Steaua de la Bethleem care i-a calauzit pe Magi spre locul nasterii lui Iisus a fost un miracol sau un fenomen astronomic obisnuit? Steaua de la Betleem este denumirea tradiționala a astrului care, conform Bibliei, a apărut pe cer în noaptea Nasterii Domnulei. În tradiția iconografică ortodoxa Steaua de la Betleem e reprezentată cu opt colțuri. În popor mai este numită și "Steaua Maicii Domnului" sau "Steaua Magilor". Datele Evangheliei sunt confirmate de istorie şi nu sunt contrazise de ea. Nici astronomia nu le contrazice, ci le oferă argumente de susţinere
Evenimentele care însoţesc naşterea, viaţa, activitatea şi moartea după firea umană a lui Hristos, ne sunt arătate cu exactitate în Sfintele Evanghelii. Referindu-ne la naşterea Mântuitorului, constatăm că acest eveniment marchează dimensiuni cronologice şi spaţiale însoţite de fenomene specifice, cum ar fi apariţia şi dispariţia stelei magilor. Apariţia acestei stele o găsim relatată în Sfânta Evanghelie de la Matei 2, 1-10: Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
Steaua Magilor are o caracteristică aparte, ea vine de la răsărit şi merge spre apus, călăuzind paşii magilor călători…Tradiţiile creştine despre acest fenomen adaugă multe amănunte, arătând într-adevăr că steaua care vine de la răsărit a umplut de mirare şi chiar de spaimă oamenii deasupra cărora trecea steaua. Această stea a fost văzută şi de alţi astronomi ai acelor vremuri, care cercetau cerul şi mersul stelelor. De obicei aceste fenomene anunţau, după părerea acestor cititori în stele, diferite evenimente negative sau pozitive pentru omenire. De astă dată, apariţia stelei era o împlinire a timpurilor aşteptată de toţi cunoscătorii de tradiţii religioase. Acum se întâmplă evenimentul întrupării Logosului, în zilele când a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea (Luca 2, 1) din imperiu roman de vest, având ca scop principal formarea armatelor imperiale. Originari din Betleemul Iudeii, Maica Domnului şi logodnicul ei Iosif , au călătorit şi ei spre cetatea lor de obârşie, iar Preacurata Fecioară Maria, a născut într-un staul de vite, unde s-au adăpostit, deoarece toate hanurile erau ocupate de cei ce veniseră la recensământul ordonat de procuratorul Siriei, Quirinus, de care aparţinea şi Iudeea.
În momentul naşterii s-a arătat pe cer steaua magilor. Ea a apărut la hotarele Imperiului Roman. Cei trei Magi (astronomi ai acelor vremuri) care nu citeau numai în stele, ci erau cunoscători şi ai religiilor din jur, precum şi a limbilor mai cunoscute, dintre care ebraica, cu profeţiile mesianice, văd această stea şi o interpretează, făcându-se mărturisitori ai naşterii lui Mesia. În acelaşi timp ceilalţi cunoscători ai legii Vechiului Testament nu au făcut legătura între ivirea Stelei pe cerul Ţării Sfinte cu naşterea lui Mesia. Tradiţia le-a pus şi nume celor trei Magi: Gaşpar, Melchior şi Baltazar. Ei vin din ţinuturile unde s-a arătat pentru prima dată steaua. Gaşpar ar veni din Agra şi Delhi; Melchior din Lahor şi Kandahar, iar Baltazar din Shiraz şi Bagdad. Steaua l-a condus mai întâi pe Gaşpar, care a luat legătura cu Melchior, apoi au călătorit mai departe amândoi, luându-l cu ei pe Baltazar.
Unii oameni de ştiinţă şi chiar unii teologi au căutat să explice acest fenomen meteoric, identificându-l cu o cometă. Steaua Magilor n-a fost însă un fenomen meteoric natural, explicabil prin cauzalităţile astronomice, n-a fost nici o cometă, nici o planetă sau un alt corp ceresc existent. Steaua a fost un fenomen petrecut în timpul Naşterii Domnului Hristos, care are alte coordonate. La Naşterea Mântuitorului, se deschid cerurile, se arată îngerii, o oaste cerească se arată lăudând şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire (Luca 2, 13-14), iar steaua Magilor aparţine şi ea acestor fenomene extraordinare care însoţesc venirea în lume a lui Mesia.
Traseul stelei este şi el neobişnuit. Steaua conduce paşii cămilelor, mânate de stăpânii lor. La vremea popasurilor steaua nu i-a părăsit, a rămas şi ea pe loc. Drumul a fost lung şi anevoios. De la Naşterea Mântuitorului şi apariţia stelei au trecut destule zile până când magii au ajuns să se închine Pruncului. Mai întâi păstorii au primit vestea naşterii lui Mesia de la un înger (Luca 2, 9), iar vestea s-a răspândit şi au venit şi alţii cu daruri, spunând că au auzit despre naşterea Pruncului (Luca 2, 9-19). Apoi au trecut 8 zile şi a urmat tăierea împrejur (Luca 2, 21), au urmat zilele curăţirii (Luca 2, 22), timp în care ajung şi Magii după drumul lor anevoios, conduşi de stea, înaintea aducerii Pruncului Iisus la Templu (la 40 de zile după naştere). După ce au ajuns la hotarele Ţării Sfinte, Magii, în loc să urmărească steaua, merg la palatul regelui Irod, spunând motivul pentru care au venit. Dezamăgirea lor a fost mare când au aflat că în palatul lui Irod nu era nici un prunc nou-născut. Alertat Irod convocă pe mai marii-preoţilor şi încearcă să dea de urma lui Mesia. Aceştia îi spun că Mesia se va naşte în Betleem (Matei 2, 5). Viclean, Irod se interesează de data precisă a apariţiei stelei, rugându-i pe Magi să-l anunţe dacă află Pruncul, fiind hotărât să-L omoare (Matei 2, 7). Ieşind din palat, steaua li s-a arătat din nou, adică i-a aşteptat, făcându-i să-şi dea seama că au greşit în socotelile lor, intrând la regele Irod. Conduşi la Betleem, au găsit Pruncul Nou-Născut, într-un staul. Ca nişte înţelepţi, Magii îl recunosc pe adevăratul Mesia, dăruind Familiei Sfinte conţinutul darurilor lor: pe lângă aur, smirnă şi tămâie şi alte daruri de mare preţ: stofe pentru haine şi ajutor material pentru Maica Domnului şi pentru Dreptul Iosif, care le-au folosit în timpul fugii în Egipt.
Astronomul Iochannes Kepler a demonstrat, în 1606, că steaua care i-a condus pe magi a fost o triplă conjuncţie a lui Jupiter şi a lui Saturn în constelaţia Peştilor.
O asemenea conjuncţie se produce la intervale de 100 de ani, pe când conjuncţiile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultima triplă conjuncţie a avut loc în constelaţia Berbecului, ţinând din august 1940 până în februarie 1941. O a treia conjuncţie este prezisă abia prin 2198. Richard Henning arată că conjuncţii simple ale lui Jupiter şi Saturn au avut loc în constelaţia Peştilor de mai multe ori, una din ele fiind în 126 î. Hr., dar aproape invizibilă. Tripla conjuncţie din constelaţia Peştilor s-a repetat în anul Naşterii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4 decembrie, fiind perfect vizibile. Călătoria de la Babilon la Ierusalim durează o lună şi jumătate. Datorită faptului că Betleemul era la sud de Ierusalim, în cazul unei călătorii efectuate după-amiază, steaua devenea foarte strălucitoare, se apropia amurgul şi dădea într-adevăr impresia că merge înaintea lor. De fapt, Richard Hennind a reconstruit artificial (între 19 33-1937) „drumul stelei magilor” la planetariul din Dusseldorf, demonstrând ipoteza lui Kepler în faţa a mii de vizitatori.
Evenimentele care însoţesc naşterea, viaţa, activitatea şi moartea după firea umană a lui Hristos, ne sunt arătate cu exactitate în Sfintele Evanghelii. Referindu-ne la naşterea Mântuitorului, constatăm că acest eveniment marchează dimensiuni cronologice şi spaţiale însoţite de fenomene specifice, cum ar fi apariţia şi dispariţia stelei magilor. Apariţia acestei stele o găsim relatată în Sfânta Evanghelie de la Matei 2, 1-10: Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
Steaua Magilor are o caracteristică aparte, ea vine de la răsărit şi merge spre apus, călăuzind paşii magilor călători…Tradiţiile creştine despre acest fenomen adaugă multe amănunte, arătând într-adevăr că steaua care vine de la răsărit a umplut de mirare şi chiar de spaimă oamenii deasupra cărora trecea steaua. Această stea a fost văzută şi de alţi astronomi ai acelor vremuri, care cercetau cerul şi mersul stelelor. De obicei aceste fenomene anunţau, după părerea acestor cititori în stele, diferite evenimente negative sau pozitive pentru omenire. De astă dată, apariţia stelei era o împlinire a timpurilor aşteptată de toţi cunoscătorii de tradiţii religioase. Acum se întâmplă evenimentul întrupării Logosului, în zilele când a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea (Luca 2, 1) din imperiu roman de vest, având ca scop principal formarea armatelor imperiale. Originari din Betleemul Iudeii, Maica Domnului şi logodnicul ei Iosif , au călătorit şi ei spre cetatea lor de obârşie, iar Preacurata Fecioară Maria, a născut într-un staul de vite, unde s-au adăpostit, deoarece toate hanurile erau ocupate de cei ce veniseră la recensământul ordonat de procuratorul Siriei, Quirinus, de care aparţinea şi Iudeea.
În momentul naşterii s-a arătat pe cer steaua magilor. Ea a apărut la hotarele Imperiului Roman. Cei trei Magi (astronomi ai acelor vremuri) care nu citeau numai în stele, ci erau cunoscători şi ai religiilor din jur, precum şi a limbilor mai cunoscute, dintre care ebraica, cu profeţiile mesianice, văd această stea şi o interpretează, făcându-se mărturisitori ai naşterii lui Mesia. În acelaşi timp ceilalţi cunoscători ai legii Vechiului Testament nu au făcut legătura între ivirea Stelei pe cerul Ţării Sfinte cu naşterea lui Mesia. Tradiţia le-a pus şi nume celor trei Magi: Gaşpar, Melchior şi Baltazar. Ei vin din ţinuturile unde s-a arătat pentru prima dată steaua. Gaşpar ar veni din Agra şi Delhi; Melchior din Lahor şi Kandahar, iar Baltazar din Shiraz şi Bagdad. Steaua l-a condus mai întâi pe Gaşpar, care a luat legătura cu Melchior, apoi au călătorit mai departe amândoi, luându-l cu ei pe Baltazar.
Unii oameni de ştiinţă şi chiar unii teologi au căutat să explice acest fenomen meteoric, identificându-l cu o cometă. Steaua Magilor n-a fost însă un fenomen meteoric natural, explicabil prin cauzalităţile astronomice, n-a fost nici o cometă, nici o planetă sau un alt corp ceresc existent. Steaua a fost un fenomen petrecut în timpul Naşterii Domnului Hristos, care are alte coordonate. La Naşterea Mântuitorului, se deschid cerurile, se arată îngerii, o oaste cerească se arată lăudând şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire (Luca 2, 13-14), iar steaua Magilor aparţine şi ea acestor fenomene extraordinare care însoţesc venirea în lume a lui Mesia.
Traseul stelei este şi el neobişnuit. Steaua conduce paşii cămilelor, mânate de stăpânii lor. La vremea popasurilor steaua nu i-a părăsit, a rămas şi ea pe loc. Drumul a fost lung şi anevoios. De la Naşterea Mântuitorului şi apariţia stelei au trecut destule zile până când magii au ajuns să se închine Pruncului. Mai întâi păstorii au primit vestea naşterii lui Mesia de la un înger (Luca 2, 9), iar vestea s-a răspândit şi au venit şi alţii cu daruri, spunând că au auzit despre naşterea Pruncului (Luca 2, 9-19). Apoi au trecut 8 zile şi a urmat tăierea împrejur (Luca 2, 21), au urmat zilele curăţirii (Luca 2, 22), timp în care ajung şi Magii după drumul lor anevoios, conduşi de stea, înaintea aducerii Pruncului Iisus la Templu (la 40 de zile după naştere). După ce au ajuns la hotarele Ţării Sfinte, Magii, în loc să urmărească steaua, merg la palatul regelui Irod, spunând motivul pentru care au venit. Dezamăgirea lor a fost mare când au aflat că în palatul lui Irod nu era nici un prunc nou-născut. Alertat Irod convocă pe mai marii-preoţilor şi încearcă să dea de urma lui Mesia. Aceştia îi spun că Mesia se va naşte în Betleem (Matei 2, 5). Viclean, Irod se interesează de data precisă a apariţiei stelei, rugându-i pe Magi să-l anunţe dacă află Pruncul, fiind hotărât să-L omoare (Matei 2, 7). Ieşind din palat, steaua li s-a arătat din nou, adică i-a aşteptat, făcându-i să-şi dea seama că au greşit în socotelile lor, intrând la regele Irod. Conduşi la Betleem, au găsit Pruncul Nou-Născut, într-un staul. Ca nişte înţelepţi, Magii îl recunosc pe adevăratul Mesia, dăruind Familiei Sfinte conţinutul darurilor lor: pe lângă aur, smirnă şi tămâie şi alte daruri de mare preţ: stofe pentru haine şi ajutor material pentru Maica Domnului şi pentru Dreptul Iosif, care le-au folosit în timpul fugii în Egipt.
Astronomul Iochannes Kepler a demonstrat, în 1606, că steaua care i-a condus pe magi a fost o triplă conjuncţie a lui Jupiter şi a lui Saturn în constelaţia Peştilor.
O asemenea conjuncţie se produce la intervale de 100 de ani, pe când conjuncţiile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultima triplă conjuncţie a avut loc în constelaţia Berbecului, ţinând din august 1940 până în februarie 1941. O a treia conjuncţie este prezisă abia prin 2198. Richard Henning arată că conjuncţii simple ale lui Jupiter şi Saturn au avut loc în constelaţia Peştilor de mai multe ori, una din ele fiind în 126 î. Hr., dar aproape invizibilă. Tripla conjuncţie din constelaţia Peştilor s-a repetat în anul Naşterii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4 decembrie, fiind perfect vizibile. Călătoria de la Babilon la Ierusalim durează o lună şi jumătate. Datorită faptului că Betleemul era la sud de Ierusalim, în cazul unei călătorii efectuate după-amiază, steaua devenea foarte strălucitoare, se apropia amurgul şi dădea într-adevăr impresia că merge înaintea lor. De fapt, Richard Hennind a reconstruit artificial (între 19 33-1937) „drumul stelei magilor” la planetariul din Dusseldorf, demonstrând ipoteza lui Kepler în faţa a mii de vizitatori.
Craciun fericit!
RăspundețiȘtergere