Fiecare s-a nascut intr-o anumita conjunctura sociala si isi traieste existenta in interiorul limitelor culturii sale dar pe masura ce timpul trece isi poate largi aceste orizonturi prin experienta si mai ales prin evolutie. Carcera rutinei duce la o siguranta iluzorie caci antreneaza meschinaria sau egoismul si numai efortul de autodepasire, dorinta de libertate si de cunoastere interioara permite a merge dincolo de angoasa care blocheaza disponibilitatile noastre latente si intelegerea sensului existentei noastre in aceasta lume.
Iată aşadar cateva aspecte importante pe drumul cunoaşterii de sine care constituie baza ascensiunii morale şi sunt condiţia unei evoluţii spirituale inalte.
La început "cunoaşte-te pe tine însuţi" este recunoasterea propriilor greşeli sau slabiciuni si deznodarea firelor destinului. Dar acestea cer o voinţă continua caci va trebui depaşit raul fundamental care este vanitatea. Cunoaşterea de sine este primul pas către ameliorare si dacă îmbunătăţirea continua, in curand o mare virtute va pătrunde în sufletul nostru: umilinţa! Căci numai celor umili, Marele Arhitect le dă ajutorul Forţei Sale.
Inca de mici ne exploram limitele pentru a ne cunoaste si de la o anumita varsta suntem capabili deja sa spunem ce ne place, ce nu ne place, avem un sistem de valori si de credinte. Suntem unici in complexitatea noastra si este practic imposibil sa gasesti doi oameni care sa gandeasca sau sa actioneze la fel zi de zi. Eu cred ca cu siguranta reactionam diferit fata de persoane diferite in situatii similare. Exista deopotriva oameni care reusesc de multe ori sa aduca la suprafata tot ce e mai bun si mai frumos in ei si altii care reveleaza numai ceea ce e mai rau si mai urat. Exupery spunea ca omul ajunge sa se cunoasca cu adevarat numai cand este pus sa se masoare cu obstacolele. Si de o forma sau alta, obstacole intalnim la fiecare pas…
Fratii nostrii ne sunt insa niste oglinzi fidele dar parca totusi unilaterale. Intalnim vreodata toate persoanele care la un loc sa construiasca o oglinda completa? Cu unul discuti despre arta, cu altul despre masonerie sau cu altul impartasesti cele mai tainice secrete... Ne comportam intr-un fel in familie si in alta forma in public, dar poate ca in suflete purtam comori despre care nu vorbim niciodata, nu le aratam nimanui si de fapt poate nici nu stim ca sunt acolo pana nu ne intalnim cu anumite situatii aparte. Va intreb deci acum, ce ati descoperit nou despre voi in ultimul timp? Ajungem vreodata sa ne cunoastem in totalitate? Fiind un mic univers, omul nu poate fi marginit prin actul cunoasterii, caci numai admirand necuprinsul poti afla Adevarul si orientul pastreaza mereu acea «mare taina a persoanei» care se indreapta spre adevarata cunoastere neepuizandu-se prin definitii sau supozitii abstracte. In acest mod inefabil, poti simti ca in actul cunoasterii te recreezi cu un pret al misterului sacru. Trebuie subliniat ca actul cunoasterii nu insemna o libertate fara margini sau o afirmare neconditionata a ei ci de fapt o putere care trebuie sa mearga pe drumul creatiei si a binelui. In acest demers de loc usor ne vom intalni de multe ori cu pericolul iubirii de sine, considerat si un prim pacat originar. Este vorba despre capcana auto-admiratiei, care de multe ori vine odata cu acest act sublim al cunoasterii, act care trebuie perceput ca pe o porunca divina si trebuie facut umil, cu smerenia micimi si dependentei noastre de Marele Ahitect si de fratii nostrii de pretutindeni. Toti suntem chemati la gnoza pentru a intelege si a desavarsi tainele care se releva numai celor insetati de aceasta misiune suprema : a cunoasterii dincolo de orice cunoastere, nu o cunoastere individuala, auto-admirativa si searbada, ci una luminata si intelegatoare, un izvor de bine si frumos. Nevoia de autocunoastere este consubstantiala celei de autorealizare a personalitatii, plasandu-se la nivelul superior al piramidei trebuintelor umane. Ispita sinceritatii prin cunoasterea de sine ne fascineaza pe toti. A fi mindru de tine fara a-ti cunoaste, deopotriva, calitatile si defectele nu este un semn de inteligenta, ba dimpotriva si a-i evalua pe ceilalti dupa prima impresie inseamna sa te sprijini pe o iluzie. Cunoasterea celorlalti, ca si autocunoasterea, presupune nu numai intuitie si sensibilitate afectiva, dar si experienta in relatiile interpersonale. A te cunoaste pe tine insuti este cea dintai cerinta pe care ne-o porunceste ratiunea, este temelia intelepciunii. Cine nu-si cunoaste defectele, nu si le poate indrepta, cine nu-si cunoaste nevoile nu are grija de a le implini, cine nu stie ce inseamna binele si raul, nu se poate gandi la ingrijirea si lecuirea lor. Problema cunoasterii de sine nu este un lucru usor de rezolvat de catre oricine, cei mai multi dintre semenii nostri fie se supraapreciaza, fie se subapreciaza. Cel mai important este sa ne autocunoastem asa cum suntem in realitate, pe baza unor reale capacitati sau defecte, pentru a putea adopta un comportament adecvat. Reusind sa ne autocunoastem si sa ne autocontrolam, autoperfectionandu-ne continuu, putem reusi usor sa facem distinctia dintre aparent si real sau dintre posibil si imposibil. Un singur subiect nu se studiaza in scoli, dar este esential si acel subiect esti tu, fratele meu! In timp ce descoperi ce persoana minunata esti vei putea sa-i intelegi mai bine pe semenii tai si sa faci alegeri mai bune in stilul tau de viata. Gaseste sensul vietii si castiga-ti propria fericire. Nu trebuie sa crezi pe nimeni in cautarea Adevarului, trebuie sa il gasesti singur. Este trist ca din ce în ce mai mulţi oameni pleaca alaturi de noi în căutarea lui si, neştiind cum si unde sa caute, trec in graba pe lânga Adevar. Cauta-l in tine insuti, unde este de fapt! Trebuie să ne eliberam de dependentele externe şi să incepem să cautam suporturi interioare pentru a putea supravieţui în momentele dificile. In zilele noastre, extraordinara dezvoltare a făcut ca oamenii să considere că totul depinde numai de condiţiile exterioare, uitand faptul că marile valori se afla intotdeauna in interior. Omul va descoperi că de fapt se poate baza intotdeauna pe sine si aceasta este o provocare care va servi si pentru a-si vindeca frica. Astazi oamenii se tem caci pentru multi din noi viitorul se prezintă ca o necunoscuta. Dar daca adevaratele valori se vor interioriza, dacă noi vom căuta sprijin in propria fiinta si in Fratia noastra, vom putea învinge teama, deoarece viitorul cere mult curaj, cere oameni drepti, hotarati si entuziasti, calităţi se regasesc în centrul Masoneriei Universale.
Nu uitaţi nici o clipă, Fraţilor, că Francmason înseamnă două lucruri, două obligaţii majore: una este aceea de a construi permanent iar cealaltă este aceea de a fi mereu liberi. Apoi totul se va împlini prin respectarea lor, just si perfect.
Nu ne ramane acum decat sa ne consolidam munca pe santierul nostru si sa ne mentinem încrederea în om, straduindu-ne sa-i întelegem diversitatea, sa fim deschisi lumii si noului dar in aceeasi masura, sa ne oferim valorile, viziunile si idealurile universale catre aproapele nostru. Numai astfel ne vom aduce contributia la gloria divina si la binele umanitatii. Pentru a ne gasi echilibrul, trebuie sa ne cunoastem extremele si viata este un mare dar prin care puteti ajunge sa va vedeti pe voi insiva sub aspectul tuturor posibilitatilor.
Drumul spre sine nu este usor si nu are scurtaturi. Dorinta de a te cunoaste si de a te elibera de propriile lanturi iti va da putere sa mergi pana la capat iar la finalul drumului vei fi o persoana care stie cu adevarat ce-si doreste de la viata, o veriga puternica a lantului nostru universal. Fara a ne accepta umbra, nu ne vom putea bucura pe deplin nici de frumusetea luminii noastre interioare. Exista un labirint de credinte ignorante care ne limiteaza, preluate prin intermediul educatiei, societatii sau al esecurilor personale, de care trebuie sa devenim constienti pentru a fi liberi sa ne construim propriul templu interior.
Oare nu se poate trai si fara autocunoastere? Un mason este obligat la acest efort continuu si de fapt nici un om nu poate fi liber daca nu este propriul lui stapan. Si cand un frate nu mai gaseste raspuns la intrebarile lui trebuie sa se intoarca mereu catre ritualul initiatic si sa caute Lumina la Marele Arhitect, insa ceea ce va primi in schimb va fi numai in functie de profunzimea intrebarilor. Sa ne rezervam cateva minute pe zi pentru a ne explora interiorul caci poate vom gasi mari surprise. Sa continuam drumul initiatic, pasind catre Lumina, pana la capat.
Cunoscandu-te pe tine ,vei cunoaste lumea, caci dupa cum bine spunea Eminescu in Epigoniile sale: “Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi”. Pana la urma, suntem doar unici si irepetabili. Fratilor, sa fie mereu Lumina deasupra noastra si să construim mai departe, calauziţi de echilibru! Să fim puternici pentru indeplinirea idealurilor noastre eterne!
Iată aşadar cateva aspecte importante pe drumul cunoaşterii de sine care constituie baza ascensiunii morale şi sunt condiţia unei evoluţii spirituale inalte.
La început "cunoaşte-te pe tine însuţi" este recunoasterea propriilor greşeli sau slabiciuni si deznodarea firelor destinului. Dar acestea cer o voinţă continua caci va trebui depaşit raul fundamental care este vanitatea. Cunoaşterea de sine este primul pas către ameliorare si dacă îmbunătăţirea continua, in curand o mare virtute va pătrunde în sufletul nostru: umilinţa! Căci numai celor umili, Marele Arhitect le dă ajutorul Forţei Sale.
Inca de mici ne exploram limitele pentru a ne cunoaste si de la o anumita varsta suntem capabili deja sa spunem ce ne place, ce nu ne place, avem un sistem de valori si de credinte. Suntem unici in complexitatea noastra si este practic imposibil sa gasesti doi oameni care sa gandeasca sau sa actioneze la fel zi de zi. Eu cred ca cu siguranta reactionam diferit fata de persoane diferite in situatii similare. Exista deopotriva oameni care reusesc de multe ori sa aduca la suprafata tot ce e mai bun si mai frumos in ei si altii care reveleaza numai ceea ce e mai rau si mai urat. Exupery spunea ca omul ajunge sa se cunoasca cu adevarat numai cand este pus sa se masoare cu obstacolele. Si de o forma sau alta, obstacole intalnim la fiecare pas…
Fratii nostrii ne sunt insa niste oglinzi fidele dar parca totusi unilaterale. Intalnim vreodata toate persoanele care la un loc sa construiasca o oglinda completa? Cu unul discuti despre arta, cu altul despre masonerie sau cu altul impartasesti cele mai tainice secrete... Ne comportam intr-un fel in familie si in alta forma in public, dar poate ca in suflete purtam comori despre care nu vorbim niciodata, nu le aratam nimanui si de fapt poate nici nu stim ca sunt acolo pana nu ne intalnim cu anumite situatii aparte. Va intreb deci acum, ce ati descoperit nou despre voi in ultimul timp? Ajungem vreodata sa ne cunoastem in totalitate? Fiind un mic univers, omul nu poate fi marginit prin actul cunoasterii, caci numai admirand necuprinsul poti afla Adevarul si orientul pastreaza mereu acea «mare taina a persoanei» care se indreapta spre adevarata cunoastere neepuizandu-se prin definitii sau supozitii abstracte. In acest mod inefabil, poti simti ca in actul cunoasterii te recreezi cu un pret al misterului sacru. Trebuie subliniat ca actul cunoasterii nu insemna o libertate fara margini sau o afirmare neconditionata a ei ci de fapt o putere care trebuie sa mearga pe drumul creatiei si a binelui. In acest demers de loc usor ne vom intalni de multe ori cu pericolul iubirii de sine, considerat si un prim pacat originar. Este vorba despre capcana auto-admiratiei, care de multe ori vine odata cu acest act sublim al cunoasterii, act care trebuie perceput ca pe o porunca divina si trebuie facut umil, cu smerenia micimi si dependentei noastre de Marele Ahitect si de fratii nostrii de pretutindeni. Toti suntem chemati la gnoza pentru a intelege si a desavarsi tainele care se releva numai celor insetati de aceasta misiune suprema : a cunoasterii dincolo de orice cunoastere, nu o cunoastere individuala, auto-admirativa si searbada, ci una luminata si intelegatoare, un izvor de bine si frumos. Nevoia de autocunoastere este consubstantiala celei de autorealizare a personalitatii, plasandu-se la nivelul superior al piramidei trebuintelor umane. Ispita sinceritatii prin cunoasterea de sine ne fascineaza pe toti. A fi mindru de tine fara a-ti cunoaste, deopotriva, calitatile si defectele nu este un semn de inteligenta, ba dimpotriva si a-i evalua pe ceilalti dupa prima impresie inseamna sa te sprijini pe o iluzie. Cunoasterea celorlalti, ca si autocunoasterea, presupune nu numai intuitie si sensibilitate afectiva, dar si experienta in relatiile interpersonale. A te cunoaste pe tine insuti este cea dintai cerinta pe care ne-o porunceste ratiunea, este temelia intelepciunii. Cine nu-si cunoaste defectele, nu si le poate indrepta, cine nu-si cunoaste nevoile nu are grija de a le implini, cine nu stie ce inseamna binele si raul, nu se poate gandi la ingrijirea si lecuirea lor. Problema cunoasterii de sine nu este un lucru usor de rezolvat de catre oricine, cei mai multi dintre semenii nostri fie se supraapreciaza, fie se subapreciaza. Cel mai important este sa ne autocunoastem asa cum suntem in realitate, pe baza unor reale capacitati sau defecte, pentru a putea adopta un comportament adecvat. Reusind sa ne autocunoastem si sa ne autocontrolam, autoperfectionandu-ne continuu, putem reusi usor sa facem distinctia dintre aparent si real sau dintre posibil si imposibil. Un singur subiect nu se studiaza in scoli, dar este esential si acel subiect esti tu, fratele meu! In timp ce descoperi ce persoana minunata esti vei putea sa-i intelegi mai bine pe semenii tai si sa faci alegeri mai bune in stilul tau de viata. Gaseste sensul vietii si castiga-ti propria fericire. Nu trebuie sa crezi pe nimeni in cautarea Adevarului, trebuie sa il gasesti singur. Este trist ca din ce în ce mai mulţi oameni pleaca alaturi de noi în căutarea lui si, neştiind cum si unde sa caute, trec in graba pe lânga Adevar. Cauta-l in tine insuti, unde este de fapt! Trebuie să ne eliberam de dependentele externe şi să incepem să cautam suporturi interioare pentru a putea supravieţui în momentele dificile. In zilele noastre, extraordinara dezvoltare a făcut ca oamenii să considere că totul depinde numai de condiţiile exterioare, uitand faptul că marile valori se afla intotdeauna in interior. Omul va descoperi că de fapt se poate baza intotdeauna pe sine si aceasta este o provocare care va servi si pentru a-si vindeca frica. Astazi oamenii se tem caci pentru multi din noi viitorul se prezintă ca o necunoscuta. Dar daca adevaratele valori se vor interioriza, dacă noi vom căuta sprijin in propria fiinta si in Fratia noastra, vom putea învinge teama, deoarece viitorul cere mult curaj, cere oameni drepti, hotarati si entuziasti, calităţi se regasesc în centrul Masoneriei Universale.
Nu uitaţi nici o clipă, Fraţilor, că Francmason înseamnă două lucruri, două obligaţii majore: una este aceea de a construi permanent iar cealaltă este aceea de a fi mereu liberi. Apoi totul se va împlini prin respectarea lor, just si perfect.
Nu ne ramane acum decat sa ne consolidam munca pe santierul nostru si sa ne mentinem încrederea în om, straduindu-ne sa-i întelegem diversitatea, sa fim deschisi lumii si noului dar in aceeasi masura, sa ne oferim valorile, viziunile si idealurile universale catre aproapele nostru. Numai astfel ne vom aduce contributia la gloria divina si la binele umanitatii. Pentru a ne gasi echilibrul, trebuie sa ne cunoastem extremele si viata este un mare dar prin care puteti ajunge sa va vedeti pe voi insiva sub aspectul tuturor posibilitatilor.
Drumul spre sine nu este usor si nu are scurtaturi. Dorinta de a te cunoaste si de a te elibera de propriile lanturi iti va da putere sa mergi pana la capat iar la finalul drumului vei fi o persoana care stie cu adevarat ce-si doreste de la viata, o veriga puternica a lantului nostru universal. Fara a ne accepta umbra, nu ne vom putea bucura pe deplin nici de frumusetea luminii noastre interioare. Exista un labirint de credinte ignorante care ne limiteaza, preluate prin intermediul educatiei, societatii sau al esecurilor personale, de care trebuie sa devenim constienti pentru a fi liberi sa ne construim propriul templu interior.
Oare nu se poate trai si fara autocunoastere? Un mason este obligat la acest efort continuu si de fapt nici un om nu poate fi liber daca nu este propriul lui stapan. Si cand un frate nu mai gaseste raspuns la intrebarile lui trebuie sa se intoarca mereu catre ritualul initiatic si sa caute Lumina la Marele Arhitect, insa ceea ce va primi in schimb va fi numai in functie de profunzimea intrebarilor. Sa ne rezervam cateva minute pe zi pentru a ne explora interiorul caci poate vom gasi mari surprise. Sa continuam drumul initiatic, pasind catre Lumina, pana la capat.
Cunoscandu-te pe tine ,vei cunoaste lumea, caci dupa cum bine spunea Eminescu in Epigoniile sale: “Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi”. Pana la urma, suntem doar unici si irepetabili. Fratilor, sa fie mereu Lumina deasupra noastra si să construim mai departe, calauziţi de echilibru! Să fim puternici pentru indeplinirea idealurilor noastre eterne!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu