26 feb. 2013

Francmasoneria in zilele noastre

Nu pot spune cât de mult s-a schimbat F.’. M.’. , de la cum a fost la început şi câte  schimbări a suferit pe parcursul timpului, deoarece sunt încă la începutul drumului meu în tainele F.’. M.’.. În schimb, vă pot spune ce m-a atras şi ce m-a făcut pe mine să intru în această alianţă universală înconjurată de mister.
Prima oară când am auzit de F.’.M.’. a fost în vara anului 2006 când am fost într-o tabără cu şcoala în Grecia pe Insula Thasos. Pe drum, în autocar, era un băiat mai mare cu vreo 3 ani decât mine care citea cu mare poftă o carte numită „Francmasoneria”. M-am întors spre el şi l-am întrebat ce e aia „Francmasoneria”? La început nu a vrut să-mi spună, dar am insistat şi într-un final a zis că „sunt nişte oameni puternici care conduc lumea”. Nu prea l-am băgat în seamă, atunci aveam alte ocupaţii, dar în subconştientul meu deja se formase o întrebare care aveam să îi caut răspunsuri mai târziu?
De mic copil am fost foarte credincios. Am crescut la ţară cu bunicii care mă duceau la biserică în fiecare duminică. Ajunsesem să cred orbeşte în religie, dar în adâncul meu ştiam, simţeam că formarea lumii şi a tot ce s-a întâmplat până în zilele noastre avea un secret mult mai mare decât ne-a fost impus să cred. Aveam nevoie doar de o scânteie ca să aprindă focul cunoaşterii din adâncul sufletului meu.
Acea scânteie a avut loc în anul 2007 când am cumpărat cartea lui Dan Brawn „Codul lui Da Vinci”. Mulţi care o citise mi-au zis că e pur şi simplu o carte science fiction şi să nu iau nimic ca atare. Dar după ce am terminat-o de citit pur şi simplu viziunea mea asupra Lumii a luat o întorsătură radicală. Am început să fac cercetări şi să pun o grămadă de întrebări care mă duceau la alte întrebări. Acest mister care înconjoară religia şi Lumea practic devenise parte din mine. Eram atras de orice lucru misterios sau mister care îmi ieşea în cale, vroiam să cunosc adevărul.
Acest flacără arzătoare din mine mi-a deschis ochii şi am observat că sunt atras şi îmi plac lucruri care înainte nici nu le dădeam atenţie: precum natura, să privesc cerul înstelat şi luna, să ascult ciripitul păsărelelor şi susurul apei şi cel mai frumos era faptul că eram atras de ploaie şi de faptul că îmi plăcea să urmăresc fulgerele şi să ascult tunetele.
Am început să cumpăr şi să citesc cărţile lui Dan Brown, iar în 2009 când a apărut „Simbolul pierdut”, declicul din subconştientul meu s-a produs, ideea mea despre Francmasonerie,  care era până atunci foarte scurtă şi la obiect, (adică un grup de oameni care au putere şi conduc lumea în secret) a devenit un drum care care avea mai multe bifurcaţii, dar doar unu nu se bloca şi ducea spre adevăr.
Am început să citesc şi să mă documentez despre Francmasonerie. În  anul 2011 ideile mele despre Lumea erau complet schimbate şi simţeam că nu găsesc un loc unde să mă integrez cu conceptele şi ideile mele noi formate. Cu cât citeam mai mult despre Francmasonerie cu atât era mai atras de aceasta, ştiam în adâncul meu că adevărul pe care îl caut se găseşte în aura de mister cu care era înconjurată Francmasoneria şi de misterul care se află în interiorul ei.
Ca o părere personală pot spune că am descoperit că sunt atras de Francmasonerie exact cum sunt atras de natură şi de fenomenele naturale. Deci, după părerea mea, Francmasoneria este un fenomen natural de care această Lume are nevoie şi va avea mereu nevoie de el. Un fenomen natural de care omenirea are nevoie să se dezvolte şi să evolueze spiritual.      
Când m-am iniţiat în Francmasonerie am avut acelaşi sentiment ca şi cum aş fi fost în mijlocul ploii şi priveam cum fulgerele luminau văzduhul, iar apoi erau urmate de sunetul maiestos al tunetelor.
Chiar şi după iniţiere misterul nu dispare, iar individul iniţiat trebuie constant să caute să desluşească misterul. De fapt în asta constă francmasoneria, în dezvoltarea spirituală a individului. Posibil, ca pe parcursul timpului, rolul Francmasoneriei să nu se fi schimbat ci doar să fi evoluat. De la Revoluţia Franceză din 1789 – unde stim bine că Francmasoneria a avut rolul ei aparte – care a avut ca scop modificarea şi evoluarea societăţii omeneşti, în societăţile din zilele noastre, la rolul de a ajuta fiecare om să găsească drumul spre adevărata lumină a Marelui Arhitect al Universului şi spre evoluţia spiritual.  „Personal cred că Francmasoneria nu ar trebui să se transforme ci să rămână în forma ei tradiţională fidelă principiilor universale, ca un punct de sprijin în identificarea adevăratelor valori spirituale.”
Am zis!
F.’. Ionuţ D. Chirică

Un comentariu:

  1. Ceva mai haios cu greu mai poţi găsi. Domnul respectiv a fost neinspirat în alegerea titlului. Putea să utilizeze tehnica presei anglo-saxone: "Am găsit adevărul. Dan Brown m-a ajutat".

    Hai să-i spunem noi vreo două lucruri mai de-aici, de la opinca valahă pe care nu o s-o găsiţi pomenită în "capodoperele " mişcării browniene (e un joc de cuvinte, dacă nu înţelegeţi):
    Era o dată un căpcăun mai spre răsărit care avea şi el o poftă de nestăvilit. El înghiţea într-una teritorii şi nu se mai sătura. Numai că-i stătea un os în gât şi nu ajungea la friptura strâmtorilor. Ce şi-a zis atunci: ia să mă folosesc au de furculiţa grecotee de obedienţă ioanită pentru a curăţa drumul de aceste piedici. Numai că osul, ca-n poveşti, se dădea de fiecare dată peste cap, se acoperea cu tot felul de sosuri de prin bucătăriile de inspiraţie iatliană, franceză sau engleză, şi - cu preţul unor aşchii care s-au jertfit conform Tradiţiei mioritice - osul nu s-a frânt. Mai mult, aşchiile i-au rămas în gât monstrului care de atunci, când aude de numele de Vladimirescu, Bălcescu, Alexandrescu, Câmpineanu, Văcărescu, dă în damblageală şi face spume la gură.
    Dar şi sosurile la care care m-am referit şi ni se serveau drept garnitură aveau şi ele patronii lor. Astfel că unii s-au gândit să le îmbunătăţească reţeta prin ceva aditivi toxici. Doar, doar structura de rezistenţă a osului, o structură ceva mai specială, în formă de Cruce, avea să cedeze şi să folosească doar ca simplă unealtă în mâna unor stăpâni poate nu la fel de pociţi ca capcăunul de la est, dar la fel de flămânzi.

    RăspundețiȘtergere