Geneza 4:1-26

1. Adam s-a împreunat cu nevasta-sa Eva; ea a ramas însarcinata, si a nascut pe Cain. Si a zis: "Am capatat un om cu ajutorul Domnului!"

2. A mai nascut si pe fratele sau Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.

3. Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mâncare din roadele pamântului.

4. Abel a adus si el o jertfa de mâncare din oile întâi nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui;

5. dar spre Cain si spre jertfa lui, n-a privit cu placere. Cain s-a mâniat foarte tare, si i s-a posomorât fata.

6. Si Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mâniat, si pentru ce ti s-a posomorât fata?

7. Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pândeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapânesti."

8. Însa Cain a zis fratelui sau Abel: "Haidem sa iesim la câmp." Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui sau Abel, si l-a omorât.

9. Domnul a zis lui Cain: "Unde este fratele tau Abel?" El a raspuns: "Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu?"

10. Si Dumnezeu a zis: "Ce ai facut? Glasul sângelui fratelui tau striga din pamânt la Mine.

11. Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mâna ta sângele fratelui tau!

12. Când vei lucra pamântul, sa nu-ti mai dea bogatia lui. Pribeag si fugar sa fii pe pamânt."

13. Cain a zis Domnului: "Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.

14. Iata ca tu ma izgonesti azi de pe fata pamântului; eu va trebui sa ma ascund de Fata Ta, sa fiu pribeag si fugar pe pamânt; si oricine ma va gasi, ma va omorî."

15. Domnul i-a zis: "Nicidecum; ci daca va omorî cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de sapte ori." Si Domnul a hotarât un semn pentru Cain, ca oricine îl va gasi, sa nu-l omoare.

16. Apoi, Cain a iesit din Fata Domnului, si a locuit în tara Nod, la rasarit de Eden.

17. Cain s-a împreunat cu nevasta-sa; ea a ramas însarcinata si a nascut pe Enoh. El a început apoi sa zideasca o cetate, si a pus acestei cetati numele fiului sau Enoh.

18. Enoh a fost tatal lui Irad. Irad a fost tatal lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatal lui Metusael; si Metusael a fost tatal lui Lameh.

19. Lameh si-a luat doua neveste: numele uneia era Ada, si numele celeilalte era Tila.

20. Ada a nascut pe Iabal; el a fost tatal celor ce locuiesc în corturi si pazesc vitele.

21. Numele fratelui sau era Iubal: el a fost tatal tuturor celor ce cânta cu alauta si cu cavalul.

22. Tila, de partea ei a nascut si ea pe Tubal-Cain, fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

23. Lameh a zis nevestelor sale: "Ada si Tila, ascultati glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultati cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea, si un tânar pentru vânataile mele.

24. Cain va fi razbunat de sapte ori, iar Lameh de saptezeci de ori câte sapte.

25. Adam s-a împreunat iarasi cu nevasta-sa; ea a nascut un fiu, si i-a pus numele Set; "caci", a zis ea, "Dumnezeu mi-a dat o alta samânta în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain."

26. Lui Set i s-a nascut si lui un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii sa cheme Numele Domnului.

Înainte de a trece la Seth, străbunul în linie directă a lui Noe şi, deci, a întregii rase omeneşti, Biblia mai face un ultim lucru pentru noi: prezintă urmaşii lui Cain. E foarte greu să se găsească o justificare acelei liste pentru că, în primul rând, acele personaje nu au nici o contribuţie la istoria evreilor. Mai mult, numele acestor urmaşi sunt variaţii la numele urmaşilor lui Seth. Întâlnim un Enoch în fiecare listă, un Irad (în linia lui Seth Iared), un Metuşael (Metuşala), un Lameh… Singurii care nu au corespondenţi sunt fraţii Iabal şi Iubal şi Tubal-Cain. De fapt, doar aceştia trei par a avea un rol: Iabal a fost „tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele”, adică, a păstorilor nomazi, dar atunci ce altceva era Abel? Această frază îi descrie de fapt atât pe semiţi (nu numai pe arabi), cât şi pe evrei. Să fi fost evreii urmaşii lui Iabal? Nici vorbă! Iar Iubal era „tatăl tuturor celor care cântă cu alăuta şi cu cavalul.” Deci, a tuturor cântăreţilor din instrumentele respective. Chiar şi al lui David? Sau al instrumentiştilor din Templu? Se ştie că ei erau urmaşii lui Kohan… Iar Tubal-Cain era, poate, pur şi simplu Cain care aducea din Asia Mică secretul prelucrării metalelor. Oricum, acest lucru nu mai are importanţă. Urmaşii lui Cain au pierit, alături de toţi ceilalţi urmaşi ai lui Adam şi Seth, la Potop. Doar Noe şi fii lui au rămas, şi din aceştia se trag toţi păstorii, toţi plugarii, toţi trăitorii în corturi, toţi muzicienii şi toţi faurii. Ce rost are lista descendenţilor lui Cain? Pe parcursul poveştii biblice se vorbeşte despre „revoluţiile” mijloacelor de producţie ale civilizaţiei umane. În istorie ele se numesc, folosind limbajul de fag al foştilor „istoricieni” români, diviziuni sociale ale muncii. După culegător a venit agricultorul. A venit apoi păstorul şi apoi meşteşugarul. Au apărut mai apoi şi preotul, militarul, nobilimea… Aproape de fiecare dată aceste „diviziuni” s-au produs prin (sau au fost însoţite de) convulsii sociale, vorba domnului Iliescu. Povestea lui Cain şi Abel vorbeşte şi ea despre o astfel de convulsie. Agricultorul nu a privit cu bucurie la nomad – de cele mai multe ori acesta era cotropitorul. În istoria adevărată, ucigaşul nu a fost Cain, ci Abel. Dar autorii Torei, ei înşişi urmaşi ai unui popor de păstori nomazi, nu puteau fi decât partinici în judecata lor. Agricultorul era sedentarul, cananitul, cel care, prin zeci de tentacule ale civilizaţiei, reuşea, până la urmă, să „cucerească” nomadul. Cine ştie dacă povestea nu este un lament despre tradiţia nomadă – pură, sălbatică, dar atât de liberă, pierdută de evrei? Un ultim lucru. Cum s-a explicat numele lui Cain, să o facem şi cu numele lui Abel. În ebraică el este Hebel, şi s-ar traduce prin „puf de aer”, nestatornicie sau chiar prin „nimic”. O indicaţie, poate, despre nestatornicia nomadului. Dar mai are un posibil înţeles: cuvântul sumerian aplu înseamnă fiu. Deci, e foarte posibil ca şi această legendă, atât de organic redactată în ţesătura Bibliei, să fie de origine sumeriană…

Elohim Yahve

„Ştiinţa spirituală nu-şi doreşte să fie adversara vreunei confesiuni religioase. Ea nu poate avea decât un singur scop: să ducă spre o înţelegere mai aprofundată a adevărurilor religioase. În felul acesta, se poate afirma cu tărie că nu poate exista nimeni pe lume pe care cunoştinţele Ştiinţei spirituale să-l facă să-şi piardă cea mai mică părticică din convingerile sale religioase.“
Rudolf Steiner

Sa incercam sa explicam unul din numele lui Dumnezeu şi semnificaţia pe care o poartă el. Este vorba despre primul nume întîlnit în Biblie şi anume numele Elohim. Acest nume este întîlnit începînd cu Geneza 1:1. Dumnezeu şi Domnul sunt termenii cei mai folosiţi pentru a arăta Divinitatea în limba romînă dar este interesant ca să cunoaştem şi forma pe care o oferă limba ebraică pentru a înţelege mai bine acest nume. Unul din cei mai folosiţi termeni care exprima Dumnezeirea este ebraicul ‘El cu derivaţiile Elim, Elohim şi Eloah. In cele mai multe cazuri acest termen reprezintă expresia de divinitate sau maiestate. Numele Elohim a devenit cel mai utilizat ca nume propriu al Dumnezeului lui Israel atunci cînd numele propriu Yahweh a fost considerat a fi foarte sacru sau sfint pentru a fi utilizat. Acest nume al lui Dumnezeu arăta autoritate şi onoare printre oameni. Inţelesul rădăcinii ebraice EL şi a cuvintelor ebraice Elohim şi Eloah sunt necunoscute. Cea mai frecventă formă utilizată în Vechiul Testament de către scriitori este pluralul ebraic Elohiym, dar utilizat cu verbe şi adjective la singular pentru a reflecta ideia de singular. Mai multe explicaţii au fost oferite acestei folosiri al pluralului care denotă ideia de singular. Aceasta exprimă deplinătatea şi multitudinea de înţelesuri a naturii divine al lui Dumnezeu, dar şi mai degrabă reflectă o sesizare a ideii de Trinitate.
Cuvantul "Dumnezeu" nu denumea o persoana (Creatorul), vechile scrieri biblice si "textele stravechi" amintind mereu de un grup de zeitati, (Elohim = Zei, Zeitati, Divinitati), care conform Facerii, au creat omul dupa asemanarea lor.
În originalul ebraic al Bibliei, numele Domnului este Elohim, substantiv plural. De altfel, Biblia foloseşte pluralul şi în alte ocazii. Dumnezeu spune: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră" (Geneza, 1; 26).la această ,,acţiune'' au participat mai mulţi care semănau între ei? Întrebarea e cu atât mai pertinentă cu cât îi vedem implicaţi pe unii dintre îngeri, despre care nu se spune nicăieri de unde au apărut.„Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au luat dintre ele sotii, care pe cine şi-a ales [...] În zilele acelea erau pe Pământ uriaşi, şi chiar după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii: aceştia sunt uriaşii din vechime, oamenii cei vestiţi." (Facerea, 6; 2, 4).
Deci, dupa cum am aflat,Elohim inseamna trinitatea,de aceea se si spune in plural.Aproape orice rugaciune in ivrit incepe cu:Elohim ata Adonay,Melech a ha-olam...sau,Baruch ata Adonay Eloheinu Melech ha-olam.Elohim(eloim)se foloseste pentru ca este o forma de adresare a unui preasfant,precum(un exemplu)Preasfintia voastra,asa cum crestii se adreseaza in plural(voastra)unui preainalt slujitor al bisericii ,sau cand ne adresam cu respect si educatie(pl, pers.a II a) unei persoane mai in varsta sau unui inalt demnitar.
Eliade spune ca cuvantul ELOHIM, din primul verset din Biblie se traduce sub forma "Cei puternici"... In Exodul 7:1 se spune: "Domnul i-a zis lui Moise: Iata ca te fac Dumnezeu (Elohim) pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi prorocul tau". Primul verset al Torei este in ebraica: "Bereshit bara E-lohim et hashamaim ve'et haaretz." (La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul) - Geneza 1:1. - בראשית ברא אלהים את השמים ואת הארץ
In ceea ce priveste semnificatia cuvantului "E-lohim", primul Nume al lui Dumnezeu mentionat in Tora, el are intr-adevar doua posibile intelesuri. In acest prim verset al Torei, cuvantul "E-lohim" inseamna "Dumnezeu" (acesta este motivul pentru care, in acest mesaj, il ortografiez cu majuscula. Conform traditiei mozaice, pentru a preveni "luarea in desert a Numelui lui Dumnezeu", in transliterari acest nume este ortografiat cu o cratima, sau inlocuind litera "h" cu "k", adica Elokim. In versetul din Exodul, acelasi cuvant "elohim" inseamna "judecatori". Avand in vedere ca "E-lohim" este Numele divin care desemneaza atributul judecatii si luand in considerare contextul din Exodul, cred ca "elohim" ar putea fi tradus acolo si prin "cei puternici".Cu toate ca in ebraica ortografia este absolut aceeasi pentru cele doua posibilitati de traducere, in uriasa majoritate a cazurilor, confuziile sunt evitate simplu, din context. In primul verset al Torei, contextul este clar, asa ca traducerea aici prin "cei puternici" este eronata. Un episod biblic (posibil singurul) care mentine insa ambiguitatea este acela de la inceputul capitolului 6 din Geneza, in care versetul 6:4 poate fi tradus in doua moduri: "... fiii lui Dumnezeu s-au impreunat cu fiicele oamenilor ..." sau "... fiii judecatorilor (sau oamenilor puternici) s-au impreunat cu fiicele oamenilor ..." Ambele variante sunt posibile in acest verset, comentatorii biblici optand pentru o varianta sau alta.