În cea de a doua călătorie misionară, Sf. Pavel ajunge să țină o cuvântare în acest loc. În cetatea Atenei, filosofii epicurei și stoici, care-si petreceau timpul în Agora, să mai audă ceva nou, auzind pe Apostolul Pavel vorbind în piată, au înteles că el pare a fi „vestitor de dumnezei străini, fiindcă binevestește pe Iisus si Învierea” (Fapte 19, 18). Luându-l apoi cu ei, l-au dus înaintea Areopagului, unde Pavel a tinut o interesantă si originală cuvântare. Lăudând cucernicia atenienilor fată de zei, care au ridicat în cetatea lor un altar si Dumnezeului celui necunoscut - pe care ei îl cinstesc fără ca să-l cunoască – Sfântul le spune că Acesta este Dumnezeul pe care-L vesteste lor: „Care a făcut lumea si toate cele ce sunt în ea…Domnul cerului si al pământului, Care nu locuieste în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omenesti…Căci în El trăim, ne miscăm si suntem” (Fapte 17, 23-25 si 28). În urma acestei cuvântări, Sfântul Pavel a convertit la creștinism un număr de greci, între care se aflau Dionisie Areopagitul, după traditie primul episcop al Atenei, o femeie cu numele Damaris si pe altii (Fapte, cap. 17). În marea lor majoritate însă, grecii s-au arătat curiosi fată de cele spuse de Pavel, dar au rămas sceptici si l-au luat în râs, când l-au auzit vorbind, la sfârsit, de învierea mortilor (Fapte 17, 32).
Sfântul sfinţitul mucenic Dionisie Areopagitul a fost botezat de Sfântul Pavel în Atena, şi s-a numărat prin cei Şaptezeci de Apostoli. Dionisie provenea dintr-o familie bună din Atena, şi a fost instruit în cele ale filosofiei vremii atât acasă, cât şi în celebrele şcoli ateniene, devenind membru (sfetnic) al Areopagului. A fost căsătorit, şi a avut mai mulţi copii. După convertirea sa la creştinism, sfântul Pavel l-a făcut episcop. Mai apoi, Dionisie a plecat cu Pavel în călătorii misionare. Astfel, a mers la Ierusalim, unde a văzut-o pe Maica Domnului, şi a scris despre această întâlnire în una din cărţile sale. De asemenea, a fost printre Apostolii şi Episcopii prezenţi la Adormirea Maicii Domnului.
Văzând pe apostolul Pavel primind mucenicia (la Roma, în anul 67), Sfântul Dionisie s-a umplut şi el de dorinţa de a fi mucenic pentru Iisus Cristos. A mers deci şi a predicat Evanghelia în Occident, şi în special în Galia (Franţa de azi), împreună cu ucenicii săi, Rustic preotul şi Elefterie diaconul. Aici a convertit pe mulţi barbari la creştinism, dar a şi avut multe de îndurat.
În sfârşit, în anul 96, sub domnia împăratului Domiţian, sfântul Dionisie a fost prins şi chinuit pentru credinţă, împreună cu Rustic şi Elefterie. Au murit toţi trei la Paris, tăindu-li-se capetele. Trupurile lor au fost părăsite de păgâni ca să fie mâncate de fiarele sălbatice, dar creştinii din oraş le-au ascuns un timp, până ce Catula, o creştină înstărită, le-a îngropat pe toate cum se cuvine, într-un cavou zidit cu cheltuiala ei. Aceasta s-a făcut într-o zi de 3 octombrie, care a şi rămas ziua pomenirii sfântului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu