Reflecţii dupa 20 de ani

La ceas aniversar, cred că ar fi potrivit să vorbim despre Tradiţie… Masoneria este ultima instituţie care păstrează un strîns raport cu Tradiţia - o afirmaţie veridică atâta timp cât rămîne ancorată în ezoterism, în misteriile iniţiatice. Interesul manifestat pentru o „spiritualitate” cu un conţinut îndoielnic sau folosirea excesivă a unor termeni specifici cer o privire foarte atentă pentru a îndepărta orice urmă de falsitate. Tradiția reprezintă transmiterea din generație în generație a Cunoașterii și a experimentării sacralităţii. Dar nu se limitează doar la conservarea sau comunicarea unor învățături ancestrale, ci integrează mereu noi elemente de-a lungul istoriei. Folosind simbolul - expresia sacrului ca vector de comunicare, realizată prin actul ritual, Tradiţia face să fie din nou ceea ce a fost şi astfel se identifică cu viața Ordinului. Ideea unei recreeri a valorilor eterne, purtată de Tradiţie, se alătură celei a renaşterii Omului, regenerat prin iniţiere. Atașată originilor sale, Tradiția înseamnă ceea ce este primit, precum și ceea ce este difuzat. O transmisie regulată și neîntreruptă, într-o succesiune aparte care denotă trecerea vremii. Un proces complex de îmbogățire permanentă, supus curentelor intelectuale. Societatea civilă devine materialistă și individualistă, se rupe de valorile tradiționale, deşi profund înrădăcinate în subconștientul colectiv. O societate care se bazează pe verbul „a avea”, pe consumul de bunuri și petrecerea timpului liber. Satisfacerea imediată a dorințelor, care devin nevoi, este esențială! Respectul pentru ceilalți se risipește, dialogul devine anevoios și viața nu mai are aceeași valoare. Influența spiritualității slăbește, principiile morale se relaxează, fraţii se despart, toleranța dispare. Traiul este din ce în ce mai agitat, iar asta ne împiedică să avem timp pentru reflecție. În plus, gama variată de tehnologii media oferă soluții ocupaționale din ce în ce mai atractive și mai ingenioase. Dar unii tineri nu sunt mulțumiți de viața lor superficială și îşi pun întrebări despre sensul existenţial, despre responsabilitate și îndatoriri sau despre drepturile lor în societate. Printre acești tineri care nu se „supun” tendințelor vremii, printre oamenii care cugetă și își pun întrebări, putem găsi viitorii francmasoni. Ţinutele unde Supremul Consiliu al României este prezent oferă ocazia de a aminti caracteristicile tradiționale ale Ritului nostru, de a evoca unele momente istorice și mai ales de a sublinia valoarea nepreţuită a invariabilităţilor care îl constituie. Ordinul Scoțian se raportează la „Marile Constituții” latine din 1786, revizuite de Conventul Universal al Supremelor Consilii, reunite la Lausanne în 1875. Preambulul acestora anunţă punctele fundamentale, pe care le voi cita în continuare: „Considerând că este important pentru păstrarea stabilităţii și onoarei Ritului Scoțian Antic și Acceptat să se determine cu exactitate drepturile și îndatoririle fiecărei Puteri regulare, precum și ale fiecărui Membru în parte, Luând ca fundament al deliberărilor și rezoluţiilor noastre cele șapte puncte inalienabile ale Ordinului și următoarea Declaraţie de Principii, Să se ştie că:

1) Francmasoneria este o instituție a fraternității universale, ale cărei origini coboară până la leagănul civilizaţiei umane; doctrina sa este recunoașterea unei Forțe superioare, a cărei existență o proclamă sub denumirea de Marele Arhitect al Universului;

2) Indiferent de patria lor, toți masonii formează o singură familie de frați, răspândiți pe suprafața Pământului, care compun Ordinul Masonic;

3) Fiecare Suprem Consiliu guvernează Atelierele din obedienţă prin Regulamentele Generale; puterea sa este suverană și independentă pe toată întinderea Jurisdicției sale teritoriale, fără a putea încălca legile generale ale Scoțianismului și Statutele fundamentale ale Ritului;

4) A atenta la independența unui Suprem Consiliu, regular și recunoscut, înseamnă a atenta la independența tuturor celorlalte, înseamnă a tulbura întregul Ordin;

5) Autoritatea unui Suprem Consiliu se poate exercita legal numai asupra masonilor din obedienţa sa;

6) Prima îndatorire a unui adevărat Mason este loialitatea față de patria sa; el pune printre obligațiile sale cele mai sacre respectul faţă de jurămintele care îl leagă de Ritul său, de Loja unde a primit Lumina, de Puterea masonică care l-a consacrat;                                                                                                                

7) Misiunea tuturor Atelierelor de RSAA este de a lucra la îndeplinirea scopului Ordinului nostru; cea a Supremelor Consilii, de a preda doctrina masonică în Ateliere şi de a dirija activitatea acestora prin menţinerea purităţii principiilor şi respectarea statutelor fondatoare ale Ordinului.”

Astfel, predecesorii noștri au considerat esențial să fixeze Regulile și Obligațiile fără de care un Ordin nu poate fi nici constituit, nici statornicit, delimitând cadrul precis al devizei Ritului nostru: ORDO AB CHAO. Supremul Consiliul al României a fost mereu Protectorul și Conservatorul RSAA, de la Primul până la cel de al 33-lea Grad, chiar și atunci când Obedienţa noastră Simbolică, reconstituită cu autonomie administrativă sub denumirea de “Marea Lojă Naţională” în 1923 şi ulterior, în 2002, a păstrat toate regulile care definiseră Ritul la Lausanne și chiar le-a întărit prin Declarația sa de Principii. Ca urmare, aceste două structuri masonice, bazate pe un normativ identic, au gestionat împreună tot ansamblul de Grade scoțiene. Două Instituții, legate prin Rit, independente prin interdependență, care au permis celor 33 de Grade să mențină chiar şi în exilul parizian o adevărată continuitate doctrinară. Astfel, Ordinul nostru Scoțian a putut fi perceput, primit și apărat în integralitate, conform celor trei atribute distinctive: tradițional, inițiatic și spiritual. Printre diversele curente masonice din România, noi rămânem un nucleu solid și coerent, care nu a negat dimensiunea spirituală a Omului dar nici nu l-a abandonat pe „Marele Arhitect al Universului”, lăsând fiecăruia deplina Libertate de conștiință. Ritul nostru afirmă perfectibilitatea Omului, a fiecăruia dintre noi, individual și colectiv. O Instituție care susține Tradiția se înscrie obligatoriu într-o filiație legitimă, inițiatică, elocventă și iluminatoare. O Instituție care pretinde strădanie zilnică din partea adepților săi, astfel încât, acționând asupra lor înșiși, să-și schimbe treptat nivelul de percepție și conștiință interioară „iar privirea lor să se îndrepte spre Lumină”. Conform unuia dintre cele mai vechi ritualuri scoţiene, primite de Lojile noastre Simbolice, în timpul Ceremoniei de inițiere la Gradul I se preciza la un moment dat:

«Venerabilul Maestru: „Frate Prim Supraveghetor, tu, care eşti una dintre primele Coloane ale acestui Templu, acum că răbdarea și curajul aspirantului l-au scos învingător din această luptă dificilă a omului-profan cu omul-mason, îl consideri demn de a fi admis printre noi?”

Primul Supraveghetor: „Da, Venerabile Maestru.”

Venerabilul Maestru: „Dar ce-i lipsește pentru asta? Ce anume ceri pentru el?”

Primul Supraveghetor: „Lumină. ”»

Noi ne bazăm întotdeauna pe simbolul universal al Luminii… Acest simbol, deja prezent în diverse mitologii antice, ne plasează într-o veche linie de mistici, aflaţi în căutarea Cunoașterii și Iubirii fraterne. Dar oare astăzi s-a întrerupt descendența „căutătorilor de Lumină”? Așa am putea crede, judecând prin prisma disputelor şi conflictelor ideologice, care divizează oamenii într-un mod periculos. Starea alarmantă a Lumii noastre arată excesele în care civilizația globalizată s-a adâncit permanent. Bazată pe individualisme în detrimentul căutării Binelui comun, demonstrează o sărăcire tot mai mare a gândirii, sărăcire împotriva căreia au luptat Fraţii noștri, de-a lungul multor generaţii. Rezultanta de care filosoful german Albert Schweitzer se temea deja în 1923 a devenit la nivelul anului 2022 o cruntă realitate: „Un adevăr rămâne totuşi de neclintit: tot ceea ce se întâmplă în istorie se bazează pe ceva spiritual. Dacă acel ceva spiritual este puternic, atunci creează istoria; dacă este slab, o îndură. Întrebarea care se pune este dacă vrem să facem istorie sau să o îndurăm.” Incontestabil, acest început de secol XXI marchează o perioadă de ruptură civilizațională cu trecutul. Umanitatea are nevoie să facă noi alegeri şi să descopere noi paradigme, adaptate realităţii înconjurătoare. Asta dacă nu vrea să să meargă pe calea supraviețuirii de sine, un drum fatal pe care, din păcate, s-a angajat deja! Niciun continent, niciun stat, nicio instituție, nici măcar a noastră(!), nu vor fi cruțate pentru că forțele materiale vor deveni imposibil de controlat. Cu scopul de a găsi un remediu eficient, Omul secolului al XXI-lea va trebui mai întâi să-şi împlinească metamorfoza interioară pentru a regenera specia umană. O schimbare de comportament şi nu de formă, în urma reașezării valorilor conform unui lung proces de reflecție. Nu este vorba aici de concept utopic, ci de o altă naștere spirituală, care va trebui provocată în fiecare dintre noi, în sânul Lojilor noastre. Iar apoi să-i convingem pe semeni că trezirea conștiinței devine practic situaţie de urgenţă pentru a ne schimba modul de gândire și de acțiune. Dictonul „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi pe zei”, gravat pe frontispiciul Templului din Delphi, devine un îndemn mai necesar ca niciodată. Tot simbolismul inițiatic al Ritului Scoțian Antic și Acceptat se învârte în jurul conceptului de moarte a „omului vechi” din noi pentru a-i permite renașterea la o nouă viață. Încă din vremea uceniciei, Ritul ne-a invitat să lucrăm asupra noastră, să ne cultivăm înțelegerea, să ne cizelăm discernământul pentru a putea da naştere luminii Cunoaşterii în noi și astfel să ne determinăm liber modul de viață, cu luciditate. Pentru a face acest lucru, parcursul nostru inițiatic sugerează să ne întoarcem în profunzimile Sinelui, să privim în interior spre a corecta orice deviere a mentalului. Acest drum trebuie înțeles ca un act de companionaj, care ne implică direct și nu ca un manual de pregătire teoretică. Mulți dintre noi ne dorim cu ardoare să dăm sens și consistență vieții, dar nu este nevoie să căutăm prea departe: angajamentul față de Atelierele noastre, preocuparea de a păstra capitalul uman și spiritual adunat de precursori ne vor asigura acest lucru. Dacă omul secolului al XXI-lea vrea să se salveze din haosul care îl amenință, trebuie să-şi redescopere caracterul sacru al ființei sale, să-și revendice practic existența. RSAA este o invitație la recucerirea Omului de către el însuși, iar ritualul folosit în Loji este traducerea acestei invitații... De asemenea, reprezintă prima îndatorire a Masonului de Rit Scoțian Antic și Acceptat. Reperele spirituale, filosofice și științifice care au inspirat și au reunit oamenii din aceeași perspectivă existențială nu mai pot genera răspunsuri folositoare la provocările actuale... Mai mult ca oricând avem datoria să ne revendicăm moștenirea umanistă, dar mai ales pe cea spirituală. Avem datoria să contracarăm amenințările cu care ne confruntăm, avem datoria să facem o „alianță cu Virtutea și cu oamenii virtuoși” și avem datoria să contribuim la perfectibilitatea Omului. Privind spre viitor, bunăvoinţa individuală și colectivă, exercitată în cadrul Atelierelor, ne va motiva și ne va întări determinarea de a da sens și consistență angajamentului nostru masonic. Un angajament de onoare pe care îl vom completa cu fiecare treaptă a Scării iniţiatice. În calitate de Masoni, avem la dispoziție mâinile noastre pricepute, precum şi șantierele de construcții pe care oricând le putem aduce la viață... „Scopul este de fapt calea”, spunea von Goethe, adică scopul călătoriei este călătoria în sine, o mișcare nesfârșită care ar trebui să ne ducă nu undeva, ci altundeva... Tot astfel, Ritul nostru ne propune și ne trasează particular o cale de urmat în mod voluntar. Să avem încredere în acest drum spiritual și, treptat, scopul lui inițiatic va deveni modul nostru de viață. Apoi fiecare se poate manifesta individual în lumea profană, acolo unde viaţa îl va conduce… Este total contraindicat să folosim Ordinul într-o acțiune colectivă! Cultivarea și dinamizarea conviețuirii, creșterea relevanței și calității Muncii vor fi prioritățile noastre pentru a crea adevărați „fii ai Luminii”. Dar nu vom putea niciodată să pretindem că lucrăm la iluminarea lumii profane dacă nu suntem deja purtători de Lumină noi înșine. „Secolul al XXI-lea va fi spiritual sau nu va fi deloc”, iată cel mai faimos citat apocrif, atribuit francezului André Malraux. Reprezintă o speranță profetică și vizionară, dar rămâne de văzut ce fel de spiritualitate va fi... Între întoarcerea la religie, moda cultelor independente, atracția pentru filosofie, căutarea sensului vieţii și a eternității, aspirația către altundeva sau altceva, toate căile individuale sau colective sunt posibile ca antidot împotriva materialismului exacerbat. Credem deci că epoca noastră este marcată de o întoarcere la spiritualitate... Ofertă nu există, pentru că ne aflăm în fața crizei religiozității şi oamenii caută în altă parte. Este șansa Masoneriei, care propune Omenirii o spiritualitate laică. Trebuie să învățăm a face diferența dintre nevoile reale și dorințe, dar trebuie depusă o muncă enormă pentru a reuși. Poate rezulta o ființă nouă,  gânditoare, liberă și detașată de metale, tolerantă și respectuoasă, o ființă desăvârșită și angajată care acționează după deviza „Fă ceea ce trebuie, indiferent de ce va fi”. Francmasoneria de RSAA poate oferi tinerilor posibilitatea de a dobândi toate aceste calități pentru că are mijloacele necesare prin învățăturile sale tradiționale, prin practica Ritului și a ritualurilor sale, prin simbolismul și uneltele de care dispune. Din păcate, nu poate furniza niciodată mai mult decât o Cale… Restul depinde atât de Ucenic (sau de Companion) și de dispoziția lui de a învăța, cât și de Maeștrii care îl înconjoară, de felul în care aceștia acționează și de interesul pe care il pot trezi, precum și de climatul Lojii în particular și al Francmasoneriei, în general. Întrucât junii de astăzi nu-și mai doresc idei prefabricate și vor să decidă singuri, rolul nostru este să-i susţinem, să le transmitem sentimente de Fraternitate, să le stârnim curiozitatea și mai presus de toate să le arătăm un exemplu de toleranță, împărtășire, iubire… Abia atunci vor putea beneficia pe deplin de tot ceea ce are de oferit Francmasoneria! Se poate trăi bine-mersi și fără Masonerie, dar de ce să ne lipsim de bucuria care se revarsă în inimi? Mult succes, Frații mei, avem nevoie ca să putem stabili împreună „cu încredere și seninătate” condițiile unui viitor pașnic, unit și fratern… mai întâi pentru noi înșine iar apoi să-l împărtășim cu toți semenii noştri.

LA MULŢI ANI, M∴L∴N∴A∴R∴,  ÎNTRE ECHER ŞI COMPAS!

 

Am zis!

Florian N∴

Francmasoneria este ceea ce vrem noi să fie

Noi nu avem aceeași definiție a Francmasoneriei... Unii o văd ca pe un mijloc de a-şi etala ideile progresiste, alţii ca pe un proces spiritual de construcție interioară. Deci, ce anume să înţeleagă societatea profană? În general, oamenii sunt dezamăgiți pentru că, oricât de mult vor încerca să afle misterul nostru, la final devin şi mai confuzi. Până la urmă există tot atâtea moduri diferite de a fi francmason câte loji există. Deci, ce anume este Francmasoneria până la urmă? Nimic ieşit din comun, Francmasoneria este doar ceea ce vrem noi să fie! Fiecare este liber să vadă ceea ce vrea... de exemplu, eu am văzut spiritualitatea, dar am descoperit mai târziu că networking-ul și social-politicul profanează Templul ideal. Sigur, poți alege să vezi sau să nu vezi, dar mai devreme sau mai târziu realitatea te ajunge din urmă. Este imposibil ca un francmason să ţină mereu ochii închişi, este imposibil să nu realizezi că există ulei în apa sfințită… Francmasoneria a fascinat sute de generații: secretul, inițierea, ritualul, etc. totul era făcut pentru a stârni curiozitatea, totul era făcut pentru a seduce. Cavaleri ai Idealului, Lucrători ai Spiritului, francmasonii au știut să-i atragă pe cei rătăciţi, pe cei fără un scop existențial bine definit. Iar în fața exteriorului impunător, unii au fost convinși că şi-au găsit sensul vieții. Ulterior, în spatele decoraţiunilor aurite, s-au văzut crăpăturile. În spatele idealului, s-au văzut promiscuitatea și relativismul. În spatele fratelui, compromisul și nedreptatea. În spatele laicităţii, o religie de substituție. În spatele toleranței, „big brother” care urmărește să nu ieşi din cadru! Ceea ce ne preocupă este dacă avem ceva bun de oferit tinerilor de azi... avem noi?

In principio

Conform DEX, principiu este “element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.” Iar sintagma latină “in principio” se traduce literar “la început”. “In principio erat Verbum - La început a fost Cuvântul...” Tocmai prin acest prim verset al Evangheliei după Ioan, Ritul Scoțian Antic și Acceptat ne invită la căutarea Luminii. Cel Etern a creat lumea prin Cuvântul care se întrupează în limbajul sacru și în parola rituală ce conține esența primordială a demersului nostru. În Ritul Scoțian Antic și Acceptat, LOGOSUL poate fi interpretat ca element al unei Tradiții atemporale, înțelepciune pe care orice francmason ar trebui să se bazeze. Cuvântul nu este doar un concept, ci chiar o Entitate. Cuvântul este Principiul primordial care a stat la originea naşterii Universului. Cuvântul este Principiul (principio) Creator (verbum) prin excelenţă, prezent dinainte de a fi create celelalte elemente care au făcut posibilă viaţa și se află la baza realității fizice: Apa, Aerul, Pământul şi Focul. Cei mai puţin instruiţi pot vedea aici o paralelă cu debutul cărții Genezei, insă prologul Evangheliei după Ioan este mult mai profund... “Facerea” din Legea Veche tratează doar crearea Lumii văzute și nevăzute, în vreme ce Ioan ne cufundă în abisul veșnic dinainte de Creație, unde Cuvântul e Dumnezeu, este Creatorul Universului. Fraţilor, omul ar trebuie să cultive doar acele cuvinte care să exprime frumosul, dragostea şi armonia dintre semeni!

Să fim arhitecții Păcii

Scumpii mei Frați, 

Astăzi sărbătorim LUMINA, deşi lumea rămâne învăluită în tenebre: război, pandemie, sărăcie... peste tot vedem aceeaşi urâțenie copleșitoare, aceeaşi mizerie morală și materială care ne înconjoară. Dar chiar dacă nu avem posibilitatea de a ne opune direct tuturor acestor rele, idealul nostru de a face Omenirea mai fericită rămâne independent de capacitatea de a-l atinge. Cu toți trăim sentimente de solidaritate, de coeziune, credinţe sincere care ne întăresc capacitatea de a reuși și de a crește pas cu pas. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de oameni de onoare și integri. Avem nevoie de oameni care ştiu să ne unească și nu de cei care despart inima Ordinului în două. De oameni care caută Adevărul și care împărtășesc dragostea frățească cu toți semenii lor. Avem nevoie de oameni care trăiesc în virtute, străduindu-se mereu să fie și mai buni! Societatea civilă este într-o permanentă „criză”, care nu trebuie să ne ducă în vâltoarea unor adevăruri provizorii, ci să ne încurajeze a ne regăsi în Fraternitate, dincolo de obligaţiile civile. Astăzi ne-am reîntâlnit la această mare „Sărbătoare a Focului” ca să mărturisim unii altora sensul just al Legământului nostru prin bucuria revederii! Să ne amintim mereu, dragii mei, că Frăţia este unul dintre pilonii pe care se sprijină Ordinul Masonic de sute de ani. Piramida scoțiană cuprinde 33 de Grade de desăvârşire spirituală, ale căror titluri ceremonioase au un caracter simbolic și, prin urmare, nu sunt ușor de înțeles pentru cei prea puţin instruiţi. Dar sublimul titlu de FRATE rămâne cel mai explicit, cel mai clar și cel mai important dintre toate pentru că stă la baza demersului iniţiatic. După doi ani de tensiune şi izolare, este vremea să ne regăsim entuziasmul creator. Să regăsim Calea interioară în spiritul Căutării noastre primordiale. Eliberaţi de orice apăsări profane, ne aflăm aici în afara timpului și a tuturor controverselor sale pentru a ne concentra exclusiv asupra explorării Sinelui! Ioan Botezătorul a predicat în deșert pentru a anunţa venirea Luminii adevărate iar noi am primit o părticică din această Lumină, devenind astfel „Fii ai Luminii”. Mesajul profund al acestei scânteieri rămâne mereu același, un mesaj care a traversat negura timpului: a îndrepta structura morală a adeptului, a o metamorfoza. A transforma plumbul în aur, a învia Spiritul pe care profanul l-a ucis… Francmasoneria este o Ordine inițiatică care are rolul esențial de a perpetua Tradiția. Este exact ceea ce facem noi la această Sărbătoare solstiţială... prin ritualul Sf. Ioan de Vară perpetuăm tradițiile breslelor dar și pe cele ale tuturor religiilor păgâne, care celebrează comorile naturii. Pe viitor, vom găsi echilibrul perfect între a rămâne fideli vechilor noastre Obiceiuri si actualizarea unor aspecte ale Meșteșugului. Indiferent de ce vi s-a spus până acum, Francmasoneria NU vă promite nimic, Iubiţii mei Fraţi, pentru că NU are nimic de vânzare, NU are nimic de negociat! Francmasoneria oferă Omului DOAR o Cale pământească către Perfecțiune, pe care am numit-o generic „Artă Regală”. Trebuie să înţelegem că noi, francmasonii, nu suntem „separați” de restul Umanității ci suntem parte integrantă a acesteia. După părăsirea Templului, să fim arhitecții Păcii și Lucrarea noastră va fi Lumină. Eu am mare încredere în abilităţile membrilor de a progresa şi, de aceea, vă doresc tuturor o vacanță frumoasă, în care să profitați la maxim de momentele privilegiate pe care le veți petrece alături de familie, fără a uita că Munca masonului nu trebuie să se oprească niciodată. Chiar şi în căldura amiezii, să acționăm prin exemplul personal pentru a crea VALOARE, valoare care să dea sens real Ordinului Scoţian. Cu sabia în mâna stângă şi mistria în dreapta! 

AM ZIS! 

Florian N∴

Avem nevoie de spiritualitate?

Dragii mei, 

Societatea civilă a evoluat permanent iar provocările sunt diferite faţă de acum 20 de ani, când pe 13 Aprilie 2002 Obedienţa noastră şi-a reaprins Luminile. Este cert că Francmasoneria, ca instituţie iniţiatică, nu practică prozelitismul și nu convertește întru mântuire. Viitorii candidați trebuie să simtă nevoia sinceră de a evolua! De aceea, astăzi am o întrebare existenţială pentru noi toţi: Oare prin ce anume s-ar putea diferenţia “Marea Lojă Naţională a României” faţă de Obedienţele româneşti de tip anglo-saxon? Prin ce anume am putea determina noi un profan, “cufundat în întuneric”, să aleagă poarta Templului nostru şi ulterior să pună umărul la muncă? Sau vom rămâne pururi aceeaşi  pepinieră fără legitimitate? Sigur, răspunsul “oficial”, dat de la Orient, ar fi să-l “conducem” discret prin exemplul personal faţă de semeni, prin dovadă clară că s-a produs o schimbare în bine etc. Însă la nivelul sec. al XXI-lea este cert că ar trebui să mai fie şi altceva... Astăzi putem vorbi în Francmasoneria regulară chiar despre o “strategie de marketing” (UGLE, Marile Loji nord-americane, Alpina, etc. au externalizat departamente de comunicare), dar mai ales putem discuta despre idei, Fraţilor. Îmi place să cred că suntem mereu într-o competiţie de idei care se naşte din lupta cu noi înşine! O sugestie: în tumultul vieţii cotidiene, oare n-ar trebui să satisfacem nevoia umană de spiritualitate?! Şi dacă da, practic cum am putea face asta? Este îndemnul meu la acţiune pentru o creștere durabilă și, mai ales, responsabilă. Iar răspunsurile voastre, aici sau în PM, mă vor ajuta pe viitor... un viitor în care să construim şi chiar să contribuim la dezvoltarea unor proiecte esențiale pentru societate. Am convingerea că împreună putem face diferenţa, arătând celor din jur că am evoluat cu adevărat de-a lungul celor 20 de ani şi am reuşit să ne corectăm imperfecţiunile!  

Florian N.˙.