A fost venerat atat de greci cat si de romani si a fost raspandit de acestia pe intinderea imperiilor lor. Fiind un simbol al pacii si bunastarii, cununile din ramuri de maslin erau acordate atat castigatorilor competitiilor sportive cat si invingatorilor bataliilor sangeroase.
Maslinul este pomenit in Biblie mai mult de 40 de ori, fiind unul dintre cei dintai arbori amintiti in Sfanta Scriptura.
În cartea Facerea a Vechiului Testament stă scris: „şi porumbelul s-a întors la Noe spre seară având în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe faţa pământului“. Tot din Vechiul Testament aflăm că „măslinul este o plantă de valoare, ale cărei fructe sunt carne, iar frunzele sunt leacuri“.
O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei.
Măslinul a fost la mare preţuire în Grecia Antică, ceea ce l-a inspirat pe Homer, care considera uleiul de măsline drept „aurul lichid“ al vremii. Treptat, uleiul de măsline a devenit monedă de schimb cu care se plăteau obiectele de preţ cum ar fi vazele de alabastru, îmbrăcămintea de lux, bronzul şi vinul de calitate. În legile elaborate de regele Solon, în jurul anului 600 î.e.n., se prevedea că „orice cetăţean grec care tăia un măslin era condamnat la moarte sau la exil“. Măslinii Atenei erau consideraţi „arbori ai sorţii”.
În Antichitate, uleiul de măslin se folosea în temple la arderea în candele, la încoronarea cu lăstari tineri a câştigătorilor din jocurile Olimpice şi a învingătorilor din marile războaie sângeroase, precum şi la ungerea sacră a regilor şi preoţilor. Cultivatorii de măslini erau scutiţi de serviciul militar. Exista obiceiul ca atleţii greci să-şi frece capul cu ulei, iar datorită strălucirii pielii unse aceştia apăreau ca personaje mistice. Pentru transportul amforelor cu ulei spre diverse centre comerciale din jurul Mării Mediterane, grecii şi-au construit corăbii speciale.
Se susţine ideea că din lemn de măslin a fost cioplită crucea pe care a fost răstignit Iisus pe Golgota.
Originile culturilor de măslin se pierd în negura vremurilor, pornind de la măslinii sălbatici, care existau în Insula Creta cu mult înainte de apariţia civilizaţiei. Se pare că primele plantaţii de măslin au apărut acum 6.000 de ani, pe coasta estică a Mediteranei, din Siria şi Liban până la sudul Mării Caspice. De aici s-au extins în Egipt (cu 2000 de ani î.e.n.), unde măslinul era considerat arborele sacru protejat de Ra – zeul suprem al Soarelui. Treptat, a trecut în Grecia şi în Roma Antică, elaborându-se primele reguli de cultivare (alinierea rândurilor şi distanţa dintre pomi). Aici era extras uleiul de măsline, folosit în ritualuri religioase de purificare, la prepararea mirului, ca sursă de iluminat, în alimentaţie şi pentru vindecarea rănilor.
După descoperirea Americii, măslinul a fost printre primii pomi care au traversat oceanul, fiind trimis din Sevilla spre Lumea Nouă, astfel că în anul 1560 existau deja livezi în Mexic.
In Tara Sfanta - Palestina - maslinul este la mare pret. Regele David avea paznici care vegheau asupra culturilor si a depozitelor, astfel ca pretiosul ulei din fructele sale sa fie in siguranta. Credinta ca uleiul de Masline confera putere si tinerete era raspandit in intreaga lume antica. In Egipt, Grecia si Roma se intrebuinta foarte mult atat in scopuri medicinale, cat si cosmetice. De exemplu, in Mexic, a fost descoperita o lista cu ingrediente (fenicul, susan, telina, creson, menta, salvie, trandafir si ienupar) adaugate uleiului de masline pentru obtinerea unor unguente.
In ciuda iernilor destul de geroase, uneori si a verilor inabusitoare din zonele unde el este cultivat, maslinul continua sa creasca, sa se inalte spre cer, sa ofere fructele din care, prin diferite metode, se extrage uleiul de masline, care sa vindece si sa fie privit cu adoratie.
Cel mai bun si mai fin ulei se obtine din masline inca necoapte. De aceea pentru a nu se rupe crengile proaspete, maslinele nu se culeg cu mana. In legiuirile casnice ale lui Moise se porunceste anume sa nu se scuture maslinul de tot. "Cand vei bate maslinul tau, sa nu te intorci sa culegi ramasitele, ci lasa-le strainului, orfanului si vaduvei." (Deuteronom 24, 20).
Maslinul era cultivat in toate colturile Tarii Sfinte pe suprafete intinse asa incat, pe drept cuvant, se poate spune ca el este emblema Palestinei. Padurile de maslin se intindeau pe distante de ore, spre nord si spre nord-est de Gaza, spre sesurile Saronului. Prielnic culturii maslinului era si sesul pe coasta feniciana. Culturile de maslin faceau bogatia Betleemului si acopereau coastele joase ale vailor Hebronului.
Singura ingrijire pe care acest arbore o cere este aceea de a-l altoi cand este salbatic, osteneala pe care el o rasplateste din belsug. Taranii din Palestina - felahii - spun ca vita de vie e o "sitt" - o delicata doamna de la oras care necesita multa ingrijire si atentie. Smochinul este o "fellaha" - o taranca deja bine intarita, care nu are nevoie decat de putina ingrijire. Maslinul este insa o "beduina" care si in locuri pustii si neumblate este inca destul de tare si capabila de munca.
In Ierusalim era vestit pentru culturile de maslin, asa-numitul Muntele Maslinilor cu gradina Ghetsimani, care in traducere romaneasca inseamna "teasc de untdelemn". Aceasta este gradina mult iubita si de Iisus care venea aici sa se roage si unde, de altfel a fost si prins. Inca si astazi sunt aici un numar de maslini foarte batrani, despre care traditia spune ca ar fi chiar din acei sub care Hristos se ruga.
In antichitate, Palestina exporta untdelemn Tirului si Egiptului. Uleiul de masline era intrebuintat mai intai pentru mancare, apoi la sacrificii, la fabricarea mirului, la arderi, precum si pentru alinarea si vindecarea ranilor.
Dupa frunzele totdeauna verzi, maslinul inchipuie nemurirea. Ramura de maslin este simbolul pacii, iar ramurile multe si stufoase sunt simbolul familiei numeroase.
Din lemnul maslinului se confectioneaza obiecte de arta. Este mult pretuit pentru lemnul sau fin si dens din care au fost ciopliti heruvimii, usile, cornisele si stalpii Templului lui Solomon.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu