Credinta de mai bine uneste lumea intreaga

 

Crestinii romano-catolici, evanghelici si reformati celebreaza maine Invierea Domnului… Primiti lumina si meditati la sacrificiul făcut de Iisus Hristos, marele nostru Initiat. Pace, bucurie si solidaritate crestina pentru a promova binele comun iar FF.’. nostri sa nu uite niciodata ca scopul fundamental al F.’.M.’. il constituie o unitate loiala pe deplin realizata. Doar astfel vom ajunge in final sa impartasim aceeasi cauza, aceea de a face omenirea mai fericita...Christus resurrexit!

Lipsirea de metale

Inainte de admitere in francmasonerie, viitorul iniţiat va lăsa la uşa Templului toate valorile şi metalele pe care le posedă. Acestea îi sunt luate de către Maestrul Trezorier şi înapoiate  după ceremonie, la ieşirea din Templu.

Metalele, în limbaj laic reprezintă banii, iar valorile înseamnă: brăţări, lănţişoare prinse la gât, verighete.

În Templu, candidatul trebuie să intre curat, fără nici o intenţie de profanare a valorilor morale şi spirituale desprinse de acest material năucitor care a dus se vede, la decadenţă.

Grupurile masonice au cazut de acord ca acestei forme conventionale de pregatire sa i se acorde cea mai mare importanta, deoarece ea era folosita din timpuri stravechi.

Caracterul foarte special al pregatirii pare sa indice mai putin o regula generala si mai curand o cunoastere reala a fiziologiei oculte a initierii de catre cei care au stabilit metoda atat de fidel pastrata. In timpul ceremoniei si mai ales in momentul in care candidatul este creat, primit si consacrat ucenic mason, forte speciale sunt dirijate prin tot corpul sau.

Anumite parti ale Lojii au fost incarcate cu energie magnetica, cu intentia precisa de a- i permite candidatului sa absoarba cat mai mult din ea.

Pentru acest motiv i se iau toate metalele candidatului la prima sa initiere, deoarece acestea pot sa stanjeneasca circulatia curentilor. Acestei parti legate de pregatire i s- a acordat intotdeauna o importanta capitala; este necesara o rigoare extrema pentru a tine seama de aceasta regula.

In multe cazuri din trecut, atunci cand un oficiant ignora caracterul obligatoriu al regulamentului, se  relua ceremonia, pentru ca initierea sa fie valabila.

Aurul si argintul dentar nu prezinta insa vreun inconvenient, caci ambele metale stau in permanenta asupra personei respective.Sa mai adaugam ca trebuie indepartati si ochelarii de orice fel. In legatura cu ratiunea acestei restrictii severe s a sugerat si o alta explicatie: Avand metale asupra sa, candidatul este sub aspect ceremonial impur, prin urmare, initierea sa devine nula iar pentru reluarea ceremoniei este necesara indepartarea acestor metale.

Dupa opinia unor autori, ideea ca metalele sunt intr -o oarecare masura impure dateaza de la sfarsitul epocii de piatra. Acelasi conservatorism nu permitea in trecut decat folosirea unui cutit de piatra pentru oferirea de sacrificii. Aceasta parte a pregatirii reaminteste, de asemenea ca la construirea templului lui Solomon nu s- a auzit in imprejurimi nici un zgomot de topor, de cutit sau de alta unealta de fier, caci pietrele erau in intregime finisate in cariere iar incastrarea lor se facea cu ajutorul unor ciocane de lemn.

Candidatul nu trebuie sa aiba la intrare “valori” asupra sa; acest lucru simbolizeaza intr un fel faptul ca el intra intr o confrerie, in care nu se tine seama nici de bani, nici de titluri, nici de alte distinctii ale lumii exterioare.

Bogatul isi lasa rangul si starea la usa masoneriei, saracul este tinta respectului sau sincer pe tabla de sah a pardoselii. Francamasonul, daca este demn de acest nume, devine egalul unui print si fratele unui cersetor.

Lasand metalele si valorile la poarta templului candidatului i se arata ca acestea nu i vor ajuta cu nimic in evolutia pe care o incepe acum, dimpotriva, marile bogatii pot impiedica progresele sale, daca el nu are caracter destul de energic pentru a domina si puterea de vointa de a le folosi sau nu, de a le vedea venind si disparand , fara a incerca nici bucurie nici tristete.

Vorbind in termeni rigurosi , omul care paseste pe aceasta cale nu poseda nimic, poate sa conduca afaceri importante sau sa administreze o mare avere, dar nu trebuie sa aiba sentimental ca acestea sunt posesiuni destinate placerilor sau avantajelor personale.

Când profanul îngenunchează în altar, cu mâna pe Biblie, deschisă la Evanghelia după Ioan, jură. Momentul acela este de fapt al contactului cu energiile cosmice, coborârea harului sfânt asupra lui. Harul coboară şi intră în el. Metalul ar întrerupe acest contact energetic.

Unul din obiectivele francmasoneriei este de a stimula activitatea acestor energii din corpul omenesc, pentru a accelera evolutia, aceasta stimulare se face in momentul in care venerabilul loveste cu ciocanul lama sabiei asezata pe capul neofitului, pe umarul stang respectiv pe umarul drept.

Pasind din lumea profana pentru candidat valoarea simbolică a acestei replici, “să îşi lase metalele la uşa templului”, trebuie inteleasa sub aspectul de a lasa egoismul , vanitatea si ignoranta la uşa templului, tentaculele hidrei ce vrea a ne acoperi sufletul. Tu intri curat, limpezit de tot ce e mărunt în tine înainte de a păşi în faţa altarului.

Masoneria din România, proclamă reîntoarcerea la izvoarele pure si limpezi a valorilor autentice Româneşti , indemnand la renuntarea la metale prin susţinerea tradiţiei, culturii şi artei, ceea ce reprezintă în fapt spiritul profund al acestui popor!

Am zis! 

F.’. Adrian B.

Quo Graviora

March 13, 1826

 

For the perpetual remembrance of the matter.

 

1. Blessed Peter, Prince of Apostles, and his Successors have been given the Power and Care of Feeding and Ruling the flock of Christ, Our God and Savior. Hence, the more grave the evils threatening the flock, the greater the solicitude the Roman Pontiffs ought to employ in preventing them. For, those who have been placed in the topmost Watch Tower of the Church can discern from afar the artifices which the enemies of the Christian family undertake to destroy the Church of Christ: (which they will never achieve) they can point them out and expose them to the faithful, who may then guard against them; they can drive away and remove them by their Authority. Our Predecessors, the Roman Pontiffs, understanding this most Grievous Duty imposed upon them, have unceasingly kept the watches of a good Shepherd, and by Exhortations, Doctrines, Decrees, and by their very life given for their sheep, have been solicitous about restraining and utterly abolishing the sects threatening the complete ruin of the Church. Neither is the memory of this Pontifical solicitude able to be drawn only from the age of Ecclesiastical Annals. What things have been carried out in our time and in the age of Our Fathers by the Roman Pontiffs, how they opposed themselves to secret factions of men contriving maliciously against Christ, clearly demonstrate such. For when Clement XII, Our Predecessor, saw that the sect de` Liberi Muratori or des Francs-Macons, or otherwise named, was increasing every day and that they were acquiring new strength, which he knew with certainty from many proofs to be not only suspect but even altogether inimical to the Catholic Church, condemned it with his magnificent Constitution, beginning with In eminenti, published on the 28th of April 1738, the text of which is supplied:

BISHOP CLEMENT, SERVANT OF THE SERVANTS OF GOD

Health and Apostolic Benediction to all Christ's Faithful

2. "Stationed on the prominent Watch Tower, although with inferior merits, in the disposition of Divine Mercy, in accord with the Duty of Pastoral Providence entrusted to Us We direct with a continual zeal for solicitude, (insofar as it is granted from on High) Our attention to those things through which, once the access to errors and vices has been shut off, the Integrity of Orthodox Religion may be principally preserved, and the dangers of disturbances may be driven off from the whole Catholic world in these most difficult times.

"To be sure, even as the very voice of the public testifies, it has become known to Us that spreading far and wide and each day gaining strength are some societies, assemblies, meetings, gatherings, fellowships, or associations commonly called de` Liberi Muratori or Francs--Macons, or identified by whatever other designation according to the variety of idioms in which men of any religion and sect whatsoever, satisfied by a certain feigned appearance of natural honesty, are mutually united by a strict as well as impenetrable covenant according to the laws and statues established by them, and which at the same time they both secretly dedicate themselves to by a strict oath administered on the Sacred Bible, and which under the accumulation of severe penalties they are bound to conceal by an inviolable silence.

"But since such is the nature of a crime, that it betrays its very self, and emits a cry as a herald of itself, on this account the societies or associations mentioned above have impressed upon the minds of the faithful a powerful suspicion to such an extent, that to enroll in these same fellowships is, before prudent and likewise approved men, absolutely the same as incurring the mark of depravity and perversion. For if they were not acting wickedly, they would never have such great hate for the light. Which voice has continually become more frequent, that in many regions the above mentioned societies have appeared for a long time to be outlawed by the secular authorities as being in adverse to the security of the realms and providentially banned.

"Consequently, We, reflecting upon the most serious damages, which generally are inflicted not only on the tranquility of the temporal State, but also on the spiritual health of souls from societies and associations of this kind, and for this reason, at least, in order to be in harmony with both civil and Canonical Sanctions, We, as Commander of the family of the Lord after the manner of the faithful and prudent Servant, ought to teach with Divine Eloquence by day and night, that a vigil must be kept lest the class of men of this type as thieves break into the house, and lest, in Truth, like foxes strive to destroy the vineyard, they corrupt the hearts of the simple ones, and shoot the innocent ones with arrows in hidden ways. In order to obstruct the broadest path which could possibly be opened to accomplish with impunity their wickedness, and from other just and reasonable causes known to Us, We have established and Decreed, that from the counsel of several of Our Brother Cardinals of the Holy Roman Church, and especially by Our own motion and from the fullness of Apostolic Power, those same societies, assemblies, meetings, gatherings, fellowships, or associations commonly called de` Liberi Muratori or Francs--Macons, or called by any other name whatever, must be condemned and prohibited, as by Our present Constitution, perpetually valid, We condemn and prohibit them.

"Wherefore, We admonish severely and in Virtue of Holy Obedience each and every faithful of Jesus Christ, of any state, grade, condition, order, dignity, and pre-eminence whatever, be it laity, or Clerics, both secular and regular, likewise those worthy of specific and individual mention and expression, that anyone under whatever pretext or special condition may not dare or presume to enter or to propagate, or foster, and thus to receive and hide them in their dwellings or homes or anywhere else, the aforementioned societies de` Liberi Muratori or Francs--Macons, or otherwise named, to be enrolled in, to adhere to, or to take part in them, or to give opportunity or convenience that may allow them to convene in any place, to furnish them with anything, or otherwise offer counsel, aid or good will, openly or secretly, directly or indirectly, per se or through others in any way whatever. Likewise no one may dare or presume to exhort, induce, provoke, or persuade others to be inscribed in, to be reckoned as part of or be among these societies of whatever kind, or to help and support them in any way whatever. On the contrary, they are by all means obliged to abstain totally from those very societies, assembles, meetings, gatherings, fellowships, or associations under pain of excommunication to be incurred ipso facto without any declaration by all those offending as above, from which no one is able to obtain the favor of absolution except through Us, or the Roman Pontiff reigning at the particular time, save one who has been determined to be at the point of death.

"Moreover, We Ordain and Mandate, that as well the Bishops and Prelates, Superiors and other Ordinaries of places, as the Inquisitors Deputed for the places of heretical perversity wherever, proceed and search for grounds of accusation against transgressors, of whatever grade, state, condition, order, dignity, or pre-eminence they may be, and punish with fitting penalties and confine those strongly suspected of heresy; for We grant and impart to them, in general, and to each of them unrestricted faculty of going out and searching for grounds against, and of restraining and punishing with suitable punishments, those same transgressors, once the aid of the secular arm also has been called upon for this purpose, if there should be need.

"On the other hand, We Ordain, that absolutely the same faith which would be applied to the Original Letter, if they would be produced or shown, be applied to duplicates, likewise to printed copies, of the present letter signed by the hand of some public notary, and secured by the seal of a person constituted in Ecclesiastical Dignity.
"It is allowed to no man to falsify this Letter of Our Declaration, Condemnation, Mandate, Prohibition and Interdict, or to oppose it by a rash boldness; but if anyone presumes to attempt this, let him know that he will incur the wrath of Almighty God, and of His Blessed Apostles Peter and Paul.
 

"Given at Rome at Saint Mary Major in the 1738th year of the Incarnation of the Lord on the 28th day of April, in the eighth year of Our Pontificate." ... (fragment)

Leo XII, born Annibale Francesco Clemente Melchiore Girolamo Nicola Sermattei della Genga, was Pope from 1823 to 1829.

Starea de Lumina

“Nimeni, aprinzand faclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aseaza in sfesnic, pentru ca cei ce intra sa vada lumina. Caci nu este nimic ascuns, care sa nu se dea pe fata si nimic tainic, care sa nu se cunoasca si sa nu vina la aratare.” (Luca 8:16)

Daca aveti Lumina, nu o ascundeti, ci aratati-o, dati-o la iveala, nu va fie rusine de aceasta Lumina. Sa ne intrebam daca o avem cu adevarat, sau numai zicem că o avem, spunea un inteleptit de Dumnezeu.

Nu stiu sa scriu, nici sa citesc...

Având frageda vârsta de 3 ani și fiind nou în misterele francmasoneriei, în cadrul unei ținute albe, prima din viața mea, am aflat că un fr:. ucenic poate să scrie și el planșe și îl poate ruga pe al doilea supraveghetor, ofițerul care răspunde de evoluția ucenicilor, să le citescă în cadrul unei ținute, în numele lui. Tot în cadrul acestei ținute albe am mai observat setea fraților de a-și spune punctul de vedere. Aș fi vrut și eu să spun câteva lucruri dar încercând să le spun nu mi-am găsit cuvintele și mai bine am tăcut chiar dacă în mintea mea credeam căam atâtea de spus. Am realizat, pe urmă, că tăcerea mea este totuși justificată, că nu am pierdut nimic pentru că nu am comentat, ba dimpotrivă,ascultând am început ușor, ușor să îi cunosc mai bine pe frați și cel mai important lucru că tăcerea mea are de-a face cu scopul primului grad și anume acela de a asculta, de a învăța să ai răbdare și de a învăța să respecți aș spune eu. Astfel am hotărât să pun în câteva rânduri experiența mea spirituală de până acum pentru că acea sete de care vorbeam mai devreme mă încearcă și pe mine. Vreau să încep prin a spune că am găsit, în sfârșit, un mediu în care pot să fiu așa cum simt în acest moment al vieții mele, în acest moment din viață în care am simțit foarte puternic că ceva lipsește, că trebuie să fie vorba în viață și despre altceva în afara lucrurilor materiale, acest moment în care îmi pun multe întrebări existențiale la care nu găsesc răspunsuri. Probabil că nu am găsit răspunsuri pentru că le-am căutat într-un loc greșit, le căutam în afara propriei ființe, le căutam la alții, așteptam să îmi spună cineva secretul, rețetași gata, eu aplicând-o dintr-o dată să devin ceva sau cineva... să devin împlinit și mulțumit de mine, de cei din jurul meu , de locul de muncă, de colegii mei, de salariul meu, de TOT. Exista oare un așa sentiment? Pot oare săfiu mulțumit de tot ce exista in jurul meu? Trebuie oare să fiu mulțumit ’eu’de tot ce este în jurul meu? Dar ce înseamnă să fiu eu mulțumit de tot ce este în jurul meu? Adică eu să aprob totul? Dar cine sunt eu să aprob totul? Și uite cum am ajuns la întrebarea cea mai grea: Cine sunt eu? Și asta încerc săaflu aici, să nu îmi mai acord așa multa importanță, să nu mai judec tot ce este în jurul meu, să încerc să mă mulțumesc cu puțin dacă acest puțin este ceea ce mă face fericit și liniștit. Să fiu un om mai bun. Aici mi s-a confirmat de fapt ceva ce eu doar bănuiam dar nu îndrăzneam să cred în asta cu toata ființa mea, pentru că eu venind dintr-un mediu în care aproape totul se rezumă la material, totul este imagine, trebuie să arăti cât ești de puternic, nu să te trezești în mijlocul unei discuții despre ce „nebunie”a mai făcut un amic că întrebi cum poți să găsești liniștea sufletească?!....aici, în masonerie, cred că am făcut primul pas, așa cum îl văd eu, și anume am înțeles că întrebările trebuie să mi le pun mie și răspunsurile să le caut tot în mine, în inima și în sufletul meu. Și mai cred că știu ce caut... caut liniștea sufletească. Vreau să fiu mulțumit de mine prin acțiunile mele de zi cu zi, să mă pot bucura de familia mea făra griji, să pot merge pe stradă drept și cu privirea sus. Aici am găsit libertatea și curajul de a-mi spune un punct de vedere fără a mă simți judecat de cei din jurul meu așa cum simt de multe ori în viața profană. Un mediu în care îmi pot exprima cu adevărat sentimentele și părerile despre anumite aspecte ale vieții de zi cu zi fără ca imaginea mea, care o fi ea, să fie afectată de aceste gânduri exprimate cu voce tare. Eu care acum 10 ani spuneam, crezând cu adevărat, că nu o să port costum niciodată, că nu măreprezintă, iată-mă acum purtând cu drag costumul negru, cămașa albă, pantofii simpli, ținuta la care se mai adaugă și un papion. Am devenit oare cel de care râdeam în urmă cu ceva vreme? Cred că da...dar mai cred că nu asta este problema, problema este de ce râdeam acum 10 ani de cei îmbrăcați așa... și acum pot spune că din cauza mentalității pe care o aveam, din cauza anturajului pe care îl aveam și din cauza faptului că atunci blamam tot ce era dincolo de puterea mea de înțelegere, din cauza faptului că nu eram deschis la minte, pentru căaveam multe prejudecăți și o falsă etichetă la care țineam. Realizez căsimplitatea lucrurilor, a ființelor, a sentimentelor, a vorbelor este ceea ce caut de fapt. Doar că până acum mi-am complicat existența încercând să elaborez un sistem minuțios și foarte bine pus la punct de a găsi ceea ce îmi lipsea. Eu nici măcar știind ce îmi lipsește. Este foarte complicat să înțelegem cât de simplă și frumoasă este viața de fapt. Este ca și cum nu putem să vedem adevărata frumusețe a unei păduri din cauza copacilor. Așa se întâmplă și cu oamenii din jurul nostru, nu vedem frumusețea unui om din cauza bagajului pe care îl mai are pe lângă el, este mai interesant să judecăm conținutul bagajului decât să ne bucuram de frumusețea și calitățile acelei persoane.
Am zis!
F.'. Sorin Aurelian Ș.

Vrei să devii Francmason?

Ai citit prin presă despre Francmasonerie.  Mai mult păreri contra. Şi nu-ţi sunt prea clare lucrurile. Brusc, un prieten îţi face o propunere şi mergi la iniţiere. Eşti iniţiat. Ai emoţii, eşti curios, ai temeri. La un moment dat ţi se ia jos bandoul şi vezi în jur oameni serioşi dar zâmbitori, câteva feţe cunoscute şi te calmezi. Ba eşti chiar entuziast. Totul pare promiţător. Mai citeşti prin presă articole antimasonice şi mai ai îndoieli. Dar lucrurile merg bine.

Observi totuşi că la Ţinută, în loc să discutaţi despre ritualuri şi simboluri discutaţi „politică masonică” (cea profană ai aflat că e interzisă). Discuţiile continuă şi la agapă şi afli că, de fapt, în Obedienţă (poate nici nu-ţi e clar ce e aia) lucrurile merg prost. Că se fură bani. Că se fură voturi. Că sunt grupuri de interese. Că persoane respectabile, masoni vechi (mă rog, majoritatea vechi cel mult cât Obedienţa) se bat pentru funcţii. La ce le-or fi folosind funcţiile nu-ţi e clar.

Vezi că sunt fraţi care participă şi lucrează (aşa spun ceilalţi, dar tu nu prea te-ai lămurit ce-i cu lucrarea asta). Vezi că sunt fraţi care nu prea vin la Ţinute, iar dacă vin, totuşi, se grăbesc repede acasă şi evită agapa. Pentru că au treabă sau treburi. Nici asta nu prea înţelegi, cum de au aşa multe treburi la ora aia a zilei.

Devii Calfă. Câteodată cam repede şi luat pe nepregătite, pentru că Loja trebuie să crească. Deşi nu ţi s-a explicat la ce foloseşte creşterea asta. O să înţelegi mai târziu. Ţi se spune că asta e o etapă foarte importantă în Masonerie. Discuţiile sunt însă tot despre ce a greşit Marele Maestru, sau Marele Acoperitor sau Supremul nu mai ştiu care. E mai greu să înţelegi, pentru că nu ţi-a explicat nimeni organizarea Obedienţei şi a Ritului, sau ce înseamnă Francmasoneria, în general. Eşti poate prea crud pentru asta. Auzi însă alte can-can-uri, despre cum unii fraţi au mai încălcat legea sau au mai făcut afaceri pe seama altor masoni. Dacă ai şansa să participi la vreo ţinută comună, mai cunoşti fraţi de prin alte Loji. Că de călătoriile Calfei nu prea are  nimeni timp şi chef.

Desăvârşit în felul ăsta şi cu ce ai mai reuşit să citeşti prin cărţi şi pe internet, primeşti un alt spor de salariu şi devii MAESTRU MASON. Ei, acum lucrurile îţi sunt clare. Nu mai sunt atâtea secrete pentru tine. Acum poţi să şi votezi. Bineînţeles cam cum votează ceilalţi, că de ce să-ţi baţi capul să ai o opinie?

Ba nu! Ţi se spune că suntem bărbaţi şi trebuie să ne spunem părerea bărbăteşte. Când ţi-o spui însă, nu prea iese bine. Ţi se explică (mă rog ţi se reproşează) că „ce te bagi”. Că nu şti toate amănuntele şi că trebuie să te supui intereselor Lojii, sau Orientului, sau Obedienţei, sau Ritului sau...

Între timp mai participi la ţinute albe sau alte evenimente, unde observi că vin cam tot aceiaşi fraţi, pentru că ceilalţi, aşa cum ştiai deja, au treabă. Sunt foarte ocupaţi.

Tot între timp, observi că tot ceea ce se povesteşte în planşele citite în Lojă (pentru că rar sau la câte un spor de salariu, se mai întâmplă şi aşa ceva) sunt chestiuni simbolice şi oricum pur teoretice. Pentru că, odată ieşiţi din templu fraţii devin tot cei din lumea profană.Cu orgolii, cu invidii, cu răutăţi, cu... Cu tot ceea ce se spune în planşe că nu e bine. Parcă îţi aminteşti că, la iniţiere, ţi s-a spus că duşmanul nu e înaintea ta şi te-ai uitat într-o oglindă. Şi te întrebi dacă, de atunci, cei din jurul tău se mai uită în oglindă şi cu alte intenţii decât bărbieritul.

Ai aflat că există şi o altă Masonerie decât cea albastră. Cu loji de perfecţie şi grade superioare. Ca numere. Pentru că ai câteodată impresia că, cu cât sunt „mai superioare” aceste „grade” (pentru că unii par a nu mai fi fraţi) au uitat tot mai mult de oglindă. Nu-şi uită însă orgoliile. „Ce şti tu, bă, ce te bagi, eu sunt 33”. Sau 18, sau 9, sau 100. De parcă nu ar mai fi masoni, ci grade.

Şi atunci te întrebi dacă merită să te „perfecţionezi” şi tu în felul ăsta. Dacă merită să devii grad şi mai puţin frate. Te uiţi în oglindă şi parcă îţi vine să redevii ucenic. Să o iei de la început şi să reînveţi să fi Francmason.

Te mai uiţi în jur şi afli că unii fraţi nu-şi plătesc cotizaţia (ceva mai mult de trei pachete de ţigări şi oricum mai puţin decât o sticlă de cognac). Afli că sunt fraţi care şi-au făcut o nouă lojă pentru că în aia veche nu puteau să fie Venerabili sau Supraveghetori sau altceva. Că alţi fraţi s-au supărat şi au trecut în adormire sau la o altă Obedienţă.

Şi atunci, vorba lui Topârceanu, „chiar că-ţi vine sa-ţi laşi baltă toate interesele”. Te întrebi: oare merită? Oare are vreun rost să mai rămâi Francmason? Să te „perfecţionezi” şi tu în continuare?

Dar îţi aminteşti că ai, totuşi, lângă tine, nişte fraţi. Cărora li se luminează privirea când se întâlnesc. Care au curajul să-şi spună adevărul, fără orgolii sau duşmănie. Care mai încearcă să facă o acţiune culturală sau caritabilă. Care mai scriu câte o planşă adevărată, fară copz-paste şi venită din suflet şi pe care o citesc în lojă. Care se mai sună unii pe alţii, doar aşa, să vadă ce mai fac. Cărora le face plăcere să stea la o bere sau o cafea şi să povestească despre orice. Care mai au timp să asculte un frate aflat la ananghie. Sau mai găsesc mijloace să-l ajute. Care citesc şi îşi pun întrebări. Care pun întrebări. Care sunt fraţi Masoni.

Îţi aminteşti de toate învăţăturile pe care le-ai primit în timpul ăsta şi de cele care te aşteaptă.

Şi atunci îţi spui că merită. Să rămâi sau să redevii Francmason. Un ucenic veşnic, gata de perfecţionare reală şi învăţătură. Numai că nu poţi face asta singur. Ai nevoie de fraţii tăi.

Şi atunci merită să le pui şi lor întrebarea: Vrei să devii Francmason? Vreţi să devenim Francmasoni?

Am zis!
 

F.'. Marius O. aka Duras Mason

Cea mai frumoasa jumatate a lumii

Se spune ca in spatele unui barbat puternic se ascunde o femeie si mai puternica sau ca nici un barbat nu reuseste fara o femeie priceputa in spatele lui. Este adevarat si acum la inceput de primavara, sarbatorim FEMEIA, mama si iubita, elemente fara de care intreg Universul nu ar exista. Le stim si le simtim alaturi in fiecare zi, dar cuvintele sunt totusi prea putine ca sa transmita tot ceea ce avem in sufletele noastre… sa le multumim ca ne iubesc si ca ne-au invatat sa iubim. Avem insa si prilejul de a le darui flori, cu speranta ca aceasta sarbatoare a primaverii ne poate readuce pacea, optimismul, credinta de mai bine si spor la toate. Iubiti FF.’. , fie ca aceasta frumoasa zi sa ne dea linistea si fericirea de care avem nevoie, iar iubirea sa ne imbratiseze sufletul, sa fie un nou inceput pentru fiecare. Un gand bun si o raza de Lumina… La multi ani tuturor mamelor si cumnatelor noastre!

 

Am zis...

Proditionem amo, sed proditores odi... la Apulum