O istorie a Ritului Scotian

Se presupune ca bazele Ritul Scotian s-au pus in Franta anului 1754 cand Cavalerul de Bonneville a infiintat la Paris un Capitol de 25 de grade asa-numite Inalte, incluzandu-le aici si pe cele 3 simbolice, Capitol cunoscut inca de atunci ca un Rit de Perfectionare. In 1758 la Berlin, aceste "grade inalte" au fost trecute sub directa jurisdictie a unei puteri masonice universale numita Consiliul Imparatilor Orientului si Occidentului. In 1762, regele Prusiei, Frederick al II lea cel Mare, a devenit intemeietorul de drept si conducatorul Ritului, promulgand in acelasi an faimoasa Constitutie care a stat la baza celor de astazi. In 1786 s-a produs iar o reorganizare constitutionala a gradelor, adaugandu-se altele si adoptandu-se  titulatura oficiala de Rit Scotian Antic si Acceptat. Frederick a demisionat ulterior din pozitia sa de Mare Comandor, guvernarea noului sistem de grade masonice urmand sa revina in viitor doar unui Consiliu independent in fiecare natiune recunoscuta, compus din noua Suverani Mari Inspectori Generali.

In 1761, cu un an inainte ca regale Prusiei sa controleze practic Masoneria europeana, francezul Etienne Morin a fost imputernicit la Paris ca Inspector General al Lumii Noi de catre Consistoriu Sublimilor Printi ai Secretului Regal, cu scopul de a introduce Perfecta si Sublima Masonerie peste Ocean. In baza patentei primite, el a constituit organisme masonice in San Domingo si Jamaica iar la randul sau l-a insarcinat pe Henry Andrew Francken sa realizeze in 1767 o Loja de Perfectie in Albany, NY. Alte Loji si Consistorii au fost infiintate in diverse parti ale Americii de Nord, incluzand-o si pe cea din Charleston, Carolina de Sud, iar in 1801 toate acestea au fost puse sub jurisdictia primului Suprem Consiliu. Trebuie cunoscut de la inceput ca aceste Loji de Perfectionare au functionat in perfecta armonie cu cele simbolice existente in teritoriu si nu si-au asumat absolut nici o autoritate asupra lor, lucrand mereu doar de la gradul 4 in sus.

La raspantia dintre secole, unsprezece "Honorable Gentlemen", cum vor rămîne în istorie, au pregatit constituirea primului Suprem Consiliu al Ritului Scotian Antic si Acceptat. Printre ei s-au numarat Abraham Alexander, Frederick Dalcho, Jean-Baptiste Marie Delahogue, Emanuel De La Motta, John Mitchell si Auguste de Grasse-Tilly.
La 31 mai 1801, doar noua dintre ei vor constitui insa primul Suprem Consiliu si credem cu tarie ca acest moment a avut darul de a scoate ordinea din haos. In prima sa alocutiune în fata membrilor Sublimei Mari Loji de Perfectie, din septembrie 1801, Dalcho spunea: “Masoneria este cea mai perfecta si sublima institutie formata vreodată pentru promovarea fericirii indivizilor sau pentru cresterea binelui general al comunitătii”.

In privinta denumirii de “scotian”, istoricii nu lasa loc echivocului: Scotia nu are nici un merit in constituirea gradelor inalte, denumirea fiind aleasa la vremea respectiva doar pentru a da o aura de vechime si mister noului Rit.

Conform datelor istorice, Constitutia lui Frederick cel Mare, revizuita din 1786, a generat astfel mai tarziu cel doua Supreme Consilii in S.U.A., care si-au impartit de comun acord teritoriul, avand puteri absolut egale fiecare in jurisdictia sa.

Pe parcursul anilor de existenta continua, acest Supremul Consiliu american a surmontat toate dificultatile si a avut o influenta deminanta in Masoneria din intreaga lume. Noi consideram ca acesta este adevaratul Consiliu Mama a Lumii si dupa cum se stie are sediul la Washington, DC intr-o locatie magnifica…