Motto: “Nimic nu este mai nobil, nimic mai onorabil decat fidelitatea. Fidelitatea si adevarul sunt cel mai sacre calitati ale mintii umane. ” (Cicero)
Nu mai vreau sa discutam tot mereu despre ceea ce inseamna Francmasoneria in ansamblu, pentru ca am ascultat cu totii multe planse cu acest subiect vast si sper ca deja ne-am format propria parere, intr-o diversitate de opinii care ar trebui sa ne conduca spre Lumina. Dar deseori am auzit invocate cu patos si daruire in diverse Tinute ritualice cuvinte mari cum ar fi toleranta sau iubirea fraterna, asa de mari incat ne sufoca sub greutatea lor de piatra. De aceea poate ar trebui asezate cu grija la temelie si nu la varf, in asa fel incat sa nu daramam ceea ce cu fervoare unii dintre noi am construit aici de-a lungul timpului. Astazi a venit vremea sa va propun ca tema de studiu FIDELITATEA, o eterna provocare pentru dezvoltarea noastra individuala…care nu are absolut nimic in comun cu servilismul fatarnic ci cu o datorie de onoare, sacra, a omului liber si pe care toti o avem in acest Ordin, aceea a statorniciei in convingerile noastre, fara de care pierdem increderea si respectul de sine. Fidelitatea, conditie a virtutii, cuvant demodat despre care nu e usor de vorbit, este pana la urma rezultatul unei inimi marete. A devenit fidelitatea doar o iluzie, un concept perimat sau o expresie fara acoperire in viata reala? Fidelitatea e o notiune complexa si perceputa diferit, dar tot ce conteaza e ca Fratele de langa tine sa o inteleaga cat mai asemanator posibil, avand cu totii la baza aceleasi valori si principii universale. Simpla pronuntare a cuvantului “fidelitate” trezeste multe impotriviri neexprimate. Credeti ca se mai poate vorbi de fidelitate in epoca schimbarilor rapide? Fata de ce anume mai merita sa fii astazi fidel? Acum cand totul se vinde si se cumpara, incercam sa tratam viata noastra numai in termeni economici. Obligatia de fidelitate, integral asumata, este o datorie fundamentala si chiar un profund principiu moral, prin care este exprimata esenta relatiilor fratesti si care arata lumii profane unitatea noastra in diversitate. Acest lucru va intari si mai mult legaturile dintre noi si ne va spori increderea. Fidelitatea este una dintre virtutile care ne apropie cel mai mult de Divinitate si doar ea ne face sa devenim eterni ucenici mereu in cautarea Adevarului. Trebuie sa ramai intotdeauna fidel cuvantului dat si sa-ti scrii promisiunea pe piatra, cu responsabilitate. Felul in care ne vom achita de toate fagaduintele facute, va vorbi clar celor din jur, despre marturia vietii noastre efemere si despre integritatea caracterului nostru de Masoni, asa cum ne pretindem. Se spune ca fidelitatea este baza virtutilor, intrucat virtutea inseamna fidelitate fata de legea binelui. Dovada fidelitatii arata masura iubirii fraterne dar obiectul fidelitatii trebuie sa fie curat (filosoful grec Aristotel recomanda sa nu ramai totusi fidel fata de cei care au devenit fatarnici, pentru ca ai deveni complicele lor în cele rele). In viata de zi cu zi, fidelitatea este temelia datoriei, cuvant pe cat de odios in epoca revendicarilor, pe atat de necesar intr-un timp in care toate se schimba. Tu, Masonule, esti cuiva fidel? Cati dintre noi au fost oare fideli? Fidelitatea, nazuinta sufletului nobil, exprimata partial in ritualuri de atasament si devotiune, e cea mai puţin evocata dintre toate virtutile. A jura ceremonial ori launtric credinta unui om, unei cauze, unui principiu sau unei idei inseamna a te lega sa-i fii intotdeauna devotat si oricand gata a-i veni in ajutor. Fidelitatea implica un raport cordial si personal chiar fata de ceva abstract: o statornicie, o nestramutare, o caldura pana la urma. Te arati demn de incredere absoluta in orice imprejurari, la bine si la rau, in vremuri de criza economica sau la mari primejdii. Daca acel caruia i-ai fagaduit credinta nu mai crede in el insusi ori in cauza pentru care lupta sa-i devii chiar tu calauza si stalp de sprijin, lumina si inger pazitor. Intreaga filosofie cavalereasca a vietii sociale si morale din Evului Mediu se intemeia pe ideea de fidelitate. Fidelitate e la origini un cuvant latin, insa amploarea unei semnificatii practice imense i-a dat-o feudalitatea, care o definea ca o legatura de ordin mai intai etic intre suveran şi vasal. Raportul a sfarsit prin a se degrada , a-si pierde sensul initial de intrajutorare si a lua aspect de exploatare a servului de catre senior, de inghetare si oficializare a ierarhiei sociale. Dar la inceput nu a fost asa, caci juramantul medieval nu era de supunere, ci de prietenie, sustinere, bunavointa si mai ales de fidelitate. Literatura universala a elogiat dintotdeauna fidelitatea si am vazut ca pildele abunda în Iliada si Mahabharatta, in Cantecul Nibelungilor sau în Don Quijote…Fidelitatea se opune inselatoriei, fatarniciei, minciunii, versalitatii sau tradarii, dar nu se confunda cu incapatanarea in teorii si idei, e o calitate exclusiv morala. Pe plan etic, regula este a statorniciei in hotarari, a ravnei ferme si solicitudinii neobosite fata de prieteni, a neclintirii fata de crez si de cuvantul dat. Cui i se cere, în cele din urma, omului sa fie complet fidel? Lui insusi, conditiei sale umane, de fiinta ganditoare si cuvantatoare. Iata principala, neindoielnica, fidelitate. Şi ce inseamna a-ti fi tie insuti fidel? A nu savarsi nimic de care sa-ti fie apoi rusine; a respecta demnitatea si libertatea celorlalti; a contribui la imbogatirea prestigiului singurei fiinte constiente din univers. Inseamna a nu te huli pe tine insuti, a te controla cu strasnicie, a nu batjocori duhul care salasluieste in tine si in semenii tai, a nu stirbi intru nimic nivelul de civilizatie si cultura la care a izbutit sa ajunga omenirea contemporana tie. Asumarea etica a destinului omului pe pamant si al omenirii in cosmos reprezinta forma suprema a fidelitătii, singura de altfel, nesupusa relativitatii si vicisitudinilor istorice. Noi vrem doar acea fidelitate care contruieste increderea printre noi si care nu se intrerupe in cazul unor nemultumiri umane pe care le suferim, statornicia in credinta, indiferent de vicisitudinile firesti ale vietii, de slujire permanenta a Ordinului Masonic. Credinta presupune increderea in cel caruia ii incredintam ceva, sau pe noi insine, este creditul pe care-l acordam cuiva in mod liber. Fidelitatea nu poate fi ceruta din exterior, nu poate fi aleasa decat de noi insine si ceruta de noi insine, in raport cu partea noastra divina. Uneori suntem la fel de diferiti chiar si fata de persoana noastra precum suntem fata de ceilalti si trebuie sa recunoastem fidelitatea fata de sine, care consta in afirmarea a ceea ce suntem in profunzime si in implinirea acelor lucruri pentru care suntem facuti, caci cea mai mare reusita umana, in sens absolut, este sa devii o persoana desavarsita. Fidelitatea, in general, este imposibila in lipsa devotamentului fata de tine insuti, caci intai trebuie sa te iubesti pe tine, pentru a putea sa-i iubesti pe ceilalti, din cauza ca ceea ce nu ai inauntru,nu poti scoate in afara! Fii mereu in cautarea Adevarul, fara a te teme de consecinte,caci astfel te respecti pe tine insuti,comunicand in mod cinstit si deschis ceea ce gandesti, fara a te trada pe tine sau pe altul,fara a agresa pe nimeni,fara atasament fata de modul in care ceilalti iti primesc comunicarea, fara sacrificii facute pentru a indeplini nevoile celor din jurul tau, fara a forta lucrurile sa mearga. Spunand Adevarul si respectandu-te pe tine, vei crea conditiile de stare necesare manifestarii iubirii in sufletul tau, si te vei afla în comuniune cu toti FF:. tai, caci un Frate este doar un „alter ego” de fapt. Fidelitatea fata de sine distruge neglijenta, dependenta de altii, comportamentul critic, eliberandu-te, creandu-ti posibilitatea de a deveni tu insuti, si de a te intoarce,in mod constient, la perfectiune. Fidelitatea fata de tine te va conduce la anihilarea fricii launtrince de autocunoastere, iar acest proces de eliberare va face sa rezoneze armonios si in ceilalti chemarea spre propria lor libertate. Devotamentul manifestat fata de ceilalti FF:. trebuie sa fie o extensie a abnegatiei fata de tine, fara a veni în contradictie cu nimic, caci nu este moral sa alegi intre binele tau si binele altuia. Este o iluzie perceptia faptului ca binele tau ar putea produce rau altora, si viceversa, caci binele propaga binele si raul propaga raul,intotdeauna. In orice problema exista o solutie salvatoare, o decizie care vizeaza binele tuturor celor implicati, insa aceasta solutie nu o poti percepe decat daca esti pregatit si inima ta este larg deschisa. Evolutia spirituala este un proces progresiv de transformare, al carui curs si durata nu le poti prevedea. De aceea nu trebuie sa-ti fie rusine de ceea ce nu stii, sa fii rabdator, sa fii bland cu tine si cu ceilalti, caci numai cine nu munceste nu greseste. Cand fidelitatea, ca o dovada a angajamentului luat pe cupa libatiilor, va fi o valoare cu adevarat imbratisata si mai ales traita, ghidand actiunile fiecaruia dintre noi, doar atunci performanta si etica vor putea sa convietuiasca armonios, asigurand succesul pe termen lung al Masoneriei. Suntem fideli valorilor si principiilor masonice si acestea reprezinta baza culturii noastre nu doar simple cuvinte, oferindu-ne tuturor celor initiati un punct geometric de referinta intr-un mediu intr-o continua schimbare. Cheia succesului reprezinta munca in echipa, sa lucram impreuna cu fidelitate si devotament, promovand o atitudine de permanenta invatare, reflectare si dezvoltare, pentru a creste permanent in intelegere si experienta. Fidelitatea, definitorie pentru legamantul masonic, este pilonul de rezistenta al relatiei fraterne si daca este inteleasa ca fiind mai mult decat o obisnuinta, atunci vom realiza implicatiile datoriei noastre eterne. Scopul fundamental il constituie o unitate loiala pe deplin realizata, ajungand in final sa impartasim o cauza comuna, aceea de a face omenirea mai fericita. Fidelitatea cere onestitate, transparenta si incredere, implica dorinta de deschidere fata de fratele tau si presupune mai ales sinceritate in actiunea de insusire a idealurilor masonice. E un concept vechi si elastic care stiu ca nu va disparea niciodata, ramane doar de vazut cat va mai valora pana la urma, intrucat multora dintre noi le pare deja depreciat. Dar, la urma urmei, tot ce conteaza este sa ai o perspectiva comuna asupra unei idei pentru a putea construi impreuna. Avem nevoie de fidelitate, bazata pe dragoste frateasca, respect reciproc si valori impartasite, daca vrem ca Marea noastra Loja sa supravietuiasca testelor pe care viata le va aduce asupra noastra, ca si pana acum, caci cei care supravietuiesc sunt numai aceia care-si dovedesc devotamentul in fiecare zi. Suntem mandri de ceea ce am ridicat, avem incredere in viitor dar numai impreuna vom deveni o forta, integrandu-ne armonios in munca colectiva, caci iata mai sunt foarte multe de slefuit pana la perfectiune. Astfel nu ne ramane decat sa ne consolidam Lucrarea in timp si sa ne mentinem increderea in om, straduindu-ne sa-i intelegem diversitatea si sa-i cultivam fidelitatea. Sa fim mereu deschisi lumii si noului si sa ne oferim idealurile universale aproapelui nostru. Sa lucram neincetat asupra pietrei brute numai in sprijinul binelui si al progresului umanitatii pentru realizarea Fraternitatii Universale, pentru restaurarea si instalarea maretului Templu, I:.G:.M:.A:.A:.U:. .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu