Încotro?

Pe cărarea spre Lumină,

Trece anevoios, un frate.

Şi se-ntreabă, şi se zbate

Se agaţă peste tot,

Cade în genunchi şi-n coate,

Se îndeamnă şi se lasă

Aruncând priviri în gol,

Caută şi se ascunde,

Se iveşte şi pătrunde,

Işi răspunde şi se-ascultă,

Pedepsindu-se pe sine

Pentru viaţa care-o duce,

Viaţa lui şi-ntreaga lume,

Care caută Lumină.

În răscrucea ce-o ajunge,

Un moşneag trage din pipă,

Are timpul la picioare,

Are Lumea la opincă,

Şade dus în gând cu totul.

“Unde-i moşule cărarea?

Care drum îi ăla bun?”

Mângâindu-şi moşul barba,

Şi-n pipă turnând tutun:

“Incotro te-ndrepţi voinice,

Un’ te duce al tău drum?”

“Nu ştiu bade, dar te rog,

Spune-mi doar care-i cel bun!“

Trece-atunci moşul privirea,

Căutând privirea lui,

“Dacă nu cunoşti popasul,

tot ce-i drum, îi ăla bun!

Dacă Domnul te veghează,

Dacă spre Lumină mergi,

Drumul care-i, nu contează,

Ai s-ajungi pe orice drum.”

Cel ce caută Lumină,

Viaţa lui şi-ntreaga lume,

Pentru viaţa care-o duce,

Pedepsindu-se pe sine,

Îşi răspunde şi se-ascultă,

Se iveşte şi se pierde,

Caută şi se ascunde,

Aruncând privirea, unde?

Cade în genunchi şi-n coate,

Pe cărarea spre Lumină,

Caută şi nu se-ntreabă,

Cum de vede piatra-n cale,

Cum de vede la răscruce,

Moşul cel cu pipa lui,

Cum de ştie ce-i în juru-i,

Căutând fără odihnă,

Cum nu ştie când găseşte,

Şi de ce nu se opreşte,

De ce caută Lumina,

Cand el, prin Lumini păşeşte ?

poem de F.'. Dionis