Proto-Masonerie

Una dintre cele mai puțin cunoscute religii, dar care, în același timp, a lăsat numeroase influențe în majoritatea religiilor importante de azi, este mithraismul, respectiv credința în Mithra, divinitatea supremă a vechilor iranieni sau persani. Începuturile mithraismului pot fi plasate, cu ajutorul relicvelor arheologice, undeva prin 2600 înainte de Cristos, adică în epoca bronzului. Prima atestare scrisă a credinței în Mithra are loc  într-un text vedic din India și datează din 1400 înainte de Cristos. Multe elemente din biserica creștină sînt de origine mithraistă: semnul crucii, vinul de împărtășanie, descrierea raiului și a iadului etc. Stabilirea datei de 24 decembrie ca dată a nașterii Domnului Isus Cristos, este de asemenea preluată din mithraism. Inițial, nașterea mîntuitorului era celebrată primăvara. Nașterea lui Mithra dintr-o mamă virgină, era sărbătorită la solstițiul de iarnă. Mithraismul se regăsește și în Gnosticismul creștin. De asemenea, ereziile creștine cunoscute sub denumirile de mișcarea Bogomililor și cea a Catarilor au fost bazate pe conceptele mithraice. Mithra era asociat cu verdele și viața și era comemorat prin împodobirea unor conifere. Sarmații (bulgarii) erau iranieni, adoratori ai lui Mithra. Sciții, de asemenea de origine iraniană, erau și ei adoratori ai lui Mithra. Un semn mithraic păstrat pînă în ziua de azi este salutul militar. Mîna, cu palma întinsă, dusă la tîmplă, era un semn al castei iraniene a soldaților și semnifica protejarea ochilor de lumina intensă radiată de Mithra. De asemenea, sfera cerească, organizată după zodiac, așa cum o cunoaștem azi, este tot de origine mithraică. În armata romană mithraismul era foarte răspîndit. Pe teritoriul Imperiului Roman, soldații au construit nu mai puțin de 420 de temple ale lui Mithra. În perioada în care Constantin a instituit creștinismul ca religie oficială a Imperiului Roman, mithraismul era mai răspîndit și avea tendința de a deveni religia oficială. Dar creștinismul fiind exoteric și avînd adepți atît bărbați cît și femei, a fost preferat de către Constantin. Din această perioadă au rămas cele mai multe vestigii arheologice legate de cultul lui Mithra, fapt care poate duce la concluzia falsă că mithraismul ar fi de origine romană și de dată recentă, respectiv din secolele 1-4 după Cristos. Din mithraism s-au desprins budismul, iudaismul și zoroastrismul. Aproximativ în jurul anului 600 înainte de Cristos, reformatorul Zarathustra sau Zoroastru a redefinit principalele percepte mithraice, elaborînd prima religie monoteistă a lumii: Zoroastrismul. Acesta este embrionul creștinismului, toate trăsăturile creștine se regăsesc în zoroastrism într-o formă sau alta. Hinduismul și mithraismul au coexistat și nu este foarte clar care dintre credințe a fost generatoarea celeilalte. Datorită secretului impus adepților lui Mithra, au ajuns la noi foarte puține informații legate de vechile ritualuri pe care aceștia le practicau. Se știu doar cîteva detalii. Adepții mithraismului erau inițiați printr-o ceremonie ritualică. Existau 7 grade succesive. La primul grad semnul ritualic era semnul crucii pictat pe frunte. Inițierea mithraică la primul grad avea ca semn de recunoaștere strîngerea de mînă, care azi a devenit un obicei banal și larg răsîndit în lumea profană. Nu este clar dacă Mithra este de sex masculin sau feminin. Reprezentările zeității au caracter ambiguu. De altfel și în Vechiul Testament există referiri la bisexualitatea lui Iahve, preluate și elaborate de către Kabbalah. În al doilea grad de inițiere în mithraism, gradul de nimfă, inițiatul devenea un travestit, pentru a celebra spiritul ambiguu al divinitrății. Mithra era reprezentat cu o diademă cu raze pe cap, extrem de asemănăroare cu cea pe care o are statuia libertății din SUA. De asemenea, simbolul celui de-al șaselea grad al inițierii în mithraism, este făclia. Statuia libertății, care a fost proiectată de către Masonul Frédéric Auguste Bartholdi, are toate atributele figurii lui Mithra, atribute ușor de identificat în sculpturile antice iraniene, inclusiv trăsăturile feței cu sexualitate greu de precizat. Parcurgerea gradelor de inițiere mithraică avea scopul de a pregăti inițiatul, printr-un parcurs ezotreric, să deprindă eliberarea de influențele conștientului, explorarea subconștientului și stăpînirea pornirilor negative, cu scopul de a dezvolta în inițiat o conștiință superioară. Adepții se auto-numeau cei uniți prin strîngerea mîinii. Ei erau obligați să jure că vor păstra secretele primite. În gradele superioare adepții trebuiau să recite catehismul specific gradului. De asemenea, urmele arheologice ne arată faptul că ceremoniile mithraice erau însoțite de agape destinate întăririi legăturilor dintre adepți. După ce mithraismul s-a răspîndit în armata romană, acesta a căpătat o altă formă. Cele 7 grade au fost redenumite și adaptate specificului cazon. Toți membrii erau îndemnați să parcugă primele 4 grade, iar următoarele 3 grade erau rezervate doar celor care  trceau de o selecție riguroasă. Primele patru grade aveau ca scop progresul spiritual. Celelate trei grade superioare aveau mai mult valențe administrative. În armata romană cele 7 grade erau denumite astfel: Corax (corb), Nymphus (mire), Miles (soldat), Leo (leu), Perses (Persan), Heliodromus (purtătorul luminii) și Pater (tată). Această formă romană a cultului avea ca membri, alături de soldați, care formau majoritatea și negustori și meșterșugari. În legiunile romane adepții își spuneau frați și în ceremoniilor comunității nu țineau cont de gradele militare și de difernțele sociale. Sursele de documentare privind mithraismul roman sînt abundente, spre deosebire de cele care documentează mithraismul iranian, care sînt foarte puține. De altfel, există puncte de vedere diferite privind legătura dintre cele două forme ale acestui cult, de la opinia că nu există decît o legătură foarte vagă între cele două forme ale cultului, pînă la opinia că forma romană a cultului a fost preluată în totalitate din forma iraniană și doar ajustată conform nevoilor armatei. Oricare ar fi fost evoluția acestui cult, ambele forme prezintă cîteva puncte de interes pentru noi:

-adepții erau exclusiv de sex masculin;

-primirea de noi membri se făcea printr-un ritual inițiatic;

-învățăturile erau ezoterice și se cerea prestarea unui jurămînt privind păstrarea sectretului asupra acestora;

-scopul era perfecționarea spirituală prin parcurgerea succesivă a unor grade;

-transmiterea cunoașterii se făcea prin utilizarea simbolurilor;

-ritualurile mithraice includeau și o masă luată în comun.

Oare ce i-a determinat pe acei oameni să se organizeze după asemenea reguli cu mai bine de 4600 de ani în urmă? Ce obiceiuri și arhetipuri au moștenit ei oare de la vînătorii preistorici, pentru a se așeza într-un asemenea tipar cultural? Întrebarea este retorică, dar astăzi Masoneria este cît se poate de vie. 

Am zis!

F.˙. Mircea P.