Testament filosofic

„Declar cu fermitate că voi muri conform principiilor masonice ale Ritului Scoțian Antic și Acceptat, așa cum eu le-am înțeles și după cum le-am exersat cu ajutorul Fraților mei. În preajma morții, ar trebui să ne mărturisim credința în cele veșnice… Cred într-unul Dumnezeu de necunoscut, cred într-o singură și unică Realitate despre care pot spune «Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem» (n.t. Fapte 17:28); cred în emanația sa misterioasă - Cuvântul cel adevărat, energia înălțătoare a Universului; cred în acțiunea providențială conform căreia este revelată această Energie miraculoasă, Legea Progresului pe care inima mi-o cere și pe care rațiunea mea o proclamă. Poziția mea față de toate Religiile rămâne cea pe care am definit-o în 1884, când spuneam: «sunt străin de orice Biserică, dar în comuniune de idei și de simțire cu oricine, fie în interiorul, fie în afara organizațiilor clericale, căutând mereu să apropii religia de Rațiune.»” 

Extras din testamentul filosofic al PIlF Eugène Félicien Albert, Count Goblet d'Alviella (1846-1925), PPt Suveran Mare Comandor al SC al Belgiei. A fost un cunoscut om politic liberal, academician de renume și profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Bruxelles.

Se simte necesitatea unei cooperări active!

“Masoneria regulară din România se află într-o perioadă de stagnare, iar motivaţiile sunt diverse… Putem aminti dificultatea potenţialilor candidaţi de a disemina corect și obiectiv informațiile asupra păienjenişului de aşa-zise obediențe sau supreme consilii. De asemenea, trebuie spus că, după zeci de ani în care a dominat totalitarismul și anti-masonicul, Ordinul nostru încă mai stârneşte scepticism, ironie, neîncredere sau chiar frică... Din dorinţa de rating, nu de puţine ori mass-media amplifică la maxim acest scepticism, iar cel mai grav este ca «luptele» dintre organizații dezvăluie profanului o imagine tenebroasă, în care primează legăturile oneroase în detrimentul celor fraterne. Trebuie să recunoaştem că încercările noastre discrete de comunicare, oricât de relevante ar fi, nu mai pot contrazice această impresie generală… Lumea se schimbă și ţara noastră nu face excepţie! Obiectivele de referință ale societății românești sunt estompate de false modele lipsite de conținut și substanță, iar Francmasoneria autentică, cea recunoscută internaţional, va trebui să-şi definească cât mai repede un proiect comun și unificator, depăşind conflictele care o divizează permanent. Se simte necesitatea unei cooperări active, care sa faciliteze schimbul de informaţii în ceea ce priveşte Tradiţia iniţiatică şi spiritualitatea, care să vizeze crearea de forumuri comune sau adoptarea unei poziții unitare şi legitime pe subiecte de interes actual.”  

Ruslan Oprescu 33, Suveran Mare Comandor

scrrsaa@gmail.com