Contrar unora care cred ca transformam acest blog intr-un atlas zoologic, simbolistica animalelor este prezenta in Masonerie.
Simbolul Leului este unul dintre cele mai puternice si mai elocvente... Leul a fost întotdeauna privit ca simbol al puterii si regalitãtii. A fost însemnul Tribului Iudeei - Tribul Regal al Natiei Ebraice. Toti regii Iudeei au fost, în consecintã, supranumiti "Lei ai Tribului Iudeei"; tot asa a fost supranumit si Regele Solomon. În Evul Mediu, leul era considerat simbolul înãltãrii, fiindcã se considera cã, odinioarã, puiul de leu nãscut mort a înviat dupã trei zile, când pãrintele sãu a suflat peste el si i-a dat viatã. De asemenea, leul este asemuit cu soarele si, nu în ultimul rând, corespondenta acestuia cu semnul zodiacal al Leului îl hotãrãste definitiv ca simbol al Focului alchimic.
În cultura vechilor civilizaţii, leul împrumută însuşiri divine fiind perechea complementară a unor zeiţe ( Cibele, Artemis, Fortuna). În Egipt, Sehmet, zeiţa războiului era reprezentată ca o leoaică în timp ce leul cu discul solar pe cap îl reprezenta pe zeul Rê. În antichitate , zeii şi eroii timpurilor legendare, de pildă Herakles, deseori erau înfăţişate ca învingători de lei pentru a se evoca victoria minţii omului asupra naturii animale. Oamenii care călăresc pe lei, simbolizează luare în stăpânire a puterii divine. În Japonia leul este numit „câinele lui Buddha” străjuind intrarea în temple. În alchimie leul este pe deoparte un simbol al materiei primare, sulful, însă pe de altă parte este „leul roşu” al „pietrei filosofale” finite. Simbolistica psihologiei abisale consideră leul ca o fiinţă care de o extraordinară şi perfect stăpânită energie, care domină fără efort chiar şi în stare de repaus; când atacă este de nestăpânit, iar în luptă este prin urmare nimicitor.
Înzestrat cu asemenea însuşiri oculte, inspirând vigoare, nobleţe, dârzenie, însuşite de om prin victoria minţii – leul îşi are aşadar – locul său merituos în simbolistica masonică.
Simbolul Evangheliei dupa Marcu este tot leul, forta lui invietoare, probabil pentru că ea începe cu predica Sfântului Ioan Botezătorul, care strigă ca un leu în pustie...
Anticii il reprezentau sub forma leului din Nemeea. In scrierile hieroglifice este simbolul violentei si al maniei, iar anticii il plasau chiar sub hidra, marele dragon, pe care-l sfasie aproape cu ghearele. Leul este semnul care marcheaza dobandirea autonomiei individuale, concomitent cu aparitia constiintei de sine, nasterea vointei si a libertatii personale. Asociat cu carul Soarelui, Leul intruchipeaza apoteoza zilei si a luminii. Este semnul care pune accent pe valoare.
Puternic, suveran, simbol solar si luminos pana la extrem, leul, regele animalelor, are calitatile si defectele inerente rangului sau. Dar el reprezinta incarnarea insasi a Puterii si a intelepciunii, a Dreptatii, in schimb, orgoliul sau nemasurat si siguranta de sine fac din el simbolul Tatalui, al Stapanului, al Suveranului, orbit de propria sa putere, de propria sa lumina si care ajunge tiran, crezandu-se, de fapt, ocrotitor. El poate fi asadar pe cat de ocrotitor, pe atat de insuportabil: intre acesti doi poli oscileaza numeroasele lui intelesuri simbolice.
Krishna, se spune in Gita, este leul printre animale; Buddna este leul lui Shakya; Hristos este leul lui Iuda.
Ali, ginerele lui Mahomed, glorificat de siiti, este leul lui Allah, motiv pentru care drapelul Iranului avea imprimat un leu incoronat. Pseudo-Dionisie Areopagitul explica de ce teologia atribuie unor ingeri infatisare de lei: leul exprima autoritatea si forta invincibila a mintilor dumnezeiesti, acest efort suveran, vehement, nedomolit, de a imita maretia divina si taina divina incredintata ingerilor de a invalui misterul lui Dumnezeu cu o intunecime mareata, ascunzand de privirile indiscrete urmele comunicarii lor cu divinitatea, aidoma leului, despre care se spune ca sterge urma propriilor, pasi atunci cand fuge de vanator.
In Apocalipsa, cea dintai dintre cele patru fiinte pline de ochi, dinainte si dinapoi, care se afla imprejurul tronului ceresc este zugravita ca “asemenea leului”, iar in Iezechiel (1, 4-15) carul lui Iahve apare avand patru fiare, fiecare din ele avea patru fete, toate patru aveau cate o fata de leu la dreapta.
Blazonul lui Ashoka (232 i.de Hr.), regele budist care a recucerit India de la greci si persi si a reunificat-o, avea ca efigie trei lei asezati spate in spate, deasupra unui soclu in forma de roata si purtand deviza: adevarul biruie. Asa arata si azi stema Indiei. Cei trei lei, tinand seama de fervoarea budista a regelui, ar putea simboliza Cele trei cosuri (Tripitaka), culegere canonica de invataturi ale lui Buddha, precum si intreitul Giuvaier (Triratna).
Simbol al dreptatii, leul este prin aceasta garantul puterii materiale si spirituale. De aceea serveste drept animal de calarie sau drept tron multor divinitati, dupa cum impodobeste fie tronul lui Solomon, fie pe acela al regilor Frantei sau al episcopilor medievali. El este si simbolul lui Hristor-Judecatorul si al lui Hristos-Invatatorul caruia ii poarta cartea sau sulul de pergament. In aceeasi perspectiva, se stie ca este emblema sfantului evanghelist Marcu.
Leul lui Iuda, pomenit de-a lungul intregii Scripturi, incepand cu Facerea, se inalta in persoana lui Hristos. Si in Apocalipsa scrie ca a biruit leul din semintia lui David ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei. Mai exact, in iconografia medievala, capul si partea anterioara a leului corespund naturii dumnezeiesti a lui Hristos, iar partea posterioara, care contrasteaza prin relativa ei slabiciune, corespunde naturii umane.
De asemenea, el serveste drept tron lui Buddha, si lui Kubijka, ipostaza a lui Devi. El este puterea energiei divine (shakti). Este avatarul Narasimha (om-leu), forta si curajul, nimicitorul raului si al ignorantei. Suveranitate, dar si putere a Legii (Dharma), leul corespunde lui Vairochana supremul Buddha central, si lui Manjushri, depozitarul cunoasterii. Buddha rage cu ragetul leului asemeni lui Brmaspati din Vede: atunci cand propovaduieste Dharma in fata unei adunari, rasuna ragetul lui de leu (Anguttaranikaya). Ceea ce exprima puterea legii, capacitatea ei de a trezi si de a zgudui, propagarea ei in timp si in spatiu.
Acest rol plin de mandrie al leului nu se schimba din Europa pana in America. Triburile bambara, impresionate de seninatatea fortei lui, l-au transformat in alegorie a Stiintei divine si intr-un rang care, in ierarhia sociala traditionala nu-i are ca superiori decat pe preotii-savanti.
Totusi, cusururile acestei forte linistite n-au scapat nici intelepciunii populare, nici misticilor si nici filosofilor. Asa se face ca o data cu emanciparea femeii, care s-a infaptuit in vremea noastra, leul mandru si generos a devenit un macho falocrat, care nu stie sau se preface a nu sti ca puterea lui este intru totul relativa.
Ceea ce reamintesc si observatiile Sfintului Ioan al Crucii cu privire la impetuozitatea poftei irascibile a leului, simbol al unei vointe autoritare si a unei forte necontrolate. Pe aceasta cale se ajunge la leul pantecos, simbol al lacomiei oarbe, asupra caruia isi pune Shiva piciorul. De la leul simbol al lui Hristos, aceasta orbire duce la leul simbol al Anticristului, de asemenea atestat in Scriptura.
Psihanaliza va face din el simbolul unei pulsiuni sociale deformate: tendinta de a domina ca despot, de a-ti impune cu brutalitate autoritatea si forta. Ragetul lui puternic, botul lui larg deschis tin de un alt simbolism, care nu mai este solar si luminos, ci intunecat si htonian. In aceasta viziune nelinistitoare, leul se inrudeste cu celelalte divinitati subpamantene, care inghit ziua in amurg si ii dau iarasi drumul in zori, asemenea crocodilului din multe mitologii.
Astfel se intampla in Egipt, unde leii erau adeseori reprezentati perechi, spate in spate: fiecare dintre ei privea orizontul din fata sa, unul spre rasarit, celalalt spre apus. Au ajuns sa simbolizeze cele doua zari si drumul soarelui de la un capat al pamantului la celalalt. Veghind astfel timpul in curgerea sa, ei reprezentau ziua de Ieri si pe cea de Maine. Si deoarece calatoria infernala a soarelui il ducea de la botul Leului de la apus la botul Leului de la rasarit, de unde reinvia in zori. Cei doi lei au devenit agentul principal al intineririi astrului.
Intr-o maniera mai generala, ei au simbolizat vigoarea improspatata pe care o asigura alternarea zilei si a noptii, a efortului si a odihnei. In Extremul Orient, leul, animal pur emblematic, are afinitati cu dragonul cu care ajunge sa se identifice. In Japonia au loc dansuri ale leului de 1 ianuarie si in anumite zile de sarbatoare. Ele se desfasoara in fata templelor sintoiste, pe strazi si pana in case particulare. Cantareti ii acompaniaza pe dansatori. Iar acestia poarta masti avand chipul unui leu. O persoana poarta masca si alte doua sau trei, sub un cearsaf, ii infatiseaza trupul. Capul leului are culoarea rosie. Acest leu se presupune ca alunga demonii si ca aduce sanatate si prosperitate familiilor, satelor, comunelor.
Dupa cum se vede, viziunea de cosmar evocata mai sus ajunge sa fie exorcizata si simbolismul htonian rasturnat, imaginea mortii devenind garantia reinnoirii, deci a vietii. Acest lucru se poate vedea si in alte arii culturale unde leul devorand in mod periodic taurul exprima de milenii dualitatea antagonista fundamentala a zilei si a noptii, a verii si a iernii. Leul va ajunge sa simbolizeze nu numai inapoierea soarelui si improspatarea energiilor cosmice si biologice, ci insasi renasterea. Unele morminte crestine vor fi impodobite cu lei. El singur, leul, este un simbol al invierii...
În cultura vechilor civilizaţii, leul împrumută însuşiri divine fiind perechea complementară a unor zeiţe ( Cibele, Artemis, Fortuna). În Egipt, Sehmet, zeiţa războiului era reprezentată ca o leoaică în timp ce leul cu discul solar pe cap îl reprezenta pe zeul Rê. În antichitate , zeii şi eroii timpurilor legendare, de pildă Herakles, deseori erau înfăţişate ca învingători de lei pentru a se evoca victoria minţii omului asupra naturii animale. Oamenii care călăresc pe lei, simbolizează luare în stăpânire a puterii divine. În Japonia leul este numit „câinele lui Buddha” străjuind intrarea în temple. În alchimie leul este pe deoparte un simbol al materiei primare, sulful, însă pe de altă parte este „leul roşu” al „pietrei filosofale” finite. Simbolistica psihologiei abisale consideră leul ca o fiinţă care de o extraordinară şi perfect stăpânită energie, care domină fără efort chiar şi în stare de repaus; când atacă este de nestăpânit, iar în luptă este prin urmare nimicitor.
Înzestrat cu asemenea însuşiri oculte, inspirând vigoare, nobleţe, dârzenie, însuşite de om prin victoria minţii – leul îşi are aşadar – locul său merituos în simbolistica masonică.
Simbolul Evangheliei dupa Marcu este tot leul, forta lui invietoare, probabil pentru că ea începe cu predica Sfântului Ioan Botezătorul, care strigă ca un leu în pustie...
Anticii il reprezentau sub forma leului din Nemeea. In scrierile hieroglifice este simbolul violentei si al maniei, iar anticii il plasau chiar sub hidra, marele dragon, pe care-l sfasie aproape cu ghearele. Leul este semnul care marcheaza dobandirea autonomiei individuale, concomitent cu aparitia constiintei de sine, nasterea vointei si a libertatii personale. Asociat cu carul Soarelui, Leul intruchipeaza apoteoza zilei si a luminii. Este semnul care pune accent pe valoare.
Puternic, suveran, simbol solar si luminos pana la extrem, leul, regele animalelor, are calitatile si defectele inerente rangului sau. Dar el reprezinta incarnarea insasi a Puterii si a intelepciunii, a Dreptatii, in schimb, orgoliul sau nemasurat si siguranta de sine fac din el simbolul Tatalui, al Stapanului, al Suveranului, orbit de propria sa putere, de propria sa lumina si care ajunge tiran, crezandu-se, de fapt, ocrotitor. El poate fi asadar pe cat de ocrotitor, pe atat de insuportabil: intre acesti doi poli oscileaza numeroasele lui intelesuri simbolice.
Krishna, se spune in Gita, este leul printre animale; Buddna este leul lui Shakya; Hristos este leul lui Iuda.
Ali, ginerele lui Mahomed, glorificat de siiti, este leul lui Allah, motiv pentru care drapelul Iranului avea imprimat un leu incoronat. Pseudo-Dionisie Areopagitul explica de ce teologia atribuie unor ingeri infatisare de lei: leul exprima autoritatea si forta invincibila a mintilor dumnezeiesti, acest efort suveran, vehement, nedomolit, de a imita maretia divina si taina divina incredintata ingerilor de a invalui misterul lui Dumnezeu cu o intunecime mareata, ascunzand de privirile indiscrete urmele comunicarii lor cu divinitatea, aidoma leului, despre care se spune ca sterge urma propriilor, pasi atunci cand fuge de vanator.
In Apocalipsa, cea dintai dintre cele patru fiinte pline de ochi, dinainte si dinapoi, care se afla imprejurul tronului ceresc este zugravita ca “asemenea leului”, iar in Iezechiel (1, 4-15) carul lui Iahve apare avand patru fiare, fiecare din ele avea patru fete, toate patru aveau cate o fata de leu la dreapta.
Blazonul lui Ashoka (232 i.de Hr.), regele budist care a recucerit India de la greci si persi si a reunificat-o, avea ca efigie trei lei asezati spate in spate, deasupra unui soclu in forma de roata si purtand deviza: adevarul biruie. Asa arata si azi stema Indiei. Cei trei lei, tinand seama de fervoarea budista a regelui, ar putea simboliza Cele trei cosuri (Tripitaka), culegere canonica de invataturi ale lui Buddha, precum si intreitul Giuvaier (Triratna).
Simbol al dreptatii, leul este prin aceasta garantul puterii materiale si spirituale. De aceea serveste drept animal de calarie sau drept tron multor divinitati, dupa cum impodobeste fie tronul lui Solomon, fie pe acela al regilor Frantei sau al episcopilor medievali. El este si simbolul lui Hristor-Judecatorul si al lui Hristos-Invatatorul caruia ii poarta cartea sau sulul de pergament. In aceeasi perspectiva, se stie ca este emblema sfantului evanghelist Marcu.
Leul lui Iuda, pomenit de-a lungul intregii Scripturi, incepand cu Facerea, se inalta in persoana lui Hristos. Si in Apocalipsa scrie ca a biruit leul din semintia lui David ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei. Mai exact, in iconografia medievala, capul si partea anterioara a leului corespund naturii dumnezeiesti a lui Hristos, iar partea posterioara, care contrasteaza prin relativa ei slabiciune, corespunde naturii umane.
De asemenea, el serveste drept tron lui Buddha, si lui Kubijka, ipostaza a lui Devi. El este puterea energiei divine (shakti). Este avatarul Narasimha (om-leu), forta si curajul, nimicitorul raului si al ignorantei. Suveranitate, dar si putere a Legii (Dharma), leul corespunde lui Vairochana supremul Buddha central, si lui Manjushri, depozitarul cunoasterii. Buddha rage cu ragetul leului asemeni lui Brmaspati din Vede: atunci cand propovaduieste Dharma in fata unei adunari, rasuna ragetul lui de leu (Anguttaranikaya). Ceea ce exprima puterea legii, capacitatea ei de a trezi si de a zgudui, propagarea ei in timp si in spatiu.
Acest rol plin de mandrie al leului nu se schimba din Europa pana in America. Triburile bambara, impresionate de seninatatea fortei lui, l-au transformat in alegorie a Stiintei divine si intr-un rang care, in ierarhia sociala traditionala nu-i are ca superiori decat pe preotii-savanti.
Totusi, cusururile acestei forte linistite n-au scapat nici intelepciunii populare, nici misticilor si nici filosofilor. Asa se face ca o data cu emanciparea femeii, care s-a infaptuit in vremea noastra, leul mandru si generos a devenit un macho falocrat, care nu stie sau se preface a nu sti ca puterea lui este intru totul relativa.
Ceea ce reamintesc si observatiile Sfintului Ioan al Crucii cu privire la impetuozitatea poftei irascibile a leului, simbol al unei vointe autoritare si a unei forte necontrolate. Pe aceasta cale se ajunge la leul pantecos, simbol al lacomiei oarbe, asupra caruia isi pune Shiva piciorul. De la leul simbol al lui Hristos, aceasta orbire duce la leul simbol al Anticristului, de asemenea atestat in Scriptura.
Psihanaliza va face din el simbolul unei pulsiuni sociale deformate: tendinta de a domina ca despot, de a-ti impune cu brutalitate autoritatea si forta. Ragetul lui puternic, botul lui larg deschis tin de un alt simbolism, care nu mai este solar si luminos, ci intunecat si htonian. In aceasta viziune nelinistitoare, leul se inrudeste cu celelalte divinitati subpamantene, care inghit ziua in amurg si ii dau iarasi drumul in zori, asemenea crocodilului din multe mitologii.
Astfel se intampla in Egipt, unde leii erau adeseori reprezentati perechi, spate in spate: fiecare dintre ei privea orizontul din fata sa, unul spre rasarit, celalalt spre apus. Au ajuns sa simbolizeze cele doua zari si drumul soarelui de la un capat al pamantului la celalalt. Veghind astfel timpul in curgerea sa, ei reprezentau ziua de Ieri si pe cea de Maine. Si deoarece calatoria infernala a soarelui il ducea de la botul Leului de la apus la botul Leului de la rasarit, de unde reinvia in zori. Cei doi lei au devenit agentul principal al intineririi astrului.
Intr-o maniera mai generala, ei au simbolizat vigoarea improspatata pe care o asigura alternarea zilei si a noptii, a efortului si a odihnei. In Extremul Orient, leul, animal pur emblematic, are afinitati cu dragonul cu care ajunge sa se identifice. In Japonia au loc dansuri ale leului de 1 ianuarie si in anumite zile de sarbatoare. Ele se desfasoara in fata templelor sintoiste, pe strazi si pana in case particulare. Cantareti ii acompaniaza pe dansatori. Iar acestia poarta masti avand chipul unui leu. O persoana poarta masca si alte doua sau trei, sub un cearsaf, ii infatiseaza trupul. Capul leului are culoarea rosie. Acest leu se presupune ca alunga demonii si ca aduce sanatate si prosperitate familiilor, satelor, comunelor.
Dupa cum se vede, viziunea de cosmar evocata mai sus ajunge sa fie exorcizata si simbolismul htonian rasturnat, imaginea mortii devenind garantia reinnoirii, deci a vietii. Acest lucru se poate vedea si in alte arii culturale unde leul devorand in mod periodic taurul exprima de milenii dualitatea antagonista fundamentala a zilei si a noptii, a verii si a iernii. Leul va ajunge sa simbolizeze nu numai inapoierea soarelui si improspatarea energiilor cosmice si biologice, ci insasi renasterea. Unele morminte crestine vor fi impodobite cu lei. El singur, leul, este un simbol al invierii...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu