Crucea Lorraine

Ordinul cãlugãrilor rãzboinici ce avea sã devinã una dintre cele mai puternice si mai controversate organizatii ale istoriei medievale europene a fost cunoscut sub mai multe denumiri: Cavalerii Sãraci ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon, Militia lui Hristos si, cel mai adesea, Cavalerii Templieri. Conform lui Guillaume de Tyre, Ordinul a fost fondat de un vasal al Comitatului de Champagne, un oarecare Hugh de Payen, împreunã cu André de Montbard, unchiul lui Bernard de Clairvaux. În 1118, cei doi cavaleri, împreunã cu sapte însotitori, s-au înfãtisat dinaintea fratelui cel mic al lui Godfroi de Bouillon, care mai târziu a devenit Regele Baudoin I al Ierusalimului si l-au informat în legãturã cu intentia lor de fonda un ordin al cãlugãrilor rãzboinici care, atât cât le stãtea în putintã, urma sã vegheze asupra sigurantei drumurilor si pelerinilor. Ordinul nou înfiintat a depus jurãmântul sãrãciei si al castitãtii, tinând toate bunurile în comun. Regele le-a dãruit locuinte si grajduri acolo unde odinioarã se presupunea cã ar fi existat Templul lui Solomon si Patriarhul Ierusalimului a permis noului Ordin adoptarea unei embleme înfãtisând o cruce dublu tãiatã…

Figura reprezinta “Crucea Lorraine”, cruce heraldica, un simbol apropiat de crucea intoarsa despre care am discutat anterior prin compozitia grafica dar cu origine diferita: folosita initial de Ducele de Lorraine, a fost adoptata de alchimisti in perioada Renasterii ca simbol al pamantului si al sufletului materiei. Aceasta cruce dublă este formată dintr-o linie verticală, tăiată la distanţe egale de vârf şi respectiv de bază de două bare orizontale mai scurte. În versiunile mai vechi, cele două bare orizontale sunt de lungimi egale insa in sec al XX-lea, crucea a început să fie reprezentată cu cele două bare orizontale de lungimi diferite, cea inferioară fiind mai lungă. Astfel, Crucea de Lorena se aseamănă oarecum si cu crucea patriarhala (cruce ecleziastica purtata de patriarhi si adoptata de cardinali si episcopi ca semn distinctiv al rangului) sau chiar cu crucea slava sau inclinata (utilizata de biserica ortodoxa rusa). A nu se confunda insa cu crucea pontificala, emblema oficială a papalităţii. Căpitanul de corvetă Thierry d’Argenlieu a sugerat adoptarea crucii de Lorena ca simbol al Forţele Franceze Libere (reprezentate de luptătorii francezi care au decis să continue lupta împotriva Axei după capitularea Frantei şi ocuparea de catre germani), atât pentru a reaminti de vitejia Ioanei d’Arc, care o folosise ca emblemă al luptei sale, dar şi ca răspuns simbolistic la swastika nazista. Prin ordinul nr. 2 din 3 iulie 1940, viceamiralul Muselier, care îşi asumase fucţia de comandant al forţelor navale şi aeriene ale Franţei Libere, a creat drapelul tricolor al mişcării, care avea Crucea de Lorena ca o stema pe drapelul tradiţional francez. În orăşelul scoţian Greenock chiar a fost ridicat un monument reprezentând o cruce de Lorena combinată cu o ancoră în memoria vaselor franceze care au participat la luptele bataliei Atlanticului.