Geometrie sacra

Toate dimensiunile piramidelor se bazeaza pe o uluitoare acrobatie a celor mai controversate numere ale matematicii si ale naturii: pi (3,14) si 1,618 (numarul de aur), din a caror combinare geometrica ar fi rezultat tot ceea ce poate cladi armonios omul, inspirat de dinastia sapientiala a zeului Thot. Mai mult, diametrelor planetelor Sistemului Solar au loc si ele in geometria riguroasa a piramidelor. Poate o mâna si o minte de geniu au existat pe aceste meleaguri cu milenii in urma deaoarece:

1. Axa care uneste marea sala subterana a platoului Giseh cu centrul micii piramide asociata Sfinxului trece prin Ierusalim. Or acest oras nici nu exista pe vreo harta la vremea construirii Sfinxului (de fapt nici nu se punea problema cunostintelor geografice in cadrul civilizatiei egiptene din mileniul III i.Ch.).

2. O linie dreapta, care uneste vârfurile piramidelor lui Keops si Mikerinos si trece pe la jumatatea muchiei piramidei lui Kefren, ajunge pâna la misterioasele ruine ale unor edificii descoperite in plin desert. S-a gândit oare arhitectul sa atraga atentia asupra vreunei legaturi oculte intre monumentele platoului Giseh si acele neelucidate morminte izolate si ingropate in nisipul mileniilor?

3. Cum a fost posibila asezarea centrelor de simetrie ale celor trei piramide si a Sfinxului dupa criteriile extrem de riguroase ale unor triunghiuri cu totul speciale, necunoscute in acea epoca? Este vorba de triunghiul sacru al lui Pitagora (dreptunghic, cu laturile 3, 4 si 5) si triunghiul sublim (isoscel, cu doua laturi egale cu numarul de aur si o latura egala cu unitatea).

Este evident ca nu ne putem imagina cum niste blocuri de piatra de peste doua tone au fost parca asezate cu o mâna fermecata si nu cu o populatie de muncitori având dispozitive rudimentare. Dar mai presus de orice, nimeni nu poate decât specula pe marginea motivatiei unei astfel de gândiri arhitectonice incompatibile cu epoca edificarii respectivelor monumente. Egiptologii sunt unanimi intr-o singura privinta: faraonii nu au fost niste excentrici doritori sa-si puna supusii la treaba in urma unor capricii. Religiozitatea lor este mai presus de orice indoiala, dar de la credinta la arhitectura (privita nu numai ca arta, ci si ca geometrie si trigonometrie in vremea când aceste stiinte nu existau nici macar in faza de embrion) este o distanta inexplicabila.

Mai adaugam un aspect cel putin la fel de straniu: raza cercului care se inscrie in triunghiul piramidei lui Keops este proportionala cu distanta medie dintre Mercur si Soare.

Funia cu douasprezece noduri

Funia este o spirală care indică aspiraţia către înăltimi iar nodurile au semnificaţii magice extrem de vechi, metamorfozate la un moment dat în simbolul soarelui.
Funia de măsurat este simbolul legăturii, unind spaţiul şi timpul ceresc cu spaţiul şi timpul terestru. Este un instrument indispensabil pentru a transpune pe pămînt ordinea din cer stabilind proporţiile juste făra care nu s-ar obţine decît dezordine şi haos, afirmă Pierre Dangle, amintind frumoasa spusă a lui Iov din Biblie:” Ştii tu cine a hotărît măsurile pămîntului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului ? ”
Vechii egipteni foloseau pentru construcţia unghiului drept o funie cu 12 noduri echidistante, legată sub formă de inel şi fixată cu 3 ţăruşi şi obţineau un triunghi dreptunghic cu laturile de (3; 4; 5), utilizând astfel reciproca teoremei lui Pitagora (dacă într-un triunghi suma pătratelor lungimilor a două laturi este egală cu pătratul lungimii laturii a treia , atunci triunghiul este dreptunghic)
Pitagora a rămas cunoscut în mod special datorită teoremei sale, deşi ea a fost descoperită cu certitudine mult înaintea lui şi se presupune că acesta doar a extins-o la triunghiuri dreptunghice ale căror laturi sunt exprimate prin orice număr pozitiv (iniţial erau numai numere naturale).

Lantul de Unire este fara indoiala unul dintre cele mai semnificative parti ale unui ritual masonic. Acest lant este de fapt acea franghie care decoreaza peretii interiori ai Templului, iar cele 12 noduri simbolizeaza cele 12 semne ale zodiacului, dar corespund insa si cu cele 12 coloane, 5 in nord, 5 in sud si 2 in Occident. Loja este de fapt o reprezentare a Lumii si deci trebuie sa existe aici si elementul Cosmos (multe adificii si sanctuare sacre sunt intr-un fel sau altul incadrate de constelatii zodiacale...).
Prin unire se formeaza astfel un singur trup care vibreaza si respira singular, in armonie deplina. La invocarea Marelui Arhitect lantul devine un cerc magic si sacru unde forta cosmica si influenta spirituala este transmisa catre fiecare om "incatusat" (iata de ce frecventa lucrarilor in Atelier are o importanta fundamentala, pentru a ne apropia si mai mult).

Poate exista si funia cu 81 de noduri...adica pe fiecare parte a Templului există cate 40 de noduri care se întind la nord şi la sud. La extremitatile de pe ambele laturi ale uşii de intrare , la vest sunt ciucuri care reprezinta justiţie şi prudenţă. Această deschidere a funiei înseamnă că Masoneria este dinamica, progresiva şi deschisa la idei noi, care vor contribui la evoluţia omului şi la progresul raţional al umanitatii. Cele patruzeci de noduri reprezintă numărul simbolic de penitenţă şi de aşteptare.

-Potopul a durat 40 de zile.

-Moise a fost la muntele Horeb, în Sinai pentru 40 de zile.

-Isus a postit 40 de zile.

-Eli a condus Israelul patruzeci de ani.

-Isus a fost pe pământ pentru patruzeci de zile după înviere.

Singurul nod pozitionat mai sus reprezentat de Maestrul Venerabil este numărul unu, unitate indivizibilă, simbolul lui Dumnezeu, principiul şi fundamentul universului. In concluzie, aceasta franghi2 cu 81 noduri nu numai ca simbolizeaza unirea frăţească şi spirituală a fraţilor în întreaga lume, dar reprezintă, de asemenea comuniunea lor de obiective şi idei...

Dacă iei o funie şi tragi tare de capete, se tensionează, dar nu se rupe. Însă dacă forţele cu care acţionezi sunt destul de puternice, atunci fir cu fir, funia se destramă. O modalitate mai simplă de a o împărţi în două, este să o tai cu un cuţit...
Ce faci acum cu două jumătăţi din funie? Le apuci pe fiecare şi le pui cap la cap. Apoi le înnozi.

Dintr-o funie poţi face două, dar din două funii greu mai poţi face una. Pentru că rămâne nodul.

Cine nu rupe funii? Tuturor ni se oferă măcar odată această "şansă". Unii, ca să-şi arate forţele. Alţii, vor să testeze rezistenţa funiei.

A fost unul, Petru, care a rupt funia cu Hristos. Refacerea ei însă a fost divină, chiar dacă a rămas un nod. De fiecare dată când mai auzea cocoşul, Petru plângea cu amar.

Nu e deloc o tragedie să ți se rupă funiile. De ai multe funii împletite noduri-noduri, ai de fapt o plasă, un năvod. Şi în mâinile Divinitatii, devii pescar de oameni!

Numarul de aur

Pentru ca vorbim de mari constructori si de Templul lui Solomon, proportia numarului de Aur trebuie invocata si aici.

Cunoscut in antichitate de vechii intelepti, iar apoi in evul mediu de marii invatati filozofi, preoti, alchimisti sau ocultisti, numarul de aur a ascuns intotdeauna mari mistere.
Astazi cercetari complexe au ajuns la concluzia ca intreaga natura si chiar intreg universul este structurat respectand fidel proportia perfecta si exacta a numarului de aur. Marile constructii antice respecta de asemenea proportia fidela a acestui numar de aur, el reprezinta armonia si perfectiunea in creatie.
Proportia tainica a acestui numar reprezentata fie in triunghiul de aur, isoscel, al lui Pitagora in elipsa de aur din traditia hindusa sau in spirala de aur care prin sirul lui Fibonacci demonstreaza cresterea naturala a plantelor pastrand aceasta proportie.
In natura, spirala generata de apa (vartejurile), miscarea curentilor de aer in spirala, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de tranafir sau a frunzelor si semintelor din regnul vegetal pastreaza aceasta proportie perfecta aratand ca in intreaga creatie se manifesta armonia si perfectiunea divina reprezentata prin aceasta proportie. Aceasta demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a armoniei si frumusetii existente in intregul universul si care il ghideaza.
Secțiunea de aur sau raportul de aur, notată cu litera greacă Φ (phi ), este primul numar irational descoperit și definit în istorie. El este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.
Dacă privim lucrările unor mari artişti, se observă că multe dintre ele au la bază regula de aur. Conform acesteia, pentru ca un întreg împărţit în părţi inegale să pară frumos, trebuie să existe între partea mică şi cea mare acelaşi raport ca între partea mare şi întreg.
Acest raport este considerat ca deosebit de satisfăcător datorită modului în care îmbină unitatea cu varietatea dinamică. Întregul şi părţile sunt perfect proporţionate, astfel că întregul predomina fără să fie ameninţat de o scindare, iar părţile îşi păstrează în acelaşi timp o anumita autonomie.
Raportul de aur, număr iraţional, poate fi definit în diferite moduri, cel mai important concept matematic asociat cu regula de aur fiind şirul lui Fibonacci, un şir de numere în care fiecare se obţine din suma celor două dinaintea sa: 0,1,1,2,3,5,8,13,21,34,55 etc. Impărţind orice număr la predecesorul său, se obţine aproximativ numărul de aur. Aceste valori au mai puţină importanţă practică dar arată că există o legătură strânsă între matematică şi artă.
Primii care l-au folosit au fost egiptenii, majoritatea piramidelor fiind construite ţinând cont de numărul de aur. Grecii au fost însă cei care l-au denumit astfel, folosindu-l atât în arhitectură cât şi pictură şi sculptură. De altfel el se mai notează şi cu litera grecească "fi", de la sculptorul grec Phidias. El a construit Parthenonul pornind de la raportul de aur. În pictură a fost folosit mai ales în Renaştere, probabil cea mai discutată utilizare a acestui concept fiind în tabloul lui Leonardo da Vinci, "Mona Lisa". Capul, ca şi restul corpului e compus utilizând raportul de aur-raportul divin, cum ii spunea da Vinci. În prima jumătate a secolului trecut pictorul Piet Mondrian utilizează în picturile sale "dreptunghiul de aur", având raportul laturilor de aproximativ 1.618... De fapt, lucrările sale sunt alcătuite numai din asemenea dreptunghiuri. Aceasta e considerată cea mai armonioasă dintre formele geometrice. Până şi în muzică apare acest raport, se presupune ca Bach sau Beethoven au ţinut cont de el în compoziţiile lor.
Numărul de aur nu este prezent doar în artă, ci mai ales în natură. Aproape peste tot în jurul nostru îl găsim: flori (dispunerea petalelor), insecte (de pilda furnica are corpul împărţit în trei segmente, după diviziunea de aur), cochilia melcului (spirala de aur). Chipul omului are la bază acest principiu. De exemplu, raportul dintre distanţa de la linia surâsului (unde se unesc buzele) până la vârful nasului şi de la vârful nasului până la baza sa este aproximativ raportul de aur. Şi în mod sigur nu simţi că dinţii sunt dispuşi tot conform aceluiaşi principiu şi că, deşi fără să-l cunoască, medicii stomatologi îl folosesc în anumite cazuri... Sau că, atunci când scrieţi, duceţi instinctiv linia din mijloc a literei E aproximativ la 2/3 de bază=raportul de aur. La fel şi cu A,F,B,R...

Când stăm şi analizăm profunzimea existenţei lumii şi descoperim astfel de lucruri, ne minunăm. Poate sunt speculatii dar se poate observa cu uşurinţă că nimic din lumea vie nu e la întâmplare, totul e construit după un plan matematic si parcă cineva ar fi pus în ADN un program după care să se dezvolte.

Cred se poate găsi o semnificație numerologică la orice, cu condiția să existe suficientă istețime.

DRUMUL CATRE SINE SI MAI DEPARTE II

Fiecare s-a nascut intr-o anumita conjunctura sociala si isi traieste existenta in interiorul limitelor culturii sale dar pe masura ce timpul trece isi poate largi aceste orizonturi prin experienta si mai ales prin evolutie. Carcera rutinei duce la o siguranta iluzorie caci antreneaza meschinaria sau egoismul si numai efortul de autodepasire, dorinta de libertate si de cunoastere interioara permite a merge dincolo de angoasa care blocheaza disponibilitatile noastre latente si intelegerea sensului existentei noastre in aceasta lume.
Iată aşadar cateva aspecte importante pe drumul cunoaşterii de sine care constituie baza ascensiunii morale şi sunt condiţia unei evoluţii spirituale inalte.
La început "cunoaşte-te pe tine însuţi" este recunoasterea propriilor greşeli sau slabiciuni si deznodarea firelor destinului. Dar acestea cer o voinţă continua caci va trebui depaşit raul fundamental care este vanitatea. Cunoaşterea de sine este primul pas către ameliorare si dacă îmbunătăţirea continua, in curand o mare virtute va pătrunde în sufletul nostru: umilinţa! Căci numai celor umili, Marele Arhitect le dă ajutorul Forţei Sale.
Inca de mici ne exploram limitele pentru a ne cunoaste si de la o anumita varsta suntem capabili deja sa spunem ce ne place, ce nu ne place, avem un sistem de valori si de credinte. Suntem unici in complexitatea noastra si este practic imposibil sa gasesti doi oameni care sa gandeasca sau sa actioneze la fel zi de zi. Eu cred ca cu siguranta reactionam diferit fata de persoane diferite in situatii similare. Exista deopotriva oameni care reusesc de multe ori sa aduca la suprafata tot ce e mai bun si mai frumos in ei si altii care reveleaza numai ceea ce e mai rau si mai urat. Exupery spunea ca omul ajunge sa se cunoasca cu adevarat numai cand este pus sa se masoare cu obstacolele. Si de o forma sau alta, obstacole intalnim la fiecare pas…
Fratii nostrii ne sunt insa niste oglinzi fidele dar parca totusi unilaterale. Intalnim vreodata toate persoanele care la un loc sa construiasca o oglinda completa? Cu unul discuti despre arta, cu altul despre masonerie sau cu altul impartasesti cele mai tainice secrete... Ne comportam intr-un fel in familie si in alta forma in public, dar poate ca in suflete purtam comori despre care nu vorbim niciodata, nu le aratam nimanui si de fapt poate nici nu stim ca sunt acolo pana nu ne intalnim cu anumite situatii aparte. Va intreb deci acum, ce ati descoperit nou despre voi in ultimul timp? Ajungem vreodata sa ne cunoastem in totalitate? Fiind un mic univers, omul nu poate fi marginit prin actul cunoasterii, caci numai admirand necuprinsul poti afla Adevarul si orientul pastreaza mereu acea «mare taina a persoanei» care se indreapta spre adevarata cunoastere neepuizandu-se prin definitii sau supozitii abstracte. In acest mod inefabil, poti simti ca in actul cunoasterii te recreezi cu un pret al misterului sacru. Trebuie subliniat ca actul cunoasterii nu insemna o libertate fara margini sau o afirmare neconditionata a ei ci de fapt o putere care trebuie sa mearga pe drumul creatiei si a binelui. In acest demers de loc usor ne vom intalni de multe ori cu pericolul iubirii de sine, considerat si un prim pacat originar. Este vorba despre capcana auto-admiratiei, care de multe ori vine odata cu acest act sublim al cunoasterii, act care trebuie perceput ca pe o porunca divina si trebuie facut umil, cu smerenia micimi si dependentei noastre de Marele Ahitect si de fratii nostrii de pretutindeni. Toti suntem chemati la gnoza pentru a intelege si a desavarsi tainele care se releva numai celor insetati de aceasta misiune suprema : a cunoasterii dincolo de orice cunoastere, nu o cunoastere individuala, auto-admirativa si searbada, ci una luminata si intelegatoare, un izvor de bine si frumos. Nevoia de autocunoastere este consubstantiala celei de autorealizare a personalitatii, plasandu-se la nivelul superior al piramidei trebuintelor umane. Ispita sinceritatii prin cunoasterea de sine ne fascineaza pe toti. A fi mindru de tine fara a-ti cunoaste, deopotriva, calitatile si defectele nu este un semn de inteligenta, ba dimpotriva si a-i evalua pe ceilalti dupa prima impresie inseamna sa te sprijini pe o iluzie. Cunoasterea celorlalti, ca si autocunoasterea, presupune nu numai intuitie si sensibilitate afectiva, dar si experienta in relatiile interpersonale. A te cunoaste pe tine insuti este cea dintai cerinta pe care ne-o porunceste ratiunea, este temelia intelepciunii. Cine nu-si cunoaste defectele, nu si le poate indrepta, cine nu-si cunoaste nevoile nu are grija de a le implini, cine nu stie ce inseamna binele si raul, nu se poate gandi la ingrijirea si lecuirea lor. Problema cunoasterii de sine nu este un lucru usor de rezolvat de catre oricine, cei mai multi dintre semenii nostri fie se supraapreciaza, fie se subapreciaza. Cel mai important este sa ne autocunoastem asa cum suntem in realitate, pe baza unor reale capacitati sau defecte, pentru a putea adopta un comportament adecvat. Reusind sa ne autocunoastem si sa ne autocontrolam, autoperfectionandu-ne continuu, putem reusi usor sa facem distinctia dintre aparent si real sau dintre posibil si imposibil. Un singur subiect nu se studiaza in scoli, dar este esential si acel subiect esti tu, fratele meu! In timp ce descoperi ce persoana minunata esti vei putea sa-i intelegi mai bine pe semenii tai si sa faci alegeri mai bune in stilul tau de viata. Gaseste sensul vietii si castiga-ti propria fericire. Nu trebuie sa crezi pe nimeni in cautarea Adevarului, trebuie sa il gasesti singur. Este trist ca din ce în ce mai mulţi oameni pleaca alaturi de noi în căutarea lui si, neştiind cum si unde sa caute, trec in graba pe lânga Adevar. Cauta-l in tine insuti, unde este de fapt! Trebuie să ne eliberam de dependentele externe şi să incepem să cautam suporturi interioare pentru a putea supravieţui în momentele dificile. In zilele noastre, extraordinara dezvoltare a făcut ca oamenii să considere că totul depinde numai de condiţiile exterioare, uitand faptul că marile valori se afla intotdeauna in interior. Omul va descoperi că de fapt se poate baza intotdeauna pe sine si aceasta este o provocare care va servi si pentru a-si vindeca frica. Astazi oamenii se tem caci pentru multi din noi viitorul se prezintă ca o necunoscuta. Dar daca adevaratele valori se vor interioriza, dacă noi vom căuta sprijin in propria fiinta si in Fratia noastra, vom putea învinge teama, deoarece viitorul cere mult curaj, cere oameni drepti, hotarati si entuziasti, calităţi se regasesc în centrul Masoneriei Universale.
Nu uitaţi nici o clipă, Fraţilor, că Francmason înseamnă două lucruri, două obligaţii majore: una este aceea de a construi permanent iar cealaltă este aceea de a fi mereu liberi. Apoi totul se va împlini prin respectarea lor, just si perfect.
Nu ne ramane acum decat sa ne consolidam munca pe santierul nostru si sa ne mentinem încrederea în om, straduindu-ne sa-i întelegem diversitatea, sa fim deschisi lumii si noului dar in aceeasi masura, sa ne oferim valorile, viziunile si idealurile universale catre aproapele nostru. Numai astfel ne vom aduce contributia la gloria divina si la binele umanitatii. Pentru a ne gasi echilibrul, trebuie sa ne cunoastem extremele si viata este un mare dar prin care puteti ajunge sa va vedeti pe voi insiva sub aspectul tuturor posibilitatilor.
Drumul spre sine nu este usor si nu are scurtaturi. Dorinta de a te cunoaste si de a te elibera de propriile lanturi iti va da putere sa mergi pana la capat iar la finalul drumului vei fi o persoana care stie cu adevarat ce-si doreste de la viata, o veriga puternica a lantului nostru universal. Fara a ne accepta umbra, nu ne vom putea bucura pe deplin nici de frumusetea luminii noastre interioare. Exista un labirint de credinte ignorante care ne limiteaza, preluate prin intermediul educatiei, societatii sau al esecurilor personale, de care trebuie sa devenim constienti pentru a fi liberi sa ne construim propriul templu interior.
Oare nu se poate trai si fara autocunoastere? Un mason este obligat la acest efort continuu si de fapt nici un om nu poate fi liber daca nu este propriul lui stapan. Si cand un frate nu mai gaseste raspuns la intrebarile lui trebuie sa se intoarca mereu catre ritualul initiatic si sa caute Lumina la Marele Arhitect, insa ceea ce va primi in schimb va fi numai in functie de profunzimea intrebarilor. Sa ne rezervam cateva minute pe zi pentru a ne explora interiorul caci poate vom gasi mari surprise. Sa continuam drumul initiatic, pasind catre Lumina, pana la capat.
Cunoscandu-te pe tine ,vei cunoaste lumea, caci dupa cum bine spunea Eminescu in Epigoniile sale: “Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi”. Pana la urma, suntem doar unici si irepetabili. Fratilor, sa fie mereu Lumina deasupra noastra si să construim mai departe, calauziţi de echilibru! Să fim puternici pentru indeplinirea idealurilor noastre eterne!