Despre Templu

Templul din Ierusalim a fost, potrivit relatarilor din Vechiul Testament, primul templu al evreilor, a carui constructie a durat din anul al patrulea si pana in an unsprezecelea an de domnie al regelui Solomon. Prin aducerea chivotului Legii in Ierusalim, Imparatul David a facut din acest oras centrul religios al lui Israel. In acest scop el si-a propus sa zideasca casa Domnului, intrucat chivotul se afla intr-un cort modest, dar Dumnezeu a rezervat aceasta realizare a constituirii templului, fiului si urmasului sau la domnie Solomon (II Sam. 7. 13).
In privinta locului unde a fost amplasat templul din I Paral 22. I aflam ca David dupa ce a inaltat un altar pe aria cumparata de la iebuscul Aravna a destinat acest loc pentru viitoarea "casa a Domnului". Aici a construit Solomon templul sau (II Paral. 3, 1). Mai exact, este vorba de muntele Sion, cu colina Moria, ce se inalta spre nord de o alta colina - Ofel, unde se desfasura orasul vechi. Deoarece varful colinei Moria nu este destul de spatios pentru templu si curtea interioara, Solomon a inconjurat cu ziduri inalte si groase poalele colinei, iar golul dintre ziduri si colina l-a umplut cu pamant si astfel a amenajat o platforma mai extinsa. Astazi aceasta platforma este ocupata de catre moscheea lui Omar.
Exact sub cupola acestei moschei se afla o stanca in interiorul careia este sapata o grota. Aceasta stanca era cu siguranta in legatura cu templul lui Solomon. Potrivit traditiei pe aceasta stanca se inalta altarul holocauslelor din curtea interioara a preotilor. Templul era amplasat, prin urmare , la vest de aceasta stanca. Dupa o alta traditie, pe stanca de care vorbim s-ar fi aflat chiar Sfanta Sfintelor din Templul lui Solomon. de unde si denumirea ei de «piatra de temelie» pe care i-au dat-o frecvent rabinii cand Mantuitorul i-a zis lui Petru : «Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea» (Matei 16, 18) s-ar fi referit, sustin unii, chiar la aceasta piatra peste care se inalta partea cea mai sfanta a templului.
Templul era o cladire de forma dreptunghiulara, divizata in interior in trei parti: vestibul (la rasarit), numit Ulam, cu o lungime de 10 coti; prima incapere numita Heical (palat sau templu), iar mai tarziu — Sfanta, lunga de 40 de coti; a doua incapere, numita Debir, iar mai tarziu Sfanta Sfintelor, lunga de 20 de coti.
Latimea templului era de 20 de coti. Zidurile despartitoare nu sunt mentionate, dar ele au existat cu siguranta. Un astfel de zid a fost intre pridvor si sfanta. Sfanta si Sfanta Sfintelor erau despartite printr-un perete de lemn de cedru gros de doi coti in mijlociii acestui perete se afla o usa marc de lemn de maslin salbatic, care se deschidea in doua parti.
Inaltimea pridvorului si a Sfintei era de 30 de coti. Iar inaltimea Sfintei Sfintelor numai de 20 de coti. Diferenta de spatiu de 10 coti. care exista intre tavanul Sfintei Sfintelor si acoperisul templului a fost amenajata ca incapere unde se pastra tezaurul templului.
Templul era inconjurat de doua curti. Cea dintai, care inconjura templul era numita curtea interioara, a preotilor sau cea inalta . A doua curte numita exterioara sau cea mare era destinata poporului credincios si se afla la un nivel inferior fata de prima curte. Ar rezulta de aici ca privit de la distanta templul aparea asezai in terasa. Atai in prima cat si in a doua curte existau apartamente pentru preotii care erau randuiti la slujba cu saptamana. Dimensiunile curtilor nu ne sunt cunoscute.
Ca si in Cortul Sfant, si in templu se aflau mai multe odoare. In Sfanta Sfintelor era depus vechiul chivot al Legii din Cortul Sfant. In Sfanta se aflau: altarul tamaierii, care era din lemn de cedru. imbracat in aur (I Regi 6, 20—21 ; 7, 48), masa punerii inainte, confectionata din aceleasi materiale si zece candelabre de aur (I Regi 7.48—49). In curtea interioara, in fata intrarii in Sfanta, se afla altarul jertfelor confectionat din bronz, iar in partea de sud-est a acestuia se afla «Marea de arama adica bazinul pentru spalarea rituala a preotilor, asezat pe spinarea a doisprezece tauri, asezati toi cate trei, cu capetele catre cele patru puncte cardinale.
Templul construit de Solomon a dainuit mai mult de patru secole, fara sa fi suferit modificari esentiale. Templul a suferit si din cauza unor cuceritori ai teritoriului Tarii Sfinte care au jefuit tezaurul, precum a fost cazul regelui Sesonc al Egiptului (I Regi 14. 26). Dar si un rege al lui Israel — Ioas nu s-a sfiit sa deposedeze templul de tot tezaurul sau, dupa o victorie ce o repurtase asupra lui Amasis (II Regi 14, 14).
In anul 586 i.Hr. templul a fost jefuit si distrus pana pana in temelie de catre Nabucodonosor. Totul a fost transportat in Babilon vasele sfinte si toate podoabele din aur, argint si arama. Templul a fost reconstruit intre anii 516 i.Hr – 70 d.Hr cunoscut mai ales sub numele de "Al doilea templu”. A fost distrus de catre romani in anul 70 d.Hr., in timpul revoltei evreilor din anii 66 - 70 e.n. contra stapanirii romane.

Initiativa construirii Templului nu i-a apartinut lui David, ci lui Dumnezeu insusi. Este adevarat ca imparatul David s-a simtit vinovat sa aiba case fastuoase, in timp ce chivotul Domnului locuia intr-un cort (2 Sam. 7:1-2), dar initiativa lui ar fi fost vinovata, daca n-ar fi venit ca o implinire a unei profetii facute de Dumnezeu in Deuteronom 12:1-32. Din cauza pericolului imitarii practicilor idolatre ale popoarelor din jur, Dumnezeu le-a poruncit evreilor sa aiba un locas de inchinaciune: “Voi sa nu faceti asa fata de Domnul, Dumnezeul vostru! Ci sa-L cautati in locasul Lui, si sa mergeti la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, din toate semintiile voastre, ca sa-si aseze acolo Numele Lui” (Deut. 12:4-5).
Planul constructiei Templului i-a apartinut deasemenea lui Dumnezeu: “Toate acestea” , a zis David, “toate lucrarile izvodului acestuia, mi le-a facut cunoscut Domnul, insemnindu-le in scris cu mina Lui” (1 Cronici 28:19; 28:11-13).
Persoana care sa construiasca Templul a fost aleasa tot de Domnul. Este adevarat ca David a dorit sa zideasca el Templul, dar Domnul i-a zis: “Tu ai varsat mult singe si ai facut mari razboaie; de aceea nu vei zidi o casa Numelui Meu, caci ai varsat inaintea Mea mult singe pe pamint. Iata ca ti se va naste un fiu, care va fi un om al odihnei, si caruia ii voi da odihna, izbavindu-l din mina vrajmasilor lui de jur imprejur; caci numele lui va fi Solomon (Pace) si voi aduce peste Israel pacea si linistea in timpul vietii lui. El va zidi o casa Numelui Meu” (1 Cron. 22:6-10).
Alegerea locului pe care a fost construit Templul i-a apartinut tot Domnului. Cu prilejul unei triste intimplari in care David a facut numaratoarea poporului, Dumnezeu a lovit Israelul cu ciuma (2 Sam. 24:1-25). Ingerul Domnului i s-a aratat lui David “linga aria lui Aravna, Iebusitul” (2 Sam. 24:16). David a cumparat acest ogor de la proprietarul sau si “a zidit acolo un altar Domnului, si a adus arderi de tot si jertfe de multumire” (2 Sam. 24:25). “Si David a zis: “Aici sa fie Casa Domnului Dumnezeu, si aici sa fie altarul arderilor de tot pentru Israel” (1 Cron. 22:1). Acest loc era exact locul in care Avraam l-a adus jertfa pe Isaac (Gen. 22:2).
Semnificatia Templului a fost multipla.
1. El reprezenta posibilitatea ca cererile evreilor sa fie auzite si ascultate de Dumnezeu:
“Dar ce! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamint? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda: cu cit mai putin casa aceasta pe care ti-am zidit-o eu! Totusi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugaciunile robului Tau si la cererea lui; asculta strigatul si rugaciunea pe care ti-o face astazi robul Tau. Ochii Tai sa fie deschisi zi si noapte asupra casei acesteia, … Asculta cererea robului Tau si a poporului Tau Israel, cind se vor ruga in locul acesta! Asculta-i din locul locuintei Tale, din ceruri, asculta-i si iarta-i!” (1 Regi 8:27-30).
2. Templul reprezenta locul in care “strainii” se puteau apropia de Dumnezeul lui Israel
“Cind strainul, care nu este din poporul Tau Israel, va veni dintr-o tara indepartata, pentru Numele Tau, caci se va sti ca Numele Tau este mare, mina Ta este tare, si bratul Tau este intins, cind va veni sa se roage in casa aceasta, – asculta-l din ceruri, … pentru ca toate popoarele pamintului sa cunoasca Numele Tau, sa se teama de Tine, ca si poporul Tau Israel” (1 Regi 8:41-43).
3. Templul avea sa fie si locul in care se vor sui toate popoarele sa se inchine lui Dumnezeu atunci cind toate Il vor recunoaste si se vor teme de El
“Ii voi aduce la muntele Meu cel sfint, si-i voi umplea de veselie in Casa Mea de rugaciune. … Caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7).
Curind, dupa moartea lui Solomon, forma a luat locul functiei si Templul a devenit un prilej de leganare in iluzii false: “Asa vorbeste Domnul ostirilor: Indreptati-va caile si faptele, … Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare zicind: “Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului! … Cum? Furati, ucideti, preacurviti, jurati strimb, aduceti tamiie lui Baal, mergeti dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti! … Si apoi veniti sa va infatisati inaintea Mea, in Casa aceasta … zicind: “Sintem izbaviti!” … ca iarasi sa faceti toate aceste uriciuni! “Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o pestera de tilhari inaintea voastra?” (Ier. 7:3-11).
Vinovatia evreilor a atras asupra lor pedeapsa divina. Poporul a fost dus in robie, Ierusalimul a fost distrus, iar Templul a fost darimat.
A existat un al doilea Templu, zidit de Zorobabel pe ruinele celui dintii si extins apoi de Irod cel Mare, pe vremea Domnului Isus. Si acesta a devenit insa un locas al faradelegii. Cind ucenicii s-au laudat cu privelistea Templului. Domnul le-a spulberat iluziile zicind: “Adevarat va spun ca nu va raminea aici piatra pe piatra, care sa nu fie darimata” (Mat. 24:1-2).
Exista o profetie care leaga existenta acestui al doilea Templu de autentificarea lui Mesia, Isus Christos.
Ezra ne spune ca sentimentele celor ce l-au construit au fost mixte: cei tineri se bucurau, cei batrani plangeau cand se gandeau la slava Templului zidit de Solomon:
“In al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, In luna a doua, Zorobabel, fiul lui Sealtiel, Iosua fiul lui Iotadac, cu ceilalti frati ai lor, preoti si Leviti, cei ce se Intorsesera din robie la Ierusalim, s-au pus pe lucru si au Insarcinat pe Levitii de la douazeci ani In sus sa vegheze asupra lucrarilor Casei Domnului. Si Iosua, cu fiii si fratii sai, Cadmiel, cu fiii sai, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii si fratii lor Levitii s-au pregatit toti, ca un om, sa vegheze asupra celor ce lucrau la casa lui Dumnezeu. Cand au pus lucratorii temeliile Templului Domnului, au asezat pe preoti In vesminte, cu trambite, si pe Leviti, fiii Asaf, cu chimvale, ca sa laude pe Domnul, dupa randuiala lui David, Imparatul lui Israel. Cantau, marind si laudand pe Domnul prin aceste cuvinte: “Caci este bun, caci Indurarea Lui pentru Israel tine In veac!” Si tot poporul scotea mari strigate de bucurie, laudand pe Domnul, pentru ca puneau temeliile Casei Domnului. Dar multi din preoti si Leviti si din capii de familii mai In varsta care vazusera casa dintai, plangeau tare cand se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Multi altii Isi aratau bucuria prin strigate, asa Incat nu se putea deosebi glasul strigatelor de bucurie de glasul plansetelor poporului; caci poporul scotea mari strigate, al caror sunet se auzea de departe” (Ezra 3:6-13).
Dumnezeu l-a trimis atunci pe profetul Hagai sa imbarbateze poporul, facandu-le o promisiune “ciudata”, slava acestui al doilea Templu va fi mai mare decat slava Templului lui Solomon si “in locul acesta oi da pacea”:
“In a douazeci si una zi a lunii a saptea, Cuvantul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai, astfel:
“Vorbeste lui Zorobabel, fiul lui Sealtiel, dregatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot, si ramasitei poporului, si spune-le: “Cine a mai ramas Intre voi din cei ce au vazut Casa aceasta In slava ei dintai? Si cum o vedeti acum? Asa cum este, nu pare ea ca o nimica In ochii vostri? Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare si tu, Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot! Fii tare si tu, poporul din tara, zice Domnul, si lucrati! Caci Eu sunt cu voi, zice Domnul ostirilor. Eu raman credincios legamantului pe care l-am facut cu voi, cand ati iesit din Egipt, si Duhul Meu este In mijlocul vostru; nu va temeti! Caci asa vorbeste Domnul ostirilor: “Inca putina vreme, si voi clatina Inca o data cerurile si pamantul, marea si uscatul; voi clatina toate neamurile, comorile tuturor neamurilor vor veni, si voi umple de slava Casa aceasta, zice Domnul ostirilor. “Al Meu este argintul, si al Meu este aurul, zice Domnul ostirilor.” “Slava acestei Case din urma va fi mai mare decat a celei dintai, zice Domnul ostirilor si In locul acesta voi da pacea, zice Domnul ostirilor” (Hagai 2:1-9).
Problema rabinilor care nu-L recunosc pe Isus ca Mesia este ca aceasta profetie facuta prin Hagai nu s-a implinit si nu mai are nici o sansa sa se implioneasca pentru ca cel de al doilea Templu a fost daramat deimparatul roman Titus in anul 60 d.Ch. Singura explicare posibila care certifica profetia lui Hagai este ca, intradevar, Isus, Cel care a curatit Templul si la moartea Caruia s-a rupt perdeaua dinauntru in doua. lasand intrarea libera in Locul Preasfant, a fost cu adevarat … Mesia. Prezenta si lucrarea Lui au fost singurele elemente care pot explica matematica lui Dumnezeu: “Slava acestei Case din urma va fi mai mare decat a celei dintai, zice Domnul ostirilor si In locul acesta voi da pacea, zice Domnul ostirilor”.
Astazi, evreii se roaga la “zidul plingerii”, un fragment din Templul de acum doua mii de ani. Si jalea lor face parte tot din grija lui Dumnezeu pentru poporul Sau: “Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strajeri, care nu vor tacea niciodata, nici zi, nici noapte! Voi care aduceti aminte Domnului de el, nu va odihniti de loc! Si nu-i dati ragaz, pina nu va aseza din nou Ierusalimul, si-l va face o lauda pe pamint” (Isaia 62:6-7).
Biserica lui Christos a adaugat la simbolistica Templului asemanarea cu trupul lui Christos (Ioan 2:18-21), in care Dumnezeu a venit sa se intilneasca cu oamenii si asemanarea cu trupul credinciosilor, care trebuie pastrat in intregime sfint si curat pentru Domnul, fiind locuit de Duhul Sfint (1 Cor. 3:16).
Ezechiel profeteste despre un al treilea Templu care va fi ridicat in vremea Mileniului. Dimensiunile si schita lui sint date de Dumnezeu in ultimele capitole ale cartii sale (Ezechiel 40-48). (Imaginea de mai jos: Templul terminat de Irod)
Unii vad posibila constructia unui Templu care sa stea alaturi de moscheia lui Oamar.

Steaua lui David

“Iată ce zice Cel sfânt, adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide”

Toate stelele poartă cu ele un mister şi o semnificaţie. Steagul poporului ales poartă simbolul stelei, pe lângă alte multe state care au adoptat acest simbol în emblema lor naţională. Steaua lui David, cu denumirea ebraica „Maghen David”, care înseamnă "Scutul lui David", este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale, folosită ca simbol al evreilor şi ca element emblematic la decorarea sinagogilor. Apariţia acestui simbol în iudaism nu este clară, deoarece el nu este prezent în Tanah sau în Talmud dar se considera ca a apărut ca în 800-600 î.H., iar ca reprezentare într-o sinagogă din Capernaum în 200 A.D. Simbolistica biblică pentru “stea” oscilează între simbol al apostoliei, al Mântuitorului care era considerat a fi Steaua Stelelor. Insa prima folosire oficială a stelei lui David a avut loc la Praga în 1354, când Carol al IV-lea, rege al cehiei si imparat roman, le-a dat evreilor dreptul de a avea propriul lor steag si evreii au pus pe el simbolul "Magen David". În 1656 a fost gravat pe o piatră, pentru a demarca cartierul evreiesc din Viena. Din anul 1897, Steaua lui David a fost adoptată ca o emblemă a sionismului. Sub numele de “cheia lui David” apare insa in mistica iudaică şi este menţionat o singură dată de Noul Testament în Apocalipsa în scrisoarea adresată bisericii din Filadelfia.
Există mai multe ipoteze despre semnificaţia si provenienta simbolului:

-Simbolul provine de la modul în care vechii războinici evrei îşi construiau scuturile, care aveau pe interior cele două triunghiuri (singura figură geometrică nedeformabilă), montate astfel ca să formeze şase puncte de prindere pe perimetrul scutului.

-Cele şase vârfuri simbolizează faptul că Dumnezeu domneşte asupra întregului univers, pe şase direcţii: est, vest, nord, sud, sus şi jos.

-În Cabala, cele două triunghiuri reprezintă dihotomia inerentă omului: binele versus răul, spritualul versus fizicul etc. Prin urmare, cele două triunghiuri ar putea reprezenta relaţia reciprocă între poporul evreu şi Dumnezeu. Triunghiul cu vârful în sus simbolizează faptele bune, care urcă spre cer, spre a activa un flux de bunătate, ce se revarsă asupra lumii, reprezentat de triunghiul cu vârful în jos.
În Germania nazista, ca urmare a legilor rasiale, Wilhem Frick, ministru de interne al Reichului, le-a impus evreilor să poarte în piept o stea galbenă cu şase colţuri, ca semn distinctiv.

“Sigiliul lui Solomon”, cum mai este cunoscuta steaua este simbolizata clar, contrar aparentelor oculte, prin litera 7, rezultata din adunarea celor 6 colturi cu centrul hexagramei. Cea mai interesanta reprezentare a ei pentru noi se poate distinge in alaturarea dintre echer si compas, unul dintre cele mai cunoscute simboluri masonice, care poate simboliza creatia divina si intelegerea de catre umanitate a importantei creatiei.

Dintre cei care au condus anticul regat al Israelului si al Iudeei timp de mai mult de 400 de ani, David este cel mai cunoscut si cel mai important. El a fost cioban, soldat, un excelent ofiter, poet, intemeietor de imperii, tata si rege. Regele David a aparut pentru prima oara in istorie pe cand era un tanarul cioban care l-a omorat cu pietre pe giganticul soldat filistin Goliat si regele Saul l-a rasplatit, dandu-i-o de nevasta pe fiica lui, Michal. David i-a devenit apropiat regelui si a format o prietenie stransa cu fiul lui cel mai mare, Jonathan dar in timp ce David devenea din ce in ce mai popular in regat, Saul incepea sa se teama ca ar putea sa incerce sa-l rastoarne si a planuit ca David sa fie omorat. Jonathan a descoperit complotul si l-a avertizat pe David care a fugit. Mai tarziu, intr-o batalie impotriva filistinilor pe muntele Gilboa, Saul a murit, iar David s-a intors si a fost proclamat rege. Sub domnia lui, natiunea evreieasca a fost organizata intr-un regat admirat si respectat pe plan international. Pentru a-si consolida puterea, David a transformat o societate tribala intr-o natiune centralizata care avea un guvern. Tot el a facut si planurile pentru constructia Marelui Templu sau Beit Hamigdash, la Ierusalim…

Vechiul Testament-Cartea a treia a Regilor

Capitolul 8 - Sfintirea templului lui Solomon.

1. Atunci a adunat Solomon la el in Ierusalim pe batranii lui Israel, pe capeteniile semintiilor si pe toti capii de familii ai fiilor lui Israel, ca sa aduca chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David, adica din Sion.

2. Si s-au adunat la regele Solomon toti Israelitii in zilele sarbatorilor din luna Etanim, care este a saptea luna.

3. Iar dupa ce au venit toti batranii lui Israel, au ridicat preotii chivotul

4. Si au adus chivotul Domnului si cortul adunarii si toate lucrurile sfinte care au fost in cort; acestea le-au adus preotii si levitii.

5. Iar regele Solomon impreuna cu toata obstea fiilor lui Israel, care se adunasera la el, mergea inaintea chivotului, aducand jertfe vite marunte si mari, care nu se puteau socoti si nici numara din pricina multimii lor.

6. Si au bagat preotii chivotul cu legea Domnului la locul lui, in Sfanta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor;

7. Caci heruvimii isi aveau aripile intinse peste locul chivotului si heruvimii acopereau de sus chivotul si parghiile lui:

8. Parghiile insa se impinsesera asa, incat capetele lor se vedeau din locasul sfant, din fata Sfintei Sfintelor, iar de afara nu se zareau; si acolo se afla ele pana in ziua de azi.

9. In chivot nu era nimic, decat cele doua table de piatra pe care Moise le pusese acolo in Horeb, cand Domnul a facut legamant cu fiii lui Israel, dupa iesirea lor din pamantul Egiptului.

10. Cand preotii au iesit din locasul sfant, un nor a umplut templul Domnului.

11. Si n-au putut preotii sa stea la slujba, din pricina norului, caci slava Domnului umpluse templul Domnului.

12. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus ca binevoieste sa locuiasca in norul cel intunecos.

13. Eu ti-am zidit templul pentru locuinta, in care Tu sa petreci in veci".

14. Apoi s-a intors regele cu fata spre multime si a binecuvantat toata adunarea Israelitilor, caci toata adunarea Israelitilor sta de fata,

15. si a zis: "Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grait cu gura Sa catre David, tatal meu, ceea ce astazi a implinit cu mana Sa!

16. El a zis: Din ziua in care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales cetate in nici una din semintiile lui Israel, unde sa fie zidita casa in care sa petreaca numele Meu; dar apoi am ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu in el si am ales pe David ca sa fie peste poporul Meu, Israel.

17. Lui David, tatal meu, ii intrase la inima sa zideasca casa numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;

18. Insa Domnul a zis catre David, tatal meu: ti-ai pus in gand sa zidesti casa numelui Meu; este bine ca ti-ai pus aceasta la inima.

19. Insa nu tu v ai zidi templul, ci fiul tau care va ieti din coapsele tale, acela va zidi casa numelui Meu.

20. Si a Implinit Domnul cuvantul Sau care l-a grait. Eu am urmat in locul tatalui meu. David, si am sezut pe tronul lui Israel, precum Domnul a zis, si am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;

21. Si am pregatit acolo loc pentru chivotul in care se afla legamantul Domnului, facut cu parintii nostri, cand i-a scos din pamantul Egiptului".

22. Apoi a stat Solomon inaintea jertfelnicului Domnului, in fata intregii adunari a lui Israel, si si-a ridicat mainile la cer si a zis:

23. "Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea tie, nici in cer sus, nici pe pamant jos; Tu pazesti legamantul si ai mila de robii Tai care umbla cu toata inima lor inaintea Ta; 24. Tu ai implinit ce ai grait catre robul Tau David, tatal meu; caci ce ai grait cu gura Ta, aceea astazi ai implinit cu mana Ta.

25. Si asum, Doamne Dumnezeul lui Israel, sa implinesti ceea ce ai grait cu robul Tau David, tatal meu, zicand: "Nu-ti va lipsi niciodata inaintea Mea un urmas, care sa sada pe tronul lui Israel, daca fiii tai isi vor pazi drumul lor, purtandu-se asa cum te-ai purtat tu inaintea Mea!"

26. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fa sa se adevereasca cuvantul Tau care l-ai grait cu robul Tau David, tatal meu!

27. Oare adevarat sa fie ca Domnul va locui cu oamenii pe pamant? Cerul si cerul cerurilor nu Te incap, cu atat mai putin acest templu pe care l-am zidit numelui Tau;

28. Insa cauta la rugaciunea robului Tau si la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Asculta strigarea si rugaciunea lui cu care se roaga astazi;

29. Sa-ti fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: "Numele Meu va fi acolo"; sa asculti strigarea si rugaciunea cu care robul Tau se va ruga in locul acesta.

30. Sa asculti rugaciunea robului Tau si a poporului Tau, Israel, cand ei se vor ruga in locul acesta; sa asculti din locul sederii Tale cel din ceruri, sa asculti si sa miluiesti.

31. Cand cineva va gresi impotriva aproapelui sau si i se va cere juramant ca sa jure si pentru juramant ei vor veni inaintea jertfelnicului Tau la templul acesta,

32. Atunci Tu sa asculti din cer si sa faci judecata robilor Tai, sa osandesti pe cel vinovat, intorcandu-i in capul lui fapta lui, si sa scapi pe cel drept, dandu-i dupa dreptatea lui! 33. Cand poporul Tau Israel va fi batut de dusman, pentru ca a pacatuit inaintea Ta, si ei se vor intoarce la Tine si se vor marturisi numelui Tau aducand rugaciuni si cereri in acest templu,

34. Atunci Tu sa asculti din cer, sa ierti pacatul poporului Tau Israel si sa-l intorci in pamantul pe care l-ai dat parintilor lor!

35. Cand se va incuia cerul si nu va fi ploaie, pentru ca ei au pacatuit inaintea Ta, si Iti vor aduce rugaciuni in locul acesta si vor marturisi numele Tau si se vor intoarce de la pacatul lor, caci Tu i-ai smerit,

36. Atunci Tu sa asculti din cer si sa ierti pacatul robilor Tai si al poporului Tau Israel, aratandu-le calea cea buna pe care sa mearga, si sa trimiti ploaie pamantului Tau pe care l-ai dat poporului Tau de mostenire!

37. De va fi foamete pe pamant, de va fi ciuma si boala molipsitoare, de va fi vant dogoritor, uscaciune, lacusta, omida, dusmanul de il va stramtora in portile cetatii lui, de va fi orice necaz sau orice boala,

38. Orice rugaciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, cand ei isi vor cunoaste mustrarea cugetului lor si isi vor intinde mainile lor la templul acesta,

39. Tu sa asculti din cer, din locul sederii Tale, si sa miluiesti; sa faci si sa dai fiecaruia dupa caile sale, dupa cum Tu cunosti inima lui; caci Tu singur stii inima tuturor fiilor oamenilor;

40. Pentru ca sa se teama de Tine toate zilele, cat vor trai pe pamantul pe care l-ai dat parintilor nostri!

41. Chiar strainul, care nu este din poporul Tau Israel, de va veni pentru numele Tau din pamant departat,

42. Caci se va auzi de numele Tau cel mare si de mana Ta cea puternica si de bratul Tau cel intins, si el va veni si se va ruga la templul acesta,

43. Sa-l ascuti din cer, din locul sederii Tale, si sa faci tot ceea ce strainul Iti va cere tie, pentru ca sa stie toate popoarele pamantului de numele Tau, sa se teama de Tine, cum se teme poporul Tau Israel, si sa stie ca numele Tau este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!

44. Cand poporul Tau va porni cu razboi impotriva dusmanului sau, pe drumul pe care-l vei trimite, si se v ruga Domnului, intorcandu-se spre cetatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit numelui Tau,

45. Atunci asculta din cer rugaciunea lor si sa faci ceea ce le este cu dreptate!

46. Cand ei vor pacatui inaintea Ta, caci nu este om care sa nu pacatuiasca, si Tu Te vei mania pe ei si ii vei da dusmanilor lor, si cei care i-au robit ii vor duce in pamantul dusmanului, departe sau aproape,

47. Si cand ei, in pamantul in care se vor gasi in robie, isi vor veni in sine si se vor intoarce si ti se vor ruga in pamantul celor ce i-au robit, zicand: "Am pacatuit, faradelege am facut, vinovati suntem",

48. Si se vor intoarce catre Tine cu toata inima lor si cu tot sufletul lor, in pamantul dusmanilor care i-au robit, si se vor ruga catre Tine, intorcandu-se spre pamantul care l-ai dat parintilor lor, spre cetatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit numelui Tau,

49. Atunci sa asculti din cer, din locul sederii Tale, rugaciunea si cererea lor, facandu-le ceea ce este cu dreptate.

50. Sa ierti poporului Tau ce a pacatuit inaintea Ta si toate nelegiuirile lui care le-a facut inaintea Ta si sa trezesti mila catre ei in cei ce i-au robit, pentru ca sa fie milosi cu ei;

51. Caci ei sunt poporul Tau si mostenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier! 52. Sa-ti fie urechile Tale si ochii Tai deschisi la rugaciunea robului Tau si la rugaciunea poporului Tau Israel, pentru ca sa-i auzi totdeauna, cand ei vor striga catre Tine,

53. Ca Tu ti r-ai ales spre mostenire dintre toata popoarele pamantului, precum ai grait prin Moise, robul Tau, cand ai scos pe parintii nostri din Egipt, Stapane Doamne!"

54. Cand Solomon a sfarsit toata aceasta rugaciune si cerere catre Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde statuse ingenunchiat cu mainile intinse spre cer,

55. Si stand in picioare, a binecuvantat toata adunarea Israelitilor, zicand:

56. "Binecuvantat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihna poporului Sau Israel, precum a grait! Nu a ramas neimplinit nici un cuvant din toate bunele Lui cuvinte care le-a grait prin robul Sau Moise.

57. Sa fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu parintii nostri si sa nu ne lase, parasindu-ne.

58. Plecand spre El inima noastra, sa umblam pe toate caile Lui si sa pazim poruncile, randuielile si legile Lui, pe care le-a poruncit parintilor nostri;

59. Si sa fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astazi, inaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua si noaptea, pentru ca sa faca dreptate robului si poporului Sau Israel, din zi in zi,

60. Pentru ca sa cunoasca toate popoarele ca Domnul este Dumnezeu si nu este altul afara de El! 61. Sa fie inima voastra intreaga la Domnul Dumnezeul nostru, ca sa petreceti dupa randuielile Lui si sa paziti poruncile Lui, ca acum!"

62. Si regele impreuna cu toti Israelitii au adus jertfa Domnului.

63. Pentru jertfa de impacare pe care a adus-o el Domnului, Solomon a adus douazeci si doua de mii de vite mari si o suta douazeci de mii de vite marunte. Asa a sfintit regele si toti fiii lui Israel templul Domnului.

64. Tot in acea zi regele a mai sfintit si mijlocul curtii care era inaintea templului Domnului, savarsind acolo arderea de tot, darul de paine si grasimea jertfelor de impacare, pentru ca jertfelnicul de arama care se afla inaintea Domnului era mic pentru a incapea arderea de tot, darul de paine si grasimea jertfelor de impacare.

65. Si a sarbatorit Solomon si sarbatoarea (Corturilor) in acelasi timp impreuna cu tot Israelul, strangandu-se adunare mare de la intrarea Hamatului si pana la raul Egiptului, pentru a fi inaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de sapte zile si alte sapte zile, adica paisprezece zile.

66. in ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Si au binecuvantat toti pe rege si s-au intors la corturile lor, bucurandu-se si veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a facut Domnul robului Sau David si poporului Sau Israel.