Iar o banala plansa despre unitate si toleranta? Teme demodate si mult prea dezbatute, care nu ne mai preocupa. Rareori ne aducem aminte sa iubim si rareori ne punem problema de a-i tolera pe ceilalti. Cine se mai intreaba astazi ce e iubirea fraterna sau cum trebuie sa-ti iubesti aproapele? Cati dintre noi ii intelegem pe semenii nostrii si ii acceptam fara sa-i judecam? Poate ca ne-am abatut din drumul nostru milenar caci certurile, dezbinarile si impacarile au marcat istoria masoneriei romane in ultimii ani. Stim ca e vrea crizelor de tot felul, e vremea schimbarilor. Dar oare adevarata criza nu e in sufletele noastre? Deschideti rogu-va ochii si priviti in jur! Nevoia de unitate este cea mai profundă și mai nobilă nevoie a spiritului omenesc iar iubirea fraterna este forta care creează. Intentia noastra nu este de a agita spiritele dar realitatea trebuie să o privim asa cum este si sa lasam pe fiecare să tragă concluziile la sfarsit. Astazi este necesar ca toate problemele sa fie abordate dintr-o perspectiva universala. Unitate in diversitate este un concept aparent complicat dar lacrmile se pot transforma in surasuri pricinuite reciproc. Nevoia de cunoastere capata astazi o alta forma si interactiunea umana poate atinge apogeul dezvoltarii unor ideii diferite dar cristalizate intr-un scop comun. Literele se pierd pe hartie, gandurile in ale noastre minti, actiunile in pecetea vremii si de aceea este necesara o continuitate, o inlantuire a unor ramuri protectoare ce vor naste mereu muguri noi. Speranta dainuie in fiecare si numai noi putem stabili acea unitate ale carei caramizi se zidesc cu ajutorul rabdarii si tenaciatii in aplicarea ideilor, reusind performanta de a crea o multitudine arhitecturala. Diversitatea se contureaza de mult timp prin originalitatea individuala dar construirea unei piramide necesita un suflu plin de caldura, imaginatie si ambitie, pornind de la o temelie colectiva solida. Putem crea unitate in diversitate distrugand pe veci individualismul egoist, contribuind la editarea valorilor pe bolta cereasca a mentalitatii umane. Cuvintele nu se vor mai pierde in abisul necunoasterii si aprofundarea ideilor intr-un cerc va dezvolta ideea in sine, aducand imperfectiunea la atingerea starii colective a perfectiunii. Vrem sa fim frati, desi suntem diferiti si urmandu-ne fiecare propria cale. Vrem sa fim frati nu numai noi intre noi, cei initiati, ci am vrea chiar sa imbratisam universal lumea intreaga! Dar credintele unora bazate pe separare si superioritate nu ne duc spre o lume perfecta a bunastarii si iubirii noastre. Mesajul trebuie sa fie este acela ca exista oameni care traiesc intr-o constiinta, eliberata de tenebre si dualitati meschine, o constiinta creatoare care-si recunoaste propria stare, propriul nivel de acceptare. Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume, spunea un mare ganditor, stiind ca vindecarea celorlalti incepe cu noi insine…si asta vom incerca sa exprimam noi, modelul nostru de acceptare pe drumul cunoasterii, cu mesajul ca fiecare Adevar este al nostru si cu speranta ca fiecare isi va gasi pana la urma propria propria cale. A accepta ce spune celalalt nu inseamna a fi de acord el. Nu este atributul egoului care are nevoie de consens ci implica acordul ca exista si un alt punct de vedere, un alt mod de a vedea, care nu este nici mai bun, nici mai rau decat al nostru. Respectam adevarul celuilalt si acceptam ca fiecare gandeste si simte corect din punctul sau de vedere. Aceasta perceptie schimbata care inseamna intelegere, face comuniunea posibila si doar functionand ca un intreg, poate exista o unitate reala, dincolo de orice conceptualizare, caci altfel cum putem fi in comuniune cu altii cand nu suntem nici macar cu noi insine? Dorim sa ne impartasim propriile ganduri, sentimente si experiente, sa fim prieteni. Nu am batut la poarta Templului ca sa-i schimbam pe ceilalti sau sa-i ducem spre calea noastra. Putem alege sa vedem iubirea unde este ura si toleranta unde este intoleranta, iar acest lucru va schimba lumea, deoarece violenta si conflictul din exterior sunt doar o reflectie a luptei din propria noastra minte. Pentru ca pacea sa se instaureze intre noi este necesar sa depasim dualitatea mintii. Spunea un mare înţelept: "Când eram tânăr revoluţionar toate rugăciunile mele erau: «Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea». Când am ajuns la jumătatea vieţii şi mi-am dat seama că nu am schimbat nimic, mi-am schimbat rugăciunea: «Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei care vin în contact cu mine, familia şi prietenii mei şi sunt mulţumit». Acum că sunt bătrân şi zilele îmi sunt numărate, încep să-mi dau seama ce prost am fost. Singura mea rugăciune este: «Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi». Dacă m-aş fi rugat aşa de la început, nu mi-aş fi risipit viaţa". Cu toţii cred ca vrem unitatea si după cuvântul fericire, nu există cred nici un alt cuvânt care să răspundă la o nevoie atât de profundă a inimii omeneşti. Intr-o lume desacralizată se impune sa strangem randurile si e nevoie de aceasta unitate în diversitate pentru a avea sorţi de izbandă impotriva intunericului care se lasă treptat, treptat peste intreaga lume. Poate ca s-au deschis prea larg portile catre strada, poate ca a venit timpul pentru un salt calitativ si de aceea Masoneria trebuie sa fie puternica, regulara si reprezentativa in special prin calitatea membrilor, trebuie sa se regaseasca pe ea insasi si sa-si recapete identitatea, locul si prestigiul pe care-l merita în societatea contemporana, la nivelul cerintelor si exigentelor actuale. Sa ne dam mina reintregind lantul fratern pentru a raspunde provocarilor de tot felul caci suntem legati pe veci unii de altii si ne-am angajat sa comunicam, sa colaboram, sa lucram in echipa, de la discipol la maestru, pentru a intelege cit mai multe. Desi la prima vedere pare un paradox, ideea de unitate in diversitate are atuurile sale, daca tinem cont paradigmele care au adunat oamenii in jurul interesului pentru aceleasi idealuri. Acest concept masonic se poate realiza astazi numai prin cunoastere si comunicare dar din pacate, inca nu gasim relaxarea necesara pentru a ne dedica in totalitate. Tocmai de aceea ar trebui sa ne ghidam dupa deviza de a contribuim mereu la unitatea Masoneriei, sa cream posibilitatea de a comunica intre frati care vin astazi din directii diferite. Sa nu uitam niciodata că Masoneria trebuie să însemne, în primul rând bucuria de a fi alături de cei pe care îi numeşti Fraţi si sa incercam să alungam dintre noi tot ce înseamnă dezbinare, orgolii şi trufie. Simt ca a venit vremea sa ne aducem aminte ca avem o datorie fata de Prea Ilustrii nostrii inaintasi care ne privesc cu incredere din Eternul Orient si cu care ne mandrim adesea, ca aceasta miscare nu este a noastra ci a urmasilor nostri, sa fim demni de sarcinile ce ne revin si sa ni le asumam in totalitate. Sa incepem iar si iar cu aceeasi daruire si fervoare sa infaptuim Lucrarea, intregind universalitatea noastra. Forta Masoneriei rezida in coeziunea membrilor sai care cu cat sunt mai uniti cu atat sunt mai puternici. Succesul ei este o calatorie si nu o destinatie, a carei reteta este strict si exclusiv legata de noi si ca sa ai succes pe parcursul ei trebuie sa-ti cunosti trecutul, sa traiesti prezentul si sa ai viziunea de a prevedea viitorul, de a crede in el si de a avea puterea si rabdarea de ai face si pe ceilalti sa creada. Unitate in diversitate ar trebui sa fie un principiu inteles si aplicat de fiecare dintre noi in viata de zi cu zi... Va provoc astazi sa realizam unitatea în diversitate reunind pe cei care cauta, se întreaba, refuza sa se lase multumiti de idei preconcepute si care aspira sa participe efectiv la transformarea progresiva a societatii noastre… trebuie sa contribuim la consolidarea unei societati juste si perfecte! Exista tot atatea cai de perfectionare în Masonerie pe cati Frati exista si sunt convins ca nimeni nu stie reteta care să asigure drumul drept. De aceea toleranta si sarguinţa sunt ingredientele care nu pot sa lipsească din opera noastra simbolica. Toleranta, pentru a-l accepta pe cel de langă tine cu propriul său sistem de valori si credinte şi sarguinta pentru a fi pe deplin constienti ca munca noastră pe santier nu se incheie niciodata. Sa nu cădem vreodata în păcatul trufiei caci a sti mai mult decat aproapele tau nu reprezintă un privilegiu, ci obligatia de a imparti cu el ceea ce ai adunat si ai inteles si de aceea nu percepeti diferenţele dintre noi ca pe defecte, ci ca pe niste premise fundamentale ale progresului. In aceasta criza de valori Masoneria este chemata sa isi arate stabilitatea şi justeţea acţiunilor pentru ca a fi mason înseamnă de fapt un mod de viata. Nu putem sa mergem spre tentaţiile profane după ce ne-am dat jos şorţurile, trebuie să avem mereu mintea şi inima deschise si să ne asumăm de bunăvoie statutul de veşnici ucenici deoarece munca noastra nu se termină niciodată. Ştim cum am evoluat şi câte lucruri am făcut împreună de-a lungul acestor ani, deci nu avem motive să ne oprim caci calea e numai una pe care de bună voie am dorit să o urmăm. Putem să lăsăm o urmă a lucrării noastre sau putem să ne rătăcim acum ca atâţia alţii care nu au reuşit să vadă adevărata Lumină. Trebuie să fim înţelepţi, trebuie să fim un reper de stabilitate, înţelepciune şi decenţă. Cunoaşte-te pe tine însuţi, iubeşte-ţi aproapele, ajută-l, respectându-i demnitatea, aceasta este regula de aur a Masoneriei. Ne place să spunem că Masoneria modernă e doar speculativă uitând să retrăim începuturile operative, sudoarea vărsată, bucuriile şi necazurile împărtăşite. Putem face ceva în comunitatea noastra, putem deveni acele modele de care este atâta nevoie. Să nu uitam niciodată de puterea ucigătoare a cuvântului, sa-l alegem cu înţelepciune pe cel mai bun si sa slefuim vorbele dar sa facem din ele unelte şi nu arme. Sa nu ne luptam cu morile de vânt ci cu noi insine, sa fim duri cu slăbiciunile noastre după ce ni le recunoastem. Nu ne cere nimeni să fim perfecţi căci singura perfecţiune este în Marele Arhitect al Universului, să fim doar mai buni pentru noi şi pentru cei din jur, fără ostentaţie şi fără dorinţa trufaşă a recunoaşterii. Eu nu doresc si nu voi dori niciodata altceva decat sa fie Lumina si sa ne bucuram cu totii in spirit fratern de caldura ei creatoare. Stiu ca trebuie sa mergem mereu de la intuneric spre Lumina, spre Absolut si niciodata invers, alta cale nu este si nici nu voi sa stiu. Este pacat de sudoarea care inca nu s-a uscat a fratilor nostrii si care ne indeamna sa reflectam indelung aspupra actiunilor viitoare. Ordinul nostru nu reprezinta doar niste vorbe goale si cine gandeste astfel sa se teama cu adevarat caci totul se va intoarce impotriva lui candva. Sa aratam acum lumii intregi prin exemplul nostru ca Francmasoneria reprezinta ceva cu adevarat diferit in viata noastra, ca suntem gata sa ne sacrificam pentru Ea, viitorul este in mainile noastre si numai de noi depinde sa facem din Masonerie o institutie progresista si moralizatoare. Este momentul unui nou inceput, este momentul de a ne evalua acţiunile şi de a ne revizui poziţiile, trebuie să celebrăm printr-o baterie de bucurie orice orice efort şi orice iniţiativă pentru a face omenirea mai fericită, trebuie să promovăm bunăstarea, în virtutea Libertăţii, Egalităţii şi Fraternităţii. Este momentul sa visam la construirea unei societăţi perfectibile caci milioane de frati aşteaptă să le fie întinsă o mână, să simtă un gest de solidaritate. Să facem din această realitate trista o oportunitate pentru a practica cu discretie bunătatea masonică, una din misiunile de baza ale instituţiei noastre. Acum fiecare dintre noi e liber să îşi găsească propriul Adevăr trecand toate incercarile care ne asteapta dar cei care au venit doar sa ne tulbure linistea sa ia aminte...
Am zis.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu