Nu te poti apropia de cunostinta adevarului cu inima tulburata... scria Sf. Vasile

La fiecare inceput de an, sarbatorim praznicul Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei si parinte al monahismului oriental, cel care prin curatia mintii sale cea asemenea cu ingerii s-a ridicat la dumnezeiestile inaltimi si strabatand printre cetele heruvimilor, a descoperit dogmele Treimii, lasandu-le Dreptei Biserici comoara… A fost vajnic aparator al Ortodoxiei, protector al familiei si saracilor, luminator al curatiei morale, zelot al trarii religioase, ziditor si stalp al Bisericii.  
Tuturor FF.’. si profanilor care poarta acest frumos nume, Sfantul Ierarh Vasile, lampadoforul crestinatatii, prea minunatul Parinte al Parintilor, sa-si coboare ochii asupra Voastra si sa va ocroteasca, sa va aduca liniste si pace sufleteasca si sa nu lase ca speranta de mai bine sa vi se stinga din inima… virtutea depinde doar de noi! La multi ani!

 

Have a Wonderful New Year!

Wish joy, peace and prosperity in 2013. The New Year be a messenger of peace, smiles, joy and good tidings!

Epistola la Nasterea Domnului

„În peşteră Te-ai sălăşluit, Hristoase Dumnezeule,
ieslea Te-a primit, păstorii şi magii Ţi s-au închinat"

Văzând neamul omenesc pierind din pricina păcatelor, Fiul lui Dumnezeu Se pogoară pe pământ. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Unul-Născut... Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere". Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a coborât El din ceruri pe pământ. Fiul lui Dumnezeu va primi firea omenească, pentru ca pe om să-l unească din nou cu Dumnezeu. El a coborât pe pământ când omenirea ajunsese la cea mai josnică decădere morală, când oamenii se chinuiau nevăzând nici o ieşire.
Iudeii îl aşteptau pe făgăduitul Mesia. Şi păgânii aşteptau ceva extraordinar, care trebuia să preschimbe totul. „Sau Dumnezeu va veni pe pământ, sau lumea va pieri" - a spus celebrul filozof roman al acelor vremuri, Seneca.
După proorociri, iudeii puteau vedea limpede că venise vremea împlinirii [făgăduinţei] lor. Se sfârşeau cele şaptezeci de săptămâni [de ani] de la refacerea Ierusalimului, când - aşa cum i-a vestit Arhanghelul Gavriil profetului Daniel - va veni vremea sosirii Unsului lui Dumnezeu şi a sfârşirii Vechiului Legământ. Dar, în pofida suferinţei duhovniceşti de obşte şi a aşteptării neobişnuitului prunc, prin a cărui naştere urma să înceapă „veacul de aur" pe pământ, mult-aşteptatul Prunc a fost recunoscut şi salutat de puţini atunci când s-a născut.
Mai mult, nici loc nu s-a găsit pentru El în casele oamenilor. Maria a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi când păstorii, auzind cântările îngereşti, veniră să-l vadă pe Cel pe care cerul îl proslăvea, ei „au aflat pe Prunc culcat în iesle ". Cu multă vreme înainte de venirea lui Hristos, stând la dumnezeiască priveghere, a prevăzut aceasta cu ochii săi duhovniceşti de Dumnezeu cuvântătorul Avacum:,, Doamne, am înţeles lucrurile Tale şi m-am îngrozit: între două animale vei fi cunoscut". Între dobitoace stătea culcat împăratul întregii lumi, venit să mântuiască lumea, întrucât oamenii se depărtaseră de El foarte.
De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti, striga odinioară Psalmistul.
Doar în oamenii înrobiţi păcatului nu locuieşte Dumnezeu. Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup, a spus Domnul Dumnezeu, când pământul s-a stricat şi s-a umplut de nedreptate, înainte de potop.
Şi iarăşi omenirea a devenit „trup" înainte de venirea Mântuitorului pe pământ. Cea mai mare parte a omenirii „cugeta pământeşte", unii dedându-se fără frâu plăcerilor trupului şi altor păcate, iar alţii chiar şi în cele mai bune năzuinţe ale lor căutând doar cele pământeşti. Puţini erau cei care căutau împărăţia lui Dumnezeu, pregătită oamenilor de la facerea lumii.
De aceea, nu s-a găsit loc în casele oamenilor pentru împăratul cerurilor, ci L-au primit dobitoacele necuvântătoare, care au rămas credincioase firii lor. „Fiul omului nu avea unde să-Şi plece capul" nici atunci când mii de oameni mergeau în urma Lui şi toţi încercau să se atingă de El, pentru că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi, iar El sătura cu câteva pâini o mulţime de oameni. Pentru ca să sfinţească poporul cu sângele Său, Iisus a pătimit în afara porţii, căci vierii iudei L-au scos afară din cetate de Fiul lui Dumnezeu, ca să-L răstignească.
Dar Mântuitorul Cel înălţat de pe pământ pe Cruce le-a atras pe toate la Sine. Aşa cum păstorii cei cu inima neîntinată şi magii pregătiţi să dea totul pentru Adevăr L-au recunoscut pe Cel culcat în iesle, la fel toţi cei ce caută mântuirea L-au recunoscut pe Dumnezeu în Cel Răstignit. Şi la fel cum Pruncul născut la Bethleem de Preacurata Fecioară a fost prigonit, tot aşa a fost prigonită şi Neprihănita Lui Mireasă, Sfânta Biserică, în zilele prunciei ei, iar cei ce i se închinau erau nevoiţi să se ascundă de stăpânitori, ca magii de Irod. Era nevoie de un nou semn pe cer, pentru ca Biserica să triumfe asupra prigonitorilor; şi, în locul stelei de la Bethleem, pe cer apăru Crucea, prin care cerul le propovăduia tuturor pe Cel Răstignit şi pe regi îi aducea la Hristos, ca să i se închine cu credinţă, „întreg pământul s-a umplut de cunoaşterea lui Dumnezeu" şi nu numai „din toată Iudeea şi din Ierusalim şi din părţile Tirului şi ale Sidonului", ci şi din toate colţurile lumii o mulţime nesfârşită de oameni se grăbea să asculte şi să împlinească învăţătura lui Hristos, tămăduindu-se nu atât de neputinţele trupeşti, cât de cele sufleteşti, biruind duhurile necurate şi făcându-se înfricoşători pentru ele.
Însă stăpânitorul lumii acesteia nu voieşte să renunţe cu uşurinţă la stăpânire şi îşi adună toate forţele ca să-i ţină pe fiii oamenilor în jurul său. Pretutindeni seamănă neghină, pentru ca, prin ea, să înăbuşe grâul lui Hristos, pentru ca să stârnească patimi păcătoase în inimi cucernice şi mai ales să-şi asmută supuşii ca să urmărească tot ce poartă numele lui Hristos.
Lupta dintre Cel ce a adus pe pământ pacea cerească şi stăpânitorii întunericului veacului acestuia, duhurile răutăţii cele de sub cer, începută la Bethleem, se desfăşoară fără întrerupere şi cu putere tot mai înteţită. Ea este purtată în toată lumea, în fiecare loc. Ea împarte omenirea, ea îi desparte pe oamenii care au fost mai înainte prieteni, ea are loc înlăuntrul fiecărui om, până când nu va birui definitiv în el binele sau răul.
Astăzi mai mult ca oricând poate fi resimţită dezbinarea pe care a vestit-o Cel proslăvit acum de cântarea îngerească: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu Şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Sabia adusă pe pământ de Pruncul culcat în iesle desparte şi dezbină pe tată de fiu, pe mamă de fiică, pe soacră de noră. Cu adevărat se împlinesc întocmai cuvintele: duşmanii omului (vor fi) casnicii lui, prevestite încă de profetul Miheia, care a prezis naşterea lui Hristos la Bethleem.
Nici în ei înşişi oamenii nu-şi găsesc pacea, chinuiţi fiind de lupta lăuntrică nu numai dintre carne şi duh, dar adesea simţind o dedublare şi în năzuinţele lor, prăbuşindu-se şi neavând un reazem înlăuntrul lor. Şi se pare câteodată că şi acum locul cel mai potrivit pentru Pruncul Hristos ar fi mai degrabă ieslea necuvântătoarelor, încă ferită de toate „realizările" distructive ale vicleanului veac de acum, decât societatea omenească!
Dar nu pentru propria Sa linişte a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu, ci ca să tămăduiască rana lui Adam. Închinându-se lui Hristos, „s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu" şi magii care L-au găsit „s-au bucurat foarte cu bucurie mare". Bucuria duhului şi veselia inimii i-au cuprins pe păstorii şi pe magii care veniseră la Hristos. Numai El Singurul este pacea noastră, numai El este „Calea şi Adevărul şi Viaţa". Ca şi fiecare om în parte, întreaga omenire numai în Lumina Lui va vedea lumină.
Depărtându-ne de deşertăciunea pământească, să ne alipim cu mintea de peştera din Bethleem şi sufletul nostru va simţi bucurie nepământească, iar gura va slavoslovi împreună cu îngerii: „Slavă pogorârii Tale, Unule Iubitorule de oameni". Hristos S-a născut!

 

Sf. Ioan Maximovici

Nasterea lui Iisus Hristos

La "plinirea vremii" (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a întrupat, "chip de rob luând" (Filipeni 2, 7) şi S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.
Conform Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, Iisus, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră săracă. Dreptul Iosif şi Maria, mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus (Luca 2, 1), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).
Betleemul, numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui David, căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit si "Casa Pâinii", de către fericitul patriarh Iacov, care, păscându-şi turmele de oi în acele locuri, mai înainte a văzut şi a proorocit că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.
Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și Hebron, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul și unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri - sau mai bine-zis cu Sfânta Treime.
Ne putem întreba de ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul Miheia a spus, cu 4-500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1]; Matei 2, 6).
De asemeni, se pune întrebarea de ce S-a născut într-o peșteră. Peştera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi în temniţa iadului dar şi în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol Pavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la idoli şi al păcatului. Hristos S-a născut noaptea, la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre care a spus Isaia, căci zice: peșterile lor - vorbește de peșterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit să risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului. S-a născut la miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.
Deşi tradiţia vorbeşte despre trei magi care au venit şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale (sau, în Tradiţia Bisericii Romano-Catolice, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat (Matei 2), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, smirnă şi tămâie (Matei 2, 11). Imnografia sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de femeile mironosiţe.
Deşi sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulţi teologi sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Naşterii Domnului şi că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstiţiului. Însă nu este întâmplătoare aşezarea sărbătorii Naşterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până şi păgânii intuiau importanţa şi greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua creşte şi noaptea scade. Şi la fel de important este faptul că, după unii Părinţi, Hristos nu S-a născut oricând, ci duminica! Sfânta Scriptură vorbeşte despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: "Să se facă lumină" - și a fost lumină! (Facerea 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, Ziua Domnului sau Ziua soarelui! Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfintii Părinți de la Sinodul de la Calcedon. Duminica a înviat din morţi (Matei 28, 1). Duminica a trimis Hristos pe Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici si Apostoli. Duminica Sfinții Apostoli făceau Sfânta Liturghie. Tot Duminica s-a dat și Apocalipsa, pentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică (1, 10). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Naşterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.
Din iubire a creat Dumnezeu lumea si tot din iubire S-a intrupat. Iar cand a decis sa vina printre noi ca Om, a ales sa vina ca un Prunc. Ar fi putut sa ne copleseasca dintru inceput cu puterea Sa, dar a ales sa vina smerit caci nu dorea sa-l sperie pe om, ci sa-l vindece. A devenit Fiul omului, ca noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu. A ales sa Se nasca din Fecioara Maria, ca noi sa ne nastem tainic din Duhul Sfant. Asadar, atunci cand praznuim venirea lui Dumnezeu catre oameni, praznuim si chemarea si intoarcerea noastra catre El. Pentru ca omul nu se mai putea vindeca singur de ranile caderii in pacat, Fiul Se intrupeaza. Dezleaga legaturile cu legaturi. Este infasat cu scutece ca sa dezlege legaturile pacatelor noastre: "Cu scutecele tale dezlegi legaturile greselilor si cu multa saracie pe toti ii imbogatesti, Indurate; ca, venind in ieslea dobitoacelor, izbavesti pe oameni din dobitocia rautatii, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce esti fara de inceput". Iisus Se intrupeaza si Se naste ca Om din Fecioara Maria numai dupa ce primeste acordul liber al Maicii Domnului: "Fie mie dupa cuvantul tau". Acest lucru inseamna ca pentru a Se naste tainic in noi asteapta consimtamantul nostru. Ca El sa fie prezent in noi prin har, sa ne innoiasca si sa ne daruiasca chipul Sau e nevoie de acordul nostru. In concluzie, nu avem niciun castig sa stim ca Hristos a venit pe pamant numai in trupul pe care l-a primit de la Fecioara Maria. Important este sa-L stim prezent in trupurile noastre. Fiind in noi, saracia se va preface in bogatie sufleteasca, intristarea in bucurie, nelinistea in pace, rautatea in bunatate, necunoasterea in intelepciune, suferinta in mangaiere si moartea in inviere.

www.ortodoxwiki.ro

 

Un memorandum ca un armaghedon solstitiar

Draguţi Fraţii mei,

Cu aceste cuvinte îşi deschidea Nicola Ursu planşa de arhitectură vizitând loja “Adevarata Inţelegere” de la Orientul Viena. Aceste cuvinte mi s-au nascut în gând la începerea acestui memorandum... Aşa cum soarele în parcursul lui sideral întalneşte nori negri care ne sărăcesc de energia benefică dăruită cu generozitate de Sfântul Astru Binecuvantat, tot astfel Lumina Lucrării noastre este adumbrită de nesăbuinţă şi nerozie. Ciocanul Puterii folosit cu neîndemanare loveşte absurd coloana Înţelepciunii, ale cărei cioburi zac împăştiate în praful indolenţei. Cei trei Companioni răi au hrănit pe ascuns Demonii Orgoliului, Fanatismului şi mai ales pe cel al Prostiei, demoni ce au tulburat minţile îmbibate în alcool ale celor ce se prefac a ne conduce. Mucegaiul a năpădit zidurile Templului construit de mântuială după prostul obicei românesc. Astfel, Marele Maestru ia decizii importante într-un Mare Consiliu constituit neconstitutional, numind fraudulos, la insistenţele unei voci cristaline, un Mare Secretar care constientizând impostura refuză să se semneze ca Mare Secretar, dar împrăştie mailuri cu solicitări stupide către Loji în încercarea de a se face util. În acelaşi timp, ca să nu rămână mai prejos, Marele Secretar al Supremului Consiliu Român semnează decizii ale Supremului Consiliu fără ca acesta să fi avut loc, pentru a inţia pe ascuns în gradele de perfecţie indivizi compromişi a căror unică calitate masonică este măiestria în sărutul dorsal, aplicat ori de câte ori este necesar şi nu numai. Încurajaţi de Marele Secretar General al S.'.C.'.R.'. , proaspeţii Maeştri sunt trecuti în mare viteză la Gradele de Perfecţie după mai puţin de un an în camera de mijloc, iar înghesuiala este mare „pentru că la Suprem se mănâncă bine şi pe gratis”. Într-o „voie bună” impregnată cu „enzime ale vieţii” lirice, haosul domneşte peste ambele coloane ce alcătuiesc tandemul „Marea Lojă” - „Supremul Consiliu Român”. Se fac şi într-o parte şi în cealaltă reguli care nu se respectă şi se tipăresc Constituţii şi Regulamente cu care ne facem vânt când este oprit aerul condiţionat. De ce o fi fost nevoie „să scremem” vreme de doi ani o Constituţie a Marii Loji prezentată la Conventul ce a avut loc in cadrul oferit de un important lant hotelier din Capitala cu mare pompă şi votată orbeşte de către delegaţi fără ca aceştia s-o fi citit? Ca să fie incălcată grosolan de cel care ar trebui să-i fie garant şi apărător? De ce avem Regulamentul General al Jurisdicţiei Supremului Consiliu Român dacă nimeni nu-l bagă în seamă? Preocuparea pentru interese meschine minimalizează gestul ritualic care, eliberat de încărcătura ezoterică, se reduce la învârtela maimuţei în jurul palmierului aşteptând să-i cadă banana la picioare. Cuvântul pierdut este „DEMNITATE” iar regăsirea lui ar readuce pe traiectoria normalului vehiculul iniţiatic care ne poartă spre „Lumina care izvorăşte din Adevăr” - numit Masonerie. Paradigma iniţierii la gradul de Ucenic şi Firul cu plumb ne îndeamnă să privim în oglindă pentru a ne descoperi defectele şi slăbiciunile, căci numai conştientizându-le le putem domina. Iar primul pas este identificarea lor. Intenţia mea nu este să destabilizez Ordinul ci să aduc în atenţia voastră o situaţie care nu se va rezolva de la sine fără intervenţia fiecăruia dintre noi, inclusiv a celor aflaţi în culpă, pentru că mai au timp să îndrepte lucrurile onorabil din motive de sănătate sau invocând probleme personale. Istoria recentă a dovedit că cei care nu s-au retras la timp au pierdut mai mult decât funcţia. Termin evocând finalul aceluiaşi discurs al marelui Horea, care mi-a inspirat acest Memorandum şi pe care am intenţia de a-l cita şi nu plagia: ”Luaţi sama de vorbele mele. Mâna sus pe armele. Foc! Mai tare foc! Şi ăl mai tare foc! Una, doi, tri!”

Un Suveran Mare Inspector General

Confederation of French Grand Lodges Formed

Today (Dec 18th, 2012), the Grand Lodge of France (GLDF), the Traditional and symbolic Grand Lodge “Opera” (GLTSO), the French National Lodge (LNF, not to be confused with the GLNF), the Grand Lodge of the French Masonic Alliance (GL-AMF) and the Independent Grand Lodge of France (GLIF; constituted like the GL-AMF by the many thousands of Brethren who left the GLNF, totally out of the picture by now), have met together. Sharing the same criteria of regularity and the same Universal Masonic Tradition, they agreed among themselves to start the construction a Confederation, thus demonstrating their will to reorganize the French Masonic landscape in conformity with the Basle Declaration.

Liniste, regenerare si magie

E vremea ca noi vise nescrise sa se-ntample...

E vremea sa deschidem larg usa pentru oaspeti dragi si inima pentru speranta, bucurie si lumina, sa privim inainte cu incredere, stiind ca daca avem credinta, drumul din fata noastra va fi presarat cu impliniri. In prag de sarbatori, cu pace, lumina si caldura in suflet, va doresc tuturor cititorilor mei, initiati sau profani, sa aveti parte de zile minunate, sa va bucurati si sa asteptati cu nerabdare anul ce vine, un an mai bogat in impliniri, mai inalt in aspiratii si plin de succese. Sarbatorile sa ne gaseasca mai buni si mai aproape de Divinitate, sa devenim mai ingaduitori si responsabili, mai toleranti si rabdatori. Cu mult drag ma gandesc la voi si va marturisesc cu emotie ca imi doresc acum sa va am in preajma… deschideti larg bratele caci imbratisarea voastra fraterna, vorba buna si gandul curat va fi cel mai de pret cadou. Fie ca Intelepciunea, Forta si Frumusetea sa ne calauzesca pasii in noul an profan si vreau sa va incredintez acum toate gandurile mele frumoase cu sanatate, belsug şi impliniri.

Am zis...

Concert de Craciun cu sprijinul MLNaR

 

FF:. de la Or:. Sibiu organizeaza la Sala Thalia pe data de 21.12.2012 / 6012 ora 17.00 un Concert de Muzica Simfonică, prima activitate de acest gen in acest an masonic dar a cincea din acest proiect national care face parte dintr-o serie de actiuni organizate de Lojile de la Or:. Sibiu cu sprijinul MLNaR, destinate dezvoltarii pe plan personal si mai ales profesional a tinerelor talente ale Romaniei.

Sala Thalia a fost construita in anul 1787 de Martin Hochmeister initiatorul primei librarii de la noi din tara, constructia fiind o adevarata bijuterie arhitecturala, avand doua balcoane si o loja pentru guvernatorul Transilvaniei.
Spre deosebire de destinatia principala pe care o are astazi, aceea de a sluji muzicii, initial sala a fost conceputa pentru a gazdui reprezentatiile teatrale. In lipsa unui spatiu necesar in centrul orasului s-a hotarat construirea teatrului in Turnul Gros din centura de aparare a orasului.
Constructia a fost inaltata intr-un an de zile astfel ca in luna iunie 1788 a avut loc primul spectacol, devenind primul teatru din tara si unul dintre cele mai frumoase din Europa.
De-a lungul timpului pe scena Thaliei au urcat personalitati celebre din lumea culturala romaneasca in frunte cu George Enescu si Mihai Eminescu. Poetul a fost sufleur intr-o piesa jucata in trupa lui Mihai Pascaly intr-o « excursie de propaganda artistica si nationala prin Ardeal » in 1867.
A fost prima data cand se juca in limba romana. Trupa nu a platit taxe pentru sala pentru ca a prezentat unele spectacole gratuite pentru saracii orasului. Presa vremii relateaza ca s-a jucat tot timpul cu casa inchisa la unele reprezentatii fiind prezente si oficialitatile orasului.
Au fost si multi spectatori din satele romanesti din imprejurimile Sibiului...

http://www.filarmonicasibiu.ro/ro/thalia.htm

Eu tot la adevar, bine si frumos... Matei Visniec

Putrezise salteaua sub mine,
dar eu tot la Adevăr, Bine şi Frumos mă gândeam.
Cu fereastra deschisă,
cu hainele încuiate în dulap
în faţa cărţilor mele ca nişte pietricele
mă gândeam la soldatul nefericit tăiat la deget
şi la singurătatea cuiului bătut în perete.
Lucrurile îşi veneau încet în fire
după îndârjirea cu care mă gândisem la ele
îşi cercetau rănile şi se numărau unele pe altele.
Duşmanii mei mureau în paturile lor unul câte unul de bătrâneţe
Dar eu tot la Adevăr, Bine şi Frumos mă gândeam…

Nicu Alifantis - Decembre (George Bacovia)

România va găzdui în 2014 Conferinta Mondiala a Marilor Loji Masonice Regulare

In perioada noiembrie 2012-mai 2014, Marele Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, PR F.'. Radu Balanescu, devine Presedinte Executiv al Conferinţei Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare.

Evenimentul atrage, pe lângã reprezentanţi ai Ordinului din peste 200 de ţări ale lumii, personalitãţi ale societatii civile, devenind un prilej de reafirmare a valorilor ţãrii gazdã. Anul acesta in Columbia a avut loc a XI-a Conferinţã Mondialã a Marilor Loji Masonice Regulare si participantii la lucrãri au desemnat prin vot M.'.L.'.N.'.R.'. drept gazdã a evenimentului, care va avea loc la Bucuresti. Acesta este cel mai important succes al Masoneriei Universale Regulare din Romania, din 1993 si pana acum. Mentionãm cã lucrãrile Conferinţei Mondiale reprezintã, la un interval de 18 luni, cel mai important eveniment al Masoneriei Universale Regulare, desfasurandu-se de fiecare data pe alt continent.

http://www.mlnr.ro/
 

Solidaritatea intre generatii in Europa

 

 

Bruxelles, 27 noiembrie 2012 – Președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a găzduit astăzi o întâlnire cu reprezentanți ai organizațiilor filosofice și neconfesionale la sediul Comisiei din Bruxelles, sub deviza „Solidaritatea între generații: definirea unui cadru pentru societatea de mâine în Europa”. Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, și László Surján, vicepreședintele Parlamentului European, au coprezidat reuniunea. Liderii europeni și reprezentanții organizațiilor au făcut schimb de opinii privind modul de a întări solidaritatea între generații și de a încuraja o cultură a îmbătrânirii active în Europa, pe fondul unor importante provocări demografice și a nevoii tot mai mari de inovare socială.

José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, a declarat: „Europa este fondată pe solidaritate, dar această solidaritate este pusă la încercare în vremuri de criză. Când oamenii suferă, tentația de a urma idei populiste și de a transforma Uniunea Europeană într-un țap ispășitor e mare. În realitate, UE este singurul cadru în care atât solidaritatea, cât și reformele necesare pot fi reunite pentru binele european comun. Așadar, ar trebui să nu precupețim niciun efort pentru a coopera strâns și a reînvia solidaritatea între națiuni, între state și în interiorul acestora, între bogați și săraci, între bătrâni și tineri. Reuniunea de astăzi reprezintă o contribuție importantă la realizarea acestui obiectiv, iar angajamentul manifestat de toți participanții îmi dă curaj.”

Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, a afirmat: „În această dimineață am pus accentul pe identitatea europeană, pe Europa, pentru care valoare cea mai importantă este respectul pentru fiecare persoană, un respect care se traduce prin drepturi egale pentru toți, prin nediscriminare sub toate formele, precum și prin solidaritate și fraternitate. Astăzi, datorită valorii pe care o acordăm fiecărei persoane, putem construi o Uniune Europeană care este fondată pe o mai mare solidaritate, și între tineri și bătrâni.”

László Surján, vicepreședintele Parlamentului European, a declarat: „În Parlamentul European, considerăm că solidaritatea între generații a ajutat cetățenii să supraviețuiască recentei crize. Mai mult, solidaritatea între generații are o importanță majoră pentru întreaga societate și din alte motive – voi menționa doar sistemele de pensii sau transferul de cunoștințe și experiență de la o generație la alta.”

În cursul reuniunii, participanții au recunoscut rolul pe care organizațiile filosofice și neconfesionale îl joacă în promovarea valorilor cum ar fi libertatea, drepturile egale și solidaritatea în Europa și dincolo de granițele acesteia. De asemenea, a existat un consens privind necesitatea de a răspunde provocărilor legate de schimbările demografice, cum ar fi combaterea discriminării, crearea unor posibilități de angajare mai bune pentru persoanele de toate vârstele sau promovarea învățării continue. Aceste eforturi sunt integrate direct în strategia globală a Comisiei Europene în favoarea creșterii economice pentru Europa, promovând un învățământ mai bun, mai puțină sărăcie și o societate mai echitabilă.

 

http://europa.eu/

 

Fratele Dinicu Golescu, predecesorii, urmasii si neamul sau

Dinicu Golescu (n. 7 febr. 5777, Golesti, jud. Arges - m. 5 oct. 5830, Bucuresti)  este numele sub care il cunoastem de Constandin Radovici din Golesti, boier, cărturar si francmason român, personalitate importanta a vietii politice si culturale a tarii în primele trei decenii ale veacului al XIX-lea. Dinicu Golescu este socotit primul român modern, pentru ca a fost întâiul în tara noastra care a luat apararea taranilor, si s-a distins prin eforturile facute pentru dezvoltarea învatamântului si mai ales pentru luminarea poporului prin scoli. In calitatea sa de francmason, a fost initiat in 5825 în timpul călătoriei sale prin Europa într-o lojă masonică din Elveția. In același an, revenit din călătorie, începe să participe la lucrările unei loji bucureștene. Provine dintr-o veche familie de boieri, ale carei prime atestari documentare sunt din sec. al XVI-lea. Destinat prin obârşie înaltelor demnităţi publice, a fost, pe rând, ispravnic, vel agă, hatman, iar din 5821, mare logofăt al Ţării de Jos.Bunicul sau, Radu Golescu, a fost un boier român care a jucat un rol politic important în Ţara Românească între 5690-5730. Dinicu Golescu este fiul marelui ban de Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu, fiica clucerului Constantin Florescu. Iordache Golescu (5776-5848), fratele sau, este un boier cărturar român, care in calitate de efor al şcolilor în 5818, s-a ocupat cu organizarea învăţământului românesc, sprijinindu-l pe Gheorghe Lazăr. In 5822, impreuna cu Dinicu Golescu, a pus bazele Societatii Culturale din Brasov, societate secreta, politica și literara, iar in 5839 era Venera­bilul unei loji masonice bucureștene. Dinicu Golescu s-a căsătorit cu Zoe Farfara în 5804. Din această căsătorie s-au născut Ana Golescu (5805-5878), Ștefan Golescu (5809-5874), Nicolae Golescu (5810-5877), Radu Golescu (5814-5882) și Alexandru Golescu (5818-5873), supranumit Albu, spre a fi deosebit de varul sau, Alexandru Golescu (5819-5881), supranumit Negru sau Arăpilă, fiul lui Iordache Golescu. Zinca Golescu (5792-5879), sotia sa, si-a sustinut fiii in perioada revolutiei de la 5848, a luptat pentru emanciparea sociala si intelectuala a populatiei romanesti si s-a preocupat de cultivarea ideilor despre modernizare si innoire, folosindu-se mai ales de redeschiderea “Scolii Slobode Obstesti”, ctitorie a socrului sau, banul Radu Golescu. Ştefan Golescu (5809-5894) a fost un om politic român de orientare liberală, participant la Revoluţia de la 5848 din Ţara Românească. A fost membru al guvernului revoluţionar provizoriu. A îndeplinit ulterior funcţii politice importante: prim-ministru şi ministru de interne al lui Al.I. Cuza (5861), ministru de Externe (5867), prim-ministru şi ministru de Interne (5867-5868). Nicolae Golescu (5810-5878) a fost un general şi om politic român de orientare liberală, participant la Revoluţia de la 5848 din Ţara Românească şi membru al guvernului revoluţionar provizoriu. A devenit prim-ministru în 5860; participant la complotul care l-a detronat pe Alexandru loan Cuza, a fost membru al locotenentei domneşti (5866) şi ulterior prim-ministru (5868). Alexandru C. Golescu (5815-5873), supranumit Albu, a fost un publicist şi om politic român de orientare liberală care a participat la Revoluţia de la 5848 din Ţara Românească şi a militat pentru Unirea Principatelor. Alexandru Golescu (5819-5881), supranumit Negru sau Arăpilă, a fost un om politic român de orientare liberală, fiu al lui Iordache Golescu, prieten apropiat al lui Nicolae Bălcescu. Participant la Revoluţia de la 5848 din Ţara Românească, a fost secretarul guvernului revoluţionar provizoriu. Ulterior, a fost ministru al Cultelor (5859-5860), ministru de Finanţe (5868-5870) şi prim-ministru (5870). Dinicu Golescu a fost unul dintre boierii care au sprijinit revolutia lui Tudor Vladimirescu, iar dupa inabusirea acesteia, refugiat la Brasov, asemenea celor mai multi boieri din Tara Romaneasca, de frica eteristilor si deopotriva a turcilor, s-a aflat printre intemeietorii “Societatii Culturale” din Brasov, societate avand scopuri ascuns politice (5822). Scrierile lui, dintre care cea mai cunoscuta este “Insemnare a calatoriii mele, Constantin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824, 1825, 1826” (5826) sunt de fapt un program politic si cultural deghizat. Ii vom da cuvantul ilustrului frate, pentru ca perenitatea mesajului sau sa ne ajute sa ne intelegem acum, la 172 de ani de la retragerea sa la Orientul Etern, rolul si misiunea noastra: "Vorbesc pentru folosul patriii mele, pentru desteptarea, pentru luminarea, pentru infrumusitarea si in scurt: pentru fericirea ei.”  “Voi scrie fiind incredintat ca in anii cei mai vechi au fost in trupurile mosilor nostri sange romanesc, au avut fapte virtuoasa; iar de la o vreme s-au atatat luxul si scarboasa diplomatica, care n-au fost spre vreun temei al nostru sau folos al patriii." “In fericire obstii ne vom gasi fiescare în parte si pre a sa.”  “Mare paguba este când o tara în veci cumpara toate lucrurile duprin alte tari si acelea nu cumpara nici un lucru fabricarisit dintr-aceasta-cum este în ticaloasa patria noastra, care are în lung doua hotare, unul spre meazazi si altul despre meazanoapte si pe amândoua în veci se exportariseste moneda, neimportarisindu-se pe nici un hotar macar un ban.” “Împaratii Evropei se bucura … când supusii zidesc, sadesc si înfrumuseteaza orasele si satele, iar ai nostri se bucura când nu ne ramâne caramida peste caramida.” Dupa aproape doua secole cuvintele fratelui Dinicu Golescu par sa nu isi fi pierdut actualitatea, aratand cat de greu se invartesc rotile istoriei si indemnandu-ne de la odihna la lucru. Mai subtil si mai luminos vedem rolul sau in dezvoltarea educatiei, putand sesiza felul cum Dinicu Golescu da viata calatoriilor initiatice despre care aflam in masonerie, aducand lumina poporului sau. “Sa îmbratisam Învatatura, care este cea dintâi pricina spre a câstiga adevarata Lumina. Apoi vrednicia economica, Unire, Dreptate si Bunele Naravuri. Si sa departam luxul, jafurile, mândria si aceasta toata dezghinare, care din zi în zi ne duce la rea darapanare. Atuncea sa avem nadejde ca ne va izbuti gândul cel folositoriu, spre câstigarea Învataturii si bunelor Naravuri”. Trebuie remarcat un fapt trecut cu vederea de istoricii epocii moderne ca, pentru prima data, s-a predat istoria românilor, la Golesti, în anii 5827-5830 si a doua oara la Iasi, în anul 5843, prin efemerul curs al lui Mihail Kogalniceanu. În anul 5827, Constantin Golescu, Ioan Heliade Radulescu si Stanciu Capatâneanu, în altarul Bisericii Golesti, depun juramântul pentru întemeierea “Societatii Literare”, care avea un vast program de dezvoltare a culturii românesti, program care cuprindea: transformarea Scolii de la Sf. Sava în colegiu, înfiintarea uneia similare la Craiova, crearea de scoli normale în capitalele judetelor care urmau sa pregateasca si învatatorii pentru scolile satesti, crearea de scoli primare în toate satele, fondarea de ziare si gazete în limba româna, înlaturarea monopolului tipografic, încurajarea traducerilor în limba româna si tiparirea lor, fondarea unui teatru national si reînnoirea primelor institutii ale tarii. Judecam copacul dupa fructele sale. Dinicu Golescu a dat neamului sau, neamul romanesc, viata sa, opera sa si pe fiii sai, lasand o urma durabila in istoria neamului nostru si un exemplu de urmat pentru toti fratii masoni ce pasesc pe urmele acestui ilustru predecesor.

Masoneria trebuie perceputa in primul rand ca pe un spatiu global

Interviu realizat de editorul acestei pagini virtuale, avandu-l ca invitat de onoare pe Prea Ilustrul F.’. D. R. 33°.

Prea Puternice Suveran Mare Comandor,

Vrem sa realizam acum un interviu in exclusivitate pentru Templul Masonic si Revista Verbum care sa vizeze activitatea Ordinului Masonic, in general, printr-o abordare integralista. De aceea v-as ruga pe aceasta cale sa ne raspundeti succinct la cateva intrebari.

Ce va determinat la momentul respectiv sa intrati in Ordinul nostru? Practic, cand ati avut primul contact cu Masoneria?

Primul contact a fost in urma cu 11 ani si pana la initiere nu stiam nimic despre masonerie. Ce m-a determinat sa intru in ordin a fost dorinta de a cunoaste oameni noi.

Va rog sa ne vorbiti despre felul in care simtiti Masoneria... ce reprezinta de fapt Masoneria in conceptia Prea Ilustrului Frate D. R. 33°? De asemenea, v-as ruga sa incercati sa definiti rolul pe care ar trebui sa il aiba Masoneria astazi.

Nu stiu in ce sens ai formult intrebarea referitoare la cum simt eu masoneria dar pot spune ca eu percep masoneria in primul rand ca pe un spatiu global, o data cu initierea ti se deschide usa catre acest spatiu unde daca esti dornic sa cauti poti gasi lucruri extrem de frumoase care iti pot schimba viata, depinde doar de noi, cat de avizi de cunoastere suntem. In acest spatiu asa cum am spus poti gasi lucruri frumoase dar mai ales poti gasi oameni foarte frumosi, oameni pe langa care in viata profana poti trece fara sa-i remarci. Acest spatiu iti mai ofera posibilitatea de a te putea exprima atat prin vorbe cat si prin fapte, iar asocierea cu oameni asemeni tie iti confera si certitudinea ca vei fi ascultat si inteles si ar trebui sa ne dea si puterea de a infaptui ceea ce gandim.

Cand sunt intrebat ce cred ca reprezinta masoneria prefer sa raspund metaforic, reproducand o concluzie a unui studiu stiintific care suna cam asa: “ in cazul in care un om consuma alcool peste o anumita limita, din cauza concentratiei mari de alcool in sange la nivelul urechii interne se produce un fenomen care conduce la pierderea echilibrului, fapt ce in multe cazuri conduce la accidente destul de grave. Pentru ca un om intr-o astfel de situatie sa-si recapete echilibrul, trebuie sa se sprijine de un obiect fix (masa, perete, etc.)” Ei bine cred ca masoneria reprezinta acel obiect fix, stabil, pe care cat mai multi oameni se pot sprijini pentru a-si gasi echilibrul in viata profana care de multe ori ne aduce intr-o stare de dezorientarea, de dezechilibru, de incertitudine si nesiguranta.

Definirea rolului masoneriei? Masoneria in sine nu exista in spatiul real ea vietuieste in spatiul virtulal, in carti, in documente, in minti omenesti, rolul ei este intotdeauna cel pe care oamenii, masonii prin actiunile lor il pot incredinta masoneriei. Definitii ale rolului masoneriei sunt multe si le gasim prin carti  si masoneria poate indeplinii multe roluri, parerea mea despre rolul masoneriei nu este asa de importanta, important ar fi ca impreuna noi toti sa ne hotaram ce rol vrem sa aiba masoneria si apoi sa ni-l asumam si sa lucram de asemenea impreuna in sensul manifestarii lui.

Ce sfat a-ti oferi pe aceasta cale unui proaspat initiat?

In primul rand ar fi de dat sfatul sa inceapa sa invete cat mai mult de la masonerie si nu neaparat de la masoni, sa faca diferenta intre masonerie ca fenomen social impreuna cu sistemul ei de valori si oamenii care sunt adeptii ei intr-o anumita perioada de timp. S-ar putea sa constate ca masonii contemporani cu el, in mare parte nu sunt de o calitate exceptionala, dar asta nu poate afecta cu nimic calitatile cu adevarat exceptionale ale masoneriei. Un proaspat initiat ar trebui sa stie ca nu exista nici un dubiu asupra calitatilor si valorilor masoneriei, daca are insa nesansa sa adere la un grup de masoni a caror calitate il poate dezamagi asta nu ar trenui sa-l impiedice sa adopte masoneria pentru el insusi, pentru ca asa cum am spus si mai devreme spatiul masonic nu se limiteaza la o loja sau o mare loja, el este efectiv global.

Care considerati ca ar fi primul lucru pe care ar trebui sa-l cunoasca un mason?

Cred ca fiecarui om fie el mason sau nu i-ar fi foarte util sa stie cat mai de timpuriu, dar mai ales sa inteleaga in urma unor reflectii proprii, ce anume este mai exact, care ar fi definitia precisa a lui ca om. Daca va sti exact ce este atunci va sti ce este si cel de langa el sau cel din fata lui, atunci va sti exact ce ii trebuie si ce nu si daca va ajunge sa perceapa si sa accepte ca  omul poate fi “ o minte intr-un trup” cred ca in clipa urmatoare va constientiza ca are nevoie de masonerie, pentru ca mintea lui sa dezvolte si sa evolueze armonios, sa-si hraneasca mintea cu valorile masoneriei asa cum trupul lui se hraneste cu hrana pe care i-o ofera.

Care credeti ca este cea mai frecventa greseala in Masonerie?

Ca sa fiu foarte scurt iti voi raspunde ca cea mai mare si cea mai frecventa greseala facuta este aceea de a nu lasa metalele la poarta templului, valorile materiale si dorinta de a le dobandi, inca ocupa un loc important in mintea multor frati.

De curand s-au implinit sapte ani de la constituirea S.’.C.’.R.’.S.’.A.’.A.’. , o cifra simbolica am putea spune… Va felicit cu aceasta ocazie si in cateva cuvinte va rog sa rezumati perioada.

Supremul Consiliul Roman a inceput cu un gand, transpus apoi intr-un proiect, proiect pe care impreuna cu alti cativa frati am avut incapatanarea de-al duce la implinire.  Nu stiu daca a fost greu sau a fost usor, stiu doar ca acum drumul normal, de zi cu zi, pare mult mai greu decat tot ce s-a facut pentru a duce proiectul la implinire. Si asta cred ca se datoreaza faptului ca la faza de proiect, cei doi sau trei cati am fost la inceput si mai apoi alti cativa, am fost animati de entuziasm si credinta in ceea ce facem.

Acum insa noi am obosit un pic iar cei ce ni s-au alaturat nu au adus un spor de entuziasm ci dinpotriva , prin inactivitate constituie un fel de balast ce cu greu poate fi miscat din loc de putinul entuziasm care a mai ramas la putini dintre noi.

Fratii ar trebui sa inteleaga ca motorul aceste organizatii este studiul individual, descoperirea lucrurilor pe cont propriu si apoi daruirea cunostintelor adunate, catre ceilalti, fara a astepta vreun indemn sau vreo recompensa.

Ce autoritate are acum S.’.C.’.R.’.S.’.A.’.A.’. ?

Supremul Consiliu Roman este indisolubil legat de Marea Loja Nationala a Romaniei, cele doua organizatii, desi impreuna creaza o structura masonica completa conform cu uzantele ritului scotian antic si acceptat, au totusi o autonomie si independenta totala una fata de cealalta, asadar autoritatea lui jurisdictionala este aceeasi ca si a Marii Loji, teritorial se manifesta pe tot cuprinsul tarii iar administrativ autoritatea sa se manifesta asupra atelierelor infintate ce lucreaza in gradele 4 - 33.

Care credeti ca a fost cea mai mare realizare a mandatului Fratiei Voastre Prea Ilustre de la intronizare si pana in acest moment? Dar cea mai mare dezamagire?

Cea mai importanta realizare cred ca este desigur instalarea la Bucuresti a Atelierului de grad 33 - Supremul Consiliu al Suveranilor Mari Inspectori Generali, de catre echipa de Suverani Mari Inspectori Generali de grad 33 ai Supremului Consiliu al Frantei, echipa condusa de insusi Prea Puternicul Suveran Mare Comandor, Prea Ilustrul Frate Claude Collen. Cea mai mare dezamagire cred ca nu am trait-o desi au fost cateva.

Ce ne puteti spune despre proiectele pentru acest An Masonic la nivel de Rit?

Cred ca la acest moment cel mai important este sa ne gasim starea de stabilitate. Sa reusim sa fim constienti de existenta nostra ca si suprem consiliu. Vom putem vorbi de proiecte la momentul in care vom avea un numar stabil si suficient de mare de membri care nu vizeaza doar obtinerea unei diplome in baza unei vechimi minim acceptabile conform regulilor ci membri care sunt constienti de apartenenta la un grup si de forta grupului comprativ cu puterea individului, membri care se manifesta activ in cadrul acestui grup. Mai este ceva de lucru pana la acest stadiu.

Este greu sa fii unul dintre cei mai importanţi FF.’. din jurisdictia noastra? Concret, ce inseamna conceptul de putere pentru Fratia Voastra?

Nu ma consider deloc cel mai important frate din Obedienta, fiecare dintre noi este la fel e important atat timp cat impreuna constituim un grup omogen, animati de aceleasi valori si putem influenta cat de putin societatea din jurul nostru. Cred ca nu se poate face masonerie de unul singur poti doar sa te instruiesti de unul singur, dar daca aceasta instructie nu ajunge si la aproapele tau nu te poti considera implinit. Si daca suntem de acord ca importanti nu sunt atat oamenii cat faptele lor trebuie sa fim de acord ca putem fi mai importanti ca si grup, pentru ca avand de partea noastra forta grupului putem implini fapte importante.

Cred ca definitia cea mai corecta pentru notiunea de putere ar fi capacitatea ca singur sau impreuna cu altii sa poti transpune gandurile in fapte. In opinia mea este foarte important sa nu te rezumi la a gandi si a vorbi.  Orice idee sau gand oricat de marete ar fi nu valoreaza nimic daca nu sunt implinite ca si fapte. Puternici sunt acei oameni care pot duce un gand, un vis pana la materializare urmand caile  Adevarului. Daca te referi la putere ca si pozitie ierarhica intr-o organizatie sau in societate, aceasta fiind o putere care ti s-a conferit de catre altii, atunci cred ca cel care o detine trebuie sa o foloseasca in interesul celor care i-au oferit acea putere, din pacate sunt multi care ajung sa detina o astfel de putere dar uita foarte repede de cei care i-au oferit-o si in foarte scurt timp au senzatia ca  aceasta li se cuvine de drept si ca o pot folosi cum doresc ei.

Se spune adesea ca R.’.S.’.A.’.A.’. reprezinta universalitatea Francmasoneriei. Care este de fapt menirea sa?

Cred  ca universalitatea nu  poate fi reprezentata doar de o componenta a ei. O scoala din viata profana ofera celui ce o urmeaza posibilitatea de a se instrui, de a acumula cunostinte teoretice de cultura generala sau in cele din urma de a invata si stapanii tainele unei profesii. O instruire intr-o scoala nu asigura insa si o garantie ca cel care a devenit un profesionist intr-un domeniu, este in acelasi timp un om cu o morala ireprosabila sau cu un spirit elevat. Ori masoneria tocmai acest lucru il aduce in completarea formarii unui om, un spirit elevat si o morala sanatoasa.

Pentru a-i ajuta si calauzi pe cei care cauta mai multa Lumina, ce reprezinta urcarea in Gradele de Perfectie, la care multi aspira?

Urcarea in gradele superioare asigura celui ce avanseaza pe aceasta cale un singur lucru si anume noi teme de studiu si refelctie. In acelasi timp avansarea in gradele inalte te indeamna in continuare la studiu individual si mai asidu si iti releva noi indatoriri ce iti revin pentru a te forma ca om si pentru a actiona ca in sprijinul fratilor tai si a celor din jurul tau in egala masura.

Care ar trebui sa fie relatia dintre M.’.L.’.N.’.A.’.R.’. si S.’.C.’.R.’., avand in vedere ca nici un rit de perfectionare nu poate exista fara si in afara unei Mari Loji, dupa cum nici o Mare Loja nu poate progresa fara un rit de perfectionare? Cunoastem ca si Ritul Scotian Antic si Acceptat isi are de fapt originea in Masoneria Simbolica…

Daca ne uitam in istoria masoneriei, in tarile unde ea a aprut mai intai (Anglia, Franta) vom observa ca in anumite etape  cele doua forme de organizare au existat de sine statator fara a fi legate una de cealalta.

La ora actuala, noi ca si Obedienta in ansamblu, urmam modelul francez, respectiv al Marii Loji a Frantei(GLdF) si al Supremului Consiliu al Frantei. Conform acestui model, cele doua entitati formeaza un tot unitar ce implica insa independenta totala a uneia fata de cealalta din punct de vedere administrativ, dar impreuna respecta regulile Ritului Scotian Antic si Acceptat si ofera fratilor posibilitatea de a patrunde in tainele si a studia toate cele 33 de grade ale acestuia.

Fara a face politica, credeti ca situatia actuala din tara noastra poate avea repercursiuni asupra Masoneriei romanesti?

Daca politica va evolua in sensul politicii practicate in statele occdientale cu siguranta ca atat masoneria  cat si masonii nu vor avea nimic de suferit.

Cat de eficienta ar putea fi relatia dintre institutiile statului si Masonerie? Oare ar trebui sa existe o astfel de relatie? Vorbiti-ne in cateva cuvinte si despre implicarea Masoneriei in societate.

Masoneria probabil ca va fi intr-o relatie cu institutiile statului atunci cand va deveni organizatie extrem de credibila si cand masonii vor castiga, fara exceptie, respectul semenilor lor, atunci cand standardele morale ale masonilor vor fi foarte ridicate si foarte riguros respectate, atunci cand actiunile masoneriei in lumea profana vor impune o perceptie a profanilor, despre ea insasi, ca fiind o societate ce actioneaza intr-adevar in folosul si spre binele oamenilor. Si eu cred ca mai este foarte mult de lucru pentru a obtine toate acestea. In unele state din Europa masoneria existe de peste 200 de ani si tot nu sunt lucrurile perfecte.

In perioada actuala, implicarea in societate, in opinia mea, este posibila doar la nivel de individ, fiecare mason poate face in aria lui de activitate, poate influenta putin societatea in jurul lui prin puterea exemplului.

Credeti ca Masoneria ar trebui sa practice o deschidere mai mare catre societatea civila? Daca da, cum considerati ca s-ar putea realize acest lucru?

Masoneria este deschisa catre societate, doar ca societatea o percepe confuz si parerile negative sunt exprimate mai vizibil in spatiul public.

Eu cred ca masoneria trebuie sa se faca cunoscuta si prin vorbe dar mai ales prin fapte, insa majoritatea faptelor necesita un suport material si aici faptul ca masonii (cel putin in Obedienta noastra) sunt putini constitue o piedica destul de serioasa.

Lumea mai are nevoie de Francmasonerie ca in trecut? Credeti ca societatea noastra mai are nevoie de Francmasonerie?

Am citit candva o plansa a unui frate din Franta care spunea, printre altele, ca masoneria este unul din acele putine lucruri care dainuie de cateva sute de ani. Cred ca masoneria acopera in continuare niste nevoi ale naturii umane, nevoi care nu tin de latura mariala a vietii unui om, ci de cea spirituala. Fiind constienti de dualitatea material- spiritual a fiintei umane cred ca putem crede ca oamenii vor avea nevoie in continuare de masonerie.

Masoneria franceza se afla acum intr-o criza de identitate? Dar cea autohtona?

Nu stiu daca masoneria franceza se afla intr-o criza de identitate, nu cred. Dar masoneria romana cu siguranta isi cauta o identitate proprie. La circa 20 de ani vechime pentru ca nu mai putem pune la socoteala anii de dinaintea instaurarii regimului comunist, masoneria din Romania se poate considera ca un nou nascut. Si cum dupa revolutia din ‘89 am ajuns la concluzia ca majoritatea lucrurilor bune sunt cele de import, asa am ajuns sa credem si despre masonerie. In foarte mare masura aceasta perceptie este reala, a trebuit sa invatam de la fratii din tarile cu traditie ce este si cum se face masoneria. Este aceasi situatie ca si cu scoala. Multi dintre noi am absolvit “scoala” invatand masoneria din punct de vedere tehnic, daca ma pot exprima asa, am invatat ritualuri, am invatat simboluri dar mai avem de lucru la spirit si la morala si asta tine numai si numai de noi de fiecare in parte.

Considerati ca este diferita Masoneria din Vest sau din America de exemplu, de cea din Sud-Estul Europei? Care ar fi parerea Fratiei Voastre despre Masoneria din Romania, in ansamblu?

Este evident ca sunt diferente intre modurile de practica a masoneriei, diferente care apar datorita multor factori incluzand si pe cei care tin de spatiul geografic. Dar cum totul pe lumea aceasta este facut de oameni si prin oameni cred ca masoneria este influentata determinant de societatea in care se manifesta, societatea respectiva reflectandu-se fidel in masoneria ce-i apartine. Acest lucru se constata si in masoneria din Romania. In organizatiile masonice societatea profana se reflecta fidel. Inca nu a trecut suficient timp pentru ca membrii masoni sa poate deveni diferiti de membrii societatii profane.

Piatra cubica se slefuieste greu, masoneria si lumea profana deocamdata convietuiesc doar, nu a trecut suficient timp pentru ca masoneria sa poata influenta in mod vizibil societatea profana, pentru ca mai apoi ea insasi sa-si schimbe aspectul.

Care ar fi mesajul Suveranului Mare Comandor, adresat catre FF.’.  din jurisdictia noastra?

Cred ca acest interviu constituie in sine un mesaj destul de consistent, nu cred ca ar mai fi nevoie de inca ceva.

Va marturisesc sincer ca a fost o adevarata placere sa dialogam impreuna, ca de fiecare data! Redactia noastra va multumeste pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu.

http://www.scrrsaa.ro/

Strang cuvantul tau in inima mea...

Cartea aceasta a Legii să nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi şi noapte, cautand să faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrările tale si atunci vei lucra cu intelepciune:

Dumnezeu a eliberat poporul său din robia egipteană. Timp de patruzeci de ani, israeliţii au învăţat în pustiu că se pot încrede în Dumnezeu. Ei au învăţat, de asemenea, cum pot să convieţuiască oamenii.

Femeile şi bărbaţii care au plecat cu Moise din Egipt au murit în pustiu. Şi Moise a îmbătrânit. El şi-a dat seama că va muri. Atunci a binecuvântat poporul. A spus: «Cât eşti tu de fericit, Israel! Cine este asemenea ţie, popor salvat de Dumnezeu?». Apoi s-a urcat pe vârful muntelui Nebo. Acolo i-a arătat Dumnezeu toată ţara Canaanului, pe care El o făgăduise poporului său. Moise a murit la hotarul ţării.

Înainte de a muri, Moise îl desemnase pe Ioshua ca urmaş al său. El trebuia să-i conducă pe israeliţi în Canaan, în care trăiseră Abraham, Isaac şi Iacob. Dar populaţiile care trăiau acolo nu voiau să-i lase pe israeliţi să intre în ţară. Sub conducerea lui Ioshua, israeliţii s-au ţinut tari datorită promisiunii făcute de Dumnezeu. Ei nu s-au lăsat alungaţi. Treptat au cucerit ţara. Au construit sate şi au trăit ca agricultori precum cananeenii.

Israeliţii au împărţit astfel ţara, încât fiecare din cele douăsprezece triburi mari să primească un ţinut propriu. Bătrânii triburilor au împărţit familiilor pământul. Fiecare a primit atât încât să se poată sătura de pe urma lui.

Triburile trăiau separat. Dar împotriva duşmanilor se apărau împreună. Atunci Dumnezeu le dădea un salvator care îi scotea din primejdie. Apoi, însă, lui Israel i-a fost foarte greu să se încreadă numai în Dumnezeu şi să aştepte până când El trimite un salvator în fiecare situaţie grea. Ei voiau un conducător permanent, un rege.

Samuel a fost un salvator trimis de Dumnezeu. El a întrebat poporul: «Vreţi, într-adevăr, să vă plecaţi în faţa unui om, să munciţi pentru el, să plătiţi impozite?». Dar reprezentanţii triburilor au spus: «Vrem să fim ca celelalte popoare. Un rege să ne spună ce e bine şi ce e rău. Un rege să fie comandantul oştilor noastre».

Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel: «Dă-le ceea ce îţi cer oamenii! Ei nu pe tine te-au respins, ci pe mine». Atunci, din însărcinarea lui Dumnezeu, Samuel l-a uns pe Saul ca rege peste Israel. Dumnezeu i-a dăruit Duhul său. Saul ar fi putut rămâne un rege bun dacă s-ar fi încrezut din toată inima în Dumnezeu. Dar Saul nu a vrut să se bizuie pe altcineva, nici măcar pe Dumnezeu. El nu se încredea nici în oameni. A devenit trist şi tulburat. Dumnezeu nu mai era cu Saul. De aceea el nu a mai putut să conducă şi să apere poporul lui Israel.

David din Betleem a fost al doilea şi cel mai mare rege al lui Israel. El s-a încrezut în Dumnezeu, iar Dumnezeu era cu el. De aceea, poporul lui Dumnezeu nu poate să uite numele lui David. În Israel se provestesc multe întâmplări despre el.

David era cel mai mic fiu al lui Iesse. El păzea oile când a venit Samuel ca să-l ungă rege. David era un păstor bun. El îşi cunoştea şi îşi iubea oile şi nu fugea când se apropia un leu sau un urs. David era curajos. Lui nu-i era frică de duşmanii lui Dumnezeu şi ai poporului său. Se povesteşte că pe când era copil s-a dus la fraţii săi pe câmpul de luptă. Acolo a văzut cum un bărbat grozav de puternic, uriaşul Goliat, îşi bătea joc de israeliţi şi de Dumnezeul lor. Nici un israelit nu avea curaj să lupte cu Goliat. David însă i-a spus: «Tu vei afla cât de puternic este Dumnezeul lui Israel».

El a pus o piatră în praştie, a învârtit-o deasupra capului, a tras şi l-a nimerit pe uriaşul Goliat drept în mijlocul frunţii. Atunci duşmanii s-au înfricoşat. Ei nu au mai vrut să lupte împotriva lui Israel. Au fugit.

David ştia să cânte din gură şi din harfă. În cartea Psalmilor, cartea de cântări a poporului lui Dumnezeu, sunt o sută cinzeci de cântece aşa cum le cânta David. O vreme David a trăit la regele Saul. Când Saul se întrista, David cânta la harfă. Atunci Saul se înveselea iar. Pentru că Dumnezeu era cu David, acesta a putut să-i înfrângă pe duşmani. De aceea Saul l-a făcut comandantul oştirilor. Dar fiindcă David ieşea învingător iar poporul îl aclama, Saul a devenit gelos. El a vrut să-l înlăture pe David. Ani de-a rândul, David, împreună cu un grup de prieteni, a trebuit să se ascundă de Saul.

Când filistenii au pornit încă o dată la război împotriva lui Israel, oastea lui Saul nu a mai putut să le ţină piept. Pe muntele Ghilboa au murit cei trei fii ai lui Saul. Saul însuşi a fost grav rănit. El s-a aruncat în propria-i sabie.

După moartea lui Saul, David a devenit rege peste tot Israelul. El a cucerit Ierusalimul şi l-a făcut capitală. A pus să fie adus la Ierusalim Chivotul sfânt cu tablele pe care erau poruncile Legământului. El a voit ca Ierusalimul să devină oraşul lui Dumnezeu.

David s-a încrezut în Dumnezeu. El a vrut să respecte Legământul. Când făcea vreun rău, îşi recunoştea vina şi cerea iertare de la Dumnezeu. Într-una din zile, David l-a chemat pe Natan. Natan era un bărbat pe care Dumnezeu îl desemnase să vorbească în numele său, un profet. David i-a spus lui Natan: «Eu locuiesc într-un palat măreţ. Dar Chivotul sfânt stă într-un cort. Vreau să-i construiesc lui Dumnezeu o casă».

A doua zi, Natan s-a întors la David şi i-a spus: «Dumnezeu nu vrea ca tu să-i clădeşti o casă. Dimpotrivă, El vrea să-ţi facă ţie o casă: o casă vie. După ce vei muri, fiul tău va domni peste poporul lui Dumnezeu. Acest cuvânt este valabil pentru totdeauna». De aceea, poporul lui Dumnezeu crede că marele Mântuitor, Mesia, pe care Dumnezeu l-a promis oamenilor, trebuie să se tragă din familia lui David.

Regele David a murit şi a fost înmormântat la Ierusalim. Fiul său, Solomon, a domnit peste Israel.

Solomon era un rege înţelept. El ştia ce e bine şi ce e rău. În Ierusalim şi-a construit un palat şi i-a clădit lui Dumnezeu o casă: Templul. Acolo a pus să fie adus Chivotul sfânt. În ziua sfinţirii Templului, Solomon s-a rugat: «Doamne, Dumnezeul meu! Tu ai făgăduit că vei fi aproape de noi în Templul acesta. Ascultă rugăciunea mea! Ascultă-i pe toţi cei care strigă către tine din acest lăcaş. Ascultă-ne şi iartă-ne vina!».

Solomon nu a trebuit să poarte războaie ca tatăl său, David. El a încheiat alianţe cu alte popoare. A făcut comerţ şi a trimis corăbii pe mare. A adus meşteşugari străini în ţara sa şi s-a căsătorit cu femei străine. Străinii pe care Solomon i-a adus în ţară voiau să slujească zeilor proprii. Solomon le-a îngăduit să ridice în ţara lui Israel altare pentru zeii lor. Solomon s-a rugat zeilor străini şi s-a închinat lor. Astfel l-a trădat el pe Dumnezeul cel unic. A rupt Legământul.

Adesea regii Israelului uitau de Dumnezeu şi de Legământul său. Dumnezeu însă şi-a ţinut Legământul. El a trimis regilor şi poporului bărbaţi care să vorbească în numele lui: profeţii.

Pentru unii, studiul Bibliei reprezinta doar un exercitiu intelectual. Biblia, fiind o carte spirituala, il aduce pe cititor pe terenul unei confruntări spirituale si al unei experiente supranaturale.
Studiul Bibliei rezulta in educatia spirituala a intregii persoane, nu doar in iluminarea intelectuală a mintii acesteia. Cum as putea sa inteleg daca nu ma va calauzi cineva?

Sambata este anuntat Conventul Marii Loji Nationale

Sambata, 27 octombrie 6012/2012 va avea loc in Capitala Conventul semestrial al Marii Loji Nationale a Romaniei, condusa de Prea Respectabilul Frate Tudorel Nitulescu, Mare Maestru. Pe parcursul desfasurarii Lucrarilor ritualice ale acestui for legislativ, la care vor participa reprezentanti ai Masoneriei romanesti, se vor prezenta rapoarte si vor fi ratificate deciziile din ultima perioada.
Evenimentul va fi urmat in mod traditional de o seara culturala si un dineu de gala in onoarea invitatilor.

In Memoriam

Doliu in Masoneria romaneasca.

Oricat de firesc este deznodamantul, drumul pe care il avem in fata nu-l cunoaste nimeni… cu regret, deplangem disparitia F.’. Vasile Muresan si transmitem pe aceasta cale sincere condoleante apropiatilor, tuturor celor indoliati. A muncit, a suferit, a daruit, aducandu-si aportul personal la dezvoltarea Ordinului nostru dar chiar si dupa plecarea in eternitate, a ramas totusi o „prezenta” constanta, unanim apreciata si respectata.

Vasile Muresan a trecut la Eternul Orient in aceasta vara, lasandu-si FF.’. indurerati, dar cu nadejdea revederii Intru Glorie … daca un Frate a insemnat mai multa iubire si mai multa bunatate, mai multa Lumina si mai mult Adevar, atunci viata lui a avut un sens si trebuie sa-l amintim in Tinutele noastre ritualice, cinstindu-i memoria asa cum se cuvine.

Cu durerea despartirii in suflet si cu pretuire pentru munca Fratelui nostru, sa jelim, sa jelim, sa jelim dar sa speram... Requiestat in Pace!