Copiii vaduvei

Ansamblul invatamantului simbolic al Francmasoneriei, cuprinde mai multe elemente :

1. Instrumente de munca si obiecte plasate in loji.

2. Numere si figuri geometrice.

3. Forme rituale pentru admiterea in loji sau trecerea de la un grad la altul.

4. Un mit, cel al lui Hiram, reprezentativ pentru toate miturile religiilor antice, pe care le egaleaza in frumusete si profunzime.

Francmasoneria nu poate sa renunte la simboluri, pentru ca este o arta, si toate artele recurg la simboluri.

Toti francmasonii sunt orfanii lui Hiram, el insusi fiind copilul unei vaduve. Ca fii ai vaduvei, fratii sunt insarcinati sa ridice un templu ideal al umanitatii, niciodata terminat, conform legendei, adica sa lucreze la perfectiunea propriei lor naturi umane.

Putem spune dupa scriitorul Persigout ca masonii sunt" copii ai vaduvei ", adica, ai naturii înca virgine si fertile.

"Se numesc asa spune, Gédalge, francmasonii, în memoria vaduvei, care a fost mama arhitectului Hiram”.

Dar Isis, marea vaduva a lui Osiris, in cautarea membrilor împrastiati de sotul ei, este, de asemenea considerata ca mama a francmasonilor, care, în exemplul sau, de cautare si gasind corpul Maestrului lor Hiram, ucis de cei trei Companioni rai, simbolizeaza viciile capabile de distrugere a existentei, si anume: inertia, senzualitatea si mândria. "

"Prin urmare, în decembrie, spune Ragon, soarele de iarna pare sa paraseasca climatul noastru mergand sa domeasca asupra emisferii inferioare, parand ca va coboari în mormânt, natura este o vaduva, lipsita de "sotul ei", dar dupa aceasta raceala, totul se schimba, apare bucuria renasterii (primavara). Masonii, studenti ai naturii, prin gradul de Maestru, urmaresc aceasta alegorie frumoasa, numiti copii ai vaduvei sau ai naturii, pana la aparitia divinitatii, cand ei devin fii ai luminii.

"În aceasta interpretare, adauga Ragon, noi intelegm ca Hiram, Arhitect al Templului lui Solomon, devenit erou ai legendei masonice, este Osiris (soarele), adica deschiderea catre nou, Isis, vaduva lui, este Loja, emblema terestra si ca Horus, fiul lui Osiris (sau al luminii), precum si fiul vaduvei este masonul, concluzionand ca acesta se afla in mijlocul terestre, adica in loja.

Guillemain de Saint-Victor, isi punea aceasta întrebare: « De ce copiii ai vaduvei? » A raspuns:"pentru ca, dupa moartea respectabilului nostru Maestru, Masonii au avut grija de mama sa, o vaduva, si de aceea s-au intitulat copiili ei. Adonhiram întotdeauna i-a privit ca pe fratii sai. "

Exista, de fapt, în Scriptura, (Regii, I-VII, 14): "Regele Solomon a trimis in cautarea, lui Hiram. El a fost fiul unei vaduve din tribul lui Nephtali. "

Plantagenet spune: "Suntem toti copiii unui tata, Hiram, si am sa ramânem uniti în comun de aparare a vaduvei lui, Francmasoneria. "

Cuvântul "Vaduva" provine din limba latina si înseamna “vidua” în mod corespunzator gol, privat de ceva. Cuvântul gol are sensul de spatiu si nu zero. În acest sens, termenul "copii ai vaduvei" înseamna "copii ai spatiului" si spatiul simbolizeaza Libertatea, Francmasonii sunt, de asemenea, "Copii ai Libertatii".

Exista un alt termen utilizat frecvent: "trunchiul vaduvei", acest trunchi este destinat colectarii de oferte pentru caritate. Aceasta descriere pare sa se refere la parabola vaduvei scris în Evanghelii:"Si venind o vaduva saraca, a aruncat doi bani, adica un codrant.

"Si chemând la Sine pe ucenicii Sai le-a zis: Adevarat graiesc voua ca aceasta vaduva saraca a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toti ceilalti." (Marcu, Cap. 12, 42-43).

Am zis!

W:.L:.

Masonica.ro

Echipa redactionala saluta aparitia unui nou magazin masonic de tip virtual si ureaza mult succes tinerilor intreprinzatori, dedicati de altfel Ordinului Masonic. Recomandam cu incredere produsele comercializate cu profesionalism si seriozitate, articole specifice de calitate superioara intr-o gama variata ce se adreseaza in special celor initiati dar si profanilor. Raportul calitate/pret este foarte bun si cu siguranta vor face o concurenta serioasa pe piata de profil, ceea ce este in avantajul nostru, al tuturor.

http://www.masonica.ro/

Mica Unire

Astazi, 24 ianuarie 2011 se implinesc 152 de ani de la Unirea Principatelor Romane,  Moldova si Tara Romaneasca, act de mare insemnatate in istoria tarii, care a deschis calea modernizarii statului si a societatii romanesti cu ajutorul Masoneriei. In tara si in Bucuresti se desfasoara manifestari culturale, militare si religioase.

Alexandru Ioan Cuza, personalitatea istorica de care se leaga aceste evenimente, s-a nascut la Husi in anul 1820, fiind unul dintre participantii activi la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova. Ca prim domn al Principatelor Unite, a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru formarea statului unitar roman, realizat in iunie 1862. Apoi, impreuna cu Mihail Kogalniceanu, a initiat un larg program de reforme care au dus la modernizarea statului roman. Silit sa renunte la putere in 1866, a fost exilat si a trait la Viena si Florenta. A murit in 1873 in Germania, dar a fost adus in tara si inmormantat la castelul familiei sale de la Ruginoasa, apoi reinhumat la Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi.

Sfaturi ale parintelui Teofil Paraianu

"Cand iubesti pe cineva, il iubesti cu defecte cu tot si cand nu-l iubesti, nu-l iubesti nici cu calitati cu tot."

"Cand iubesti pe cineva, adaugi ceea ce-i lipseste si inlaturi ceea ce e rau adaugat la fiinta lui."

"Ce faci, te face."

"Munca este rugaciunea mainilor."

"Pe om nu-l putem ajuta decat in masura in care el insusi vrea sa fie ajutat. E greu sa-i indrumam, de multe ori, chiar si pe cei din propria noastra familie. In orice caz, e bine sa avem in vedere adevarul ca mai de folos este viata fara de cuvant, decat cuvantul fara de viata, ceea ce inseamna ca exemplul vietii noastre poate fi mult mai ducator la scop decat multime de cuvinte, spuse mai mult dintr-o necesitate a noastra, decat dintr-o trebuinta reala de a-i ajuta pe altii. Sa facem in asa fel ca viata noastra sa le impuna respect celor din jurul nostru si atunci e nadejde sa-i putem folosi si cu cuvantul."

"In realitate, virtutile nu tin de locul in care te gasesti, ci de tine insuti. Astfel spus, virtutea nu tine de loc, ci de om."

Arhimandrit Teofil Paraianu (1929-2009)

Ca unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a avut Ortodoxia romaneasca, ne-a condus prin cuvintele sale pline de optimism creştin, dar mai ales prin pilda sa sublimă, spre adevărurile nemuritoare ale credinţei. Plecarea sa a pustiit sufletele noastre, care au căutat şi au găsit în Sfintia Sa un părinte bun şi cald, echilibrat şi înţelept, un om al bucuriei, al iubirii şi rugăciunii.

Francmasoneria este o metoda

Pentru astazi, va propun ca tema de studiu „Metoda Masonica”, pentru a cunoaste, a intelege si a impartasi din experienta de inceput in drumul meu catre Lumina cea adevarata. Sunt constient ca numai prin perseverenta in efortul de a deveni noi insine cat mai liberi, vom putea spera sa intelegem vreodata calea initiatica dar eu ma las condus de porunca iubirii, caci aceasta porunca da un sens nobil tuturor actiunilor noastre si face ca aceasta Fratie sa fie autentica. De cand am renascut printre Voi am parcurs doar o mica parte din drum iar cu fiecare Tinuta la care am participat, marile taine mi s-au revelat intr-un fel ce mi-a permis sa invat ce reprezinta Atelierul in ansamblu, cum lucreaza FF:. si cum se manifesta spiritul fratern. In momentul in care un umil candidat cufundat in intuneric bate la poarta Templului, i se spune ca e pe cale sa intre intr-un sistem al invataturilor morale, i se aminteste ca Masoneria inseamna in primul rand un sistem vast de cunostinte, traditii si principii ce privesc natura, omul si universul. I se transmite ca Masoneria este o stiinta si o filozofie invatata prin simboluri si alegorii si ca multe din preceptele sale s-au constituit inca din Antichitate. Pentru ca de fapt, Masoneria inseamna in primul rand un proces de educatie in cea mai profunda esenta a sa si anume formarea individului pentru viata si societate.

Ca idee centrala, Masoneria este o metoda progresiva, ce poate fi pusa in aplicare numai gradual, permitand candidatului sa acumuleze si sa accepte informatiile pe care le primeste, in stransa legatura cu propria viziune asupra Adevarului adevarat si a felului in care acesta se regaseste in Sine. Cunoasterea este treptata, adaugand caramida dupa caramida pe o temelie solida si devenim eficienti in munca de constructie numai parcurgand succesiv stagiile de pregatire, insa trebuie sa fim preocupati de evolutia noastra continua, invatand de fapt sa gandim rational si sa actionam corect. Numai prin efort individual vom stii sa distingem ce e adevarat sau fals, ajungand pana la urma sa intelegem care sunt cele mai inalte teluri si sa descoperim caile de a le atinge. Numai asa vom deveni mai intelepti si mai pregatiti sa constituim un exemplu pozitiv pe care cei din jur sa-l priveasca cu respect si admiratie. A stii mai mult decat Fratele tau nu reprezinta un privilegiu ci obligatia de a imparti cu el ceea ce ai acumulat si nu trebuie sa percem diferentele dintre noi ca pe niste defecte ci ca premise fundamentale ale progresului. Nu suntem toti la fel dar suntem cu totii egali in fata Marelui Arhitect si de fapt tot ce tine de viata profana nu ar trebui sa aiba relevanta. Aceasta este calea gradelor masonice si metoda Francmasoneriei in perceptia mea.

Masoneria este o realitate diversa si trebuie reinterpretata constant pastrandu-i in acelasi timp esenta: un mod de gandire colectiv, limbaj simbolic inspirat din arta operativa, forme initiatice care cauta sa trezeasca in fiecare constiinta propriei origini, fortandu-l sa descopere si sa realizeze varianta cea mai buna a propriului Eu. Bine inteleasa si aplicata ca atare, ar putea modifica fundamental lumea de azi in sens pozitiv, salvand-o de la haos caci schimbarea mentalitatilor agresive si obscurantiste la nivel individual ar atenua pana la disparitie asperitatile societatii in general.

Medoda practicata isi intemeiaza valorile initiatice dezvoltand o ampla invatatura simbolica si ritualistica peste care timpul nu-si aseaza patina, ci dimpotriva dezvaluie deschideri nebanuite. Nici un grad nu invata o singura lectie sau nici un grand nu se invata intr-o singura lectie, totul ducand catre noi interpretari ale unui simbolism care nu inceteaza sa ne descopere noi intelesuri. Conform traditiei, cautarea Cuvantului Pierdut si cea de a treia constructie a Templului pe principii ezoterice reprezinta munca noastra continua. Atunci cand un Santier se incheie, se deschide un altul si astfel drumul cautarii si implinirii se continua, mentinandu-se spiritul initierii care ne cere sa nu ne oprim niciodata.

Ritualul ofera doar o metoda pedagogica, restul este cautare initiatica, caci Masoneria nu este un expozeu dogmatic, ci pasajul de trecere printr-un ritual care exprima sub forma miturilor si simbolurilor cheia unei cunoasteri ce poate fi descoperita pe parcurs. Pentru a-si afirma credinta, pentru a construi Ordinul si pentru a consolida Fraternitatea, Masoneria are propriile modalitati. Este inainte de toate o metodologie spirituala destinata sa elibereze omul de conditia umana superficiala si sa-l ridice spiritual. Cine spune initiere, cheia de bolta a Masoneriei regulare, spune de fapt transmitere si progres, dar este necesara aici sa facem distinctia intre initierea formala si cea reala. Aceasta din urma este la capatul drumului si corespunde intrarii in realitatea absoluta, corespunde iluminarii. Ascensiunea progresiva nu are nimic cu acumularea de privilegii sau de puteri, cu un maraton spiritual din care trebuie sa iesi invingator, acoperit de onoruri si de lauri. Urcusul este mai intai o asceza a modestiei si umilintei. Perfectiunea nu este nici relativa, nici nu se face prin comparatie, ea este superlativa sau nu este deloc. Drumul desavarsirii este lung si plin de incercari, dar parcurgerea lui ofera reperele Traditiei intr-o lume in care se pierde notiunea de Sacru. De fapt trebuie sa invatam sa lucram intens asupra noastra inainte de a avea trufia de a crede ca putem sa o facem pentru Umanitate.

Obiectul legendelor masonice nu este stabilirea concreta a unor fapte istorice, ci transmiterea profunda a unor idei metafizice, modalitatea prin care se comunica invataturile ezoterice pe care le acceptam ca atare doar privind utilitatea si semnificatia lor in dezvoltarea noastra. Dar mai exista si o alta medoda de instruire, cea prin simboluri. Candva, aproape toate cunostintele erau transmise prin simboluri. Si chiar daca filosofia moderna se exprima acum exclusiv in propozitii abstracte, Francmasoneria ramane credincioasa vechii metode pe care a pastrat-o in forma sa originara ca pe un mod de comunicare a Cunoasterii. Desi exista doua tipologii de instructie masonica, prin legende si prin simboluri, de fapt intre ele nu exista nici o deosebire esentiala, sunt doar uneltele de baza in formarea si educarea masonului. Simbolul este o reprezentare vizibila, iar legenda este o reprezentare audibila a unui idei ce trebuie evidentiata, a unei conceptii morale produse prin comparatie. Ambele sunt legate de invataturi, sunt purtatoare de sentimente morale, sunt menite sa ilustreze o filosofie profunda si in chintesenta lor contin de fapt scopul nostru comun care ne sustine din generatie in generatie. Ca sistem traditionalist, Francmasoneria presupune o teorie speculativa, cat si un set de limbaje si coduri simbolice cu caracter initiatic. Este o expresie tainica a vietii spirituale, iar intelegerea ei in profunzime presupune pe de o parte, o calauzire competenta la varful piramidei si pe de alta parte o dorinta sincera de a cunoaste si o capacitate sporita de perceptie ezoterica. Dar din pacate, trebuie sa recunoastem ca nu orice piatra poate fi taiata si slefuita pentru a-i reda forma cubica, utila in constructia Templului interior.

Cele trei grade simbolice aduc in discutie specificitatea Confreriei ca ordin initiatic traditional si succesiunea gradelor care corespund fiecare unui moment in evolutia noastra; sunt reamintite aici traseul lung si sinuos pe care merge ucenicul, cautarile companionului in drumul sau catre steaua inflacarata sau descoperirea pe care o face maestrul cand mediteaza asupra unei alte dimensiuni a existentei sale.

Metoda masonica a fost perceputa ca fiind un sistem progresiv spre perfectionare printr-o viziune directa asupra naturii umane, divizata in trei parti care se intrepatrund: trup, minte si suflet, iar fiecare grad in parte se ocupa cu instruirea uneia din aceste parti. Candidatul percepe aceasta invatatura intr-un mod strict personal, ajungand la concluzia care-i va satisface pana la urma mintea si constiinta, lasandu-i in acelasi timp si pe ceilalti sa procedeze la fel.

Gradele simbolice sunt comune unei largi parti a Masoneriei speculative, studiul lor bazandu-se pe o arta operativa si gravitand de fapt in jurul constructiei simbolice a unui Templu interior, vesnic si luminos, ca radacina a idealului nostru.

Francmasoneria se situeaza mereu pe un plan de autentica spiritualitate prin initierea simbolica, dar se distinge clar de orice religii pentru ca in realitate nu impune nici o dogma. Aici nu elaboreaza teorii abstracte, ci se cladesc Templele virtutii, insufland cu firul de plumb o conduita corecta si extragand lectii de moralitate din cherul zidarului. Institutia noastra moralizatoare, coloana de sustinere a oricarei natiuni civilizate, a crezut mereu in emanciparea umana prin educatie si nu prin doctrine sau adevaruri impuse, crede ca fiinta umana nu va supravietui doar dpdv social ci va invinge si pe calea desavarsirii sale spirituale. Noi nu consacram ideologii si practici meschine ci incurajam o dezbatere libera si o circulatie neingradita dogmatic a ideilor, pentru cresterea binelui general. Nu exista decat un Absolut si orice lucru in afara lui este relativ, iar dogmele sunt doar simple interpretari ale Adevarurilor divine pe care trebuie sa le dam propriul inteles, eliberandu-ne astfel definitiv de tot ce inseamna obscurantism. Metoda masonica are ca finalitate teoretica sa devii mai bun, sa-ti intaresti personalitatea, sa-ti cultivi spiritualitatea si sa-ti largesti orizontul mintii, cultivand principiul responsabilitatii si al moralitatii si incurajand FF:. sa urmeze in viata profana lectiile invatate in timpul Tinutelor ritualice.

Cultura masonica nu este o cultura a dialogului si comunicarii, ci este de fapt o cultura a tacerii si meditatiei profunde. Nu este vorba aici de a fi de acord, ci de a deveni in acord, de a intra intr-o armonie spirituala deplina. Nu cred ca noi ne dorim sa stabilim vreun Adevar, ci sa traim in Adevar ca element central al teoriei complexe a Cunoasterii.

Cred cu tarie ca doar aceasta scoala a virtutii si intelepciunii va conduce sub valul simbolurilor catre Templul Adevarului, cautand sa fie un indrumator binevoitor, dezinteresat si modest care a preluat caracteristica marilor constructii monumentale de a face ca lovitura ciocanului si alunecarea mistriei sa se auda pretutindeni in lume.

Acum Masoneria speculativa lasa deoparte piatra si mortarul, consacrandu-se pe deplin constructiei morale si in consecinta fiecare membru activ trebuie atent perfectionat pentru a-si ocupa locul stabilit. El poate deveni propriul sau rege cand va domni aupra lui insusi, atunci cand ceea ce este frumos in interiorul sau va domina tot ceea ce este inferior la suprafata. Metodologia masonica inseamna azi pregatirea si ridicarea nivelului intelectual si moral al FF:. prin cautarea Luminii, perfectionarea prin Cunoastere si Iubire. Numai preocuparile individuale privind studiul si aprofundarea invataturilor noastre permit o crestere pe verticala si o Lucrare masonica de o inalta tinuta morala iar cand suntem ridicati la sublimul grad de Maestru unii dintre noi atingem constiinta faptului ca am redevenit iarasi ucenici, pentru eternitate, ceea ce reprezinta demnitatea si mandria suprema.

Nici o teorie explicativa oricat de elaborata ar fi nu duce la o adeziune unanima si s-ar putea discuta la nesfarsit pe aceasta tema dificila, dar munca noastra este o cautare perpetua, care nu se opreste niciodata si ultimul grad este cu siguranta cel pe care nu-l vom atinge niciodata, cunoscand utilitatea muncii anevoioase si a suferintei morale.

Eu am certitudinea ca vom fi mereu impreuna si vreau sa va marturisesc acum ca ma bucur de calea pe care am ales-o alaturi de Fratiile Voastre, continuand sa actionez mereu pentru ca M:.A:.A:.U:. sa fie bine servit!

Am zis!

Mesaj de Sf Ioan

Cu ocazia prea fericitului praznic al Sf. Ioan, Inainte-mergatorul şi Botezatorul Domnului Iisus Hristos, va transmitem cu mare bucurie din partea colectivului de redactie cele mai bune urari si o calduroasa Imbratisare. Fie ca spiritul marelui Prorooc al crestinatatii si patronul Masoneriei Simbolice Universale sa va lumineze viata pe deplin si sa va intareasca trupul si sufletul in vremea ce vine pentru a lucra cu spor pe Santierul nostru!
Multe salutari fraterne din partea noastra cu aceasta ocazie!

Pelicanul, o pasare rara

Pelicanul este o pasare. Iar sarpele dusmaneste mult puii lui. Deci el ce face? isi aseaza la inaltime cuibul lui, ingradindu-l din toate partile din pricina sarpelui. Ce face atunci vicleanul sarpe? Cerceteaza de unde sufla vantul si din partea aceea isi trimite veninul sau de-i ucide. Deci vine pelicanul si vede ca au murit puii lui. Atunci priveste la nor si zboara la inaltime, intinzandu-si aripile. Acolo isi gaureste cu ciocul coastele si prin nor picura in ei din sangele sau si se trezesc. Prin pelican se intelege Domnul, iar puii lui sunt Adam si Eva, firea noastra. Cuibul lui este paradisul. Iar sarpele diavolul cel razvratit. Deci sarpele, incepatorul raului le-a insuflat prin neascultare protoparintilor veninul sau si acestia s-au facut morti prin pacat. Dar Domnul nostru s-a inaltat, pentru iubirea Sa de oameni, pe cinstita cruce si din coasta sa strapunsa ne-a daruit viata prin norul Duhului Sfant.
Simbol major al Cavalerului crucii şi al trandafirului este acest pelican, unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanităţii. Una dintre cele mai răspîndite credinţe despre pelican este aceea că îşi ucide puii şi îi învie , stropindu-i cu propriul sînge. Pelicanul este, în mod explicit, simbol al patimilor, de aceea îl găsim în numeroase invocări în litaniile medievale: “Pie Pelicano, ora pro nobis”. Toma de Aquino introduce mitul pelicanului în imnul Adorati pentru oficierea sfîntului sacrament:

Evlaviosule Pelican, Doamne Isuse,
Curăţă-mi necurăţenia cu sîngele tău,
Din care o picătură ar mîntui
Lumea întreagă de toate păcatele

Acelaşi simbolism şi la poetul german Angelus Silesius: “Trezeşte-te, creştine mort şi vezi, Pelicanul nostru te stropeşte cu sîngele său şi cu apa din inima sa. Dacă o primeşti cum trebuie, vei fi pe loc viu şi sănătos”.
Dramaturgul suedez August Strindberg recurge la simbolismul pelicanului pentru a sublinia sacrificiul paternal şi dragostea faţă de copii. Iconografia creştină a făcut din pelican un simbol al lui Hristos, iar Strindberg face această analogie, arătând că datorită sacrificiului tatălui, copiii au înţeles adevărul eliberator. Simbolul pelicanului este dual: pe de o parte el înseamnă moarte, sacrificiu, iar pe de alta, iluminare, trezire la viaţă în manieră cristică. adevărul eliberator. Simbolul pelicanului este dual: pe de o parte el înseamnă moarte, sacrificiu, iar pe de alta, iluminare, trezire la viaţă în manieră cristică.
Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternităţii ce-şi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni progenitura; pe lângă conotaţia cristică, se poate vedea aici şi sfâşierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoştinţe atât de aprofundate încât fac parte din fiinţa sa.
Legenda vorbeste despre devotamentul cu care pelicanii isi cresc puii, dar si despre trasaturile intrucatva mistice ale acestor pasari. De aceea, pelicanul apare ca element principal in unele lucrari artistice ornamentale ce impodobesc unele biserici gotice. Astfel de lucrari pot fi vazute pe amvonul bisericii reformate din Cluj-Napoca, sau pe portalul sacristiei bisericii Sfantul Mihai, din acelasi oras. Intr-o celebra xilogravura din secolul XVI se poate vedea un pelican cu ciocul infipt in piept si trei pui care ii sug sangele, , imortalizand astfel jertfa pelicanului care-si salveaza puii de la foame.
In Delta Dunarii se găseste cea mai mare colonie de pelicani din Europa, specie protejată care reprezintă simbolul Deltei. Este un oaspete de vară, iar la începutul toamnei migrează, în jurul echinocţiului de toamna, spre locuri mai calde.
Pelicanul este simbolul lui Iisus, care se sacrifică pentru a da viaţă morţilor, sugerează Euharistia.
Leonardo da Vinci descrie astfel această pasăre de baltă: „Îşi iubeşte nespus puii şi, găsindu-i ucişi de şarpe în cuib, îşi sfâşie pieptul cu ghearele şi-i scaldă în propriul sânge, redându-le viaţa.”
Dar de multe ori, când lacurile sau apele lângă care locuieşte nu mai au peşti şi se întoarce la cuib cu punga de sub cioc goală, pelicanul - aşa spune legenda - îşi sfâşie pieptul şi-şi hrăneşte puii cu propria carne şi cu propriul sânge.
Adeseori mă gândesc că omul, la capitolul jertfă, mai ales în acest context al înstrăinării omului de sine însuşi, dar şi de preceptele moralei dintâi, ar avea ce învăţa chiar şi de la necuvântătoarele care, iată, dau dovezi că ar pune de multe ori dragostea de aproapele mai presus decât viaţa însăşi.

Pentru zăpezi şi crini şi pelicani
Şi busuioc şi fluturi şi uitare
Şi pentru amintiri îţi mulţumesc
Şi pentru ziua mea de-nmormântare...

(Poezia "Multumire" de Ioan Alexandru, poet contemporan al logosului vietii)