În calitatea oficială
pe care o deţin temporar, cât şi în nume personal dați-mi voie să vă prezint o
perspectivă de studiu, care poate duce în timp la deplinătatea desăvârşirii
spirituale. Desăvârşirea ar trebui sa fie ţelul sublim pe care vrem să-l
atingem, un amplu proces de ascultare, învăţare şi creştere.
O serie de
adepţi ai Artei Regale se mulţumesc cu superficialitate să primească doar
gradele simbolice, dar pe care nu le vor poseda niciodată într-o manieră
eficace. Chiar dacă ei deţin un tezaur ascuns, nu sunt capabili să-i priceapă
valoarea si de aceea nu vor avea niciun rezultat la final.
Dobândit firesc după
circa doi-trei ani de la prima inițiere, gradul de Maestru reprezintă finalitatea
unei secvențe caracteristică iniţierilor meşteşugăreşti de tip anglo-saxon, de
unde se presupune că ar proveni Francmasoneria speculativă, oficializată teoretic
prin «Constituțiile lui Anderson» din
1723.
Din punct de
vedere istoric, acest grad a apărut abia în 1725 și poate fi considerat, fără a
greşi, primul dintre «Înaltele Grade», mai ales că încă din 1733 apar referințe
manuscrise despre lojile de «Scotch
Master Masons» din Londra sau Bristol, primele grade scoțiene ale clasei
timpurii, conferite după Maestrie. Apoi, în 1736 Sir Andrew-Michael RAMSAY își ține la Paris celebrul discurs moralizator, prin care
a introdus cavalerismul în Francmasonerie, atribuindu-i o mitică origine
templieră. De atunci s-au înregistrat progrese semnificative și au apărut zeci
de grade «scoțiene», structurate ulterior în sisteme de Înalte Grade. În ceea
ce ne priveşte, putem vorbi doar de «Ritul
de Heredom sau de Perfecție» începând cu 1764 precum și de «Ritul Scoțian Antic şi Acceptat» după
1804, care au construit o ierarhie spirituală în sânul unui Ordin considerat tradițional
inițiatic, atestând titlurile gradelor instituite și legendele care le
structurează.
Legenda lui
Hiram, care a fondat practic gradul al 3-lea, realizează „identitatea narativă”
a «diasporei» masonice din întreaga lume. Dar după Măiestrie apar întrebări multiple,
care rămân fără răspuns pentru cei care nu-şi continuă perfecţionarea. Ce se
întâmplă cu cei trei Companioni răi? Există loc pentru răzbunare? Când, cum și
de cine trebuie făcută Justiția? Arhitectul este înlocuibil? Dacă da, de cine
anume? Pe ce criterii poate fi selectat un astfel de Ales? Cum și cu cine se
poate finaliza construcția Templului? Cum se va asigura transmiterea Meșteșugului?
Ce să faci cu acel Cuvânt subtituit? Etc… Numărul de întrebări induse de
practica scoțiană până la accederea Orientului Etern tinde la infinit.
Ansamblul Înaltelor
Grade oferă „căutătorului” un corpus
antropologic de o amplitudine și de o profunzime incomparabile, pe care le
poate parcurge la nesfârșit prin exercițiul colectiv al ritualurilor, precum și
prin meditația asupra simbolurilor şi miturilor dezvoltate. În toată această
călătorie, „scoțianul” se înarmează cu tenacitate pentru luptele pe care
trebuie să le poarte în slujba idealurilor sale, conform jurământului prestat
la gradul de Discipol și reiterat succesiv prin noi angajamente la fiecare grad
primit.
Caracterul
operativ al sistemului scoțian este dovedit de faptul că traversează al
patrulea secol de existență, în continuare fiind Ritul cel mai practicat pe
cele două Emisfere, în cele mai multe limbi. Asta pentru că încearcă să
răspundă la eterna întrebare existențială «Cine
sunt eu?» apropiat sensului interogat de Moise în Exodul biblic (3:11) şi oferind
totodată mijloacele de aplicare a celebrului vers din opera grecului Pindar: «Vei deveni cine eşti… doar când vei învăţa
asta!» Faptul că te cauţi pe Sine înseamnă că deja te-ai găsit, iar noi asta
oferim… adică mai nimic, după cum consideră unii!
De ce să ne mai continuăm
parcursul iniţiatic după cel de al 3-lea grad? În mod evident, este prima
întrebare esențială pe care orice Maestru, mai nou sau mai vechi, şi-o va pune
într-o bună zi. Prin urmare, anterior procesului de recrutare și selecție socotim
că este foarte important să le răspundem detaliat, cu precizarea că nu încercăm
să satisfacem aşteptările nimănui ci oferim o posibilitate de transformare
mentală. Pornim de la ideea principală că
statutul personal nu garantează calitatea sau capacitatea de a îndeplini cel
mai bine o demnitate. Cine poate pretinde că o diplomă este suficientă pentru a
deveni inginer, medic sau contabil? O condiție necesară nu poate fi niciodată
suficientă! Să estompam orgoliile și să ne gândim că însuşi titlul pompos de MAESTRU
contrazice noțiunea de Maiestrie, care necesită voință și eforturi permanente
de progres.
Prin gradul de Maestru
se presupune deci că am dobândit plenitudinea drepturilor și cunoștințelor
masonice, așa cum sunt ele percepute «între
Echer și Compas». Însă trebuie studiate toate exigențele specifice, mai
ales că în lojile simbolice este dificil să căpătăm experienţa necesară pentru
a deveni propriul Maestru, timpul relativ scurt de elevaţie făcând imposibilă
desăvârşirea. Poate apărea frecvent și pericolul grav al satisfacţiei de sine,
al sentimentului de «capăt de drum» ce
creează o imagine falsă care ne oprește din evoluţie.
Înaltele Grade
ne ajută să aprofundăm cerințele Măiestriei, atât individual cât şi împreună cu
Fraţii noștri, luminând ceea ce era în întuneric, exaltând, autentificând sau
transpunând experienţele anterioare. Au misiunea sacră de a conduce progresiv
la interiorizarea ezoterismului primelor trei grade şi permit Masonului să-şi
realizeze ucenicia, pentru a deveni mai târziu un Companion capabil să aspire
la veritabila Măiestrie a Lucrării. Atâta timp cât instruirea nu este completă,
nu poţi distinge clar drumul iar Lumina se arată în toată strălucirea ei doar
celui care vrea să deschidă larg ochii şi să privească. Într-o bună zi, orice Maestru
va trebui să aibă mai bine de şapte ani, dator să tindă către gradul ultim al
Ritului nostru, prin tot ceea ce intreprinde înăuntru şi în afara Templului.
Legenda pe care
o invocă cel de al 3-lea grad îl distanţează de primele două, împrumutate de la
zidarii operativi ai Evului Mediu. Este important să formulăm acum următoarea
corecţie: departe de a fi în contradicție cu cele simbolice, Înaltele Grade
sunt o extensie și o dezvoltare a primelor, iar printr-o simplă apartenenţă nu
se poate pretinde superioritate în raport cu ceilalţi. Înaltele Grade reprezintă
un instrument complementar dar necesar, fiind stagii de aprofundare puse în
slujba tuturor Fraţilor din Marea Lojă Naţională a României. După această
rectificare a unei iluzii deşarte, este esențială perspectiva noilor acumulări,
dar şi obligativitatea îndatoririlor ataşate. Iar pentru a deveni Maeştri autentici,
învăţăm să punem mereu la îndoială cerințele sau constrângerile cu care ne
confruntăm, fară a mai adopta involuntar poziția «la Ordin». Acesta este scopul fundamental al Înaltelor Grade,
începând cu «Legenda lui Hiram» care ne poartă pe un drum lung și dificil,
sperând să nu ne amăgim singuri și să renunţăm benevol la libertatea Spiritului.
Ce oferă de fapt
aprofundarea Măiestriei în sânul Supremului nostru Consiliu? Mai întâi, trebuie
să înţelegem semnificația termenului „Scoțianism”,
care nu are mare legătură cu Scoția, ci desemnează de fapt Înaltele Grade sau
un sistem de grade ulterioare Măiestriei, cu o conotație de prestigiu. Majoritatea
gradelor Ritului s-au născut și s-au dezvoltat în Franța, iar câteva sunt de
origine continentală sau anglo-saxonă.
Motivaţiile
accederii într-o Lojă de Perfecție ar putea
ar fi următoarele:
a) motivaţia istorică
Între anii 1723
și 1738, Francmasoneria a fost organizată prin cele trei grade meşteşugăreşti,
gradul de Maestru, bazat pe legenda hiramică, fiind deja introdus peste tot în
Loji. Între timp, au apărut rapid altele, remarcând în special pe cele
cunoscute sub numele de «Maître Écossais»
sau «Maître Parfait». Cea de-a doua
jumătate a sec. al XVIII-lea multiplică gradele scoțiene, ceea ce constituie
baza noastră istorică care se cere studiată.
b) motivaţia notorietăţii internaționale
În concordanță
cu argumentul istoric anterior, RSAA rămâne şi astăzi ritul cel mai răspândit
în lume, căpătând de-a lungul timpului o anumită influenţă spirituală prin
adepţii săi. Se distinge deci prin cosmopolitismul său şi beneficiază de o
rețea internațională de excepție care permite Jurisdicţiei române să menţină
relații de prietenie cu Supreme Consilii chiar și din afara Lanţului nostru de
Unire (l’A\I\M\E\),
având alături Marea Lojă Naţională a României în politica sa externă privind
recunoaşterile.
c) la aceste două motive se adaugă un al
treilea, de natură simbolică
Parcursul
scoțian este îmbogăţit cu Înaltele Grade de inspirație variată, care reprezintă
factorii de dezvoltare a concepției noastre despre Măiestrie, facilitând
posibilitatea de a o defini şi de a o revela. Această diversitate este o avuție
inestimabilă, care reunește şi contopeşte o serie de domenii simbolice și
culturale ce adesea se confunda între ele, plecând de la „logica inițiatică” şi
până la ancorarea în pluralism: alchimist, vetero și neo-testamentar, trinitar,
cabalist, templier, hermetic, gnostic etc., instrumente de reflecție,
interogare și progres pentru orice bun Mason. Prin urmare, vocația Scoțianismului
este să adune Frați de orice naționalitate și de orice credință în jurul unui
Rit care le recunoaşte și le acceptă. Adevărat centru de uniune, reprezintă un
curent filosofic și spiritual care împacă libertatea absolută de conștiință cu
respectul pentru concepțiile metafizice ce ţin de alegerea personală, în
conformitate cu «Declaraţia de Principii
a Conventului de la Lausanne».
RSAA are un caracter universalist, laic şi adogmatic, în sensul că simbolurile
la care face referinţă practica sa ritualistică pot fi agreate de orice Mason,
indiferent de credința sau de îndoiala sa. Ţinta este de a instrui oameni
conștienți, liberi și responsabili din punct de vedere etic. Deviza noastră, adoptată
acum şi de Obediență, este semnificativă în acest sens, deoarece susține
capacitatea de a învăța să punem treptat o ordine în chaosul vieții cotidiene. Pe plan individual, parcursul
scoțian le facilitează progresul celor care s-au angajat să-l urmeze fidel,
într-un lung proces de (auto)construire a personalității și de percepţie a
lumii complexe în care trăiesc, aducând plus-valoarea care dă substanță la «CEEA CE» era deja acolo, într-o forma
activă sau latentă.
Toate acestea se
pot aplica numai dacă masonii Înaltelor Grade înţeleg cu adevărat misiunea lor
specifică şi anume aceea de a fi nişte gardieni vigilenți, conservatori destoinici
ai unei marețe istorii, ai unui impresionant patrimoniu cultural, ai unei
tradiții oculte precum şi a practicilor specifice pe care ei au
responsabilitatea să le perpetueze și să le transmită mai departe nealterate.
Înaltele Grade
ale Scoțianismului sunt grefate pe Măiestrie, pe care o dezvoltă şi o luminează
din interior. Fiind contemporane cu apariția legendei hiramice, deschid diverse
căi spre interogările legitime ale Maeștrilor. Practica lor marchează etapele
unei călătorii personale, conectate între ele pentru a avea coerență, ceea ce
duce la unitate, de la primul la cel de al 33-lea grad. Fiecare grad
se bazează pe cel precedent, integrând învățăturile anterioare, dar îl anunță şi
pe următorul: un dezastru tulbură armonia pe Şantier şi astfel Masonul va
descoperi necesitatea de a depăși criza, găsind înlăuntru o soluție viabilă și
voința fermă de a o aplica. Mai puternic acum și purificat prin elemente, el
trebuie să se confrunte cu noi încercări. După două grade de instruire,
Companionul crede iluzoriu că va aduna în sfârșit roadele muncii sale şi va
descoperi planul de arhitectură al Edificiului, dar este mult mai greu decât se
așteaptă. Întâlnirea dintre cei trei Companioni răi este un act fundamental şi
reprezintă intruziunea brutală a răului, marcată de dezechilibru într-o poveste
care părea idilică. Proaspătul Maestru revine la viaţă, crezând că a fost
salvat de Fraţii săi şi a ajuns la finalul încercarilor. Însă niciodată nu
putem cuatifica exact nivelul de intruziune iar Înaltele Grade intervin pentru
a clarifica o legendă imaginară și pentru a o continua, dând o perspectivă
narativă şi desăvârşind Măiestria. Maestrul se angajează într-un lung demers
personal şi va încerca să înţeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat atunci când a
fost readus la viaţă. Este un om liber, dar nu pe deplin conștient de acest
lucru. Căutarea ramurei de salcâm îl va determina să depăşească valorile etice,
fără a putea să explice dacă această căutare este o cercetare cu un obiectiv
anume sau o lentă maturizare, menită să-i întărească Spiritul.
Cu siguranță
este necesar un anumit nivel de cunoștințe care trebuie dobândit pentru a
ajunge la o viziune globală iar «scenariul» nostru rafinat propune o
multitudine de încercări şi se încheie cu o frumoasă meditație. Scoțianismul
își trage bogăția din faptul că fiecare trăiește parcursul iniţiatic într-un
ritm personal, cu propriile sclipiri şi cu propriile îndoieli.
Să fie oare
SUPERIOARE Înaltele Grade? Noi considerăm ca acest termen este total inadecvat
în Francmasonerie, care susține EGALITATEA
sub toate formele sale. Combinând metafizica și raționalitatea sau tradiția și
modernitatea, putem afirma că Înaltele Grade ar trebui să ocupe un loc aparte
în cadrul demersului nostru deoarece ne conduc într-o extraordinară aventură
spirituală, deşi practica lor este facultativă. Asta dacă Masonul se atașează
de înşiruirea gradelor şi nu e prea grăbit ca să mai aprofundeze ritualurile
pentru a descoperi comorile rezervate doar celor ce caută profunzimea gândului.
Suntem conştienți că unii Frați doar lecturează textele la Ţinute și mimează
munca asiduă, având o viziune brută şi profană a Perfecţionării,
ireconciliabilă cu spiritul masonic sau metoda inițiatică propusă de noi. Dar indiferent
de nivelul atins, în Francmasonerie nu vom putea afla decât ceea ce găsim noi
înşine!
Încheiem prin a
vă reaminti ca jurisdicția Supremului Consiliu este alcătuită din Frați care
sunt atașați fundamental de apartenența lor la Marea Lojă Naţională a României.
Împreună cu Obedienţa noastră, ne vom strădui mereu ca Lumina să nu se stingă
niciodată printre voi! Să nu uităm că Înaltele Grade se practică într-o lojă,
ca toate celelalte de altfel, iar dacă veţi considera încheiată călătoria
voastră înseamnă că deja ați atins Perfecțiunea şi meritaţi toată admiraţia
noastră!
Am zis!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu