Simbolismul Templului din Ierusalim

Templul, in viziunea iudaica, cultivata mai tarziu de Filon si Iosif Flaviu, capata o interpretare simbolica, cosmica. Structura Templului face parte din descoperirea facuta de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, unde primeste "tablele legii".

Coloanele de la intrare, simbolizau puterea lui Dumnezeu, forta Lui creatoare si acceptul Lui de a locui in casa facuta de maini omenesti. In viziunea lui Solomon si a poporului evreu, Templul inchipuia si prefigura cosmosul. Cele trei parti constructive ale lui, debirul - Sfanta Sfintelor, hekalul - sfanta si ulamul - pridvorul, aveau un simbolism profund in cosmologia iudaica, ele reprezentand cele trei elemente fundamentale ale creatiei; cerul, pamantul si apa. Iosif Flaviu, vorbind despre semnificatia cosmica a Templului, spune: "chivotul legii, cu elementele lui sacre, simboliza natura universului".

Partea a treia a templului - Sfanta Sfintelor - unde preotii si poporul nu aveau voie sa intre, ci numai arhiereul o data pe an, era cerul, care se deschidea numai lui Dumnezeu, iar cele doua parti, sfanta si pridvorul, accesibile preotilor, este pamantul si marea, accesibile oamenilor (Antiq. jud. III, 6, 4; III, 7, 7). Aceasta cosmologie a Templului a fost preluata mai tarziu an literatura rabinica.

Filon din Alexandria dezvolta in operele sale acest simbolism, descriind templul cosmic. El compara cerul cu Sfanta Sfintelor si obiectele din Templu cu astrele. Chivotul legii, care se afla in debir si era impodobit cu ghirlande de aur, simbolizeaza astrele, stelele si planetele; cele doua laturi ale lui sunt cele doua echinoctiuri, iar cele patru inele de aur, cu care era prins la capete, sunt cele patru anotimpuri. Cei doi heruvimi, din Adyton, sunt cele doua emisfere "caci lumea intreaga este inaripata". Este o viziune dualista a lumii inteligibile.

Este o lume in care Moise a fost initiat pe muntele Sinai si de acolo el a exprimat simbolismul prin chivot, care, in obscuritatea debirului, a pastrat simbolul Dumnezeului ascuns al lui Israel. Chivotul este arhetipul sau modelul. Heruvimii sunt cele doua puteri primordiale, cea creatoare, prin care sunt toate si cea conducatoare care stapaneste lumea.

Masa de aur din Templu este puterea binefacatoare. Cele doua table ale legii simbolizeaza carmuirea si judecata. Cuvantul care se face auzit in mijlocul heruvimilor este Logosul, care sta pe scaunul puterii. Se poate vedea aici o conceptie platonica, care se opune simbolicii cosmice a stoicismului. Jahve este, in conceptia iudaica, un Dumnezeu ascuns, care ramane in obscuritate. El exista inainte de lumea vizibila, care este opera sa. Marele preot este initiatorul si numai el are acces in lumea misterului ascuns. Filon, in interpretarea adytonului, are o conceptie originala, in raport cu simbolica cosmica a Templului. Va relua in schimb simbolica traditionala, in interpretarea celor doua parti ale Templului - ulamul si hekalul.

Obiectivelor din hekal le da o interpretare anagogica. El vede in candelabrul cu sapte brate (menora) Logosul inconjurat de cele sapte puteri. Simbolismul cosmic al Templului se refera in mod special la trei obiecte care erau in Sfanta; candelabrul cu sapte brate (menora), masa punerii painilor si altarul tamaierii. Aceste trei obiecte simbolizeaza actiunea harului, gratiei in lume: masa punerii painilor vietuitoarelor terestre, candelabrul - astrele, iar locul central in cosmos il ocupa altarul tamaierii, simbolul actionarii gratiei in apa si pamant.

Masa punerii painilor, cu cele 12 paini, evoca, pentru Iosif Flaviu, cele 12 luni ale anului (Antiq.jud. III, 7, p. 7). La Filon, ele mai au si semnificatia lumii sensibile, de unde provine hrana, spre deosebire de chivot, simbolul lumii inteligibile. Masa, este situata in partea nordica a Sfintei Sfintelor, iar pe ea sunt doua elemente: paine si sare, pentru ca vanturile din nord sunt cele mai fecunde (Viata lui Moise, III, 10). Filon vede in tija centrala a candelabrului soarele in mijlocul celor sapte planete. Simbolismul sau se intinde la toate partile componente ale candelabrului: aurul-ciclul periodic al planetelor (aurul fiind un material ductil). Cele trei sfesnice din mijlocul candelabrului care isi are tija sa proprie, sunt cele 3 semne ale zodiacului care corespunde fiecarui sezon.

In anumite sinagogi din primele secole crestine, se poate vedea soarele deasupra celor patru puncte cardinale, inconjurat de sapte raze. Acestea sunt inconjurate de 12 semne ale zodiacului si flancate de figuri de ingeri. Aceste semne zodiacale apar frecvent si-n unele biserici crestine, cat si pe unele obiecte de cult crestin, transmise fiind de cosmologia iudaica. Usile din lemn de maslin, cu heruvimi, flori, finici imbracati in aur care separau Sfanta de Sfanta Sfintelor, in viziunea lui Filon este catapeteasma.

Cele patru culori care se intalnesc frecvent pe ea, simbolizau cele patru elemente: byssus (panza fina de in) - pamantul; purpura (rosu inchis, demnitatea regala) simbolizeaza marea; rosu aprins - focul, iar hiacintul (albastru violet) - aerul. Acest simbolism comun il gasim si la Iosif Flaviu (Antiq, jud. III, 7,7) care va fi preluat si de Parintii Bisericii Crestine. Vesmintele preotilor si arhiereilor simbolizeaza universul, iar culorile vii si multiple ale lor, lumea alcatuita din mai multe elmente. Intrarea in Sfanta Sfintelor Se face prin catapeteasma, adica prin Trapul Sau, prin Sangele Sau (Evrei X, 20-21), prin elementele vietii. Catapeteasma separa Sfanta Sfintelor, care este lumea inteligibila, de hekal si ulam - pamantul si apa.

Lampile aprinse, noaptea in hekal sunt stelele cerului care stalucesc de seara pana dimineata, iar altarul de jerfa din pridvor, cu cele patru coloane ale sale - cele patru directii (puncte cardinale - vanturi).

Dupa interpretarea Talmudului, tronul lui Dumnezeu sta in ceruri exact in fata tronului din Templu. Portile cerului stau deasupra portilor Templului din Ierusalim. Asezarea portilor cerului deasupra locului sfant pamantesc, apare aici ca o legatura intre cer si pamant.

Alta traditie rabinica descrie Templul lui Solomon ca fiind nascut in centrul pamantului (Nabel). Nu a existat aceasta traditie niciodata in Babiion, despre vreun templu de-al lor. Nabucodonosor a avut in schimb, o parere similara despre palatul sau, pe care-l considera punctul din mijloc al tarii.

Comentatorii Talmudului socotesc Israelul, tara din mijlocul pamantului, Ierusalimul in mijlocul Israelului, Templul, in mijlocul Ierusalimului, Hekalul, in mijlocul Templului, iar chivotul, in mijlocul Sfintei Sfintelor si in spatele chivotului se afla piatra de temelie a lumii, din care a fost facuta lumea.

Aceasta traditie se intemeiaza pe textul din Iezechiel V, 5: "Acesta este Ierusalimul, pe care eu l-am pus in mijlocul neamurilor si al tarilor dimprejur". Atat textul din Iezechiel, cat si proorociile lui Isaia despre Ierusalim, nu se refera in speta la templul pamantesc din Ierusalim, asa cum le-au interpretat talmudistii, ci are viziunea templului ceresc, a Ierusalimului ceresc pe care trebuie sa-l cladim in sufletele noastre. Acest adevar nu l-au inteles fariseii si carturarii din timpurile lui Iisus, cand le-a vorbit de Templu "pe care-l va ridica in trei zile". Vorbea de templul sufletului, de moarte si inviere. Aveau ochi, dar nu vedeau, si urechi, dar nu auzeau. Misterul Templului din Ierusalim il putem gasi in fiecare din noi, in Adytonul sufletelor noastre; numai sa vrem, sa ridicam spre cer mainile si inima s-o deschidem Lui: celui ascuns in umbra, in obscuritatea "din fundul incaperii", Logosul intrupat care doreste sa traiasca in noi, in mod armonios, asa cum strajuia prin heruvimii sai, poporul lui Dumnezeu.

Pr. dr. IOAN STANCU

Ecleziastul si invataturile gradului de Maestru Mason

Verba Ecclesiastes filii David regis Hierusalem

Ordinul masonic şi cele trei grade ale francmasoneriei aduc în discuţie specificitatea ordinului masonic ca ordin iniţiatic tradiţional şi succesiunea primelor trei grade care corespund unui moment în evoluţia intelectuală şi spirituală a francmasonului; sînt reamintite traseul lung şi sinuos pe care îl aşază iniţierea pe ucenic, căutările companionului în drumul său către steaua înflăcărată, descoperirea pe care o face maestrul cînd meditează asupra unei alte dimensiuni a existenţei sale. Invataturile masonice sunt mereu compatibile cu Biblia, lumina de deasupra noastra, incercand sa-i desluseasca talcurile ascunse. Cartea Eclesiastului (predicator, filosof), o carte de confesiuni tulburător de pesimistă, este autobiografia dramatică a vietii lui Solomon în perioada în care el poate s-a depărtat de Dumnezeu. Aceasta este o a treia carte scrisă de Împărat după Proverbe şi după Cîntarea Cîntărilor.
A determina care este scopul oricărei cărţi a Bibliei este un pas extrem de important pentru buna ei înţelegere. Fapt cât se poate de adevărat în ce priveşte Ecleziastul. Unii spun că ar fi o carte greu de înţeles şi interpretat… aşa să fie ? Nici vorbă ! Este una dintre cărţile biblice cele mai desluşite ca înţeles ! Interpretarea întregii cărţii trebuie făcută în lumina concluziilor ei de la sfîrşit, caci altfel ne confruntăm cu tot felul de contradicţii.
Autorul ne mărturiseşte că este un om care şi-a închinat eforturile înţelegerii scopului existenţei umane. Însă a făcut acest demers cedînd egoismului şi senzualităţii, astfel mărturiseşte că mai întîi a cules roada lor în insatisfacţia şi disperarea profundă pe care le-a trăit. Apoi, la finalul tuturor căutărilor sale spune că a “prins” în cele din urmă lecţia pe care Dumnezeu a vrut să i-o dea. Pasajele prezentate mai jos se pot atribui gradului de Maestru, care acum a invatat sa-si invinga pasiunile cu adevarat… Filozofia omenească, fără Dumnezeu, nu poate ajunge la altă concluzie decât la cea pe care o găsim în această carte; asa se face că există aici multe afirmatii care par să contrazică alte fragmente ale Scripturii. Este aproape înspăimântător să ne gândim la faptul că această a fost si este favorita ateilor, care au citat din ea foarte mult (un exemplu în acest sens este Voltaire). Omul a încercat să găsească fericirea fără Dumnezeu si această carte arată absurditatea unui astfel de demers. Solomon, “cel mai întelept dintre oameni”, a încercat toate domeniile de manifestare si toate plăcerile cunoscute omului si concluzia lui a fost: “Totul este desertăciune”. Dumnezeu i-a arătat lui Iov, care era un om neprihănit, că era un păcătos înaintea lui Dumnezeu. În Eclesiastul, Dumnezeu îi arată lui Solomon, cel mai întelept dintre oameni, că este un nebun înaintea lui Dumnezeu. Toate lucrurile de sub soare nu sunt altceva decât “desertăciune”. O relatie corectă cu Dumnezeu, în orice vreme, prin singura cale pe care a pus-o El la dispozitia omului, aduce singura satisfactie autentică pentru varsta maturitatii.
Rostul înţelepciunii Ecleziastului este de a-l feri pe om să-şi risipească această viaţă. Să nu rămînă din ea o goană după o fericire şi o satisfacţie de care nu are niciodată parte! Viaţa are sublimitate şi poate căpăta sens. Depinde de ce constată fiecare din interogaţiile şi demersurile care le face asupra existenţei sale..sau măcar, dacă face aceste lucruri, adică se întreabă şi cercetează.
La concluzie, autorul ei evidenţiază că secretul unei vieţi care să aibă sens şi să cunoască împlinire constă dintr-o tinereţe consacrată Domnului.

Capitolul 12
1. Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o plăcere de ei ..."
2. Înainte ca să se întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie;
3. Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;
4. Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele;
5. Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
6. Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
7. Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.
8. Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deşertăciuni!
9. Şi pe lângă că Ecclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe popor cunoştinţa şi a cercetat şi a privit cu luare aminte şi a cules multe pilde.
10. Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai.
11. Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele şi ca nişte cuie înfipte şi ascuţite şi sunt date de un Păstor.
12. Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup.
13. Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
14. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.

Capitolul debuteaza cu o chemare pentru tineri să ia în considerare cuvintele divine, caci mai tarziu s-ar putea să fie prea târziu.
Slăbirea vederii ne poate face să credem că soarele, luna si stelele sunt mai palide. Timpul zboară si experientele triste urmează una după alta; norii se întorc după ploaie.
Paznicii casei – încep să tremure mâinile, picioarele, glasul. “Cele tari” sunt picioarele care nu mai au puterea de a sustine trupul. “Cei ce macină” sunt dintii. “Cei ce se uită pe ferestre” sunt ochii.
Auzul celor varsnici slăbeste, de asemenea si vocea are de suferit. Dacă în tinerete era nevoie de un ceas desteptător pentru a te trezi din somn, la bătrânete până si ciripitul unei păsări ne poate întrerupe somnul. Omul bătrân nu mai poate cânta la fel de bine ca atunci când era tânăr…
La bătrânete, oamenii se tem de lucruri care altădată nu aveau nici un efect asupra lor. Lucruri pe care le făceau cu usurintă si plăcere în tinerete acum devin împovărătoare. Părul albeste, pofta de dragoste dispare si vine moartea.
Funia de argint este măduva spinării. Vasul de aur este creierul, găleata de la izvor reprezintă plămânii si roata de la fântână este inima.
Trupul este adormit, dar duhul sau sufletul se înaltă la Dumnezeul care l-a făcut.
Scrisul si studiatul nu sunt un scop în sine.
Teama de Dumnezeu este si mesajul cărtii “Proverbe”. În lumina experimentului făcut “sub soare”, lucrul cel mai întelept este temerea de Dumnezeu, care implică închinare si ascultare de El.
“Si păzeste poruncile Lui” înseamnă să împlinesti conditiile lui Dumnezeu pentru mântuire întemeiate pe credinta. Pentru Cain a însemnat aducerea unui miel ca jertfă. Pentru Avraam a însemnat să creadă în făgăduintele lui Dumnezeu. Pentru poporul lui Israel a însemnat apropierea de Dumnezeu prin jertfele din cort si din templu.
Dumnezeu îi va judeca pe toti oamenii pentru că toti oamenii sunt păcătosi vinovati înaintea Lui. Păcatele noastre sunt asupra noastră si înseamnă că trebuie sa înfruntăm judecata dinaintea scaunului de judecată mare si alb al lui Dumnezeu. A te teme de Dumnezeu nu înseamnă să fi cuprins de frică, nu implică spaimă, ci mai degrabă respectul cuvenit şi ascultarea datorate Creatorului nostru. Viaţa nu poate fi trăită într-un abandon în plăcere, sau într-o nepăsare indiferentă fiindcă totul va fi judecat de Dumnezeu. Ce-i rău, dar şi ce-i bun!
Cartea învaţă despre valoarea incalculabilă a vieţii, dar fără a oferi speranţa unei vieţi eterne ori a învierii. Principala premiză este că omul înfruntă moartea după o durată foarte mică a vieţii sale, iar viaţa lui pare să nu fi valorat prea mult. Chiar nimic! Ca prin urmare, înseamnă prudenţă să te temi de Dumnezeu şi să abordezi un curs chibzuit al vieţii. Într-un fel, Solomon a pregătit filozofic lumea pentru a vedea raţiunea credinţei. A pregătit-o să vadă necesitatea încrederii în credinta prin a dezvălui zădărnicia vieţii fără Dumnezeu.
Iar dacă realizăm că aceste plăceri ale vieţii şi ocupaţii ale omului nu sînt totul în viaţă, nici nu dau sensul ei, atunci Ecleziastul ne asigură că acestea pot aduce o contribuţie la înfrumuseţarea existenţei. Plăcerea, înţelepciunea, prietenia, acţiunea la momentul potrivit şi credinţa pot fi tovarăşii de drum ai vieţii omului. Dar, acestea ajută numai dacă teama de Dumnezeu caracterizează această viaţă.
În acelaşi timp, Ecleziastul demonstrează suveranitatea lui Dumnezeu asupra tărîmului creaţiei. Nici o strădanie omenească nu-l poate înţelege pe Dumnezeu şi nu-i poate pătrunde complet căile. Doar El cunoaşte secretele ordinii create.
Solomon privea viaţa şi lumea aşa cum era înaintea întrupării Cuvîntului. Atunci nici noi nu greşim dacă percepem viaţa dinaintea credinţei noastre personale în Hristos, ca fiind deşartă, lipsită de sens real.
Autorul tratează problema existenţei foarte asemenea lumii contemporane dominate de o concepţie despre lume şi viaţă materialist-atee. Marea majoritate nu vede nevoia unei relaţii personale cu El. Solomon descrie inutilitatea unei existenţe în care Dumnezeu este ignorat, dar care se vrea împlinită şi utilă. Ce ridicol ! Tot ceea ce lumea propune spre fericirea omului rezultă în disperarea omului ! Cultivate cu asiduitate fie mitul prosperităţii, al bunăstării sau al plăcerii… îl aruncă pe om într-o deznădejde cumplită !
După părerea mea, Ecleziastul reprezintă o excelentă metodă filozofică de abordare a evanghelizării !
Solomon a avut într-adevăr, toată lumea la picioarele lui. Isus a spus-o ! A beneficiat de nişte circumstanţe neobişnuite în care având toată capacitatea financiară de a atinge fericirea, toată dotarea intelectuală şi oportunitatea politică de a obţine totul, şi nu a sfârşit decât să recunoască că toate sunt o goană după vânt şi o deşertăciune. În ce priveşte fericirea sufletului său, toate realizările sale au fost insatisfăcătoare. În ce priveşte dorinţa lui lăuntrică de fericire, nici una din plăcerile sale nu i-au adus-o. Solomon se adresează îndeosebi celor ce se află acum în această cursă nebunească după fericire şi realizare, dar care sunt departe de a beneficia de bogăţia, înţelepciunea sau poziţia lui Solomon care cu autoritate declară că tot ceea ce ei urmăresc la un nivel net inferior lui, este deşertăciune, dacă nu-l cunoşti pe Dumnezeu !
Autoritatea lui Solomon în a ne arăta acest lucru este desăvârşită, nici un alt om cunoscând gloria şi puterea pe care el a avut, şi neexistând nimeni care să poate spune că a trăit huzurul şi plăcerile pe care le-a cunoscut el.
Ecleziastul reprezintă un monument al căinţei lui Solomon şi al rededicării sale faţă de Dumnezeu, un ghid de evitare al goanei după fericire şi împlinire în pofida existenţei în noi a “gîndului veşniciei”.
Noi nu trebuie să ne temem că sfârşitul este aproape şi că s-ar putea să-l apucăm. Cu o moarte toţi suntem datori, iar la Judecată, mai devreme sau mai târziu, tot vom ajunge.
Se teme de moarte cine nu nădăjduieşte în nemurirea sufletului, iar de Judecată cel care e necinstit cu sine, cu semenii şi cu Dumnezeu.

Să tragem acum linie, dupa cum spunea Francis Bacon, luand aminte ca:
“Nu ce mănîncă omul îl face tare, ci ce digeră. Nu ce cîştigă îl îmbogăţeşte, ci ce păstrează. Nu ce citeşte îl face înţelept, ci ce-şi aminteşte din ce-a citit. Nu ce predică sau se roagă îl face un credincios, ci ce practică.”

Vechiul Testament-Cartea a treia a Regilor

Capitolul 8 - Sfintirea templului lui Solomon.

1. Atunci a adunat Solomon la el in Ierusalim pe batranii lui Israel, pe capeteniile semintiilor si pe toti capii de familii ai fiilor lui Israel, ca sa aduca chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David, adica din Sion.

2. Si s-au adunat la regele Solomon toti Israelitii in zilele sarbatorilor din luna Etanim, care este a saptea luna.

3. Iar dupa ce au venit toti batranii lui Israel, au ridicat preotii chivotul

4. Si au adus chivotul Domnului si cortul adunarii si toate lucrurile sfinte care au fost in cort; acestea le-au adus preotii si levitii.

5. Iar regele Solomon impreuna cu toata obstea fiilor lui Israel, care se adunasera la el, mergea inaintea chivotului, aducand jertfe vite marunte si mari, care nu se puteau socoti si nici numara din pricina multimii lor.

6. Si au bagat preotii chivotul cu legea Domnului la locul lui, in Sfanta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor;

7. Caci heruvimii isi aveau aripile intinse peste locul chivotului si heruvimii acopereau de sus chivotul si parghiile lui:

8. Parghiile insa se impinsesera asa, incat capetele lor se vedeau din locasul sfant, din fata Sfintei Sfintelor, iar de afara nu se zareau; si acolo se afla ele pana in ziua de azi.

9. In chivot nu era nimic, decat cele doua table de piatra pe care Moise le pusese acolo in Horeb, cand Domnul a facut legamant cu fiii lui Israel, dupa iesirea lor din pamantul Egiptului.

10. Cand preotii au iesit din locasul sfant, un nor a umplut templul Domnului.

11. Si n-au putut preotii sa stea la slujba, din pricina norului, caci slava Domnului umpluse templul Domnului.

12. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus ca binevoieste sa locuiasca in norul cel intunecos.

13. Eu ti-am zidit templul pentru locuinta, in care Tu sa petreci in veci".

14. Apoi s-a intors regele cu fata spre multime si a binecuvantat toata adunarea Israelitilor, caci toata adunarea Israelitilor sta de fata,

15. si a zis: "Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grait cu gura Sa catre David, tatal meu, ceea ce astazi a implinit cu mana Sa!

16. El a zis: Din ziua in care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales cetate in nici una din semintiile lui Israel, unde sa fie zidita casa in care sa petreaca numele Meu; dar apoi am ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu in el si am ales pe David ca sa fie peste poporul Meu, Israel.

17. Lui David, tatal meu, ii intrase la inima sa zideasca casa numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;

18. Insa Domnul a zis catre David, tatal meu: ti-ai pus in gand sa zidesti casa numelui Meu; este bine ca ti-ai pus aceasta la inima.

19. Insa nu tu v ai zidi templul, ci fiul tau care va ieti din coapsele tale, acela va zidi casa numelui Meu.

20. Si a Implinit Domnul cuvantul Sau care l-a grait. Eu am urmat in locul tatalui meu. David, si am sezut pe tronul lui Israel, precum Domnul a zis, si am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;

21. Si am pregatit acolo loc pentru chivotul in care se afla legamantul Domnului, facut cu parintii nostri, cand i-a scos din pamantul Egiptului".

22. Apoi a stat Solomon inaintea jertfelnicului Domnului, in fata intregii adunari a lui Israel, si si-a ridicat mainile la cer si a zis:

23. "Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea tie, nici in cer sus, nici pe pamant jos; Tu pazesti legamantul si ai mila de robii Tai care umbla cu toata inima lor inaintea Ta; 24. Tu ai implinit ce ai grait catre robul Tau David, tatal meu; caci ce ai grait cu gura Ta, aceea astazi ai implinit cu mana Ta.

25. Si asum, Doamne Dumnezeul lui Israel, sa implinesti ceea ce ai grait cu robul Tau David, tatal meu, zicand: "Nu-ti va lipsi niciodata inaintea Mea un urmas, care sa sada pe tronul lui Israel, daca fiii tai isi vor pazi drumul lor, purtandu-se asa cum te-ai purtat tu inaintea Mea!"

26. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fa sa se adevereasca cuvantul Tau care l-ai grait cu robul Tau David, tatal meu!

27. Oare adevarat sa fie ca Domnul va locui cu oamenii pe pamant? Cerul si cerul cerurilor nu Te incap, cu atat mai putin acest templu pe care l-am zidit numelui Tau;

28. Insa cauta la rugaciunea robului Tau si la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Asculta strigarea si rugaciunea lui cu care se roaga astazi;

29. Sa-ti fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: "Numele Meu va fi acolo"; sa asculti strigarea si rugaciunea cu care robul Tau se va ruga in locul acesta.

30. Sa asculti rugaciunea robului Tau si a poporului Tau, Israel, cand ei se vor ruga in locul acesta; sa asculti din locul sederii Tale cel din ceruri, sa asculti si sa miluiesti.

31. Cand cineva va gresi impotriva aproapelui sau si i se va cere juramant ca sa jure si pentru juramant ei vor veni inaintea jertfelnicului Tau la templul acesta,

32. Atunci Tu sa asculti din cer si sa faci judecata robilor Tai, sa osandesti pe cel vinovat, intorcandu-i in capul lui fapta lui, si sa scapi pe cel drept, dandu-i dupa dreptatea lui! 33. Cand poporul Tau Israel va fi batut de dusman, pentru ca a pacatuit inaintea Ta, si ei se vor intoarce la Tine si se vor marturisi numelui Tau aducand rugaciuni si cereri in acest templu,

34. Atunci Tu sa asculti din cer, sa ierti pacatul poporului Tau Israel si sa-l intorci in pamantul pe care l-ai dat parintilor lor!

35. Cand se va incuia cerul si nu va fi ploaie, pentru ca ei au pacatuit inaintea Ta, si Iti vor aduce rugaciuni in locul acesta si vor marturisi numele Tau si se vor intoarce de la pacatul lor, caci Tu i-ai smerit,

36. Atunci Tu sa asculti din cer si sa ierti pacatul robilor Tai si al poporului Tau Israel, aratandu-le calea cea buna pe care sa mearga, si sa trimiti ploaie pamantului Tau pe care l-ai dat poporului Tau de mostenire!

37. De va fi foamete pe pamant, de va fi ciuma si boala molipsitoare, de va fi vant dogoritor, uscaciune, lacusta, omida, dusmanul de il va stramtora in portile cetatii lui, de va fi orice necaz sau orice boala,

38. Orice rugaciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, cand ei isi vor cunoaste mustrarea cugetului lor si isi vor intinde mainile lor la templul acesta,

39. Tu sa asculti din cer, din locul sederii Tale, si sa miluiesti; sa faci si sa dai fiecaruia dupa caile sale, dupa cum Tu cunosti inima lui; caci Tu singur stii inima tuturor fiilor oamenilor;

40. Pentru ca sa se teama de Tine toate zilele, cat vor trai pe pamantul pe care l-ai dat parintilor nostri!

41. Chiar strainul, care nu este din poporul Tau Israel, de va veni pentru numele Tau din pamant departat,

42. Caci se va auzi de numele Tau cel mare si de mana Ta cea puternica si de bratul Tau cel intins, si el va veni si se va ruga la templul acesta,

43. Sa-l ascuti din cer, din locul sederii Tale, si sa faci tot ceea ce strainul Iti va cere tie, pentru ca sa stie toate popoarele pamantului de numele Tau, sa se teama de Tine, cum se teme poporul Tau Israel, si sa stie ca numele Tau este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!

44. Cand poporul Tau va porni cu razboi impotriva dusmanului sau, pe drumul pe care-l vei trimite, si se v ruga Domnului, intorcandu-se spre cetatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit numelui Tau,

45. Atunci asculta din cer rugaciunea lor si sa faci ceea ce le este cu dreptate!

46. Cand ei vor pacatui inaintea Ta, caci nu este om care sa nu pacatuiasca, si Tu Te vei mania pe ei si ii vei da dusmanilor lor, si cei care i-au robit ii vor duce in pamantul dusmanului, departe sau aproape,

47. Si cand ei, in pamantul in care se vor gasi in robie, isi vor veni in sine si se vor intoarce si ti se vor ruga in pamantul celor ce i-au robit, zicand: "Am pacatuit, faradelege am facut, vinovati suntem",

48. Si se vor intoarce catre Tine cu toata inima lor si cu tot sufletul lor, in pamantul dusmanilor care i-au robit, si se vor ruga catre Tine, intorcandu-se spre pamantul care l-ai dat parintilor lor, spre cetatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit numelui Tau,

49. Atunci sa asculti din cer, din locul sederii Tale, rugaciunea si cererea lor, facandu-le ceea ce este cu dreptate.

50. Sa ierti poporului Tau ce a pacatuit inaintea Ta si toate nelegiuirile lui care le-a facut inaintea Ta si sa trezesti mila catre ei in cei ce i-au robit, pentru ca sa fie milosi cu ei;

51. Caci ei sunt poporul Tau si mostenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier! 52. Sa-ti fie urechile Tale si ochii Tai deschisi la rugaciunea robului Tau si la rugaciunea poporului Tau Israel, pentru ca sa-i auzi totdeauna, cand ei vor striga catre Tine,

53. Ca Tu ti r-ai ales spre mostenire dintre toata popoarele pamantului, precum ai grait prin Moise, robul Tau, cand ai scos pe parintii nostri din Egipt, Stapane Doamne!"

54. Cand Solomon a sfarsit toata aceasta rugaciune si cerere catre Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde statuse ingenunchiat cu mainile intinse spre cer,

55. Si stand in picioare, a binecuvantat toata adunarea Israelitilor, zicand:

56. "Binecuvantat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihna poporului Sau Israel, precum a grait! Nu a ramas neimplinit nici un cuvant din toate bunele Lui cuvinte care le-a grait prin robul Sau Moise.

57. Sa fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu parintii nostri si sa nu ne lase, parasindu-ne.

58. Plecand spre El inima noastra, sa umblam pe toate caile Lui si sa pazim poruncile, randuielile si legile Lui, pe care le-a poruncit parintilor nostri;

59. Si sa fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astazi, inaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua si noaptea, pentru ca sa faca dreptate robului si poporului Sau Israel, din zi in zi,

60. Pentru ca sa cunoasca toate popoarele ca Domnul este Dumnezeu si nu este altul afara de El! 61. Sa fie inima voastra intreaga la Domnul Dumnezeul nostru, ca sa petreceti dupa randuielile Lui si sa paziti poruncile Lui, ca acum!"

62. Si regele impreuna cu toti Israelitii au adus jertfa Domnului.

63. Pentru jertfa de impacare pe care a adus-o el Domnului, Solomon a adus douazeci si doua de mii de vite mari si o suta douazeci de mii de vite marunte. Asa a sfintit regele si toti fiii lui Israel templul Domnului.

64. Tot in acea zi regele a mai sfintit si mijlocul curtii care era inaintea templului Domnului, savarsind acolo arderea de tot, darul de paine si grasimea jertfelor de impacare, pentru ca jertfelnicul de arama care se afla inaintea Domnului era mic pentru a incapea arderea de tot, darul de paine si grasimea jertfelor de impacare.

65. Si a sarbatorit Solomon si sarbatoarea (Corturilor) in acelasi timp impreuna cu tot Israelul, strangandu-se adunare mare de la intrarea Hamatului si pana la raul Egiptului, pentru a fi inaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de sapte zile si alte sapte zile, adica paisprezece zile.

66. in ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Si au binecuvantat toti pe rege si s-au intors la corturile lor, bucurandu-se si veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a facut Domnul robului Sau David si poporului Sau Israel.