17 iul. 2013
Scrisoarea de adio...
Dacă pentru un
moment Dumnezeu ar putea uita că sunt o păpuşă de cârpă şi mi-ar da drept cadou
o bucăţică de viaţă, aş profita de ea cât mai mult posibil. Nu aş spune
probabil tot ceea ce gândesc,dar cu siguranţă aş gândi tot ceea ce spun. Aş da
valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce ele reprezintă, ci mai curând pentru ceea
ce semnificâ. Aş dormi puţin, aş visa mai mult, ştiind că pentru fiecare minut
în care închidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumină. Aş merge când
alţii se opresc; m-aş trezi când alţii adorm.
Dacă Dumnezeu mi-ar
face cadou încă puţină viaţă – m-aş îmbrăca cu simplitate, m-aş lungi pe burtă
pe pământ, lipindu-mi de el nu numai corpul ci şi sufletul. Le-aş arăta
oamenilor cât de mult se înşeală gândindu-se că încetează să iubească atunci
când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc atunci când încetează să
iubească.
Unui copil i-aş da
aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare. Pe bătrâni i-aş învăţa că
moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci mai curând odată cu uitarea.
Am învăţat atâtea
de la voi, oameni!... Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful
muntelui, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care urci. Am
învăţat că atunci când un nou născut strânge pentru prima dată, în mâna sa
micuţă, degetul tatălui său, el îl prinde în capcană pentru toată viaţa. Am
învăţat că un om nu are dreptul să privească de sus pe un semen al său, decât
atunci când trebuie să îl ajute să se ridice.
Sunt atâtea lucruri
pe care le-am putut învăţa de la voi! Dar puţine îmi vor servi cu adevărat,
pentru că atunci când ele vor fi fost aranjate în această valiză, care este
viaţa mea, din păcate eu voi fi pe cale să mor.
Spune întotdeauna
ce simţi şi fă ceea ce gândeşti!
Dacă aş şti că
astăzi este ultima dată când te văd adormind, te-aş strânge tare în braţele
mele şi L-aş ruga pe Dumnezeu să îţi păzească sufletul. Dacă aş şti că acestea
sunt ultimele minute în care te văd, ţi-aş spune “Te iubesc”şi aş ignora,
ruşinat, că tu o ştii deja.
Există întotdeauna
un ‘mâine’ şi viaţa ne dă o altă oportunitate de a face lucrurile bine; dar
dacă mă înşel şi această zi este singura care ne-a mai rămas, mi-ar place să-ţi
spun cât te iubesc şi că nu te voi uita niciodată. Ziua de mâine nu este
asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Astăzi ar putea fi ultima dată când îi
vezi pe cei dragi. Nu mai aştepta, acţionează acum, pentru că s-ar putea ca
“mâine” să nu mai vină niciodată şi cu siguranţă, vei regreta ziua în care nu
ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi în care ai fost
prea ocupat pentru a adresa celor dragi o ultimă urare. Păstrează-i aproape de tine pe cei pe care îi iubeşti;
şopteşte-le la ureche că ai nevoie de ei; iubeşte-i şi poartă-le de grijă;
fă-ţi timp să le spui ‘te înţeleg’, ‘iartă-mă’, ’te rog’, ’multumesc’ şi toate
celelalte cuvinte de dragoste pe care le cunoşti. Nimeni nu-şi va aminti de
tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I lui Dumnezeu forţa şi înţelepciunea
să le exprimi. Demonstrează prietenilor tăi şi fiinţelor dragi cât de mult
înseamnă pentru tine.
Gabriel Garcia
Marquez
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu