Avem timp...

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin

cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident

oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile,

sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le

impartasesc si voua!!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul

cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot

altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu

cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand

trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa

fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe

chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea

tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un

prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi

iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea

influenta personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna

ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se

iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul

loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe

in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva

ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic

de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l

ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede .

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani

oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit!

Octavian Paller

DACA STAI SA JUDECI OAMENII NU MAI AI TIMP SA-I IUBESTI

De câte ori n-am judecat, de câte ori n-am judecat greşit, de câte ori nu ne-am vazut bârna din ochi, ci mai degraba paiul din ochiul altuia? De fiecare dată când judec, uit că nu-mi aduce nici un folos. Uit că nu toţi oamenii pot fi judecaţi după aceleaşi criterii; şi mai uit că nu e datoria mea să judec, ci să înţeleg şi să ajut şi chiar să iubesc dacă mă învredniceşte Dumnezeu.

Maica Tereza avea o vorbă înţeleaptă: Dacă stai să judeci oamenii, nu mai ai timp să-i iubeşti. Cât despre criteriile după care, noi oamenii, ne condamnăm fraţii, diferă foarte mult de criteriile după care judecă Dumnezeu.

Poate ca Dumnezeu nu caută oameni morali, ci oameni care au undeva în suflet ceva pentru El... O sclipire cât de mică acolo, în suflet, atât Îi trebuie Lui, în timp ce noi oamenii vrem perfecţiunea de la semenii noştri! Nu mă uitam că poate virtuţile unui om copleşesc defectele sale, ci pentru o singură patimă etichetam.

Apoi am înţeles că atunci când eşti în întuneric nu vezi mizeria şi praful din tine; numai atunci când printr-o crăpătură cât de mică intră o rază de lumină se văd mii de particule de praf zburând.

De ce să nu mă uit eu la mine si de ce să nu mă judec pe mine? Pentru că mi-e teamă că poate chiar sunt în noroi mai mult decât ceilalţi. Mi-e teamă să îmi pierd acea comoditate. Acea comoditate care îţi spune că tu eşti în regulă, că nu ai aşa păcate mari. Mi-e teamă de mizeria pe care o să o vad, acceptând să intre Lumina în viaţa mea.

M-am înfruntat deseori cu judecarea aproapelui şi poate şi mai des m-am lăsat înşelat de această patimă subtilă. Nu de puţine ori condamnam omul pentru ceea ce este şi pentru alegerile sale, crezând că el chiar ştie ce face. Nu vedeam că păcatul e o boală a sufletului şi aşa cum pe un bolnav trupeşte îl mângâi şi eşti alături de el, la fel si bolnavului sufleteşte trebuie arătată compasiune si blândeţe. Poate că in momentele când nu merită atenţie şi iubire deloc, atunci are nevoie de tine cel mai mult.

Deci în loc să condamnăm omul, mai bine îl înţelegem cu calm şi dacă ne pricepem, fără să mustrăm, să-l îndreptăm.

Adesea uităm că nu omul trebuie osândit, ci păcatul.

Cel Mai Mare Secret A Masonilor!

Camera de reflectie

Este locul în care începe de fapt (în mod subtil), iniţierea candidatului, care în final, îl va purta din întunericul ignoranţei şi al morţii spiritului (vădit în lumea profană, mai ales în zilele noastre), către o renaştere simbolică spre adevărata Lumină spirituală pe care o caută în Masonerie. Timpul petrecut în această Cameră de Reflecţie este prima dintre purificările aspirantului şi anume, purificarea prin „pământ”.

Aşadar, când aspirantul se prezintă pentru probele de iniţiere, el este închis în această cameră de gândire, ceea ce este asimilat în consecinţă, cu „proba pământului”, unde, este condus de Maestrul Expert şi lăsat acolo cca. 15 minute. Această „Cameră de Reflecţie” are un aspect lugubru semănând practic cu un mormânt care trebuie să declanşeze candidatului starea de izolare de viaţă şi de întreaga lume. Aici nu se mai află decât el cu el însuşi având în jur semnificaţia morţii, dar în acelaşi timp elementele alchimice primordiale, de concentrare a universului.

Este o cameră mică, dreptunghiulară, simbolic orientată, ca şi Templul, de la Est la Vest, având pardoseala, pereţii şi plafonul, vopsiţi în neagru opac ori zugrăviţi, ori acoperiţi de jur împrejur de o pânză neagră sau după caz, de panouri mobile).

Pe peretele de Est sunt pictate: semnul zodiacal al Berbelcului, în roşu sub care se află un cocoş care cântă (cu creasta, guşa, pieptul şi labele vopsite în roşu, iar penajul în alb şi negru). Cocoşul stă pe o banderolă cu inscripţia „Vigilenţă şi Perseverenţă”. De o parte şi de alta a cocoşului se află inscripţionată cu litere albe o făgăduinţă: „Dacă perseverezi vei fi purificat prin elemente, vei ieşi din abisul tenebrelor, vei vedea Lumina”. Sub banderolă se află un trunghi cu vârful în sus vopsit şi el în roşu care aici, simbolizează Focul.

Pe peretele de Nord sunt vizibile: semnul zodiacal al Racului, vopsit în albastru, un schelet uman şi inscripţia V.I.T.R.I.O.L. („VISTA INTERIORA TERRAE, RECTIFICANDO INVENIES OCCULTUM LAPIDEM”, adică „VIZITEAZĂ INTERIORUL PĂMÂNTULUI, CORECTÂNDU-TE VEI DESCOPERI PIATRA ASCUNSĂ”). Aici se mai găsesc şi simbolurile alchimice ale Sulfului şi Sării pe lângă sentinţa: „DACĂ SUFLETUL TĂU A SIMŢIT FRICA NU MERGE MAI DEPARTE”. Sub această inscripţie se află un triunghi cu vârful în jos, vopsit în albastru, fiind simbolul Apei.

Pe peretele de Vest se văd: semnul zodiacal al Balanţei, de culoare galbenă şi o sentinţă: „DACĂ CURIOZITATEA TE-A ADUS AICI, PLEACĂ”. Sub aceasta se află un triunghi cu vârful în sus tăiat de o linie orizontală, triunghiul fiind de culoare galbenă, simbolizând Aerul.

Pe peretele de Sud se află: semnul zodiacal al Capricornului, de culoare verde, de asemenea o coasă şi o clepsidră. Sub tăişul coasei este înscris de asemenea cu litere albe: „DACĂ ŢII LA DISCUŢIILE UMANE, PLEACĂ. NOI NU LE CUNOAŞTEM AICI”. În mijloc, este pictat în verde un trunghi cu vârful în jos, tăiat de o linie orizontală, simbol al Pământului. În plus, pe acest perete este montată o oglindă aflată în spatele unei uşiţe negre, cu mâner aurit. Când uşiţa este deschisă în oglindă se reflectă scheletul uman de pe peretele opus.

Mobilierul Camerei de Reflecţie constă în:

1.O măsuţă dreptunghiulară, vopsită în nergu opac, aşezată lângă peretele de Sud, pe care se găsesc următoarele: un craniu uman şi câteva oase umane; o călimară cu cerneală neagră şi o pană de gâscă; un candelabru de fier cu patru picioare, având o lumânare albă, neaprinsă; trei boluri de teracotă sau de lemn, fiecare conţinând: unul sare, unul sulf şi unul nisip; o bucată de pâine uscată lângă o cană cu apă de izvor.

2.Un taburete, de asemenea vopsit în negru, lângă măsuţă.

3.Un felinar sau o candelă cu ulei, fixat pe peretele de Nord, singurul care va lumina în permanenţă încăperea.

Acum, considerăm necesar a vă aduce la cunoştinţă, reprezentarea simbolică a fiecărui element aflat în această Cameră.

„Proba pământului” simbolizează întoarcerea la geneză, la naşterea primilor părinţi, adică la începutul fiinţării ca om. Este momentul în care eşti năpădit de trecut. Toată viaţa profană cu realizări şi nereuşite, cu tragedii şi speranţe îţi trece prin faţa ochilor. Dar în acelaşi timp trebuie să ai în vedere sfârşitul tău Aici... reîntoarecerea la materia primordială, căci fizic vom fi daţi pământului din care ne-am născut, iar sufletul va împânzi cerul spre Lumină.

Craniul şi scheletul este tot ceea ce rămâne după moarte, ca ultimă formă abandonată în ultimul stadiu al materiei ce mai aminteşte de om.

Individul trebuie să moară ca profan şi să se renască drept iniţiat. A renaşte drept iniţiat înseamnă a obţine calea spre Iluminare. Drept urmare candidatul trebuie să semneze Testamentul său ca profan. Acesta este alcătuit din câteva întrebări care sunt menite a declanşa în el toate aspiraţiile neatinse, constitutiv-metafizice pe care trebuie să le aibă orice muritor.

Pe masa la care este aşezat candidatul pentru a-şi întocmi testamentul, se află aşadar: apă, pâine, sare, sulful încins în tub, mercurul, clepsidra cu nisip, şi un craniu uman.

Apa este elementul în care materia se dizolvă. De asemenea, ea are semnificaţii contradictorii; pe de o parte însufleţeşte şi fertilizează, pe de altă parte sugerează scufundarea şi decăderea... asfinţitul. Ea mai este şi simbolul fundamental al tuturor energiilor inconştientului, în acest fel ea devine periculoasă atunci când prin revărsări îşi depăşeşte graniţele.

Pâinea simbolizează viaţa grea pe care a trăit-o până acum candidatul, viaţă al cărei scop ar trebui să fie binecuvântarea în Ceruri. Aceasta este comparată cu întregul proces prin care se trece de la bobul de grâu până la forma finală – de pâine.

În Biblie sarea este simbolul legământului dintre Dumnezeu şi poporul său („să nu laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău” – Leviticul 2:13)

În alchimie sarea reprezintă caracterul concret, palpabil. Sarea alături de sulf şi mercur participă la următorul proces: flacăra provine din sulf, mercurul se ridică din fum, iar sarea rămâne în urmă sub formă de cenuşă. Cu alte cuvinte din flacără, simbolizând viaţa, în momentul morţii, se ridică sufletul, iar concretul, realitatea de până atunci se transformă în scrum.

Clepsidra cu nisip este măsură a timpului imaterial şi imprevizibil. Ea este simbol al vremelniciei, al deşertăciunii şi al scurgerii timpului ceea ce aminteşte de moarte... de ceasul morţii care se apropie necontenit.

În realitate această coborâre în mormânt este schiţa unei călătorii şamanice, în care sufletul profanului, prin transmigraţie, este obligat să-şi caute propria conştiinţă prin semnarea actului de credinţă – completarea Testementului ritual. Această transmigraţie o găsim şi în misterele celtice, la druizi, în misterele eleusine, la poporul trac, călătoriile lui Orfeu în infern care sunt bine cunoscute şi de populaţia daco-getă, referindu-ne la Zamolxe şi călătoriile sale iniţiatice.

Scopul acestui act este evident. Locul unde coboară el este de fapt poarta către o metadimensiune spirituală, în care iluzoriu, dat de materialitate se preface în pulbere, iar tăria spiritului îşi găseşte puterea necesară pătrunderii simbolisticii înalte cu care el se va confrunta pe parcursul desfăşurării Ritualului.

În scrierile vedice, se spune că maya, adică universul realităţii noastre, este de fapt o iluzie creată de propriul nostru mental, cu singurul rol şi anume acela de a ne ţine prizonierii propriilor noastre dependenţe. Căutarea Luminii şi Adevărului, în Ritualul Masonic, este în realitate ruperea de aceste dependenţe, cunoaşterea în forma ei pură.

După acest timp de gândire care i s-a acordat candidatului, acesta ori renunţă, ori este preluat de Maestrul Expert şi Maestrul de Ceremonii pentru a fi pregătit de iniţiere.

Am zis!

F.'. Lucian W.

Cum se dobandeste si se pierde intelepciunea...

Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit in Israel.

Pentru a cunoaste intelepciunea si invatatura, pentru a intelege spusele adanci, pentru a dezveli invaluirile cuvintelor, pentru a pricepe dreptatea, adevarul si a-i face judecatii dreptar, pentru a le da celor simpli istetime si celor tineri pricepere si cugetare, inteleptul mai intelept va fi, iar cel grijuliu duh de carmuire va dobandi, pentru a cunoaste vorba cu talc si cuvantul neguros si spusele inteleptilor si ghicitorile lor.

Inceputul intelepciunii e frica de Dumnezeu, iar cunoasterea e buna pentru toti cei ce o savarsesc; evlavia fata de Dumnezeu e inceputul priceperii, iar cei necredinciosi defaima intelepciunea si invatatura. Asculta, fiule, invatatura tatalui tau si nu lepada randuielile maicii tale, caci cununa de daruri vei primi pe crestet si lant de aur imprejurul grumazului.

Fiule, sa nu te amageasca necredinciosii, nici sa le faci pe voie, chiar de te vor ruga, zicand: "Vino cu noi, fa-te cu noi tovaras-de-drum si cu viclesug sa-l bagam in pamant pe omul cel drept, de viu sa-l inghitim, asa cum face iadul si amintirea lui de pe pamant s'o stingem; sa punem mana pe stransura lui cea de mult pret si casele sa ni le umplem de prada; partea ta sa ne-o pui noua la mijloc si toti sa avem o singura punga, obsteasca si-o singura camara sa ne fie"; nu-ti face din ei tovarasi de drum ci abate-ti piciorul de la cararile lor; ca picioarele lor spre rautate alearga si grabnice sunt spre varsare de sange; ca'n zadar se'ntinde latul cand pasarea il vede; ca partasii la ucidere isi pun deoparte raul; caci raul e al nelegiuitului care darama.

Asa le va merge tuturor celor uniti in faradelege, caci cu necredinta lor isi alunga sufletul. Intelepciunea prin raspantii isi inalta glasul si pe ulite vorbeste deschis, pe coamele zidurilor isi face vestirea, la portile celor puternici se asaza si la portile cetatii cu indraznire graieste: atata timp cat nevinovatii vor tine de mana dreptatea, ei nu vor fi rusinati, dar nemintosii poftitori de batjocura, necredinciosi facandu-se, au urat priceperea si vinovati s'au facut spre mustrare. Iata, graiul suflarii mele clocotitor se face pentru voi si am sa va invat cuvintele mele. Ca am strigat si nu m'ati ascultat si v'am intins cuvinte si nu ati luat aminte; ci sfaturile mele le-ati defaimat si mustrarile mele nu le-ati luat in seama. De aceea si eu voi rade la nimicirea voastra si ma voi veseli cand va va veni pieirea si cand fara de veste va da peste voi huietul si cand ca un vifor se va'ntampla surparea sau cand vor da peste voi necaz si impresurare, sau cand cu vuiet veti pieri. Atunci voi ma veti chema si eu nu voi auzi, cei rai ma vor cauta si nu vor da de mine pentru ca ei au urat intelepciunea iar frica de Dumnezeu nu si-au ales-o, nici la sfaturile mele n'au vrut sa ia aminte, iar mustrarile mele le-au batjocorit. De aceea manca-vor ei din roadele purtarii lor si de necuratia lor vor fi satui; strambatatea facuta pruncilor ii va ucide si proba de foc ii va nimici pe cei necurati.

Dar cel ce ma asculta intru nadejde va salaslui si fara spaima raului va avea odihna.

La multi ani, APMR!

Ieri, 5 februarie 6012 s-au împlinit 3 ani de la apariţia Agenţiei de Presă Masonică din România (APMR). Primii paşi au fost făcuţi în vara anului 2008, iar bazele proiectului au fost puse în luna noiembrie 2008. În decembrie a fost lansat proiectul APMR, iar pe 5 februarie 2009 a luat fiinţă Agenţia de Presă Masonică din România. În cei trei ani de activitate APMR a încercat să ofere Francmasonilor o formă impersonală de a se cunoaşte între ei, de a comunica şi, mai ales, de a fi informaţi zilnic despre unele din cele mai importante evenimente din lumea masonică.

La multi ani!

http://agentiadepresamasonica.blogspot.com/

O prelegere a Prea Ilustrului Albert Pike - Partea II

O prelegere a Prea Ilustrului Albert Pike - Partea I

O vizita la Templul lui Solomon (animatie)