Manuscrisele de la Marea Moartă au fost scrise cu aproximativ 2.000 de ani în urmă şi conţin aproape 900 de texte. Au fost descoperite între 1947 şi 1956, iar lumea ştiinţei continuă să fie marcată de controverse referitoare la autorii textelor.
Manuscrisele, sub forma unor suluri, au fost descoperite în peşteri aflate în apropierea localităţii Qumran, din Cisiordania. Cele mai multe dintre texte sunt scrise pe pergament, iar câteva pe papirus.
O ipoteză sugerează că autorii manuscriselor au făcut parte dintr-o sectă evreiască de la Qumran, din deşertul Iudeii.
Alţi specialişti cred însă că manuscrisele ar fi fost redactate la Ierusalim sau alte regiuni din Israel şi că ar fi fost ascunse în peşteri atunci când populaţia s-a refugiat în anul 70 e.n., fugind din calea romanilor, care au înăbuşit o răscoală a evreilor din provincia romană Iudeea şi au distrus Templul lui Solomon din Ierusalim.
Unii cercetători consideră că autorii au fost esenienii, oameni ce aparţineau unei secte religioase a fraternităţii, care a existat între secolele II şi I î.Hr.; alţii cred că nu există argumente suficiente pentru a afirma clar că a fost vorba despre esenieni.
Noi descoperiri, legate de data acesta de textilele găsite în peşteri, au reaprins polemica între arheologi.
S-a descoperit că toate fragmentele de materaile textil găsite sunt ţesute din in şi nu din lâna, care era ţesătura cea mai larg utilizată în acea vreme în Israel. În plus, s-a descoperit că, iniţial, materialul făcuse parte din articole de îmbrăcăminte şi, deşi oamenii obişnuiau la acea vreme să poarte ţesături colorate, mare parte din pânza găsită în peşteri a fost albită în mod special şi este lipsită de decoraţiuni.
Orit Shamir, de la Autoritatea Israeliană pentru Antichităţi, şi Naama Sukenik, de la Universitatea Bar-Ilan, consideră că autorii manuscriselor purtau îmbrăcăminte foarte simplă, în dorinţa de a se deosebi de romani (care purtau veşminte colorate), de a se distanţa de cultura acestora.
Nu era vorba despre o alegere impusă de lipsa mijloacelor materiale, deoarece, consideră cei doi arheologi, cei care au purtat hainele respective nu erau săraci. Dintre cele cca. 200 de fragmente de textile, unul singur arăta că ar fi fost peticit - un indiciu care arată, cred Orit Shamir şi Naama Sukenik, că era vorba despre oameni cu o stare materială bună.
Robert Cargill, profesor la Universitatea din Iowa, SUA, care a scris mult despre Qumran, e şi el de părere că locuitorii din regiune nu erau săraci, judecând după artefactele - precum monede şi sticlărie - descoperite aici. El crede că era vorba despre oameni care producea bunuri în cantitate îndestulătoare şi făceau şi comerţ cu aceste produse.
Alţi doi arheologi, Yitzhak Magen şi Yuval Peleg, de la Autoritatea Israeliană pentru Antichităţi, care au efectuat recent cercetări în regiune, cred că situl de la Qumran n-ar fi putut fi locuit de mai mult de câteva zeci de persoane şi că nu are de-a face cu manuscrisele. Ei sunt susţinători ai ideii că sulurile au fost aduse şi ascunse aici de oameni din alte părţi ale provinciei, care fugeau din cale armatei romane, după ce aceasta cucerise Ieruslimul, în anul 70 e.n.
Shamir şi Sukenik, în schimb, susţin ideea că textele au fost redactate chiar la Qumran. Dacă ele ar fi fost aduse, odată cu alte bunuri proprii, de către refugiaţi, atunci s-ar fi găsit în peşteri şi fragmente textile din lână, cea mai comună fibră utilizată atunci.
Faptul că s-au găsit resturi de pînză albă de in trimite cu gândul la descrierea făcută esenienilor de către Iosephus Flavius, un scriitor evreu antic, care spune că esenienii se îmbrăcau întotdeauna în alb (dar nu şi că ar fi purtat veşminte de in).
Robert Cargill crede că textilele găsite sunt un argument în favoarea ideii că manuscrisele ar fi fost create de o sectă care trăia la Qumran. Totuşi, "dacă era sau nu vorba despre esenieni, asta e o altă chestiune", a declarat el.
Identitatea celor care au redactat manuscrisele de la Marea Moartă rămâne, în continuare, subiect de dezbateri în lumea arheologilor.
Analizele arată că unele dintre suluri ar putea data din secolul al III-lea î.e.n., în vreme ce altele ar fi fost scrise în secolul I e.n. Faptul că unele datează dintr-o vreme în care Qumran nu exista încă l-a condus pe Cargill la o teorie de compromis: unele dintre manuscrise ar fi putut fi create de membrii unei comunităţi din Qumran care, în paralel, ar fi colecţionat şi alte manuscrise, mai vechi, redactate de oameni din afara comunităţii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu