Intre alb si negru

În timpul iniţierii am fost asaltat de o mulţime de impresii şi senzaţii. Multe impresii au reverberat şi continuă să reverebereze şi acum în mintea mea. Privind diverse simboluri aflate în jurul meu, am început să îmi amintesc locuri şi momente în care am mai avut în faţa ochilor asemenea elemente. Ca de exemplu, echerul şi compasul de pe faţada Liceului de Construcţii din oraş. Alte simboluri, pe care le-am văzut pentru prima dată în timpul iniţierii, au rămas încă difuze şi aşteaptă limpezirea pe care o poate aduce studiul.

O imagine care îmi apare acum în ochii minţii este cea a pavajului cu dale albe şi negre. În timpul ceremoniei de iniţiere, imaginea sa, eclipsată de alte impresii şi senzaţii, s-a strecurat în mintea mea, oarecum nebăgată în seamă, undeva la limita dintre conştient şi subconştient. La primul contact cu Loja există multe alte detalii care acaparează atenţia profanului, iar pavajul poate avea aparenţa unui detaliu secundar. Imaginea dalelor alternînd în alb şi negru a început să-mi revină în minte, mai tîrziu, la cîteva zile după aceea. Această imagine a reapărut, trăgînd după ea la suprafaţă fragmente de amintiri întîmplate cu mult timp înaintea iniţierii.

Profan fiind, clădiri cutreieram - prin natura profesiei mele. Imagini cu pavaj în tablă de şah, din clădiri vechi, cu arhitectură monumentală, încep să-mi reapară în ochii minţii. Un detaliu pe care nu l-am valorizat corect la vremea respectivă, decît prin prisma faptului că este o decoraţiune puţin folosită şi oarecum inedită, tocmai datorită rarităţii. Atunci, prin perspectiva profanului, suspectam pe cel care a comandat acest fel de decoraţiune, ca fiind pasionat de şah, o analogie facilă şi naivă. Dar, dacă-mi aduc bine aminte, dalele nu erau de formă pătrată. Astăzi stau şi mă întreb dacă nu cumva acele spaţii au fost Temple Masonice în care s-au desfăşurat o mulţime de ritualuri de iniţiere asemămătoare celui pe care l-am parcurs şi eu. Spaţii confiscate şi naţionalizate. Locuri care continuă pînă în ziua de azi să emane o undă de mister prin acest ultim detaliu care a mai rezistat timpului, neînlăturat de noii proprietari, probabil din comoditate. Nici un alt element decorativ al unui spaţiu nu mi-a persistat atît de mult în memorie, poate pentru că alte elemente decorative poartă alte mesaje, spre alţi destinatari.

Astăzi, cînd primele concepte Masonice se întîlnesc cu vechile amintiri, acestea din urmă se re-aranjează, scoţînd la iveală noi sensuri, întocmai ca Ashlar-ul care începe să se arate din piatra brută.

Am zis!

F.’. Mircea P.