Pretutindeni, unde mai veghează constiintã românească sub obida decadentei si trădării care ne macina, fiorul vietii trecute răscoleste amintirea zguduitoarei răscoale a lui Horia.
Contextul răscoalei a fost acela al iozefinismului, formă a absolutismului luminat îndreptat în special împotriva privilegiilor nobiliare şi ecleziastice. Horea a fost primit în mai multe rânduri în audienţă de împăratul Iosif al II-lea, care a venit în întâmpinarea cererilor sale. Odată întors în Transilvania, Horea a supralicitat ajutorul împăratului şi a atacat şi incedniat unele reşedinţe nobiliare, fapt care a declanşat o mişcare populară.
Desi rascoala a fost infranta iar capeteniile au fost aduse in lanturi in cetate la Alba Iulia la 27 decembrie 1784, ea a zguduit puternic intreg edificiul orinduirii feudale. Locuitorii orasului au fost martorii, impietriti de ura si groaza, ai supliciului frangerii cu roata a martirilor rascoalei taranesti, osanda ce constituie una dintre cele mai cumplite cazne aducatoare de moarte din cate a cunoscut omenirea. Era in dimineata zilei de 28 februarie 1785. Fusesera adusi acolo pe locul ce se numea Dealul Furcilor azi numit Campul lui Horea zeci de mii de tarani iobagi sa asiste la executie. Crisan s-a sinucis in inchisoarea vechiului corp de garda, spanzurandu-se cu nojitele de la opinci. Lui Closca si Horia le-au fost frante oasele cu roata, incepand cu picioarele si se spune ca ultimele cuvinte ale lui Horea au fost: Mor pentru popor. Execuţia prin tragere pe roată s-a desfăşurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost executat Cloşca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat patru lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul i-a zdrobit pieptul şi după alte câteva lovituri şi-a dat sufletul. Conform sentinţei din Codex Theresianum, organele interne au fost îngropate acolo, iar corpurile le-au fost tăiate în patru părţi şi puse în ţeapă în cele mai importante localităţi din comitatele Alba şi Hunedoara pentru intimidarea poporului. Din acest moment istoric, Alba Iulia a capatat si valoarea de simbol al luptei maselor populare pentru dreptate sociala si libertate.
Celula în care a fost închis Horea, de la al cărui martiriu s-au împlinit ieri 225 de ani, va putea fi vizitată din nou, din această primăvară, după mai bine de un deceniu de când accesul turiştilor a fost interzis, în urma efectuării lucrărilor de renovare a Porţii a III-a. Documentele vremii spun că, în dimineaţa de 28 februarie, cei doi au fost duşi la locul execuţiei, Dealul Furcilor, urcaţi în câte un car şi însoţiţi de un escadron de cavalerie din Toscana şi de 300 de pedestraşi. În afară de nobilime şi de oamenii de seamă din comitat, au fost aduşi să privească execuţia lui Horea şi Cloşca câte trei bătrâni şi câte trei tineri din fiecare sat din cele patru comitate în care s-a desfăşurat răscoala.
Cetatea din Alba Iulia a fost ridicată între anii 1714 şi 1738, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti. Fortificaţia are şapte bastioanesi intrarea se face prin şase porţi, decorate cu statui şi reliefuri. Trei dintre porţi erau spre oraş, iar celelalte 3 erau spre câmpul de instrucţie. Din cele şase porţi, se mai păstrează în forma iniţială doar porţile I, III şi IV, iar din poarta a II-a se mai păstrează doar stâlpii laterali.
Rascoala sau revolutie, marea revolta a motilor din 1874, sub conducerea lui Horea, a avut un urias ecou atât în presa si cancelariile vremii, dar si, ulterior, de-a lungul secolelor, pâna astazi, în multitudinea de abordari si interpretari ale istoricilor. Fiind un moment culminant al unui sir de miscari sociale ale secolului al-XVIII-lea, supranumit si secolul luminilor si ratiunii, revolta românilor din Transilvania, prin obiectivele sale, maniera de desfasurare, profilul conducatorilor si suita de elemente comune cu alte doua mari cutremure politice si revolutionare ale epocii, Razboiul de Independenta al SUA si Revolutia Franceza, are evidente trasaturi ce o înscriu în marele scenariu al cluburilor revolutionare si lojelor masonice de ridicare a popoarelor-natiuni împotriva anacronicelor rânduieli feudale.
Astfel, in arhivele vieneze, s-au gasit o serie de documente care arata ca Horea ar fi facut clar parte din masonerie. Concluziile investigatiei stiintifice au fost publicate de Ioan Chindris in lucrarea "Horea si masoneria", aparuta in Anuarul Institutului de Istorie din Cluj-Napoca.
Prima mentiune a legaturii dintre rascoala lui Horea si masonerie a aparut in anul 1786, in revista vieneza "Provinzialnachrichten aus den k.k. Staaten". Articolul se numea "Fratres de cruce" si "dezvaluie un substrat politic de esenta masonica pentru ceea ce s-a petrecut in Ardeal cu doi ani inainte", afirma Ioan Chindris. Acesta a gasit arhiva lojii vieneze "De la Vraie Concorde", care contine transcrierea cu grafie germana a unei cuvantari tinute in limba romana, in grai popular ardelenesc, in data de 23 februarie 1783, in onoarea imparatului Iosif al II-lea...restul cred ca se cunoaste.
Masoneria includea, in aceasta perioada, o buna parte a elitei sociale si intelectuale a societatii transilvanene. Apetenta conducatorilor masoneriei fata de transformarea si modernizarea societatii se inscrie in climatul specific epocii iosefine, in care imparatul insusi descinde in mijlocul supusilor sai, iar oamenii de conditie modesta patrund in saloanele aristocratice sau chiar la curtea imperiala. Un astfel de exemplu a fost Horea ale carui legaturi cu personaje influente din cercul apropiatilor curtii imperiale au fost puse in lumina. Legatura dintre Horea si curtea vieneza a fost asigurata de un francmason notoriu al acestei epoci, Ignatius Born, geolog si mineralog originar din Alba Iulia, unul dintre apropiatii imparatului Iosif al II-lea. In casa lui Ignatius Born din Viena activa un cenaclu al savantilor si artistilor adepti ai reformelor iosefine, printre care se numara si gravorul Jakob Adam, autorul unor cunoscute portrete ale lui Horea si Closca. Ni s-a pastrat chiar un discurs de-al lui în cinstea împaratului care se termina cu vorbele “foc, foc, foc”. În limbajul masonic al banchetelor, aceasta însemna noroc. Horea folosea argoul masonic, ceea ce înseamna ca îl cunostea si nu-l putea cunoaste la acea vreme decît daca era membru. Dupa regulile vremii, era improbabil ca un taran sa fie admis în structurile masonice caci existau tot felul de îngradiri pentru diferite categorii sociale. Taranii erau exclusi deoarece în majoritate ei erau analfabeti si Horea trebuie ca a fost si altceva decît un simplu taran, sau a fost un taran cu totul si cu totul deosebit, cu instructie. Este de asemenea limpede ca programul rebeliunii sale a fost unul puternic inspirat de masonerie, el reflecta idei de tip republican si revolutuionar care circulau în masonerie.”
Atunci cand cutitul rotii calaului a strapuns inima lui Vasile Ursu Nicola, in Alba Iulia anului 1785, la 28 februarie - s-a nascut o legenda a Ardealului: Horea din Albac. „Rascoala lui Horea“ (1784-1785) a dus la desfiintarea serbiei in Transilvania si acest taran din Apuseni a fost, alaturi de Closca si de Crisan, conducator al marii rascoale. Dar se pare ca personalitatea sa mai ascunde o taina, care adauga o noua dimensiune legendei lui atat de vii si de fecunde...Taranul rasculat din Albac, mester de biserici in traditia locului, era schismatic, adica ortodox , confesiune periculoasa pe atunci pentru nobilimea transilvaneana si pentru politica imperiala in plina expansiune. In aceste conditii, se poate afirma ca, inainte de a sluji in mod total cauza sociala a rascoalei, Horea a slujit cauza religioasa a romanilor, iar acest lucru l-a facut la modul cel mai direct, cu mainile sale. Acesta pare sa reprezinte, pana astazi, secretul cel mai bine pastrat al personalitatii lui, un maestru mason operativ chiar.
Asa cum s-a desfăsurat această revolutie, a fost una dintre cele mai grandioase epopei din câte a trãit si va trăi neamul românesc. Suntem convinsi ca a existat si un spirit românesc al masoneriei si marea miza a masonilor români a fost emanciparea sociala: sa fim liberi si sa-i eliberam si pe altii, sa propasim si sa regeneram patria. Pana la urma trebuie sa spunem adevarul istoric, indiferent de ce vor unii si altii care hulesc Masoneria, trebuie sa ne perfectionam continuu pentru a cinsti memoria Ilustrilor nostrii inaintasi de care ne-am legat pe veci.
Contextul răscoalei a fost acela al iozefinismului, formă a absolutismului luminat îndreptat în special împotriva privilegiilor nobiliare şi ecleziastice. Horea a fost primit în mai multe rânduri în audienţă de împăratul Iosif al II-lea, care a venit în întâmpinarea cererilor sale. Odată întors în Transilvania, Horea a supralicitat ajutorul împăratului şi a atacat şi incedniat unele reşedinţe nobiliare, fapt care a declanşat o mişcare populară.
Desi rascoala a fost infranta iar capeteniile au fost aduse in lanturi in cetate la Alba Iulia la 27 decembrie 1784, ea a zguduit puternic intreg edificiul orinduirii feudale. Locuitorii orasului au fost martorii, impietriti de ura si groaza, ai supliciului frangerii cu roata a martirilor rascoalei taranesti, osanda ce constituie una dintre cele mai cumplite cazne aducatoare de moarte din cate a cunoscut omenirea. Era in dimineata zilei de 28 februarie 1785. Fusesera adusi acolo pe locul ce se numea Dealul Furcilor azi numit Campul lui Horea zeci de mii de tarani iobagi sa asiste la executie. Crisan s-a sinucis in inchisoarea vechiului corp de garda, spanzurandu-se cu nojitele de la opinci. Lui Closca si Horia le-au fost frante oasele cu roata, incepand cu picioarele si se spune ca ultimele cuvinte ale lui Horea au fost: Mor pentru popor. Execuţia prin tragere pe roată s-a desfăşurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost executat Cloşca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat patru lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul i-a zdrobit pieptul şi după alte câteva lovituri şi-a dat sufletul. Conform sentinţei din Codex Theresianum, organele interne au fost îngropate acolo, iar corpurile le-au fost tăiate în patru părţi şi puse în ţeapă în cele mai importante localităţi din comitatele Alba şi Hunedoara pentru intimidarea poporului. Din acest moment istoric, Alba Iulia a capatat si valoarea de simbol al luptei maselor populare pentru dreptate sociala si libertate.
Celula în care a fost închis Horea, de la al cărui martiriu s-au împlinit ieri 225 de ani, va putea fi vizitată din nou, din această primăvară, după mai bine de un deceniu de când accesul turiştilor a fost interzis, în urma efectuării lucrărilor de renovare a Porţii a III-a. Documentele vremii spun că, în dimineaţa de 28 februarie, cei doi au fost duşi la locul execuţiei, Dealul Furcilor, urcaţi în câte un car şi însoţiţi de un escadron de cavalerie din Toscana şi de 300 de pedestraşi. În afară de nobilime şi de oamenii de seamă din comitat, au fost aduşi să privească execuţia lui Horea şi Cloşca câte trei bătrâni şi câte trei tineri din fiecare sat din cele patru comitate în care s-a desfăşurat răscoala.
Cetatea din Alba Iulia a fost ridicată între anii 1714 şi 1738, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti. Fortificaţia are şapte bastioanesi intrarea se face prin şase porţi, decorate cu statui şi reliefuri. Trei dintre porţi erau spre oraş, iar celelalte 3 erau spre câmpul de instrucţie. Din cele şase porţi, se mai păstrează în forma iniţială doar porţile I, III şi IV, iar din poarta a II-a se mai păstrează doar stâlpii laterali.
Rascoala sau revolutie, marea revolta a motilor din 1874, sub conducerea lui Horea, a avut un urias ecou atât în presa si cancelariile vremii, dar si, ulterior, de-a lungul secolelor, pâna astazi, în multitudinea de abordari si interpretari ale istoricilor. Fiind un moment culminant al unui sir de miscari sociale ale secolului al-XVIII-lea, supranumit si secolul luminilor si ratiunii, revolta românilor din Transilvania, prin obiectivele sale, maniera de desfasurare, profilul conducatorilor si suita de elemente comune cu alte doua mari cutremure politice si revolutionare ale epocii, Razboiul de Independenta al SUA si Revolutia Franceza, are evidente trasaturi ce o înscriu în marele scenariu al cluburilor revolutionare si lojelor masonice de ridicare a popoarelor-natiuni împotriva anacronicelor rânduieli feudale.
Astfel, in arhivele vieneze, s-au gasit o serie de documente care arata ca Horea ar fi facut clar parte din masonerie. Concluziile investigatiei stiintifice au fost publicate de Ioan Chindris in lucrarea "Horea si masoneria", aparuta in Anuarul Institutului de Istorie din Cluj-Napoca.
Prima mentiune a legaturii dintre rascoala lui Horea si masonerie a aparut in anul 1786, in revista vieneza "Provinzialnachrichten aus den k.k. Staaten". Articolul se numea "Fratres de cruce" si "dezvaluie un substrat politic de esenta masonica pentru ceea ce s-a petrecut in Ardeal cu doi ani inainte", afirma Ioan Chindris. Acesta a gasit arhiva lojii vieneze "De la Vraie Concorde", care contine transcrierea cu grafie germana a unei cuvantari tinute in limba romana, in grai popular ardelenesc, in data de 23 februarie 1783, in onoarea imparatului Iosif al II-lea...restul cred ca se cunoaste.
Masoneria includea, in aceasta perioada, o buna parte a elitei sociale si intelectuale a societatii transilvanene. Apetenta conducatorilor masoneriei fata de transformarea si modernizarea societatii se inscrie in climatul specific epocii iosefine, in care imparatul insusi descinde in mijlocul supusilor sai, iar oamenii de conditie modesta patrund in saloanele aristocratice sau chiar la curtea imperiala. Un astfel de exemplu a fost Horea ale carui legaturi cu personaje influente din cercul apropiatilor curtii imperiale au fost puse in lumina. Legatura dintre Horea si curtea vieneza a fost asigurata de un francmason notoriu al acestei epoci, Ignatius Born, geolog si mineralog originar din Alba Iulia, unul dintre apropiatii imparatului Iosif al II-lea. In casa lui Ignatius Born din Viena activa un cenaclu al savantilor si artistilor adepti ai reformelor iosefine, printre care se numara si gravorul Jakob Adam, autorul unor cunoscute portrete ale lui Horea si Closca. Ni s-a pastrat chiar un discurs de-al lui în cinstea împaratului care se termina cu vorbele “foc, foc, foc”. În limbajul masonic al banchetelor, aceasta însemna noroc. Horea folosea argoul masonic, ceea ce înseamna ca îl cunostea si nu-l putea cunoaste la acea vreme decît daca era membru. Dupa regulile vremii, era improbabil ca un taran sa fie admis în structurile masonice caci existau tot felul de îngradiri pentru diferite categorii sociale. Taranii erau exclusi deoarece în majoritate ei erau analfabeti si Horea trebuie ca a fost si altceva decît un simplu taran, sau a fost un taran cu totul si cu totul deosebit, cu instructie. Este de asemenea limpede ca programul rebeliunii sale a fost unul puternic inspirat de masonerie, el reflecta idei de tip republican si revolutuionar care circulau în masonerie.”
Atunci cand cutitul rotii calaului a strapuns inima lui Vasile Ursu Nicola, in Alba Iulia anului 1785, la 28 februarie - s-a nascut o legenda a Ardealului: Horea din Albac. „Rascoala lui Horea“ (1784-1785) a dus la desfiintarea serbiei in Transilvania si acest taran din Apuseni a fost, alaturi de Closca si de Crisan, conducator al marii rascoale. Dar se pare ca personalitatea sa mai ascunde o taina, care adauga o noua dimensiune legendei lui atat de vii si de fecunde...Taranul rasculat din Albac, mester de biserici in traditia locului, era schismatic, adica ortodox , confesiune periculoasa pe atunci pentru nobilimea transilvaneana si pentru politica imperiala in plina expansiune. In aceste conditii, se poate afirma ca, inainte de a sluji in mod total cauza sociala a rascoalei, Horea a slujit cauza religioasa a romanilor, iar acest lucru l-a facut la modul cel mai direct, cu mainile sale. Acesta pare sa reprezinte, pana astazi, secretul cel mai bine pastrat al personalitatii lui, un maestru mason operativ chiar.
Asa cum s-a desfăsurat această revolutie, a fost una dintre cele mai grandioase epopei din câte a trãit si va trăi neamul românesc. Suntem convinsi ca a existat si un spirit românesc al masoneriei si marea miza a masonilor români a fost emanciparea sociala: sa fim liberi si sa-i eliberam si pe altii, sa propasim si sa regeneram patria. Pana la urma trebuie sa spunem adevarul istoric, indiferent de ce vor unii si altii care hulesc Masoneria, trebuie sa ne perfectionam continuu pentru a cinsti memoria Ilustrilor nostrii inaintasi de care ne-am legat pe veci.
Felicitari pentru acest blog minunat...ma regasesc intru totul prin ideile enuntate de Dvs.
RăspundețiȘtergerePersonal as vrea sa ma alatur si eu miscarii francmasonice din Romania si va rog sa ma indrumati in acest sens, v-as fi recunoscator pentru sfaturile avizate.
Cu stima si consideratie,
Alex
Horea nu a fost mason. A facut parte din societatea Fratres, Fratia de Cruce. Chindris nu cunoaste ritualul masonic si a interpretat toastul ritualic in mod „profan”.
RăspundețiȘtergereGeorge