Articol despre PR Nicu Filip

http://scottishrite.org/

http://www.scrrsaa.ro/



Diploma de membru de onoare a PR Fr Nicu Filip 33°

Va prezentam in premiera nationala, extrasa din arhiva noastra de aur, celebra Diploma de Membru de Onoare al Supremului Consiliu de grad 33° pentru Jurisdictia de Sud a S.U.A. (supranumit si Consiliul Mama a Lumii), acordata de catre Suveranul Mare Comandor Fred C. Kleinecht  Prea Ilustrului Fr:. Nicu Filip, primul M:.M al MLNR, ales prin consens dupa reaprinderea luminilor masonice (care a indeplinit si demnitatea de Mare Orator, Ministru de Stat al SCRSAA pentru Romania).

Mentionam aici in mod expres ca originalul acestui exemplar unic este in proprietatea noastra, dar poate fi pus la dispozitia oricarui muzeu masonic infiintat pe teritoriul Romaniei, temporar si cu titlu de imprumut, conform legislatiei nationale in vigoare.

Studiul gradului de fidelitate si initiere in Adevar

Motto: “Nimic nu este mai nobil, nimic mai onorabil decat fidelitatea. Fidelitatea si adevarul sunt cel mai sacre calitati ale mintii umane. ”  (Cicero) 

Nu mai vreau sa discutam tot mereu despre ceea ce inseamna Francmasoneria in ansamblu, pentru ca am ascultat cu totii multe planse cu acest subiect vast si sper ca deja ne-am format propria parere, intr-o diversitate de opinii care ar trebui sa ne conduca spre Lumina. Dar deseori am auzit invocate cu patos si daruire in diverse Tinute ritualice cuvinte mari cum ar fi toleranta sau iubirea fraterna, asa de mari incat ne sufoca sub greutatea lor de piatra. De aceea poate ar trebui asezate cu grija la temelie si nu la varf, in asa fel incat sa nu daramam ceea ce cu fervoare unii dintre noi am construit aici de-a lungul timpului. Astazi a venit vremea sa va propun ca tema de studiu FIDELITATEA, o eterna provocare pentru dezvoltarea noastra individuala…care nu are absolut nimic in comun cu servilismul fatarnic ci cu o datorie de onoare, sacra, a omului liber si pe care toti o avem in acest Ordin, aceea a statorniciei in convingerile noastre, fara de care pierdem increderea si respectul de sine. Fidelitatea, conditie a virtutii, cuvant demodat despre care nu e usor de vorbit, este pana la urma rezultatul unei inimi marete. A devenit fidelitatea doar o iluzie, un concept perimat sau o expresie fara acoperire in viata reala? Fidelitatea e o notiune complexa si perceputa diferit, dar tot ce conteaza e ca Fratele de langa tine sa o inteleaga cat mai asemanator posibil, avand cu totii la baza aceleasi valori si principii universale. Simpla pronuntare a cuvantului “fidelitate” trezeste multe impotriviri neexprimate. Credeti ca se mai poate vorbi de fidelitate in epoca schimbarilor rapide? Fata de ce anume mai merita sa fii astazi fidel? Acum cand totul se vinde si se cumpara, incercam sa tratam viata noastra numai in termeni economici. Obligatia de fidelitate, integral asumata, este o datorie fundamentala si chiar un profund principiu moral, prin care este exprimata esenta relatiilor fratesti si care arata lumii profane unitatea noastra in diversitate. Acest lucru va intari si mai mult legaturile dintre noi si ne va spori increderea. Fidelitatea este una dintre virtutile care ne apropie cel mai mult de Divinitate si doar ea ne face sa devenim eterni ucenici mereu in cautarea Adevarului. Trebuie sa ramai intotdeauna fidel cuvantului dat si sa-ti scrii promisiunea pe piatra, cu responsabilitate. Felul in care ne vom achita de toate fagaduintele facute, va vorbi clar celor din jur, despre marturia vietii noastre efemere si despre integritatea caracterului nostru de Masoni, asa cum ne pretindem.  Se spune ca fidelitatea este baza virtutilor, intrucat virtutea inseamna fidelitate fata de legea binelui. Dovada fidelitatii arata masura iubirii fraterne dar obiectul fidelitatii trebuie sa fie curat (filosoful grec Aristotel recomanda sa nu ramai totusi fidel fata de cei care au devenit fatarnici, pentru ca ai deveni complicele lor în cele rele). In viata de zi cu zi, fidelitatea este temelia datoriei, cuvant pe cat de odios in epoca revendicarilor, pe atat de necesar intr-un timp in care toate se schimba. Tu, Masonule, esti cuiva fidel? Cati dintre noi au fost oare fideli? Fidelitatea, nazuinta sufletului nobil, exprimata partial in ritualuri de atasament si devotiune, e cea mai puţin evocata dintre toate virtutile. A jura ceremonial ori launtric credinta unui om, unei cauze, unui principiu sau unei idei inseamna a te lega sa-i fii intotdeauna devotat si oricand gata a-i veni in ajutor. Fidelitatea implica un raport cordial si personal chiar fata de ceva abstract: o statornicie, o nestramutare, o caldura pana la urma. Te arati demn de incredere absoluta in orice imprejurari, la bine si la rau, in vremuri de criza economica sau la mari primejdii. Daca acel caruia i-ai fagaduit credinta nu mai crede in el insusi ori in cauza pentru care lupta sa-i devii chiar tu calauza si stalp de sprijin,  lumina si inger pazitor.   Intreaga filosofie cavalereasca a vietii sociale si morale din Evului Mediu se intemeia pe ideea de fidelitate. Fidelitate e la origini un cuvant latin, insa amploarea unei semnificatii practice imense i-a dat-o feudalitatea, care o definea ca o legatura de ordin mai intai etic intre suveran şi vasal. Raportul a sfarsit prin a se degrada , a-si pierde sensul initial de intrajutorare si a lua aspect de exploatare a servului de catre senior, de inghetare si oficializare a ierarhiei sociale. Dar la inceput nu a fost asa, caci juramantul medieval nu era de supunere, ci de prietenie, sustinere, bunavointa si mai ales de fidelitate. Literatura universala a elogiat dintotdeauna fidelitatea si am vazut ca pildele abunda în Iliada si Mahabharatta, in Cantecul Nibelungilor sau în Don Quijote…Fidelitatea se opune inselatoriei, fatarniciei, minciunii, versalitatii sau tradarii, dar nu se confunda cu incapatanarea in teorii si idei, e o calitate exclusiv morala. Pe plan etic, regula este a statorniciei in hotarari, a ravnei ferme si solicitudinii neobosite fata de prieteni, a neclintirii fata de crez si de cuvantul dat.  Cui i se cere, în cele din urma, omului sa fie complet fidel? Lui insusi, conditiei sale umane, de fiinta ganditoare si cuvantatoare. Iata principala, neindoielnica, fidelitate. Şi ce inseamna a-ti fi tie insuti fidel? A nu savarsi nimic de care sa-ti fie apoi rusine; a respecta demnitatea si libertatea celorlalti; a contribui la imbogatirea prestigiului singurei fiinte constiente din univers. Inseamna a nu te huli pe tine insuti, a te controla cu strasnicie, a nu batjocori duhul care salasluieste in tine si in semenii tai, a nu stirbi intru nimic nivelul de civilizatie si cultura la care a izbutit sa ajunga omenirea contemporana tie. Asumarea etica a destinului omului pe pamant si al omenirii in cosmos reprezinta forma suprema a fidelitătii, singura de altfel, nesupusa relativitatii si vicisitudinilor istorice. Noi vrem doar acea fidelitate care contruieste increderea printre noi si care nu se intrerupe in cazul unor nemultumiri umane pe care le suferim, statornicia in credinta, indiferent de vicisitudinile firesti ale vietii, de slujire permanenta a Ordinului Masonic. Credinta presupune increderea in cel caruia ii incredintam ceva, sau pe noi insine, este creditul pe care-l acordam cuiva in mod liber. Fidelitatea nu poate fi ceruta din exterior, nu poate fi aleasa decat de noi insine si ceruta de noi insine, in raport cu partea noastra divina. Uneori suntem la fel de diferiti chiar si fata de persoana noastra precum suntem fata de ceilalti si trebuie sa recunoastem fidelitatea fata de sine, care consta in afirmarea a ceea ce suntem in profunzime si in implinirea acelor lucruri pentru care suntem facuti, caci cea mai mare reusita umana, in sens absolut, este sa devii o persoana desavarsita. Fidelitatea, in general, este imposibila in lipsa devotamentului fata de tine insuti, caci intai trebuie sa te iubesti pe tine, pentru a putea sa-i iubesti pe ceilalti, din cauza ca ceea ce nu ai inauntru,nu poti scoate in afara! Fii mereu in cautarea Adevarul, fara a te teme de consecinte,caci astfel te respecti pe tine insuti,comunicand in mod cinstit si deschis ceea ce gandesti, fara a te trada pe tine sau pe altul,fara a agresa pe nimeni,fara atasament fata de modul in care ceilalti iti primesc comunicarea, fara sacrificii facute pentru a indeplini nevoile celor din jurul tau, fara a forta lucrurile sa mearga. Spunand Adevarul si respectandu-te pe tine, vei crea conditiile de stare necesare manifestarii iubirii in sufletul tau, si te vei afla în comuniune cu toti FF:. tai, caci un Frate este doar un „alter ego” de fapt. Fidelitatea fata de sine distruge neglijenta, dependenta de altii, comportamentul critic, eliberandu-te, creandu-ti posibilitatea de a deveni tu insuti, si de a te intoarce,in mod constient, la perfectiune. Fidelitatea fata de tine te va conduce la anihilarea fricii launtrince de autocunoastere, iar acest proces de eliberare va face sa rezoneze armonios si in ceilalti chemarea spre propria lor libertate. Devotamentul manifestat fata de ceilalti FF:. trebuie sa fie o extensie a abnegatiei fata de tine, fara a veni în contradictie cu nimic, caci nu este moral sa alegi intre binele tau si binele altuia. Este o iluzie perceptia faptului ca binele tau ar putea produce rau altora, si viceversa, caci binele propaga binele si raul propaga raul,intotdeauna. In orice problema exista o solutie salvatoare, o decizie care vizeaza binele tuturor celor implicati, insa aceasta solutie nu o poti percepe decat daca esti pregatit si inima ta este larg deschisa. Evolutia spirituala este un proces progresiv de transformare, al carui curs si durata nu le poti prevedea. De aceea nu trebuie sa-ti fie rusine de ceea ce nu stii, sa fii rabdator, sa fii bland cu tine si cu ceilalti, caci numai cine nu munceste nu greseste. Cand fidelitatea, ca o dovada a angajamentului luat pe cupa libatiilor, va fi o valoare cu adevarat imbratisata si mai ales traita, ghidand actiunile fiecaruia dintre noi, doar atunci performanta si etica vor putea sa convietuiasca armonios, asigurand succesul pe termen lung al Masoneriei. Suntem fideli valorilor si principiilor masonice si acestea reprezinta baza culturii noastre nu doar simple cuvinte, oferindu-ne tuturor celor initiati un punct geometric de referinta intr-un mediu intr-o continua schimbare. Cheia succesului reprezinta munca in echipa, sa lucram impreuna cu fidelitate si devotament, promovand o atitudine de permanenta invatare, reflectare si dezvoltare, pentru a creste permanent in intelegere si experienta.  Fidelitatea, definitorie pentru legamantul masonic, este pilonul de rezistenta al relatiei fraterne si daca este inteleasa ca fiind mai mult decat o obisnuinta, atunci vom realiza implicatiile datoriei noastre eterne. Scopul fundamental il constituie o unitate loiala pe deplin realizata,  ajungand in final sa impartasim o cauza comuna, aceea de a face omenirea mai fericita. Fidelitatea cere onestitate, transparenta si incredere, implica dorinta de deschidere  fata de fratele tau si presupune mai ales sinceritate in actiunea de insusire a idealurilor masonice. E un concept vechi si elastic care stiu ca nu va disparea niciodata, ramane doar de vazut cat va mai valora pana la urma, intrucat multora dintre noi le pare deja depreciat. Dar, la urma urmei, tot ce conteaza este sa ai o perspectiva comuna asupra unei idei pentru a putea construi impreuna. Avem nevoie de fidelitate, bazata pe dragoste frateasca, respect reciproc si valori impartasite, daca vrem ca Marea noastra Loja sa supravietuiasca testelor pe care viata le va aduce asupra noastra, ca si pana acum, caci cei care supravietuiesc sunt numai aceia care-si dovedesc devotamentul in fiecare zi. Suntem mandri de ceea ce am ridicat, avem incredere in viitor dar numai impreuna vom deveni o forta, integrandu-ne armonios in munca colectiva, caci iata mai sunt foarte multe de slefuit pana la perfectiune. Astfel nu ne ramane decat sa ne consolidam Lucrarea in timp si sa ne mentinem increderea in om, straduindu-ne sa-i intelegem diversitatea si sa-i cultivam fidelitatea. Sa fim mereu deschisi lumii si noului si sa ne oferim idealurile universale aproapelui nostru. Sa lucram neincetat asupra pietrei brute numai in sprijinul binelui si al progresului umanitatii pentru realizarea Fraternitatii Universale, pentru restaurarea si instalarea maretului Templu, I:.G:.M:.A:.A:.U:.  .

Taina echinoctiului de toamna

Astazi planeta noastra a ajuns in punctul autumnal pe sfera cereasca, la echinoctiul de toamna. Este un moment de echilibru in tot si in toate dar si de evaluare a cunoasterii de Sine, este de fapt inceputul anului masonic. Energii aparte ne indeamna la culegerea roadelor eforturilor noastre de pana acum. Va urez ca de fiecare data un calduros "La multi ani!", iubiti FF:. si dragi cititori, lumina in suflete si putere de munca pentru a continua tot ceea ce inseamna frumoasa noastra Fraternitate, intr-o perfecta armonie si deplina unitate colectiva.

Bal de caritate la Sibiu

Vineri, 16 septembrie 6011 a avut loc la Or:. Sibiu (Hotel Grand Dumbrava) un Bal  de Caritate care face parte dintr- o serie de actiuni  de prestigiu organizate de Marea Loja in acest an masonic, destinate dezvoltarii pe plan personal si mai ales profesional a tinerelor talente ale Romaniei.
Fondurile considerabile stranse cu aceasta ocazie vor fi folosite exclusiv pentru sprijinirea si intregirea sumelor necesare elevilor Liceului de Arta din Sibiu cu scopul participarii la olimpiadele si concursurile scolare.

Multe felicitari fratilor organizatori si mai ales tuturor participantilor care ne-au fost alaturi, personalitati marcante, pentru reusita acestui eveniment deosebit si de un real succes, care iata isi doreste sa devina o traditie in anii urmatori si ne obliga sa continuam in aceasta directie, caci munca noastra pe Santier nu se termina niciodata.

http://www.licartasibiu.ro/
http://www.grandhotelsb.ro/

Areopagus

Areopagul a fost organul si consiliul suprem de judecată al Atenei in Grecia antică (sec. VII-V î.C.). Tribunalul supraveghea exercitarea magistraturilor si judeca crimele grave. Areopagul (din greacă, dealul lui Ares) din Atena si-a luat numele de la dealul cu înăltimea de 115m, situat nu departe de Acropole, spre N-V, pe care îsi avea sediul.
În cea de a doua călătorie misionară, Sf. Pavel ajunge să țină o cuvântare în acest loc. În cetatea Atenei, filosofii epicurei și stoici, care-si petreceau timpul în Agora, să mai audă ceva nou, auzind pe Apostolul Pavel vorbind în piată, au înteles că el pare a fi „vestitor de dumnezei străini, fiindcă binevestește pe Iisus si Învierea” (Fapte 19, 18). Luându-l apoi cu ei, l-au dus înaintea Areopagului, unde Pavel a tinut o interesantă si originală cuvântare. Lăudând cucernicia atenienilor fată de zei, care au ridicat în cetatea lor un altar si Dumnezeului celui necunoscut - pe care ei îl cinstesc fără ca să-l cunoască – Sfântul le spune că Acesta este Dumnezeul pe care-L vesteste lor: „Care a făcut lumea si toate cele ce sunt în ea…Domnul cerului si al pământului, Care nu locuieste în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omenesti…Căci în El trăim, ne miscăm si suntem” (Fapte 17, 23-25 si 28). În urma acestei cuvântări, Sfântul Pavel a convertit la creștinism un număr de greci, între care se aflau Dionisie Areopagitul, după traditie primul episcop al Atenei, o femeie cu numele Damaris si pe altii (Fapte, cap. 17). În marea lor majoritate însă, grecii s-au arătat curiosi fată de cele spuse de Pavel, dar au rămas sceptici si l-au luat în râs, când l-au auzit vorbind, la sfârsit, de învierea mortilor (Fapte 17, 32).  
Sfântul sfinţitul mucenic Dionisie Areopagitul a fost botezat de Sfântul Pavel în Atena, şi s-a numărat prin cei Şaptezeci de Apostoli. Dionisie provenea dintr-o familie bună din Atena, şi a fost instruit în cele ale filosofiei vremii atât acasă, cât şi în celebrele şcoli ateniene, devenind membru (sfetnic) al Areopagului. A fost căsătorit, şi a avut mai mulţi copii. După convertirea sa la creştinism, sfântul Pavel l-a făcut episcop. Mai apoi, Dionisie a plecat cu Pavel în călătorii misionare. Astfel, a mers la Ierusalim, unde a văzut-o pe Maica Domnului, şi a scris despre această întâlnire în una din cărţile sale. De asemenea, a fost printre Apostolii şi Episcopii prezenţi la Adormirea Maicii Domnului.
Văzând pe apostolul Pavel primind mucenicia (la Roma, în anul 67), Sfântul Dionisie s-a umplut şi el de dorinţa de a fi mucenic pentru Iisus Cristos. A mers deci şi a predicat Evanghelia în Occident, şi în special în Galia (Franţa de azi), împreună cu ucenicii săi, Rustic preotul şi Elefterie diaconul. Aici a convertit pe mulţi barbari la creştinism, dar a şi avut multe de îndurat.
În sfârşit, în anul 96, sub domnia împăratului Domiţian, sfântul Dionisie a fost prins şi chinuit pentru credinţă, împreună cu Rustic şi Elefterie. Au murit toţi trei la Paris, tăindu-li-se capetele. Trupurile lor au fost părăsite de păgâni ca să fie mâncate de fiarele sălbatice, dar creştinii din oraş le-au ascuns un timp, până ce Catula, o creştină înstărită, le-a îngropat pe toate cum se cuvine, într-un cavou zidit cu cheltuiala ei. Aceasta s-a făcut într-o zi de 3 octombrie, care a şi rămas ziua pomenirii sfântului.

Aeropagul sau Consiliul Cavalerilor Kadosh este de asemenea si corp constitutiv al Supremului Consiliu, reunind FF:. care lucreaza in gradele 19º - 30º. Conform dictionarului explicativ poate avea sensul de adunare a unor oameni de elita reuniti pentru examina o problema importanta!

The House Of The Temple II

The House of the Temple I

Despre Sadoveanu cu Fratele Viorel Dănacu

Deschiderea Anului de Studii şi Cercetări Masonice 2011-2012, care va avea loc la Muzeul Unirii din Iasi, la 9 septembrie, prilejuieşte lansarea volumului intitulat „Despre un alt Mihail Sadoveanu – gânduri scrise şi nerostite despre o poveste cu simboluri ezoterice”, semnat de dr. Viorel Dănacu, preşedinte al Centrului Regional de Studii Francmasonice, PR Mare Maestru din Trecutul Apropiat al MLNaR şi prof. Dragoş Huţuleac. Ceremonia, organizată sub egida Centrului de Studii Francmasonice, va cuprinde şi aniversarea a 12 ani de la constituirea RL Athenaeum la Or Bucureşti.
Coautorul si Fratele Dragos Hutuleac, profesor la o scoală generală din comuna suceveană Vatra Moldovitei, este absolvent de filosofie. A fondat o revistă online si este colaborator al unor publicatii din presa scrisă si virtuală.
În depozitul Muzeului Literaturii Române din Iaşi, unde se păstrau obiectele de patrimoniu, am văzut ţinuta şi însemnele masonice purtate de scriitor. Pe urmă, aria informaţiilor despre acest subiect s-a mai îmbogăţit, atât cât se poate si după 2000, la Casa Memorială Sadoveanu din Iaşi,  aceste însemne pot fi văzute de public într-o vitrină. Ce s-a petrecut la un moment dat cu acest mare creator de cuvinte atunci când a aderat la noua putere instaurată de sovietici, care a prigonit deopotriva şi Biserica şi Francmasoneria (!), e o întrebare ce revine adesea în memoria noastră...

Infiintarea Supremul Consiliu Roman

Dorim sa subliniem ca acesta NU este un comunicat oficial ci doar a fost emanat din sentimentele de bucurie sublima si mandria deplina a Fratilor romani, intr-un moment grandios pe care-l putem considera istoric pe drept cuvant, fara a gresi din nici un punct de vedere si care trebuie celebrat ca atare.

Ceremoniile oficiale de consacrare si instalare a Supremului Consiliu Roman de Rit Scotian Antic si Acceptat de catre Supremul Consiliu al Frantei au loc în perioada 02-04 septembrie 6011, in acordul a peste 100 de Frati care lucreaza in gradele 4º-33º si cu participarea extraordinara a unor delegatii straine din partea Supremelor Consilii prietene (putem aminti aici pe Claude Collin, Alain Juriss, Max Icher, Pierre Brogly, Georges Bousquet sau Adrian Mac Liman).

Supremul Consiliu Roman, fondat in 2006 si care primeste acum Patenta de Recunoastere, este condus de Atotputernicul Frate Daniel Roman 33º, proclamat si intronizat Suveran Mare Comandor pentru un mandat de noua ani, alaturi de Locotenetul Mare Comandor, Puternicul Frate Ruslan Oprescu 33º. Speram ca va deveni un adevarat organism de elita, capabil să imbratiseze directiile progresiste ale unei Masonerii de secol XXI, pastrand insa pe deplin puritatea Ritului, in forma sa traditionala.

Tinutele ritualice au ca locatie centrala J.W. Marriott Grand Hotel din Bucuresti, intr-un cadru festiv, bine organizat si se incheie in mod fraternal printr-o agapa in onoarea tuturor participantilor.

Acest organism suveran pe teritoriul tarii noastre, recunoscut in calitate de pastrator de drept al Traditiei masonice de catre Supremul Consiliu al Frantei, doreste sa ofere viitorilor candidati o experienta initiatica deosebita pe parcursul Lucrarilor, prin transmiterea vie si continua a Ritului Scotian Antic si Acceptat. Nu se va pune accent niciodata pe cresterea numerica a membrilor corpurilor sale constitutive, ci numai pe inalta perfectionare de ordin filosofic si pe promovarea spirituala de tip calitativ.

Cu ocazia acestor evenimente deosebite, se reconfirma oficial si Tratatul de Alianta intre Supremul Consiliu Roman si MLNaR, condusa in prezent sub ciocanul Prea Respectabilului Frate Tudorel Nitulescu 33º, Mare Maestru in Scaun. In acelasi timp, pe linie simbolica s-a cimentat armonios la nivel inalt legatura profunda si totodata neintrerupta de amicitie si recunoastere dintre Grande Loge De Françe si Marea Loja Nationala a Romaniei, stabilita intre cele doua Obediente cu mult timp inainte.

Nu in ultimul rand, vrem sa va spunem ca toate acestea au demarat astazi, pe data de 2 septembrie cu comemorarea oficiala in cadrul Cimitirului Bellu a Ilustrului Frate Nicu Filip 33º, Marele nostru Maestru ad Vitam, trecut la Orientul Etern (orice prezentare a personalitatii sale cred ca este deja de prisos pentru cititorii nostrii…).

http://www.scrrsaa.ro/

http://www.scdf.net/