Legenda lui Hiram

In centrul invataturilor masonice se afla Hiram Abiff. Povestea lui are pentru masoni o valoare de simbol.
Constructorul Hiram, fiul unei vãduve din Tribul Naphtali, in calitate de Mare Arhitect, a fost trimis de regele Tyrului la curtea lui Solomon, cu scopul de a conduce lucrarile unui templu dedicat lui Iahweh, unicul Dumnezeu al poporului ales. Hiram avea in subordinea lui 300.000 de lucratori-ucenici, calfe si maestrii si legenda spune ca pt ai putea diferentia pe constructori el a creat un veritabil cod de recunoastere, dand fiecarei categorii parole, semne si atingeri specifice, secrete. Salariile erau luate in locuri diferite si evident in functie de gradul detinut. Trei dintre calfe, suparate ca templul era aproape gata iar ei nu ajunsesera inca gradul de Maestru, neavand cunostintele necesare, au vrut sa-i smulga cu forta parola. Cum Marele Arhitect avea obiceiul sa inspecteze in timpul pauzei de pranz, lucrarile efectuate, cei trei l-au asteptat pe Hiram sa iasa din templu, fiecare la cate o poarta, pentru a-i smulge parola de Maestru. Refuzati, fiecare l-a lovit in cap cu uneltele pe care le aveau la indemana. L-au omoratastfel si l-au ingropat in afara templului, la repezeala, cu gandul sa vina si sa-i mute corpul neinsufletit mult mai departe unde sa nu fie gasit de nimeni. Au marcat locul cu o ramura de salcam (acacia), ramura care i-a si dat de gol, dupa indelungi cautari. Evreii obisnuiau sã planteze o rãmuricã de acacia la cãpãtâiul fiecãrui mormânt, exprimându-si astfel nestrãmutata credintã în nemurire. Vesnic verde si având un lemn extrem de dur, se crede cã lemnul de acacia era utilizat în constructia locurilor de închinãciune din Templu.
Trupul a fost inmormantat chiar in templul pe care-l construise, iar ramura de salcam a devenit ulterior unul din simbolurile Masoneriei.
Una din lectiile moralizatoare oferite de legenda lui Hiram Abiff este aceea a credintei si consecventei în propriile idealuri înalte.
Gradul de Maestru este gradul suprem al Lojilor Albastre, reprezentând summum-ul tuturor învãtãturilor acumulate de candidat pe parcursul ceremoniilor gradelor precedente. Majoritatea oamenilor nu înteleg semnificatia Ridicãrii la Rangul de Maestru caci acest grad reprezintã sublimul Francmasoneriei Simbolice; dacã se învatã numai faptul cã viata, moartea si pasajul la gradul de Maestru sunt elemente ale unei simple drame, având ca scop propovãduirea fidelitãtii, a credintei si a fortei de caracter, atunci totul nu este decât o simplã lectie de moralã, si nu asta înseamnã adevãrata Luminã. Va continua el sã trãiascã dupa moarte? este de fapt întrebarea la care încearcã sã dea rãspuns ritualul acestui Grad, prin cercetarea amãnuntitã a naturii umane. Nu propovãduieste un crez, o dogmã, doctrinã sau religie ci aratã doar cã existã nemurirea.
Responsabilitatea constantã a unui Maestru Mason este aceea de a pãstra nepãtatã reputatia Frãtiei, în primul rând prin comportamentul sãu ireprosabil, care îl va recompensa cu stimã si încredere din partea celorlalti.