Camera de reflectie

Este locul în care începe de fapt (în mod subtil), iniţierea candidatului, care în final, îl va purta din întunericul ignoranţei şi al morţii spiritului (vădit în lumea profană, mai ales în zilele noastre), către o renaştere simbolică spre adevărata Lumină spirituală pe care o caută în Masonerie. Timpul petrecut în această Cameră de Reflecţie este prima dintre purificările aspirantului şi anume, purificarea prin „pământ”.

Aşadar, când aspirantul se prezintă pentru probele de iniţiere, el este închis în această cameră de gândire, ceea ce este asimilat în consecinţă, cu „proba pământului”, unde, este condus de Maestrul Expert şi lăsat acolo cca. 15 minute. Această „Cameră de Reflecţie” are un aspect lugubru semănând practic cu un mormânt care trebuie să declanşeze candidatului starea de izolare de viaţă şi de întreaga lume. Aici nu se mai află decât el cu el însuşi având în jur semnificaţia morţii, dar în acelaşi timp elementele alchimice primordiale, de concentrare a universului.

Este o cameră mică, dreptunghiulară, simbolic orientată, ca şi Templul, de la Est la Vest, având pardoseala, pereţii şi plafonul, vopsiţi în neagru opac ori zugrăviţi, ori acoperiţi de jur împrejur de o pânză neagră sau după caz, de panouri mobile).

Pe peretele de Est sunt pictate: semnul zodiacal al Berbelcului, în roşu sub care se află un cocoş care cântă (cu creasta, guşa, pieptul şi labele vopsite în roşu, iar penajul în alb şi negru). Cocoşul stă pe o banderolă cu inscripţia „Vigilenţă şi Perseverenţă”. De o parte şi de alta a cocoşului se află inscripţionată cu litere albe o făgăduinţă: „Dacă perseverezi vei fi purificat prin elemente, vei ieşi din abisul tenebrelor, vei vedea Lumina”. Sub banderolă se află un trunghi cu vârful în sus vopsit şi el în roşu care aici, simbolizează Focul.

Pe peretele de Nord sunt vizibile: semnul zodiacal al Racului, vopsit în albastru, un schelet uman şi inscripţia V.I.T.R.I.O.L. („VISTA INTERIORA TERRAE, RECTIFICANDO INVENIES OCCULTUM LAPIDEM”, adică „VIZITEAZĂ INTERIORUL PĂMÂNTULUI, CORECTÂNDU-TE VEI DESCOPERI PIATRA ASCUNSĂ”). Aici se mai găsesc şi simbolurile alchimice ale Sulfului şi Sării pe lângă sentinţa: „DACĂ SUFLETUL TĂU A SIMŢIT FRICA NU MERGE MAI DEPARTE”. Sub această inscripţie se află un triunghi cu vârful în jos, vopsit în albastru, fiind simbolul Apei.

Pe peretele de Vest se văd: semnul zodiacal al Balanţei, de culoare galbenă şi o sentinţă: „DACĂ CURIOZITATEA TE-A ADUS AICI, PLEACĂ”. Sub aceasta se află un triunghi cu vârful în sus tăiat de o linie orizontală, triunghiul fiind de culoare galbenă, simbolizând Aerul.

Pe peretele de Sud se află: semnul zodiacal al Capricornului, de culoare verde, de asemenea o coasă şi o clepsidră. Sub tăişul coasei este înscris de asemenea cu litere albe: „DACĂ ŢII LA DISCUŢIILE UMANE, PLEACĂ. NOI NU LE CUNOAŞTEM AICI”. În mijloc, este pictat în verde un trunghi cu vârful în jos, tăiat de o linie orizontală, simbol al Pământului. În plus, pe acest perete este montată o oglindă aflată în spatele unei uşiţe negre, cu mâner aurit. Când uşiţa este deschisă în oglindă se reflectă scheletul uman de pe peretele opus.

Mobilierul Camerei de Reflecţie constă în:

1.O măsuţă dreptunghiulară, vopsită în nergu opac, aşezată lângă peretele de Sud, pe care se găsesc următoarele: un craniu uman şi câteva oase umane; o călimară cu cerneală neagră şi o pană de gâscă; un candelabru de fier cu patru picioare, având o lumânare albă, neaprinsă; trei boluri de teracotă sau de lemn, fiecare conţinând: unul sare, unul sulf şi unul nisip; o bucată de pâine uscată lângă o cană cu apă de izvor.

2.Un taburete, de asemenea vopsit în negru, lângă măsuţă.

3.Un felinar sau o candelă cu ulei, fixat pe peretele de Nord, singurul care va lumina în permanenţă încăperea.

Acum, considerăm necesar a vă aduce la cunoştinţă, reprezentarea simbolică a fiecărui element aflat în această Cameră.

„Proba pământului” simbolizează întoarcerea la geneză, la naşterea primilor părinţi, adică la începutul fiinţării ca om. Este momentul în care eşti năpădit de trecut. Toată viaţa profană cu realizări şi nereuşite, cu tragedii şi speranţe îţi trece prin faţa ochilor. Dar în acelaşi timp trebuie să ai în vedere sfârşitul tău Aici... reîntoarecerea la materia primordială, căci fizic vom fi daţi pământului din care ne-am născut, iar sufletul va împânzi cerul spre Lumină.

Craniul şi scheletul este tot ceea ce rămâne după moarte, ca ultimă formă abandonată în ultimul stadiu al materiei ce mai aminteşte de om.

Individul trebuie să moară ca profan şi să se renască drept iniţiat. A renaşte drept iniţiat înseamnă a obţine calea spre Iluminare. Drept urmare candidatul trebuie să semneze Testamentul său ca profan. Acesta este alcătuit din câteva întrebări care sunt menite a declanşa în el toate aspiraţiile neatinse, constitutiv-metafizice pe care trebuie să le aibă orice muritor.

Pe masa la care este aşezat candidatul pentru a-şi întocmi testamentul, se află aşadar: apă, pâine, sare, sulful încins în tub, mercurul, clepsidra cu nisip, şi un craniu uman.

Apa este elementul în care materia se dizolvă. De asemenea, ea are semnificaţii contradictorii; pe de o parte însufleţeşte şi fertilizează, pe de altă parte sugerează scufundarea şi decăderea... asfinţitul. Ea mai este şi simbolul fundamental al tuturor energiilor inconştientului, în acest fel ea devine periculoasă atunci când prin revărsări îşi depăşeşte graniţele.

Pâinea simbolizează viaţa grea pe care a trăit-o până acum candidatul, viaţă al cărei scop ar trebui să fie binecuvântarea în Ceruri. Aceasta este comparată cu întregul proces prin care se trece de la bobul de grâu până la forma finală – de pâine.

În Biblie sarea este simbolul legământului dintre Dumnezeu şi poporul său („să nu laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău” – Leviticul 2:13)

În alchimie sarea reprezintă caracterul concret, palpabil. Sarea alături de sulf şi mercur participă la următorul proces: flacăra provine din sulf, mercurul se ridică din fum, iar sarea rămâne în urmă sub formă de cenuşă. Cu alte cuvinte din flacără, simbolizând viaţa, în momentul morţii, se ridică sufletul, iar concretul, realitatea de până atunci se transformă în scrum.

Clepsidra cu nisip este măsură a timpului imaterial şi imprevizibil. Ea este simbol al vremelniciei, al deşertăciunii şi al scurgerii timpului ceea ce aminteşte de moarte... de ceasul morţii care se apropie necontenit.

În realitate această coborâre în mormânt este schiţa unei călătorii şamanice, în care sufletul profanului, prin transmigraţie, este obligat să-şi caute propria conştiinţă prin semnarea actului de credinţă – completarea Testementului ritual. Această transmigraţie o găsim şi în misterele celtice, la druizi, în misterele eleusine, la poporul trac, călătoriile lui Orfeu în infern care sunt bine cunoscute şi de populaţia daco-getă, referindu-ne la Zamolxe şi călătoriile sale iniţiatice.

Scopul acestui act este evident. Locul unde coboară el este de fapt poarta către o metadimensiune spirituală, în care iluzoriu, dat de materialitate se preface în pulbere, iar tăria spiritului îşi găseşte puterea necesară pătrunderii simbolisticii înalte cu care el se va confrunta pe parcursul desfăşurării Ritualului.

În scrierile vedice, se spune că maya, adică universul realităţii noastre, este de fapt o iluzie creată de propriul nostru mental, cu singurul rol şi anume acela de a ne ţine prizonierii propriilor noastre dependenţe. Căutarea Luminii şi Adevărului, în Ritualul Masonic, este în realitate ruperea de aceste dependenţe, cunoaşterea în forma ei pură.

După acest timp de gândire care i s-a acordat candidatului, acesta ori renunţă, ori este preluat de Maestrul Expert şi Maestrul de Ceremonii pentru a fi pregătit de iniţiere.

Am zis!

F.'. Lucian W.

Despre rit si ritual

MULTI SUNT VOCATI, PAUCI VERO ELECTI!

Inca înaintea momentului în care candidatul bate la poarta Masoneriei pentru întâia oara, cerând sa fie admis într-o anumita Loja, i se spune ca e pe cale sa intre într-un sistem al învataturilor morale. I se reaminteste devreme ca Masoneria înseamna un sistem vast de cunostinte, învataturi, traditii si principii ce privesc natura, universul si omul. I se spune ca Masoneria este o stiinta si o filozofie învatata prin simboluri si alegorii, si ca multe din preceptele si exemplele sale s-au constituit înca din Antichitate. De fapt, Masoneria înseamna educatie în cea mai adevarata esenta a sa - formarea individului pentru viata. Cunoasterea este progresiva. Devenim mai eficienti parcurgând stagiile succesive. Dar numai atunci când suntem preocupati de evolutia noastra continua, învatam sa gândim rational si sa actionam corect în tot ce se leaga de viata noastra.Numai prin efort individual învatam sa descoperim ce e adevarat sau fals, adecvat sau inadecvat. Ajungem sa întelegem telurile cele mai înalte si putem descoperi caile de a le atinge. Astfel devenim mai întelepti si mai apti sa constituim un exemplu pe care ceilalti sa îl privesca cu respect si admiratie. Aceasta este calea Gradelor Masonice...

Ca definitie, ritualul este un ceremonial derivat din vechi tradiţii si care se desfăşoară după anumite reguli, de obicei într-un cadru solemn, ocazionat de sărbători sau alte evenimente importante petrecute în cadrul unei comunităţi.

Sa stiti cã nu este un lucru deloc complicat sã aprofundezi textul ritualului, iar daca îl respecti cu sfintenie, este deja un pas important. Ceea ce este complicat este sa discerni, sau sã alegi fara sa ai la fiecare pas o îndrumare. Sunt foarte importante magnetismul, energia beneficã care se transmit de la un cunoscãtor la unul mai putin cunoscãtor. Pana acum nu am stiut niciodatã cum se poate realiza aceasta magnetizare, dar am fost impresionat de la început, chiar din momentul în care am fost initiat, de calitatea desfasurãrii unui ritual, lucru care m-a facut sã cred în acest Adevar. Miturile ne fac să gîndim că moartea iniţiatică este preludiul indispensabil al începutului vieţii spirituale, al regenerării spirituale, al intrării în lumea Luminii...

Studiul ritualului Lojilor face sa fie inteles sufletul Francmasoneriei si consideram ca ansamblul problemei masonice nu poate fi patruns daca nu vom cunoaste riturile care au sustinut ansamblul corpului masonic. Loja Albastra promoveaza iubirea fraterna si compasiunea, si exploreaza relatiile noastre cu ceilalti si cu societatea. Ne învata responsabilitatea fata de viata celorlalti. Ne prezinta contradictiile pe care le întâlnim, elementele antagonice pe care trebuie sa învatam sa le echilibram. Ne da imboldul de a porni în cautarea adevarului.

Rolul ritualului este aici sa arate oamenilor unde si ce anume sa caute în drumul catre autocunoastere, viziune interioara si iluminare individuala. În felul acesta, ritualul este fundamental în continuarea educatiei Masonice a fiecarui Frate.
Insa este clar ca nu oricine a trecut prin ritualuri devine mason, un initiat cu adevărat. Mason devine numai cel in care sământa luminării rodeste, „după parabola divinului invătător”: „Cei care rămân opaci si insensibili, veniti aici din indemnuri amicale, din curiozitate ori din intâmplare, se desfac incet-incet de institutie”, fiindcă a fi mason este o vocatie, precum talentul in artă: „Liberii constructori se exercită intr-o artă dintre cele mai subtile. Nu pot deveni calfe si mesteri buni decât dacă s-au născut cu anume daruri”. Dar adevarul trebuie cautat atât cu mintea cât si cu inima si poate fi descifrat în alegorii.

De mai bine de 250 de ani, de la primele dezvăluiri ale ritualurilor masonice, autori mai bine sau mai puţin bine intenţionaţi au căutat să arate ceea ce se presupune că se ascunde în spatele acelor ritualuri. Evident, totdeauna au cîştig de cauză, în faţa unui public avid de scenarii vizînd conspiraţii mondiale, lucrările care au ca pretext textul unui ritual pentru a putea divaga la nesfîrşit pe marginea subiectelor senzaţionale.

Nu se poate vorbi de Francmasonerie nici de simbolic fără a evoca în prealabil iniţierea care corespunde faptului de a fi primit Ucenic într-o Lojă. Ritualul provoacă o deşteptare şi o detaşare de lumea profană, o recunoaştere a unui Principiu organizator şi ordonator care depăşeşte orice individualitate în căutarea adevăratei Lumini. Prin repetarea ritualului şi a gesticii care îl însoţeşte, prin interiorizarea sa şi a simbolisticii pe care o pune în operă, fiecare iniţiat caută să acţioneze conform unui ideal de perfecţionare: prin această metodă progresivă se poate considera că masoneria este o cale de ameliorare individuală şi de perfectibilitate, de integare a unei opere comune, un element de construcţie a fiinţei care permite fiecăruia să găsească locul său în colectiv”. A vorbi despre caracterul iniţiatic al masoneriei este o tautologie pentru că însăşi natura sa constă în a trăi şi a transmite iniţierea, masoneria făcîndu-ne să trăim mitul începutului – adică prima ceremonie trăită intrînd în Templu, ceremonie care, prin purificarea prin elemente, deschide conştiinţa către Mister – şi mitul trecerii la gradul de maestru. A construi Templul este un act fondator şi deopotrivă sensul iniţierii masonice, masoneria fiind depozitara acestei tradiţii.

Răspunzînd unei întrebări despre universalitatea masoneriei, Bruno Etienne preciza că ritualul arhetipal este cel care face legătura între iniţierea masonică şi umanitate: „Dacă masoneria nu este o societate iniţiatică, ea nu mă interesează!”, un răspuns fără echivoc dat celor ce văd în masonerie un club politic!

Masoneria cultiva principiul responsabilitatii si al moralitatii si îi încurajeaza pe frati sa urmeze si în viata de toate zilele lectiile învatate în timpul ritualurilor. Francmasoneria este custodele traditiei initiatice si datoria unui mason este aceea de a pastra si perpetua aceasta traditie, ceea ce constituie o responsabilitate uriasa. Orice mason trebuie sa aiba cunostinte solide în ceea ce priveste simbolul si rolul simbolului în ritualuri, dupa cum un studiu comparat al mitologiei constituie baza unei bogate culturi masonice. În cadrul Masoneriei, Loja este nucleul si simbolic, reprezinta de fapt Templul lui Solomon. Orice avansare si orice ritual au loc exclusiv în interiorul Templului, considerat replica perfecta a lumii divine. Templul este sacru, este chiar centrul universului. Structura, dimensiunile, proportiile - într-un cuvânt arhitectura - nu sunt decât imaginea reflectata în oglinda a Divinitatii. Templul este locul unde umanul se poate întâlni cu Divinul...

Ritul este maniera in care se desfasoara lucrarile masonice intr-o loja si de-a lungul vremii, incercarile de a defini ritul in Francmasonerie au fost uneori confuze, mai ales din cauza originii si evolutiei semantice a cuvantului.

Totusi, definitia religioasa a cuvantului - ansamblu de ceremonii care se practica intr-o religie - este cea mai apropiata de rit ca lucrare masonica. De aici, impresia gresita ca Masoneria este o religie. In Francmasonerie, cuvantul rit are doua intelesuri - este lucrare, adica "ansamblul de ceremonii si reguli care se practica intr-o loja", dar si structura ierarhica. Acest ultim sens a fost conturat in 1758, in Franta, o data cu nasterea Ritului Imparatilor Orientului si Occidentului, numit si "al Perfectiunii". Aceasta structura de 25 de grade s-a autodenumit Rit, probabil cu intentia de a accentua conceptia unitara a riturilor ei de initiere si de trecere de la un grad la altul.

In prezent, in lume exista peste 100 de rituri masonice dar Ritul de York este considerat cel mai vechi din lume, prima adunare a masonilor la York fiind consemnata in anul 926. In Legendele Gotice se relateaza si despre primul hrisov regal, semnat in acelasi an 926, de regele Athelstan din York, hrisov statua organizarea Masoneriei. Ritul de York detine un prestigiu inegalabil prin faptul ca a recreat Masoneria Albastra, adica primele trei grade simbolice pe care se sprijina toate riturile de perfectionare. Foarte important, pentru ca de fapt numai Masoneria Albastra este cea care da acceptul deschiderii unui rit pe teritoriul pe care aceasta are jursdictie.

RITUL SCOTIAN VECHI/ANTIC SI ACCEPTAT este insa poate cel mai raspandit in lume. Prestigiul acestuia provine de la legenda refugierii Templierilor in Scotia, pe muntele Heroden, in vremea regelui Robert Bruce. Rozacrucienii pretindeau, de asemenea, ca spatiul sacru al Ordinului lor este Abatia Kilwining, tot din Scotia. "Stramosul" Ritului Scotian este Ritul Imparatilor Orientului si Occidentului, fondat in 1758. Intre anii 1761 si 1767, acest rit ajunge si peste Ocean iar In 1801, la Charleston, Carolina de Sud, doi masoni anunta descoperirea unei Constitutii din 1786, elaborata la Berlin sub Frederick cel Mare. Cei doi americani - John Mitchell si Frederick Dalcho, organizeaza primul Suprem Consiliu al Ritului, ca si toate celelalte organisme necesare. Cativa ani mai tarziu, Ritul se reintorcea in Europa si cucerea lumea intreaga. Chiar si In Romania, Ritul Scotian Antic si Acceptat este dominant. Structura sa, conform Supremului Consiliu din Charleston, este: Loja Simbolica - Ucenic, Calfa, Maestru; Loja Perfectiunii - Maestru al Secretului, Maestru Perfect, Secretar Intim, Jude, Intendent al Cladirii, Ales al Celor Noua, Ales al Celor Cincisprezece, Print Ameth, Mare Maestru Arhitect, Arcul Regal al lui Solomon, Mare Ales, Mason Sublim si Perfect; Capitul Roza-Cruce - Cavaler al Orientului, Print al Ierusalimului, Cavaler al Orientului si Occidentului, Cavaler Roza-Cruce; Consiliul Kadoshilor - Mare Pontif, Mare Maestru al Tuturor Lojilor Simbolice, Patriarh Noahit, Print al Libanului, Sef al Tabernacolului, Print al Tabernacolului, Cavaler al Sarpelui de Bronz, Print al Indurarii, Cavaler Comandant al Templului, Cavaler al Soarelui, Mare Cavaler Scotian al Sf. Andrei, Cavaler Kadosh; Consistoriul - Mare Inspector Inchizitor, Sublim Print al Secretului Regal si Mare Suveran, Inspector General.

Varianta romana a Ritului da o atentie aparte distinctiei de Cavaler Comandor al Curtii de Onoare, care se acorda la gradul 32 si fara de care nu se poate face trecerea la gradul 33.

De ce sunt multi chemati, dar putini alesi? Cine imi poate raspunde? Poate ca fiecare persoana are deptul sa incerce. Sau nu, sunt alesi doar cei care au capacitatile necesare ?!

Eu cred inca intr-un elitism adevarat si nu intr-o masonerie de masa.

Am zis...