Armageddon reloaded

Drăguţi Fraţii mei,

Raspund celor ce mă îndeamnă la o poziţie vis-a-vis de avalanşa neregulilor ce abundă în prezent în administrarea organizaţiei noastre fraterne. Le mulţumesc pentru preocuparea intensă pe care o au faţă de Lucrare şi îi liniştesc spunându-le că această stare este efemeră. Stabilitatea Marii Loji nu poate fi afectată de sminteala unor mărunţi. Este agitaţia sterilă a unor iepuraşi de-o noapte care fâlfâie din urechi în jurul neonului pe care îl confundă cu Marea Lumină. Nu este mai puţin adevărat că în momentul revenirii la normalitate va trebui să curăţăm Obedienţa de mizerie utilizând mijloace regulamentare în baza unor dovezi irefutabile. Efigiile sunt pregătite să ardă, pentru că orice acţiune împotriva Obedienţei nu trebuie sa rămână nepedepsită. În prezent, aşa cum se observă, a fost instaurat un sistem corupt în care, indivizi care nu au calitatea să ocupe o funcţie sau o poziţie în structură sunt instalaţi abuziv tocmai în acele posturi (Venerabili sau demnitari ai Marelui Consiliu care nu au împlinit un an ca Maeştrii Masoni, înlocuirea abuzivă a unor demnitari votaţi de Convent, sau demnitari votaţi în lipsă de cvorum). Se consideră că, acceptând compromisul, aceştia vor fi obedienţi celor ce i-au corupt. Din păcate, cei mai multi sunt victimele unor iluzii, ratând şansa unor promovări corecte care să le dea siguranţă şi implicit o poziţie demnă atât în raport cu Fraţii cât şi în relaţia cu forurile superioare. În acest mod este afectat principiul EGALITĂŢII. Mai nou, pe cât de incredibil pe atât de adevărat, s-a trecut într-o nouă fază: există fraţi care au fost ameninţaţi să nu participe la Marele Consiliu pentru a nu divulga public infracţiunile masonice comise de către Marele Maestru şi camarila care îi sugerează demersurile ilegale. Se prefigureazăsilueta unei structuri mafiote dominată de teamă şi respect impus prin forţă. Se anulează astfel principiul LIBERTĂŢII care ar trebui să primeze într-o organizaţie care se opune cenzurii prin definiţie. Acestă dezordine, căreia i se inventează pe genunchi „legi şi articole” care săo justifice, este susţinută prin diversiuni infantile în care sunt lansate acuze asupra Fraţilor care se opun acestei stări. Se induce un seniment de ură între Fraţi sau între Loji tocmai de la nivelul care ar trebui să medieze şi să stingă posibilele animozităţi. Se încalcă flagrant principiul FRATERNITĂŢII care ne deosebeşte de societăţile profane. Dacă apreciem unele personalităţi ale trecutului care au impărtăşit valorile noastre fără a fi iniţiaţi numindu-i„masoni fără şorţ”, constatăm astăzi că obedienţa noastră este bântuită de prea multe „şorţuri fără masoni” care într-o mişcare sinistrorsum proiectează în derizoriu idealurile pentru care am venit şi rămânem în Ordin. Masoneria poate exista foarte bine fără oricare dintre noi ca indivizi. Însă nu poate rezista dacă se dezice de principiile fundamentale care o definesc: principiul Libertăţii, al Egalităţii şi al Fraternităţii. Profilul unui Membru al Marelui Consiliu al Marii Loji este cel al unui Maestru Mason care exprimă cu demnitate voinţa Lojilor care l-au desemnat prin vot pentru această poziţie în cadrul Adunării Regionale. Viitorul Mare Maestru va corecta derapajele actuale aducând Marea Lojă pe triectoria firescului, aşa cum v-o doriţi Dumneavoastră, Respectabili Maeştrii, indiferent de funcţie sau rang. Iată motivele pentru care am refuzat să mai particip la o mascaradă imaginată pentru a hrăni egolatria Marelui Maestru şi pentru a mă delimita de un grup care a reuşit să monopolizeze Marele Consiliu numind (sau autonumindu-se) prin fraudă, minciuni şi abuz membrii ai Marelui Consiliu – fantomă, care să le valideze prin vot măsurile inepte, neconforme cu normele cutumiare ale masoneriei autentice: 1. La 30 noiembrie 6012 are loc un Mare Consiliu la care nu se întruneşte cvorumul necesar pentru a avea loc Ţinuta de Mare Consiliu, fiind prezenţi numai 9 membrii din 17 necesari pentru a se ţine Ţinuta. Lipsa multor membrii constituia un protest tacit vis-a-vis de încercarea Marelui Maestru de a impune un Mare Secretar neagreat de Consiliu din motive care ţin în principal de moralitatea acestuia cât şi de lipsa unor competenţe necesare pentru a face faţă acestui post (motiv pentru care o asemenea propunere nu a fost supusă unei decizii constituţionale în cadrul Conventului care avusese loc cu numai o lună în urmă). Ceremonia are totuşi loc, Marele Maestru hotărând în mod absurd că vor vota toţi Maeştrii din sală (adică invitaţii care nu pot avea drept de vot). Pe parcursul şedinţei se iau măsuri importante, inclusiv numirea în funcţie a personajului amintit. Se scrie şi se semnează un proces verbal în care se specifică măsurile votate ilegal. Miza acestei numiri este clară pentru toată lumea: manipularea voturilor la alegerile de anul acesta pentru funcţia de Mare Maestru. 2. În luna decembrie 6012 am iniţiat un memorandum către Suveranii Mari Inspectori Generali, document care ilustra printre altele şi situaţia nefirească din Obedienţă, mai ales apariţia unor intrucţiuni nesemnate ale Marelui Secretariat cu pretenţii stupide,fără legăturăcu practica masonică. În scurt timp documentul ajunge să fie public. 3. Ca urmare, se cere de către mai multe loji Procesul Verbal al Ţinutei cu pricina, cerere care se izbeşte de refuzul cartegoric al Secretariatului. Apariţia acestui proces verbal ar fi incriminator, uzurparea unei funcţii fiind clasificată ca acţiune împotriva Ordinului şi având consecinţele ineluctabile. Tardiv, constrâns de împrejurări, pentru a da o aurăde legalitate, se emite de către Marele Maestru un decret de numire în funcţie a Marelui Secretar în baza unui articol al Regulamentului privind „situaţiile de urgenţă”. 4. Reacţionând în faţa acestei situaţii bizare, unele Loji elaborează un text în care se expun cele descrise mai sus, urmărind forţarea conducerii să revină la normalitate în conformitate cu Regulamentul şi Constituţia Marii Loji. Prin vocea unui terţ, iniţiatorul acestui proiect este ameninţat să nu participe la Şedinţa de Mare Consiliu din 26 ianuarie a.c. pentru a nu divulga matrapalzâcurile conducerii. 5. Convocarea la Ţinuta de Mare Consiliu din 26 ianuarie este semnată în numele persoanei care, aşa cum am arătat, nu poate fi recunoscută ca Mare Secretar. Urmarea firească a acestui fapt este că la această ţinută din nou nu se întruneşte cvorumul necesar, numărul Membrilor Marelui Consiliu fiind de 16 membri din 17 necesari. În loc să se anuleze Ţinuta conform regulamentului, sfidând din nou instituţia Marelui Consiliu, s-a scornit pe loc soluţia înlocuirii mele din funcţia de Mare Expert cu unul dintre invitaţi. Evenimentele descrise nu trebuie să neliniştească membrii Obedienţei pentru că această situaţie este cunoscută şi amendată corespunzător la nivel internaţional, iar în plan intern Marea Lojă nu va mai putea fi condusă mult timp cu o atitudine de bulibaşă. Atenţia noastră nu trebuie să fie îndreptată însă asupra unor persoane ci asupra sistemului. Iar sistemul nu trebuie „reformat” ci aplicat. Trebuie numai să rămânem fideli principiilor care formează baza sistemică pe care trebuie să construim în viitor. În spiritul Frăţietăţii va trebui să iertăm greşelile şi să nu lăsăm să se mai repete. În spiritul Egalităţii va trebui penalizăm excesele celor care vor să-şi aroge calităţi pe care nu le pot deţine desconsiderând regulile. În spiritul Libertăţii va trebui să avem curajul să ne exprimăm.

„Foc! Mai tare foc! Şi ăl mai tare foc! Una, doi, tri!”

Am zis.

Un zidar liber

Cat cu Horea crai in tara...

Maine, 28 februarie 6013/2013 are loc comemorarea F.'. Horea la Or.'. Alba Iulia. Conducatorul rascoalei taranesti din Transilvania a fost martirizat la 28 februarie 1785, pe platoul „La furci”, supliciul lui atragand criticile lumi civilizate… un preambul grotesc al faimoasei revolutii franceze, se presupune sustinuta financiar din aurul transilvan. Dar trebuie sa recunoastem, vrem nu vrem, ca Romania moderna este, pana la urma, creatia Masoneriei franceze.
Programul activitatilor incepe la orele 14.00 prin participarea la o slujba de pomenire ce va avea loc la Monumentul Candela ridicat de FF.’. din R.’.L.’. “Horea, Closca si Crisan”, ceremonie urmata traditional de o depunere de coroane.

In fiecare an cu aceasta ocazie, membri ai Francmasoneriei, ai cultelor bisericesti, alaturi de conducatorii judetului si orasului, reprezentanti din invatamant sau armata, isi dau mana fratern si vin impreuna sa comemoreze martiriul eroilor neamului romanesc.

Francmasoneria in zilele noastre

Nu pot spune cât de mult s-a schimbat F.’. M.’. , de la cum a fost la început şi câte  schimbări a suferit pe parcursul timpului, deoarece sunt încă la începutul drumului meu în tainele F.’. M.’.. În schimb, vă pot spune ce m-a atras şi ce m-a făcut pe mine să intru în această alianţă universală înconjurată de mister.

Prima oară când am auzit de F.’.M.’. a fost în vara anului 2006 când am fost într-o tabără cu şcoala în Grecia pe Insula Thasos. Pe drum, în autocar, era un băiat mai mare cu vreo 3 ani decât mine care citea cu mare poftă o carte numită „Francmasoneria”. M-am întors spre el şi l-am întrebat ce e aia „Francmasoneria”? La început nu a vrut să-mi spună, dar am insistat şi într-un final a zis că „sunt nişte oameni puternici care conduc lumea”. Nu prea l-am băgat în seamă, atunci aveam alte ocupaţii, dar în subconştientul meu deja se formase o întrebare care aveam să îi caut răspunsuri mai târziu?

De mic copil am fost foarte credincios. Am crescut la ţară cu bunicii care mă duceau la biserică în fiecare duminică. Ajunsesem să cred orbeşte în religie, dar în adâncul meu ştiam, simţeam că formarea lumii şi a tot ce s-a întâmplat până în zilele noastre avea un secret mult mai mare decât ne-a fost impus să cred. Aveam nevoie doar de o scânteie ca să aprindă focul cunoaşterii din adâncul sufletului meu.

Acea scânteie a avut loc în anul 2007 când am cumpărat cartea lui Dan Brawn „Codul lui Da Vinci”. Mulţi care o citise mi-au zis că e pur şi simplu o carte science fiction şi să nu iau nimic ca atare. Dar după ce am terminat-o de citit pur şi simplu viziunea mea asupra Lumii a luat o întorsătură radicală. Am început să fac cercetări şi să pun o grămadă de întrebări care mă duceau la alte întrebări. Acest mister care înconjoară religia şi Lumea practic devenise parte din mine. Eram atras de orice lucru misterios sau mister care îmi ieşea în cale, vroiam să cunosc adevărul.

Acest flacără arzătoare din mine mi-a deschis ochii şi am observat că sunt atras şi îmi plac lucruri care înainte nici nu le dădeam atenţie: precum natura, să privesc cerul înstelat şi luna, să ascult ciripitul păsărelelor şi susurul apei şi cel mai frumos era faptul că eram atras de ploaie şi de faptul că îmi plăcea să urmăresc fulgerele şi să ascult tunetele.

Am început să cumpăr şi să citesc cărţile lui Dan Brown, iar în 2009 când a apărut „Simbolul pierdut”, declicul din subconştientul meu s-a produs, ideea mea despre Francmasonerie,  care era până atunci foarte scurtă şi la obiect, (adică un grup de oameni care au putere şi conduc lumea în secret) a devenit un drum care care avea mai multe bifurcaţii, dar doar unu nu se bloca şi ducea spre adevăr.

Am început să citesc şi să mă documentez despre Francmasonerie. În  anul 2011 ideile mele despre Lumea erau complet schimbate şi simţeam că nu găsesc un loc unde să mă integrez cu conceptele şi ideile mele noi formate. Cu cât citeam mai mult despre Francmasonerie cu atât era mai atras de aceasta, ştiam în adâncul meu că adevărul pe care îl caut se găseşte în aura de mister cu care era înconjurată Francmasoneria şi de misterul care se află în interiorul ei.

Ca o părere personală pot spune că am descoperit că sunt atras de Francmasonerie exact cum sunt atras de natură şi de fenomenele naturale. Deci, după părerea mea, Francmasoneria este un fenomen natural de care această Lume are nevoie şi va avea mereu nevoie de el. Un fenomen natural de care omenirea are nevoie să se dezvolte şi să evolueze spiritual.      

Când m-am iniţiat în Francmasonerie am avut acelaşi sentiment ca şi cum aş fi fost în mijlocul ploii şi priveam cum fulgerele luminau văzduhul, iar apoi erau urmate de sunetul maiestos al tunetelor.

Chiar şi după iniţiere misterul nu dispare, iar individul iniţiat trebuie constant să caute să desluşească misterul. De fapt în asta constă francmasoneria, în dezvoltarea spirituală a individului. Posibil, ca pe parcursul timpului, rolul Francmasoneriei să nu se fi schimbat ci doar să fi evoluat. De la Revoluţia Franceză din 1789 – unde stim bine că Francmasoneria a avut rolul ei aparte – care a avut ca scop modificarea şi evoluarea societăţii omeneşti, în societăţile din zilele noastre, la rolul de a ajuta fiecare om să găsească drumul spre adevărata lumină a Marelui Arhitect al Universului şi spre evoluţia spiritual.  „Personal cred că Francmasoneria nu ar trebui să se transforme ci să rămână în forma ei tradiţională fidelă principiilor universale, ca un punct de sprijin în identificarea adevăratelor valori spirituale.”

Am zis!

F.’. Ionuţ D. Chirică

Scrisoare catre un Frate

 

Sibiu, 28 noiembrie, 6012

 

Dragul meu Frate,

 

Tu ai intrezarit prin fiinta ta un licar de Lumina si ai stiut atunci ca esti pe calea cea buna. Din momentul acela ai avut doi Maestrii. Esti dator sa-i slujesti Luminii din tine si s-o faci sa sporeasca, recunoscand-o drept Maestrul tau launtric, dar trebuie sa ai mare grija, pentru ca greseala sau ignoranta si neascultarea nu vor face altceva decat sa-ti forteze fiinta sa sufoce germenele influentei spiritual primite sau mai mult decat atat, sa-ti poarte pasii pe drumuri distructive pentru constiinta ta. “Parcurgerea caii se face intre veghe si somn, pana la deplina trezie a constiintei; oricine isi taie legatura cu aceasta dimensiune transcendenta devine propriul sau ucigas”. Mare parte si chiar intocmai din aceste cuvinte le vei gasi si tu intr-una din scrierile noastre. Drumul tau ar trebui sa fie drept. Tu ar trebui sa fii drept. Adevarul, este intr-adevar unul singur dar fiecare om ce ajunge sa-l cunoasca lasa in urma lui o poteca noua ce nu va mai fi umblata vreodata. Poteca, indiferent de sinuozitatiile ei, de urcusuri si coborasuri, este singular – fara rascruci, fara bucle, fara drumuri paralele sau bucati lipsa. Poti gasi din loc in loc cumpene, poduri suspendate la mari inaltimi, poti sa mergi prin nori, pe carari umbroase sau mangaiate de soare, prin vant sau ploaie, iar luna te va ajuta cand soarele va fi plecat. Daca aceasta calatorie ar avea o mie, un million sau chiar un infinit de pasi, tu sa stii, dragul meu Frate, ca doar un singur pas este cel mai important iar acela este primul. Ni s-a spus ca trebuie sa cautam ceea ce s-a pierdut. Cuvantul pierdut. Dar daca acesta nu s-a pierdut niciodata? Inseamna ca nu va fi gasit decat, poate, la trecerea in Orientul etern, cand vom cunoaste Adevarul Suprem. Nimeni nu are dreptul de a-ti spune ce sa faci in afara de tine si totodata nimeni nu-ti poate face rau in afara de tine. Cei din jurul tau iti vor ramane mereu in preajma dar greseala cea mai mare pe care o poti face este prin incercarea de a le insufla trairile si parte din lumina ta. Tu singur trebuie sa te armonizezi in relatia ta cu tine si cu cei din jurul tau. Echilibrul este doar al tau si daca nu crezi asta, inchide-ti ochii si ridica-ti mainile inchipuindu-te balanta. Sper, din tot sufletul meu, sa te ridici si sa ajungi acolo unde iti doresti dar mai intai sa sti si tu unde sau care e locul acela! Totusi, mi-ar face placere sa te stiu meditand asupra unui proverb budhist ce ne spune ca: “libertatea unui om ia sfarsit atunci cand in locul ei creste o dorinta”. Acum, la sfarsitul acestei scrisori, as vrea sa-ti urez trei lucruri: Pace, pentru ca nu exista o cale spre pace, aceasta fiind insasi calea. Iti doresc armonie pentru ca asa trebuie sa traiesti cu tine si cu cei din jurul tau si iti mai doresc fratele meu rabdare, pentru ca eu o consider una dintre cele mai mari virtuti ce iti va da cele mai multe raspunsuri. Un gand bun si o parte din mine te vor insoti mereu in incercarile tale. Te iubesc fratele meu!

 

Am zis!

F.’. Alexandru C. Muntean

Dreptate si fratie

Fratia e o simtire a inimei care ne face pe toti a avea aceleasi bucurii si dureri, ca si cum oamenii ar fi numai unul. Aşa, frati sunt aceia ce vor a-si impartasi suferintele unii cu altii si carii isi intocmesc puterile spre a se face fericiti unii pe altii. A usura pe cei saraci, a povatui s-a lumina pe cei neinvatati, a aduce in calea binelui pe cei vinovati, pe care saracia si strambatatea i-a ratacit, iata fapte fratesti. 
Pe acest pamant, in care suntem, oamenii se vor face din zi in zi mai buni, mai intelepti, mai iubeti, mai drepti, şi mai gata a se jertfi pentru fratii lor. Cu vremea, pamantul va fi un loc binecuvantat; imi adusesi aminte cuvintele lui Christos si amandoua poruncile ce ele cuprind: "A iubi pe Dumnezeu, a iubi pe aproapele". Acum sa-ti aduc si eu aminte ca Hristos a zis ca a doua porunca, iubirea aproapelui, e asemenea cu cea dintai, iubirea lui Dumnezeu.

De la Balcesti cetire

Prea Respectabilul si Prea Puternicul F.’. Horia-Nistorescu Bălceşti 33, declara acum cativa ani intr-un un interviu în exclusivitate pentru Gazeta de Cluj:

„De multe ori am fost întrebat de ce în România nu există, nu poate exista, o singură Mare Loja. Una, puternică, reprezentativă pe plan naţional şi internaţional! Nu este o scuză afirmaţia că sub aspectul numărului de Mari Loji pe un teritoriu stăm mult mai bine, decât multe alte ţări cu tradiţie în acest domeniu.
Cred că problema trebuie pusă altfel. Sunt adeptul principiului «unitate în diversitate». Noi care am trăit epoca «partidului unic» avem, aşa, o teamă instinctivă, dacă nu o repulsie, de o conducere unică. Oamenii sunt diferiţi. Modul lor de a acţiona este şi el diferit. Dar, dacă principiile sunt aceleaşi nu văd nimic rău în a exista o pluralitate de organizaţii masonice. Totul este cum interacţionează ele. Dacă simpla existenţă, datorita orgolilor unor Mari Maeştri, este un permanent subiect de «scandal» în presă, atunci este cu totul altceva. Apoi, trebuie să avem în vedere condiţiile în care s-au născut, s-au redeşteptat după revenirea la democraţie. Sunt factori interni, dar mai ales factori externi. Exista un principiu fundamental, universal valabil: o Mare Loja nu se poate constitui într-o ţară decât dacă acel teritoriu este «terra nuda». Cu alte cuvinte atâta vreme cât într-o ţară, România de pildă, există o Mare Loja nici o Putere Straină nu poate da Lumină unei alte Mari Loji pe acel teritoriu. De aici porneşte totul. Se pare că unii, vorba proverbului, au considerat România “sat fără câini” ! Şi au dat buzna. S-au întrecut, care mai de care, să facă aici Mari Loji. Fără indoială aceasta aminteşte de geopolitica Marilor Puteri. Nu le-a fost greu să găsească «fraţi» dornici de zorzoane şi titluri. Unii chiar au plătit pentru asta. ... Masonii sunt constructori. Nu mai zidim Catedrale, ci, Oameni. Ce lipseste astăzi Masoneriei este un crez, un ţel. Poate niciodată mai bine decât acum ar trebui să apelăm, vorbind de viitorul masoneriei româneşti, la titlul cărţii lui Sienkiewicz (parafrazându-l):Quo vadis, francmasoneria română ?
Sigur, putem vorbi şi de imaturitatea masonilor. Apelez tot la istorie, pentru că cine nu-şi cunoaşte trecutul nu va înţelege prezentul şi nu-şi va clădi viitorul. În 1989 veneam după aproape o jumatate de secol de totalitarism de extremă dreaptă sau stângă, de la fascism la comunist. Elita societăţii româneşti şi implicit a Masoneriei fusese decimată în lagărele de muncă, în temniţele comuniste sau luase calea exilului. Mulţi au murit în puşcării, tot atât de mulţi au murit în foamete şi săracie după 1964 sau pur şi simplu de bătrâneţe. Alţii s-au risipit pe cele cinci continente. Căci am avut masoni şi loji în Franţa, în Germania, în Argentina, în Israel, peste tot unde exilul i-a dus pe fraţii noştri.
Cine, atunci în 1989, mai exact în 1990, să redeştepte masoneria naţională ? În ţară – spuneam mai sus – am descoperit 21 de veterani, toţi cu vârste aproape de 70-80 de ani. În diaspora aveam şi acolo, e drept unii mai tineri, iniţiaţi după ce au fugit din România, dar cu familii şi situaţii stabile în ţările de adopţie. Câţi dintre aceştia au revenit în Patrie ? Unii se mai temeau încă de fosta Securitate. Un istoric al Francmasoneriei române, Gérard Serbanesco, vorbind despre altă epocă, dar aceeaşi Sericutate (la începuturile ei) are un capitol întreg despre «inundarea» Marii Loji Naţionale din România, prin anii 1947-1948, de elementele noii puteri comuniste şi securiste. Le era, deci, teama ca fenomenul să nu se repete.
De aceasta situaţie au profitat Marile Puteri masonice care s-au întrecut în a veni în România – uneori şi câte două-trei din aceeaşi ţară – pentru a implementa Mari Loji în România. De aici multitudinea de entităţi masonice care, evident, se luptă între ele pentru a-şi demonstra legitimitatea regularităţii. Si, exagerând puţin, când ai trei fraţi, patru vor să fie Mari Maeştrii, totul este clar ca lumina zilei.
Nu, nu am ajuns la maturitate. Şi nu numai pentru că nu mai avem elitele epocii renaşterii naţionale, paşoptiste, nu pentru că nu mai avem personalităţile anilor interbelici, ci pentru că nu mai avem ceea ce Bălcescu le spunea tinerilor adunaţi la Paris în noaptea Anului Nou, 1848:
«Nu ziceţi suntem slabi ! Când Dumnezeu dă o misie dă şi puterea d-a o împlini. Nu ziceţi suntem puţini ! Ei erau numai doisprezece acei apostoli care reformară lumea. Dar ei au isbutit căci aveau în inimile lor pe Hristos, adică dragostea umanităţii şi jertfirea. Fie acestea şi simţămintele dumneavoastră şi veţi regenera naţia. Dară, domnilor, o veţi regenera !»

http://www.gazetadecluj.ro/citeste/3871-horia-nistorescu-balcesti-mason-nu-te-faci-te-nasti-daca-nu-traiesti-masoneria-nu-faci-doi-bani-