. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta," i-a ordonat el. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!"
Si hop, hop, hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei.
Cand au ajuns, Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. "Nu vad acel leu niciunde," a zis ea. "Probabil se ascunde pe fundul baltii."
Leul s-a uitat jos in apa. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el, care il privea. Avea ochii mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui.
Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa, dar el nu stia de asta. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii!
Ah, cat de prost s-a simtit Leul. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede.
Broscuta era tare multumita de isprava ei. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze, s-a dus hop, hop, hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite.

P.S. Intelesuri profunde dar oare care-i morala, voi ce ziceti...? Aaaaaaaa, si va rog mult, nu mai fiti scorpioni! Eu ma straduiesc pe cat posibil si sper sa-mi iasa pana la urma!