Camera de reflectie

Este locul în care începe de fapt (în mod subtil), iniţierea candidatului, care în final, îl va purta din întunericul ignoranţei şi al morţii spiritului (vădit în lumea profană, mai ales în zilele noastre), către o renaştere simbolică spre adevărata Lumină spirituală pe care o caută în Masonerie. Timpul petrecut în această Cameră de Reflecţie este prima dintre purificările aspirantului şi anume, purificarea prin „pământ”.

Aşadar, când aspirantul se prezintă pentru probele de iniţiere, el este închis în această cameră de gândire, ceea ce este asimilat în consecinţă, cu „proba pământului”, unde, este condus de Maestrul Expert şi lăsat acolo cca. 15 minute. Această „Cameră de Reflecţie” are un aspect lugubru semănând practic cu un mormânt care trebuie să declanşeze candidatului starea de izolare de viaţă şi de întreaga lume. Aici nu se mai află decât el cu el însuşi având în jur semnificaţia morţii, dar în acelaşi timp elementele alchimice primordiale, de concentrare a universului.

Este o cameră mică, dreptunghiulară, simbolic orientată, ca şi Templul, de la Est la Vest, având pardoseala, pereţii şi plafonul, vopsiţi în neagru opac ori zugrăviţi, ori acoperiţi de jur împrejur de o pânză neagră sau după caz, de panouri mobile).

Pe peretele de Est sunt pictate: semnul zodiacal al Berbelcului, în roşu sub care se află un cocoş care cântă (cu creasta, guşa, pieptul şi labele vopsite în roşu, iar penajul în alb şi negru). Cocoşul stă pe o banderolă cu inscripţia „Vigilenţă şi Perseverenţă”. De o parte şi de alta a cocoşului se află inscripţionată cu litere albe o făgăduinţă: „Dacă perseverezi vei fi purificat prin elemente, vei ieşi din abisul tenebrelor, vei vedea Lumina”. Sub banderolă se află un trunghi cu vârful în sus vopsit şi el în roşu care aici, simbolizează Focul.

Pe peretele de Nord sunt vizibile: semnul zodiacal al Racului, vopsit în albastru, un schelet uman şi inscripţia V.I.T.R.I.O.L. („VISTA INTERIORA TERRAE, RECTIFICANDO INVENIES OCCULTUM LAPIDEM”, adică „VIZITEAZĂ INTERIORUL PĂMÂNTULUI, CORECTÂNDU-TE VEI DESCOPERI PIATRA ASCUNSĂ”). Aici se mai găsesc şi simbolurile alchimice ale Sulfului şi Sării pe lângă sentinţa: „DACĂ SUFLETUL TĂU A SIMŢIT FRICA NU MERGE MAI DEPARTE”. Sub această inscripţie se află un triunghi cu vârful în jos, vopsit în albastru, fiind simbolul Apei.

Pe peretele de Vest se văd: semnul zodiacal al Balanţei, de culoare galbenă şi o sentinţă: „DACĂ CURIOZITATEA TE-A ADUS AICI, PLEACĂ”. Sub aceasta se află un triunghi cu vârful în sus tăiat de o linie orizontală, triunghiul fiind de culoare galbenă, simbolizând Aerul.

Pe peretele de Sud se află: semnul zodiacal al Capricornului, de culoare verde, de asemenea o coasă şi o clepsidră. Sub tăişul coasei este înscris de asemenea cu litere albe: „DACĂ ŢII LA DISCUŢIILE UMANE, PLEACĂ. NOI NU LE CUNOAŞTEM AICI”. În mijloc, este pictat în verde un trunghi cu vârful în jos, tăiat de o linie orizontală, simbol al Pământului. În plus, pe acest perete este montată o oglindă aflată în spatele unei uşiţe negre, cu mâner aurit. Când uşiţa este deschisă în oglindă se reflectă scheletul uman de pe peretele opus.

Mobilierul Camerei de Reflecţie constă în:

1.O măsuţă dreptunghiulară, vopsită în nergu opac, aşezată lângă peretele de Sud, pe care se găsesc următoarele: un craniu uman şi câteva oase umane; o călimară cu cerneală neagră şi o pană de gâscă; un candelabru de fier cu patru picioare, având o lumânare albă, neaprinsă; trei boluri de teracotă sau de lemn, fiecare conţinând: unul sare, unul sulf şi unul nisip; o bucată de pâine uscată lângă o cană cu apă de izvor.

2.Un taburete, de asemenea vopsit în negru, lângă măsuţă.

3.Un felinar sau o candelă cu ulei, fixat pe peretele de Nord, singurul care va lumina în permanenţă încăperea.

Acum, considerăm necesar a vă aduce la cunoştinţă, reprezentarea simbolică a fiecărui element aflat în această Cameră.

„Proba pământului” simbolizează întoarcerea la geneză, la naşterea primilor părinţi, adică la începutul fiinţării ca om. Este momentul în care eşti năpădit de trecut. Toată viaţa profană cu realizări şi nereuşite, cu tragedii şi speranţe îţi trece prin faţa ochilor. Dar în acelaşi timp trebuie să ai în vedere sfârşitul tău Aici... reîntoarecerea la materia primordială, căci fizic vom fi daţi pământului din care ne-am născut, iar sufletul va împânzi cerul spre Lumină.

Craniul şi scheletul este tot ceea ce rămâne după moarte, ca ultimă formă abandonată în ultimul stadiu al materiei ce mai aminteşte de om.

Individul trebuie să moară ca profan şi să se renască drept iniţiat. A renaşte drept iniţiat înseamnă a obţine calea spre Iluminare. Drept urmare candidatul trebuie să semneze Testamentul său ca profan. Acesta este alcătuit din câteva întrebări care sunt menite a declanşa în el toate aspiraţiile neatinse, constitutiv-metafizice pe care trebuie să le aibă orice muritor.

Pe masa la care este aşezat candidatul pentru a-şi întocmi testamentul, se află aşadar: apă, pâine, sare, sulful încins în tub, mercurul, clepsidra cu nisip, şi un craniu uman.

Apa este elementul în care materia se dizolvă. De asemenea, ea are semnificaţii contradictorii; pe de o parte însufleţeşte şi fertilizează, pe de altă parte sugerează scufundarea şi decăderea... asfinţitul. Ea mai este şi simbolul fundamental al tuturor energiilor inconştientului, în acest fel ea devine periculoasă atunci când prin revărsări îşi depăşeşte graniţele.

Pâinea simbolizează viaţa grea pe care a trăit-o până acum candidatul, viaţă al cărei scop ar trebui să fie binecuvântarea în Ceruri. Aceasta este comparată cu întregul proces prin care se trece de la bobul de grâu până la forma finală – de pâine.

În Biblie sarea este simbolul legământului dintre Dumnezeu şi poporul său („să nu laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău” – Leviticul 2:13)

În alchimie sarea reprezintă caracterul concret, palpabil. Sarea alături de sulf şi mercur participă la următorul proces: flacăra provine din sulf, mercurul se ridică din fum, iar sarea rămâne în urmă sub formă de cenuşă. Cu alte cuvinte din flacără, simbolizând viaţa, în momentul morţii, se ridică sufletul, iar concretul, realitatea de până atunci se transformă în scrum.

Clepsidra cu nisip este măsură a timpului imaterial şi imprevizibil. Ea este simbol al vremelniciei, al deşertăciunii şi al scurgerii timpului ceea ce aminteşte de moarte... de ceasul morţii care se apropie necontenit.

În realitate această coborâre în mormânt este schiţa unei călătorii şamanice, în care sufletul profanului, prin transmigraţie, este obligat să-şi caute propria conştiinţă prin semnarea actului de credinţă – completarea Testementului ritual. Această transmigraţie o găsim şi în misterele celtice, la druizi, în misterele eleusine, la poporul trac, călătoriile lui Orfeu în infern care sunt bine cunoscute şi de populaţia daco-getă, referindu-ne la Zamolxe şi călătoriile sale iniţiatice.

Scopul acestui act este evident. Locul unde coboară el este de fapt poarta către o metadimensiune spirituală, în care iluzoriu, dat de materialitate se preface în pulbere, iar tăria spiritului îşi găseşte puterea necesară pătrunderii simbolisticii înalte cu care el se va confrunta pe parcursul desfăşurării Ritualului.

În scrierile vedice, se spune că maya, adică universul realităţii noastre, este de fapt o iluzie creată de propriul nostru mental, cu singurul rol şi anume acela de a ne ţine prizonierii propriilor noastre dependenţe. Căutarea Luminii şi Adevărului, în Ritualul Masonic, este în realitate ruperea de aceste dependenţe, cunoaşterea în forma ei pură.

După acest timp de gândire care i s-a acordat candidatului, acesta ori renunţă, ori este preluat de Maestrul Expert şi Maestrul de Ceremonii pentru a fi pregătit de iniţiere.

Am zis!

F.'. Lucian W.