Jean Marquès-Rivière, o minte bipolară

Autorul celebrei lucrări “Ritualurile Secrete ale Francmasoneriei”, Jean Marquès-Rivière (31.07.1903 Paris – 9.02.2000 Lyon) a fost un orientalist, eseist, jurnalist și scenarist francez. Fascinat în tinerețe de budismul tibetan, de teosofia și tradiționalismul lui René Guénon, a devenit membru marcant al “Grande Loge de France” la mijlocul anilor 1920. În 1931 s-a rupt complet de Masonerie și s-a îndreptat direct către fascism. Sub ocupație germană, a colaborat activ cu naziștii în cadrul “Service des sociétés secrètes” și s-a implicat în propaganda antimasonică și antisemită ca scenarist al filmului “Forces occultes” sau prin expozițiile “Le Juif et la France” şi “La franc-maçonnerie, fossoyeuse de la paix”. După ce a fugit în străinătate în 1944 și-a găsit refugiul în Spania lui Franco unde a obținut la Madrid o catedră de orientalist. Cinci ani mai târziu a fost condamnat la moarte în lipsă... dar a mai trăit vreo 51 de ani. Membru al grupării ultra-colaboraționiste “Parti Populaire Français - P.P.F.”, Jean Marquès-Rivière a contribuit la propaganda nazistă prin publicarea de pamflete violent antimasonice și antisemite. Interesat de succesele național-socialismului, scrie în 1941 o apologie la politica socio-economică a celui de-al Treilea Reich sub titlul „Les ouvriers et Hitler”. Guvernul de la Vichy a promulgat la 13 august 1940 o lege care interzicea toate societățile secrete din Franța. Jean Marquès-Rivière a devenit unul dintre oficialii Serviciului Societăților Secrete – S.S.S., încredințat istoricului Bernard Fay, administratorul Bibliotecii Naționale. Responsabil cu eliminarea tuturor masonilor din aparatul de stat, acest organism este locat chiar în sediul Grand Orient de France din rue Cadet... Între 1941-1944, Jean Marquès-Rivière devine editor-șef al revistei lunare “Documents masoniques”, o publicație condusă tot de Bernard Fay, care denunța „iudeo-masoneria”. Pasionat în tinereţe de Masonerie, Jean Marquès-Rivière a devenit membru al lojii “Théba” din obedienţa GLdF. Acolo l-a cunoscut bine pe René Guénon şi s-a interesat de tradiţionalism. Este introdus ulterior în cercul revistei ocultiste “Le Voile d'Isis” unde a publicat o serie de articole. Rapid dezamăgit de Ordin, a demisionat din Loja sa și a lansat în 1931 “Trădarea spirituală a Francmasoneriei”, un pamflet virulent în care afirma că „Masoneria este o pseudo-biserică, o contrafacere de inițieri antice și rituri religioase onorabile, un muzeu fără valoare de simboluri neînțelese, dirijate de semidocţi”. Se spune că această schimbare bruscă a urmat exorcizării sale de către iezuitul Joseph de Tonquédec, ritual după care s-ar fi trezit chiar în pragul nebuniei... Parcursul său spiritual foarte dens și angajamentele sale politice extremiste evidențiază o complexitate marcată de trădări și negări succesive. O minte bipolară, capabilă de tot ce este mai bun și de tot ce este mai rău...