Sibiu,
28 noiembrie, 6012
Dragul
meu Frate,
Tu
ai intrezarit prin fiinta ta un licar de Lumina si ai stiut atunci ca esti pe
calea cea buna. Din momentul acela ai avut doi Maestrii. Esti dator sa-i
slujesti Luminii din tine si s-o faci sa sporeasca, recunoscand-o drept
Maestrul tau launtric, dar trebuie sa ai mare grija, pentru ca greseala sau
ignoranta si neascultarea nu vor face altceva decat sa-ti forteze fiinta sa
sufoce germenele influentei spiritual primite sau mai mult decat atat, sa-ti
poarte pasii pe drumuri distructive pentru constiinta ta. “Parcurgerea caii se
face intre veghe si somn, pana la deplina trezie a constiintei; oricine isi
taie legatura cu aceasta dimensiune transcendenta devine propriul sau ucigas”.
Mare parte si chiar intocmai din aceste cuvinte le vei gasi si tu intr-una din
scrierile noastre. Drumul tau ar trebui sa fie drept. Tu ar trebui sa fii
drept. Adevarul, este intr-adevar unul singur dar fiecare om ce ajunge sa-l
cunoasca lasa in urma lui o poteca noua ce nu va mai fi umblata vreodata.
Poteca, indiferent de sinuozitatiile ei, de urcusuri si coborasuri, este
singular – fara rascruci, fara bucle, fara drumuri paralele sau bucati lipsa. Poti
gasi din loc in loc cumpene, poduri suspendate la mari inaltimi, poti sa mergi
prin nori, pe carari umbroase sau mangaiate de soare, prin vant sau ploaie, iar
luna te va ajuta cand soarele va fi plecat. Daca aceasta calatorie ar avea o
mie, un million sau chiar un infinit de pasi, tu sa stii, dragul meu Frate, ca doar
un singur pas este cel mai important iar acela este primul. Ni s-a spus ca
trebuie sa cautam ceea ce s-a pierdut. Cuvantul pierdut. Dar daca acesta nu s-a
pierdut niciodata? Inseamna ca nu va fi gasit decat, poate, la trecerea in
Orientul etern, cand vom cunoaste Adevarul Suprem. Nimeni nu are dreptul de
a-ti spune ce sa faci in afara de tine si totodata nimeni nu-ti poate face rau
in afara de tine. Cei din jurul tau iti vor ramane mereu in preajma dar
greseala cea mai mare pe care o poti face este prin incercarea de a le insufla
trairile si parte din lumina ta. Tu singur trebuie sa te armonizezi in relatia
ta cu tine si cu cei din jurul tau. Echilibrul este doar al tau si daca nu
crezi asta, inchide-ti ochii si ridica-ti mainile inchipuindu-te balanta. Sper,
din tot sufletul meu, sa te ridici si sa ajungi acolo unde iti doresti dar mai
intai sa sti si tu unde sau care e locul acela! Totusi, mi-ar face placere sa
te stiu meditand asupra unui proverb budhist ce ne spune ca: “libertatea unui
om ia sfarsit atunci cand in locul ei creste o dorinta”. Acum, la sfarsitul
acestei scrisori, as vrea sa-ti urez trei lucruri: Pace, pentru ca nu exista o
cale spre pace, aceasta fiind insasi calea. Iti doresc armonie pentru ca asa
trebuie sa traiesti cu tine si cu cei din jurul tau si iti mai doresc fratele
meu rabdare, pentru ca eu o consider una dintre cele mai mari virtuti ce iti va
da cele mai multe raspunsuri. Un gand bun si o parte din mine te vor insoti
mereu in incercarile tale. Te iubesc fratele meu!
Am
zis!
F.’.
Alexandru C. Muntean
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu