„Ştiinţa spirituală nu-şi doreşte să fie adversara vreunei confesiuni religioase. Ea nu poate avea decât un singur scop: să ducă spre o înţelegere mai aprofundată a adevărurilor religioase. În felul acesta, se poate afirma cu tărie că nu poate exista nimeni pe lume pe care cunoştinţele Ştiinţei spirituale să-l facă să-şi piardă cea mai mică părticică din convingerile sale religioase.“
Rudolf Steiner
Sa incercam sa explicam unul din numele lui Dumnezeu şi semnificaţia pe care o poartă el. Este vorba despre primul nume întîlnit în Biblie şi anume numele Elohim. Acest nume este întîlnit începînd cu Geneza 1:1. Dumnezeu şi Domnul sunt termenii cei mai folosiţi pentru a arăta Divinitatea în limba romînă dar este interesant ca să cunoaştem şi forma pe care o oferă limba ebraică pentru a înţelege mai bine acest nume. Unul din cei mai folosiţi termeni care exprima Dumnezeirea este ebraicul ‘El cu derivaţiile Elim, Elohim şi Eloah. In cele mai multe cazuri acest termen reprezintă expresia de divinitate sau maiestate. Numele Elohim a devenit cel mai utilizat ca nume propriu al Dumnezeului lui Israel atunci cînd numele propriu Yahweh a fost considerat a fi foarte sacru sau sfint pentru a fi utilizat. Acest nume al lui Dumnezeu arăta autoritate şi onoare printre oameni. Inţelesul rădăcinii ebraice EL şi a cuvintelor ebraice Elohim şi Eloah sunt necunoscute. Cea mai frecventă formă utilizată în Vechiul Testament de către scriitori este pluralul ebraic Elohiym, dar utilizat cu verbe şi adjective la singular pentru a reflecta ideia de singular. Mai multe explicaţii au fost oferite acestei folosiri al pluralului care denotă ideia de singular. Aceasta exprimă deplinătatea şi multitudinea de înţelesuri a naturii divine al lui Dumnezeu, dar şi mai degrabă reflectă o sesizare a ideii de Trinitate.
Cuvantul "Dumnezeu" nu denumea o persoana (Creatorul), vechile scrieri biblice si "textele stravechi" amintind mereu de un grup de zeitati, (Elohim = Zei, Zeitati, Divinitati), care conform Facerii, au creat omul dupa asemanarea lor.
În originalul ebraic al Bibliei, numele Domnului este Elohim, substantiv plural. De altfel, Biblia foloseşte pluralul şi în alte ocazii. Dumnezeu spune: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră" (Geneza, 1; 26).la această ,,acţiune'' au participat mai mulţi care semănau între ei? Întrebarea e cu atât mai pertinentă cu cât îi vedem implicaţi pe unii dintre îngeri, despre care nu se spune nicăieri de unde au apărut.„Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au luat dintre ele sotii, care pe cine şi-a ales [...] În zilele acelea erau pe Pământ uriaşi, şi chiar după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii: aceştia sunt uriaşii din vechime, oamenii cei vestiţi." (Facerea, 6; 2, 4).
Deci, dupa cum am aflat,Elohim inseamna trinitatea,de aceea se si spune in plural.Aproape orice rugaciune in ivrit incepe cu:Elohim ata Adonay,Melech a ha-olam...sau,Baruch ata Adonay Eloheinu Melech ha-olam.Elohim(eloim)se foloseste pentru ca este o forma de adresare a unui preasfant,precum(un exemplu)Preasfintia voastra,asa cum crestii se adreseaza in plural(voastra)unui preainalt slujitor al bisericii ,sau cand ne adresam cu respect si educatie(pl, pers.a II a) unei persoane mai in varsta sau unui inalt demnitar.
Eliade spune ca cuvantul ELOHIM, din primul verset din Biblie se traduce sub forma "Cei puternici"... In Exodul 7:1 se spune: "Domnul i-a zis lui Moise: Iata ca te fac Dumnezeu (Elohim) pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi prorocul tau". Primul verset al Torei este in ebraica: "Bereshit bara E-lohim et hashamaim ve'et haaretz." (La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul) - Geneza 1:1. - בראשית ברא אלהים את השמים ואת הארץ
In ceea ce priveste semnificatia cuvantului "E-lohim", primul Nume al lui Dumnezeu mentionat in Tora, el are intr-adevar doua posibile intelesuri. In acest prim verset al Torei, cuvantul "E-lohim" inseamna "Dumnezeu" (acesta este motivul pentru care, in acest mesaj, il ortografiez cu majuscula. Conform traditiei mozaice, pentru a preveni "luarea in desert a Numelui lui Dumnezeu", in transliterari acest nume este ortografiat cu o cratima, sau inlocuind litera "h" cu "k", adica Elokim. In versetul din Exodul, acelasi cuvant "elohim" inseamna "judecatori". Avand in vedere ca "E-lohim" este Numele divin care desemneaza atributul judecatii si luand in considerare contextul din Exodul, cred ca "elohim" ar putea fi tradus acolo si prin "cei puternici".Cu toate ca in ebraica ortografia este absolut aceeasi pentru cele doua posibilitati de traducere, in uriasa majoritate a cazurilor, confuziile sunt evitate simplu, din context. In primul verset al Torei, contextul este clar, asa ca traducerea aici prin "cei puternici" este eronata. Un episod biblic (posibil singurul) care mentine insa ambiguitatea este acela de la inceputul capitolului 6 din Geneza, in care versetul 6:4 poate fi tradus in doua moduri: "... fiii lui Dumnezeu s-au impreunat cu fiicele oamenilor ..." sau "... fiii judecatorilor (sau oamenilor puternici) s-au impreunat cu fiicele oamenilor ..." Ambele variante sunt posibile in acest verset, comentatorii biblici optand pentru o varianta sau alta.
Rudolf Steiner
Sa incercam sa explicam unul din numele lui Dumnezeu şi semnificaţia pe care o poartă el. Este vorba despre primul nume întîlnit în Biblie şi anume numele Elohim. Acest nume este întîlnit începînd cu Geneza 1:1. Dumnezeu şi Domnul sunt termenii cei mai folosiţi pentru a arăta Divinitatea în limba romînă dar este interesant ca să cunoaştem şi forma pe care o oferă limba ebraică pentru a înţelege mai bine acest nume. Unul din cei mai folosiţi termeni care exprima Dumnezeirea este ebraicul ‘El cu derivaţiile Elim, Elohim şi Eloah. In cele mai multe cazuri acest termen reprezintă expresia de divinitate sau maiestate. Numele Elohim a devenit cel mai utilizat ca nume propriu al Dumnezeului lui Israel atunci cînd numele propriu Yahweh a fost considerat a fi foarte sacru sau sfint pentru a fi utilizat. Acest nume al lui Dumnezeu arăta autoritate şi onoare printre oameni. Inţelesul rădăcinii ebraice EL şi a cuvintelor ebraice Elohim şi Eloah sunt necunoscute. Cea mai frecventă formă utilizată în Vechiul Testament de către scriitori este pluralul ebraic Elohiym, dar utilizat cu verbe şi adjective la singular pentru a reflecta ideia de singular. Mai multe explicaţii au fost oferite acestei folosiri al pluralului care denotă ideia de singular. Aceasta exprimă deplinătatea şi multitudinea de înţelesuri a naturii divine al lui Dumnezeu, dar şi mai degrabă reflectă o sesizare a ideii de Trinitate.
Cuvantul "Dumnezeu" nu denumea o persoana (Creatorul), vechile scrieri biblice si "textele stravechi" amintind mereu de un grup de zeitati, (Elohim = Zei, Zeitati, Divinitati), care conform Facerii, au creat omul dupa asemanarea lor.
În originalul ebraic al Bibliei, numele Domnului este Elohim, substantiv plural. De altfel, Biblia foloseşte pluralul şi în alte ocazii. Dumnezeu spune: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră" (Geneza, 1; 26).la această ,,acţiune'' au participat mai mulţi care semănau între ei? Întrebarea e cu atât mai pertinentă cu cât îi vedem implicaţi pe unii dintre îngeri, despre care nu se spune nicăieri de unde au apărut.„Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au luat dintre ele sotii, care pe cine şi-a ales [...] În zilele acelea erau pe Pământ uriaşi, şi chiar după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii: aceştia sunt uriaşii din vechime, oamenii cei vestiţi." (Facerea, 6; 2, 4).
Deci, dupa cum am aflat,Elohim inseamna trinitatea,de aceea se si spune in plural.Aproape orice rugaciune in ivrit incepe cu:Elohim ata Adonay,Melech a ha-olam...sau,Baruch ata Adonay Eloheinu Melech ha-olam.Elohim(eloim)se foloseste pentru ca este o forma de adresare a unui preasfant,precum(un exemplu)Preasfintia voastra,asa cum crestii se adreseaza in plural(voastra)unui preainalt slujitor al bisericii ,sau cand ne adresam cu respect si educatie(pl, pers.a II a) unei persoane mai in varsta sau unui inalt demnitar.
Eliade spune ca cuvantul ELOHIM, din primul verset din Biblie se traduce sub forma "Cei puternici"... In Exodul 7:1 se spune: "Domnul i-a zis lui Moise: Iata ca te fac Dumnezeu (Elohim) pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi prorocul tau". Primul verset al Torei este in ebraica: "Bereshit bara E-lohim et hashamaim ve'et haaretz." (La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul) - Geneza 1:1. - בראשית ברא אלהים את השמים ואת הארץ
In ceea ce priveste semnificatia cuvantului "E-lohim", primul Nume al lui Dumnezeu mentionat in Tora, el are intr-adevar doua posibile intelesuri. In acest prim verset al Torei, cuvantul "E-lohim" inseamna "Dumnezeu" (acesta este motivul pentru care, in acest mesaj, il ortografiez cu majuscula. Conform traditiei mozaice, pentru a preveni "luarea in desert a Numelui lui Dumnezeu", in transliterari acest nume este ortografiat cu o cratima, sau inlocuind litera "h" cu "k", adica Elokim. In versetul din Exodul, acelasi cuvant "elohim" inseamna "judecatori". Avand in vedere ca "E-lohim" este Numele divin care desemneaza atributul judecatii si luand in considerare contextul din Exodul, cred ca "elohim" ar putea fi tradus acolo si prin "cei puternici".Cu toate ca in ebraica ortografia este absolut aceeasi pentru cele doua posibilitati de traducere, in uriasa majoritate a cazurilor, confuziile sunt evitate simplu, din context. In primul verset al Torei, contextul este clar, asa ca traducerea aici prin "cei puternici" este eronata. Un episod biblic (posibil singurul) care mentine insa ambiguitatea este acela de la inceputul capitolului 6 din Geneza, in care versetul 6:4 poate fi tradus in doua moduri: "... fiii lui Dumnezeu s-au impreunat cu fiicele oamenilor ..." sau "... fiii judecatorilor (sau oamenilor puternici) s-au impreunat cu fiicele oamenilor ..." Ambele variante sunt posibile in acest verset, comentatorii biblici optand pentru o varianta sau alta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu