Mesaj de Anul Nou

Un an se incheie, altul incepe. Oamenii privesc in viitor cu speranta si cu incredere, reflectand inca asupra trecutului. Si eu privesc la fel, in cea mai mare parte…
In aceste minunate momente de comuniune si apropiere spirituala, va transmit cu bucurie imbratisari fraterne, sanatate, forta si mai ales uniune!

Fie ca Noul an Profan 2011 sa va aduca prosperitate spirituala si belsug in casele voastre, in armonie cu cei dragi.

La multi ani, dragii mei FF.: si prieteni!

Steaua Craciunului

Steaua de la Bethleem care i-a calauzit pe Magi spre locul nasterii lui Iisus a fost un miracol sau un fenomen astronomic obisnuit? Steaua de la Betleem este denumirea tradiționala a astrului care, conform Bibliei, a apărut pe cer în noaptea Nasterii Domnulei. În tradiția iconografică ortodoxa Steaua de la Betleem e reprezentată cu opt colțuri. În popor mai este numită și "Steaua Maicii Domnului" sau "Steaua Magilor". Datele Evangheliei sunt confirmate de istorie şi nu sunt contrazise de ea. Nici astronomia nu le contrazice, ci le oferă argumente de susţinere
Evenimentele care însoţesc naşterea, viaţa, activitatea şi moartea după firea umană a lui Hristos, ne sunt arătate cu exactitate în Sfintele Evanghelii. Referindu-ne la naşterea Mântuitorului, constatăm că acest eveniment marchează dimensiuni cronologice şi spaţiale însoţite de fenomene specifice, cum ar fi apariţia şi dispariţia stelei magilor. Apariţia acestei stele o găsim relatată în Sfânta Evanghelie de la Matei 2, 1-10: Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
Steaua Magilor are o caracteristică aparte, ea vine de la răsărit şi merge spre apus, călăuzind paşii magilor călători…Tradiţiile creştine despre acest fenomen adaugă multe amănunte, arătând într-adevăr că steaua care vine de la răsărit a umplut de mirare şi chiar de spaimă oamenii deasupra cărora trecea steaua. Această stea a fost văzută şi de alţi astronomi ai acelor vremuri, care cercetau cerul şi mersul stelelor. De obicei aceste fenomene anunţau, după părerea acestor cititori în stele, diferite evenimente negative sau pozitive pentru omenire. De astă dată, apariţia stelei era o împlinire a timpurilor aşteptată de toţi cunoscătorii de tradiţii religioase. Acum se întâmplă evenimentul întrupării Logosului, în zilele când a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea (Luca 2, 1) din imperiu roman de vest, având ca scop principal formarea armatelor imperiale. Originari din Betleemul Iudeii, Maica Domnului şi logodnicul ei Iosif , au călătorit şi ei spre cetatea lor de obârşie, iar Preacurata Fecioară Maria, a născut într-un staul de vite, unde s-au adăpostit, deoarece toate hanurile erau ocupate de cei ce veniseră la recensământul ordonat de procuratorul Siriei, Quirinus, de care aparţinea şi Iudeea.
În momentul naşterii s-a arătat pe cer steaua magilor. Ea a apărut la hotarele Imperiului Roman. Cei trei Magi (astronomi ai acelor vremuri) care nu citeau numai în stele, ci erau cunoscători şi ai religiilor din jur, precum şi a limbilor mai cunoscute, dintre care ebraica, cu profeţiile mesianice, văd această stea şi o interpretează, făcându-se mărturisitori ai naşterii lui Mesia. În acelaşi timp ceilalţi cunoscători ai legii Vechiului Testament nu au făcut legătura între ivirea Stelei pe cerul Ţării Sfinte cu naşterea lui Mesia. Tradiţia le-a pus şi nume celor trei Magi: Gaşpar, Melchior şi Baltazar. Ei vin din ţinuturile unde s-a arătat pentru prima dată steaua. Gaşpar ar veni din Agra şi Delhi; Melchior din Lahor şi Kandahar, iar Baltazar din Shiraz şi Bagdad. Steaua l-a condus mai întâi pe Gaşpar, care a luat legătura cu Melchior, apoi au călătorit mai departe amândoi, luându-l cu ei pe Baltazar.
Unii oameni de ştiinţă şi chiar unii teologi au căutat să explice acest fenomen meteoric, identificându-l cu o cometă. Steaua Magilor n-a fost însă un fenomen meteoric natural, explicabil prin cauzalităţile astronomice, n-a fost nici o cometă, nici o planetă sau un alt corp ceresc existent. Steaua a fost un fenomen petrecut în timpul Naşterii Domnului Hristos, care are alte coordonate. La Naşterea Mântuitorului, se deschid cerurile, se arată îngerii, o oaste cerească se arată lăudând şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire (Luca 2, 13-14), iar steaua Magilor aparţine şi ea acestor fenomene extraordinare care însoţesc venirea în lume a lui Mesia.
Traseul stelei este şi el neobişnuit. Steaua conduce paşii cămilelor, mânate de stăpânii lor. La vremea popasurilor steaua nu i-a părăsit, a rămas şi ea pe loc. Drumul a fost lung şi anevoios. De la Naşterea Mântuitorului şi apariţia stelei au trecut destule zile până când magii au ajuns să se închine Pruncului. Mai întâi păstorii au primit vestea naşterii lui Mesia de la un înger (Luca 2, 9), iar vestea s-a răspândit şi au venit şi alţii cu daruri, spunând că au auzit despre naşterea Pruncului (Luca 2, 9-19). Apoi au trecut 8 zile şi a urmat tăierea împrejur (Luca 2, 21), au urmat zilele curăţirii (Luca 2, 22), timp în care ajung şi Magii după drumul lor anevoios, conduşi de stea, înaintea aducerii Pruncului Iisus la Templu (la 40 de zile după naştere). După ce au ajuns la hotarele Ţării Sfinte, Magii, în loc să urmărească steaua, merg la palatul regelui Irod, spunând motivul pentru care au venit. Dezamăgirea lor a fost mare când au aflat că în palatul lui Irod nu era nici un prunc nou-născut. Alertat Irod convocă pe mai marii-preoţilor şi încearcă să dea de urma lui Mesia. Aceştia îi spun că Mesia se va naşte în Betleem (Matei 2, 5). Viclean, Irod se interesează de data precisă a apariţiei stelei, rugându-i pe Magi să-l anunţe dacă află Pruncul, fiind hotărât să-L omoare (Matei 2, 7). Ieşind din palat, steaua li s-a arătat din nou, adică i-a aşteptat, făcându-i să-şi dea seama că au greşit în socotelile lor, intrând la regele Irod. Conduşi la Betleem, au găsit Pruncul Nou-Născut, într-un staul. Ca nişte înţelepţi, Magii îl recunosc pe adevăratul Mesia, dăruind Familiei Sfinte conţinutul darurilor lor: pe lângă aur, smirnă şi tămâie şi alte daruri de mare preţ: stofe pentru haine şi ajutor material pentru Maica Domnului şi pentru Dreptul Iosif, care le-au folosit în timpul fugii în Egipt.
Astronomul Iochannes Kepler a demonstrat, în 1606, că steaua care i-a condus pe magi a fost o triplă conjuncţie a lui Jupiter şi a lui Saturn în constelaţia Peştilor.
O asemenea conjuncţie se produce la intervale de 100 de ani, pe când conjuncţiile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultima triplă conjuncţie a avut loc în constelaţia Berbecului, ţinând din august 1940 până în februarie 1941. O a treia conjuncţie este prezisă abia prin 2198. Richard Henning arată că conjuncţii simple ale lui Jupiter şi Saturn au avut loc în constelaţia Peştilor de mai multe ori, una din ele fiind în 126 î. Hr., dar aproape invizibilă. Tripla conjuncţie din constelaţia Peştilor s-a repetat în anul Naşterii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4 decembrie, fiind perfect vizibile. Călătoria de la Babilon la Ierusalim durează o lună şi jumătate. Datorită faptului că Betleemul era la sud de Ierusalim, în cazul unei călătorii efectuate după-amiază, steaua devenea foarte strălucitoare, se apropia amurgul şi dădea într-adevăr impresia că merge înaintea lor. De fapt, Richard Hennind a reconstruit artificial (între 19 33-1937) „drumul stelei magilor” la planetariul din Dusseldorf, demonstrând ipoteza lui Kepler în faţa a mii de vizitatori.

Convingerea mea este ca suferinta este cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu...

„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”

E Ajunul Craciunului si m-am gandit ca ar fi intresant sa-l evocam impreuna pe Petre Tutea, din punct de vedere crestin dar si din punct de vedere masonic caci el ramane un mason fara sort, in cugetul sau profund. Fost coleg de suferinta in puscariile comuniste cu Ilustrii Frati Nicu Filip si Radu Gyr, vorbeste cu vocea unei pure intelepciuni.

Filosofarea lui Petre Ţuţea este o activitate lirică, bazată, e adevărat, pe o vastă, copleşitoare cultură filosofică, dar lipsită de orice preocupare de a crea un sistem.
În volumul Între Dumnezeu şi neamul meu, cele mai dinamice şi captivante sunt interviurile, tocmai pentru că îl prezintă pe filosof gândind la scenă deschisă. Gândirea lui Petre Ţuţea este discontinuă, aforistică, animată de un paradoxal teribilism afirmativ. Într-o epocă nonconformistă, în care nonconformismul a ajuns o profesie, ca în cazul lui Cioran, Ţuţea ne epatează prin conformismul lui ofensiv, spectaculos. Filosoful afirmă valorile tradiţionale cu aplombul şi uneori cu agresivitatea despre care credeam că sunt proprii numai contestatarilor. Acest aer de bravadă în susţinerea unor idei de bun-simţ, aproape unanim acceptate constituie o surpriză şi însufleţeşte ceea ce părea convenţional.
El îşi declară, de exemplu, cu o energie polemică ieşită din comun, dragostea pentru poporul român. Faimoasa lui frază rostită în închisoare - Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el! - este reluată în diferite alte formulări şi în diferite alte contexte, cu aceeaşi ostentaţie provocatoare, ca declaraţia de independenţă a unui adolescent: Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!; În principiu, am certitudinea invincibilităţii poporului român; şi că, aşa cum a ieşit din impas cu Ceauşescu, va ieşi din orice impas. Aşa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriacă şi rusă, şi a făcut unitatea înaintea Unităţii Italiei... E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele că poporul român nu poate fi înfrânt.; Prima condiţie a unui român este să creadă că poporul român este aşa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal... Ce face poporul român e mai puţin important decât faptul că el este pe lume. În mod similar este proclamată credinţa în Dumnezeu. Aureola de răzvrătit şi de erou care i s-ar cuveni mai curând unui ateu apare, surprinzător, pe creştetul unui susţinător pios al creştinismului (şi încă al unuia care acceptă din creştinism numai catolicismul şi ortodoxismul, dezavuând reformele lui Luther ca şi orice alte reforme): Nimic nu poate înlocui creştinismul; nici cultura antică precreştină.

Eu sunt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în funcţie de geniul religios al epocii, nu în funcţie de isprăvi politice.; Despre creştinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi suntem creştini fără să vrem. Si când suntem atei suntem creştini: că respirăm creştinismul cum respirăm aerul. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul. Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu si invers, ca oamenii au practici sinistre în istorie. Am avut revelatia ca în afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent în esenta, sediul lui nu e nici în stiinta, nici în filozofie, nici în arta. Si cînd un filozof, un om de stiinta sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului. Acum, mai la batrînete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar. Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.

S-ar putea ca acest spirit ofensiv cu care sunt proclamate valorile tradiţionale să se explice prin amintirea perioadei staliniste, în care era, într-adevăr, nevoie de curaj pentru a susţine că albul e alb şi negrul - negru. Dar şi mai sigur este că veşnica frondă ţine de structura însăşi a personalităţii lui Ţuţea, un filosof cu vocaţia încrederii şi bucuriei născut într-un secol în care se cultivă plăcerea perversă a mefienţei şi dezolării.

21 de ani, doliu pentru eroi

Zilele acestea iata se implinesc 21 de ani dar data de 22 Decembrie 1989, confuza si tulbure, a ramas in istorie ca ziua caderii regimului comunist. Poate ca am platit prea scump aceasta schimbare. 1.104 morţi, 3.352 răniţi, incendierea Muzeului de Artă, a Bibliotecii Centrale Universitare, a Ateneului Român, milioane de gloanţe, terorişti care "trăgeau din toate poziţiile", tancuri, taburi, război electronic, psihologic, copii şi tineri împuşcaţi în frunte sau în ceafă, morţi arşi la crematoriu, cenuşa aruncată la canal...război total împotriva Poporului Român şi a României. Revolutia a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă si demonstratii în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârsitul regimului comunist din România si la căderea lui Nicolae Ceausescu. Demonstratiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat si executia lui dictatorului si a sotiei sale Elena.. Înainte de revolutia română, toate celelalte state est europene trecuseră în mod pasnic la democratie; Romania a fost singura tară din blocul estic care a trecut printr-o revolutie violentă si în care conducătorii comunisti au fost executati.
Cu toate ca inca n-am invatat ce inseamna libertatea si la ce foloseste, in memoria adevaratilor eroi care au fost impuscati atunci, suferim, suferim, suferim dar speram, speram, speram!

Mesajul nostru cu ocazia Craciunului

Prea Iubitii mei Frati,

Dati-mi voie sa urez pe aceasta cale virtuala intregii comunitati masonice de pretutindeni, demnitarilor sai, prieteni si straini, un Craciun Fericit si un An Nou Prosper! Din Lumina acestei sarbatori si din speranta ce insoteste noul an, numai ganduri bune si urari de sanatate, impliniri si bucurii tuturor FF.: .
Sa privim inapoi cu iertare, inainte cu speranta, in jos cu intelegere si mai ales in sus cu recunostinta! Lumina cea puternic stralucitoare, ce calauzeste drumurile Umanitatii si a celor ce vin din intuneric, sa fie in sinele nostru si astept cu incredere ca inceputul de an sa ne aduca un altfel de spirit ce ne va caracteriza cu adevarat, ca Ordin si ca structura, caci Obedienta noastra trebuie astazi sa se regrupeze si sa invete din greselile trecutului, o data pentru totdeauna. Noi, cei umili care sustinem cu bratele o temelie deja prea greu incercata, vrem un exemplu pozitiv de unitate si de liniste la varful piramidei, sa putem construi repede si bine pentru viitor. Fie ca iubirea, intelepciunea, increderea si generozitatea sa ne calauzeasca pasii pierduti iar Sfintele Sarbatori, cu bunatatea si toleranta caracteristice, sa-si reverse harul asupra noastra, sa ne aduca linistea inimii si a mintii, sa ne sporeasca sanatatea si belsugul si sa ne implineasca gandurile si sperantele! Anul ce vine sa fie mai generos, cu prieteni de incredere si impliniri pe masura viselor noastre marete. Eu sunt mereu alaturi de voi, cu fapta si cu gandul, dar va rog sa ascultati chemarea mea, deschideti-va sufletul si bucurati-va impreuna caci aici este cheia de fildes spre fericire. Eu inca mai sper utopic că vom putea continua sa intarim legătura fraterna dintre noi in vremea generatiilor ce vor să vina. Orice s-ar spune si orice s-ar intampla, toate schimbările majore la varf nu vor conduce la nici o modificare a principiilor noastre fundamentale. Ca oameni liberi si de bune moravuri, trebuie sa continuam să fim pazitorii regularitatii iar menirea noastra sa fie in primul rand recrutarea de noi membri activi si mai ales pastrarea lor în interiorul Fraternitatii, axati pe negocierea abila a traditiei cu actualitatea, muncind asiduu pentru a combate conceptiile gresite si educand publicul profan despre natura reala si scopul Masoneriei Universale,. Te rog, iubeste, Fratele meu si cred ca mai mult de atat nu trebuie spus...adevarata dragoste frateasca e indelung rabadatoare si plina de bunatate, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Indiferent de ce s-a zis, legatura dintre noi, care s-a nascut mai degraba din contraste decat din asemanari, nu va pieri niciodata... iubeste, asadar si bucura-te de aceste momente minunate alaturi de cei dragi, caci doar aici este bunatatea si speranta renascuta, este pacea si intelegerea pe Pamant! Cand iubirea divina coboara printre noi, deschide usa larg si lasa spiritul Craciunului sa intre in casa, deschide inima si lasa bucuria si implinirea sa intre in suflet, deschide larg bratele si imbratisarea fraterna, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru Fratii nostrii de pretutindeni! Sa luam Lumina din Lumina sufletului nostru si sa o daruim cu drag celor legati de noi intr-un Lant Universal ce inconjoara lumea, sa devenim mai buni pentru ceilalti, pentru ca si ei la randul lor sa se simta obligati sa fie buni. Retraind minunea divina a nasterii unuia dintre cei mai Intelepti Maestri, este momentul sa uitam de griji si suparari, sa iertam, sa iubim si sa ne amintim ca nu suntem niciodata singuri in acest Univers! Suntem cu toţii Frati sub obladuirea M.: A.: A.: U.: si aceasta este cu siguranta o sarbatoare pe care trebuie sa o impartasim cu totii in deplina armonie. A sosit momentul sa realizam că viitorul acestei tari poate fi sustinut de noi toti doar intr-o eterna Fraternitate, capabila sa puna in functiune partajul reciproc al inimii si al muncii, indiferent de gradele masonice ce ne completeaza sau de paramentele ce ne institutionalizeaza demnitatile efemere!

Binecuvantata fie in veci Romania si Ordinul Masonic Roman! LA MULTI ANI!

Am zis!