Despre rit si ritual

MULTI SUNT VOCATI, PAUCI VERO ELECTI!

Inca înaintea momentului în care candidatul bate la poarta Masoneriei pentru întâia oara, cerând sa fie admis într-o anumita Loja, i se spune ca e pe cale sa intre într-un sistem al învataturilor morale. I se reaminteste devreme ca Masoneria înseamna un sistem vast de cunostinte, învataturi, traditii si principii ce privesc natura, universul si omul. I se spune ca Masoneria este o stiinta si o filozofie învatata prin simboluri si alegorii, si ca multe din preceptele si exemplele sale s-au constituit înca din Antichitate. De fapt, Masoneria înseamna educatie în cea mai adevarata esenta a sa - formarea individului pentru viata. Cunoasterea este progresiva. Devenim mai eficienti parcurgând stagiile succesive. Dar numai atunci când suntem preocupati de evolutia noastra continua, învatam sa gândim rational si sa actionam corect în tot ce se leaga de viata noastra.Numai prin efort individual învatam sa descoperim ce e adevarat sau fals, adecvat sau inadecvat. Ajungem sa întelegem telurile cele mai înalte si putem descoperi caile de a le atinge. Astfel devenim mai întelepti si mai apti sa constituim un exemplu pe care ceilalti sa îl privesca cu respect si admiratie. Aceasta este calea Gradelor Masonice...

Ca definitie, ritualul este un ceremonial derivat din vechi tradiţii si care se desfăşoară după anumite reguli, de obicei într-un cadru solemn, ocazionat de sărbători sau alte evenimente importante petrecute în cadrul unei comunităţi.

Sa stiti cã nu este un lucru deloc complicat sã aprofundezi textul ritualului, iar daca îl respecti cu sfintenie, este deja un pas important. Ceea ce este complicat este sa discerni, sau sã alegi fara sa ai la fiecare pas o îndrumare. Sunt foarte importante magnetismul, energia beneficã care se transmit de la un cunoscãtor la unul mai putin cunoscãtor. Pana acum nu am stiut niciodatã cum se poate realiza aceasta magnetizare, dar am fost impresionat de la început, chiar din momentul în care am fost initiat, de calitatea desfasurãrii unui ritual, lucru care m-a facut sã cred în acest Adevar. Miturile ne fac să gîndim că moartea iniţiatică este preludiul indispensabil al începutului vieţii spirituale, al regenerării spirituale, al intrării în lumea Luminii...

Studiul ritualului Lojilor face sa fie inteles sufletul Francmasoneriei si consideram ca ansamblul problemei masonice nu poate fi patruns daca nu vom cunoaste riturile care au sustinut ansamblul corpului masonic. Loja Albastra promoveaza iubirea fraterna si compasiunea, si exploreaza relatiile noastre cu ceilalti si cu societatea. Ne învata responsabilitatea fata de viata celorlalti. Ne prezinta contradictiile pe care le întâlnim, elementele antagonice pe care trebuie sa învatam sa le echilibram. Ne da imboldul de a porni în cautarea adevarului.

Rolul ritualului este aici sa arate oamenilor unde si ce anume sa caute în drumul catre autocunoastere, viziune interioara si iluminare individuala. În felul acesta, ritualul este fundamental în continuarea educatiei Masonice a fiecarui Frate.
Insa este clar ca nu oricine a trecut prin ritualuri devine mason, un initiat cu adevărat. Mason devine numai cel in care sământa luminării rodeste, „după parabola divinului invătător”: „Cei care rămân opaci si insensibili, veniti aici din indemnuri amicale, din curiozitate ori din intâmplare, se desfac incet-incet de institutie”, fiindcă a fi mason este o vocatie, precum talentul in artă: „Liberii constructori se exercită intr-o artă dintre cele mai subtile. Nu pot deveni calfe si mesteri buni decât dacă s-au născut cu anume daruri”. Dar adevarul trebuie cautat atât cu mintea cât si cu inima si poate fi descifrat în alegorii.

De mai bine de 250 de ani, de la primele dezvăluiri ale ritualurilor masonice, autori mai bine sau mai puţin bine intenţionaţi au căutat să arate ceea ce se presupune că se ascunde în spatele acelor ritualuri. Evident, totdeauna au cîştig de cauză, în faţa unui public avid de scenarii vizînd conspiraţii mondiale, lucrările care au ca pretext textul unui ritual pentru a putea divaga la nesfîrşit pe marginea subiectelor senzaţionale.

Nu se poate vorbi de Francmasonerie nici de simbolic fără a evoca în prealabil iniţierea care corespunde faptului de a fi primit Ucenic într-o Lojă. Ritualul provoacă o deşteptare şi o detaşare de lumea profană, o recunoaştere a unui Principiu organizator şi ordonator care depăşeşte orice individualitate în căutarea adevăratei Lumini. Prin repetarea ritualului şi a gesticii care îl însoţeşte, prin interiorizarea sa şi a simbolisticii pe care o pune în operă, fiecare iniţiat caută să acţioneze conform unui ideal de perfecţionare: prin această metodă progresivă se poate considera că masoneria este o cale de ameliorare individuală şi de perfectibilitate, de integare a unei opere comune, un element de construcţie a fiinţei care permite fiecăruia să găsească locul său în colectiv”. A vorbi despre caracterul iniţiatic al masoneriei este o tautologie pentru că însăşi natura sa constă în a trăi şi a transmite iniţierea, masoneria făcîndu-ne să trăim mitul începutului – adică prima ceremonie trăită intrînd în Templu, ceremonie care, prin purificarea prin elemente, deschide conştiinţa către Mister – şi mitul trecerii la gradul de maestru. A construi Templul este un act fondator şi deopotrivă sensul iniţierii masonice, masoneria fiind depozitara acestei tradiţii.

Răspunzînd unei întrebări despre universalitatea masoneriei, Bruno Etienne preciza că ritualul arhetipal este cel care face legătura între iniţierea masonică şi umanitate: „Dacă masoneria nu este o societate iniţiatică, ea nu mă interesează!”, un răspuns fără echivoc dat celor ce văd în masonerie un club politic!

Masoneria cultiva principiul responsabilitatii si al moralitatii si îi încurajeaza pe frati sa urmeze si în viata de toate zilele lectiile învatate în timpul ritualurilor. Francmasoneria este custodele traditiei initiatice si datoria unui mason este aceea de a pastra si perpetua aceasta traditie, ceea ce constituie o responsabilitate uriasa. Orice mason trebuie sa aiba cunostinte solide în ceea ce priveste simbolul si rolul simbolului în ritualuri, dupa cum un studiu comparat al mitologiei constituie baza unei bogate culturi masonice. În cadrul Masoneriei, Loja este nucleul si simbolic, reprezinta de fapt Templul lui Solomon. Orice avansare si orice ritual au loc exclusiv în interiorul Templului, considerat replica perfecta a lumii divine. Templul este sacru, este chiar centrul universului. Structura, dimensiunile, proportiile - într-un cuvânt arhitectura - nu sunt decât imaginea reflectata în oglinda a Divinitatii. Templul este locul unde umanul se poate întâlni cu Divinul...

Ritul este maniera in care se desfasoara lucrarile masonice intr-o loja si de-a lungul vremii, incercarile de a defini ritul in Francmasonerie au fost uneori confuze, mai ales din cauza originii si evolutiei semantice a cuvantului.

Totusi, definitia religioasa a cuvantului - ansamblu de ceremonii care se practica intr-o religie - este cea mai apropiata de rit ca lucrare masonica. De aici, impresia gresita ca Masoneria este o religie. In Francmasonerie, cuvantul rit are doua intelesuri - este lucrare, adica "ansamblul de ceremonii si reguli care se practica intr-o loja", dar si structura ierarhica. Acest ultim sens a fost conturat in 1758, in Franta, o data cu nasterea Ritului Imparatilor Orientului si Occidentului, numit si "al Perfectiunii". Aceasta structura de 25 de grade s-a autodenumit Rit, probabil cu intentia de a accentua conceptia unitara a riturilor ei de initiere si de trecere de la un grad la altul.

In prezent, in lume exista peste 100 de rituri masonice dar Ritul de York este considerat cel mai vechi din lume, prima adunare a masonilor la York fiind consemnata in anul 926. In Legendele Gotice se relateaza si despre primul hrisov regal, semnat in acelasi an 926, de regele Athelstan din York, hrisov statua organizarea Masoneriei. Ritul de York detine un prestigiu inegalabil prin faptul ca a recreat Masoneria Albastra, adica primele trei grade simbolice pe care se sprijina toate riturile de perfectionare. Foarte important, pentru ca de fapt numai Masoneria Albastra este cea care da acceptul deschiderii unui rit pe teritoriul pe care aceasta are jursdictie.

RITUL SCOTIAN VECHI/ANTIC SI ACCEPTAT este insa poate cel mai raspandit in lume. Prestigiul acestuia provine de la legenda refugierii Templierilor in Scotia, pe muntele Heroden, in vremea regelui Robert Bruce. Rozacrucienii pretindeau, de asemenea, ca spatiul sacru al Ordinului lor este Abatia Kilwining, tot din Scotia. "Stramosul" Ritului Scotian este Ritul Imparatilor Orientului si Occidentului, fondat in 1758. Intre anii 1761 si 1767, acest rit ajunge si peste Ocean iar In 1801, la Charleston, Carolina de Sud, doi masoni anunta descoperirea unei Constitutii din 1786, elaborata la Berlin sub Frederick cel Mare. Cei doi americani - John Mitchell si Frederick Dalcho, organizeaza primul Suprem Consiliu al Ritului, ca si toate celelalte organisme necesare. Cativa ani mai tarziu, Ritul se reintorcea in Europa si cucerea lumea intreaga. Chiar si In Romania, Ritul Scotian Antic si Acceptat este dominant. Structura sa, conform Supremului Consiliu din Charleston, este: Loja Simbolica - Ucenic, Calfa, Maestru; Loja Perfectiunii - Maestru al Secretului, Maestru Perfect, Secretar Intim, Jude, Intendent al Cladirii, Ales al Celor Noua, Ales al Celor Cincisprezece, Print Ameth, Mare Maestru Arhitect, Arcul Regal al lui Solomon, Mare Ales, Mason Sublim si Perfect; Capitul Roza-Cruce - Cavaler al Orientului, Print al Ierusalimului, Cavaler al Orientului si Occidentului, Cavaler Roza-Cruce; Consiliul Kadoshilor - Mare Pontif, Mare Maestru al Tuturor Lojilor Simbolice, Patriarh Noahit, Print al Libanului, Sef al Tabernacolului, Print al Tabernacolului, Cavaler al Sarpelui de Bronz, Print al Indurarii, Cavaler Comandant al Templului, Cavaler al Soarelui, Mare Cavaler Scotian al Sf. Andrei, Cavaler Kadosh; Consistoriul - Mare Inspector Inchizitor, Sublim Print al Secretului Regal si Mare Suveran, Inspector General.

Varianta romana a Ritului da o atentie aparte distinctiei de Cavaler Comandor al Curtii de Onoare, care se acorda la gradul 32 si fara de care nu se poate face trecerea la gradul 33.

De ce sunt multi chemati, dar putini alesi? Cine imi poate raspunde? Poate ca fiecare persoana are deptul sa incerce. Sau nu, sunt alesi doar cei care au capacitatile necesare ?!

Eu cred inca intr-un elitism adevarat si nu intr-o masonerie de masa.

Am zis...

Rosicrucianism antic si contemporan

Vechiul si Misticul Ordin al Rosi-Crucei, întemeiat de faraonul Tutomis III – initial cunoscut sub numele de „Marea fraternitate alba”, este o miscare filosofica de inspiratie antica care are originea la scolile de mistere ale vechiului Egipt (templele rosicruciene sunt deseori decorate si construite în stil egiptean pentru a comemora originile traditionale). Aici iluministi se reuneau pentru a studia misterele existentei si ale universului. Trebuie specificat, cuvântul „mister” în antichitate nu avea deloc semnificatia care i se acorda în zilele noastre., caci nu se folosea în cazul a ceva straniu, fantastic, ci desemna mai curând o gnosa, o întelepciune secreta. Învataturile transmise au un caracter practic si sunt concepute în asemenea maniera încât pot actiona asupra devenirii propriei existente. Rosicrucianul considera ca evolutia omului se efectueaza tot atât de bine în lumea materiala, ca si în lumea spirituala si pentru acest motiv nicio fiinta umana nu poate cunoaste fericirea daca se orienteaza catre una dintre aceste doua lumi, excluzând-o pe cealalta. Or, scopul Rosicrucianismului este în primul rând sa aduca fericirea acelora care-l aplica în viata lor iar pentru aceasta învataturile vehiculeaza o cunoastere mistica dar pragmatica, al carei scop este de a permite omului de a-si dovededi ca gândul, atunci când este bine si corect folosit, este de natura sa stapâneasca materia. Subiectele abordate în monografiile rosicruciene se refera tot atât de bine la stiintele clasice, ca si asupra gnozelor traditionale. Fiecare membru, pe masura ce urca în grad, este familiarizat cu datele fundamentale ale stiintelor clasice, deopotriva cu doctrinele filosofice care, din negura timpurilor au fost dez-batute în cercurile de initiati. In fapt, ele sunt legate si nu pot fi întelese legile care actioneaza asupra lumii metafizice fara a stapâni principiile de baza care guverneaza lumea fizica. Acest fapt explica de ce cei mai mari mistici din trecut erau si savanti eminenti, ca si Dimitrie Cantemir. Astfel, un mare numar de legi si principii mistice care sunt dezvoltate în monografii sunt rezultatul unei munci neîncetate pe care misticii din trecut si prezent au dezvoltat-o pentru a patrunde misterele naturii si universului. La acest edificiu au participat ilustre personalitati precum da Vinci, Paracelsus, Descartes, Pascal, Spinoza, Newton, Leibniz, Franklin, Faraday, Debussy si multi altii. Ca ordin initiatic, la aproape patru secole de la apariţia sa discreta şi în ciuda numeroaselor studii şi cărţi care i-au fost consacrate de eminenţi istorici ai ideilor, rosicrucianismul rămîne o mişcare spirituală şi culturală enigmatică. Putem afirma insa ca Ordinul Rozicrucian a fost cel care a intermediat transformarea Masoneriei Operative in Masonerie Speculativa. Rozicrucienii doreau reforma spirituala a lumii din punct de vedere politic, religios si stiintific si de-a lungul istoriei, au contribuit la schimbări profunde în societatea umană. Ei au determinat aceste schimbări fundamentale pentru că ei înşişi, în lumina celor învăţate, au înţeles că lumea poate evolua spre bine numai aderând la idealurile înalte. Fratiile si ordinul rosicrucienilor, dupa cum consemneaza istoriografia, sau constituit în secolele XVI- XVII, dar existenta unor comunitati de rosicrucieni este atestata înca din anul 1250, desi denumirea ca atare se trage abia de la Christianus Rosecreutz (1378-1484). Unul din telurile lor fusese Reforma, iar marii reformatori de mai tîrziu s-au inspirat din ideologia lor. Prima personalitate romana care a facut parte dintr-o societate secreta europeana a fost Dimitrie Cantemir, considerat unul dintre ilustrii neamului romanesc, fiind recunoscut in intreaga Europa ca un savant cu orizonturi politice si istorice largi, un scriitor si muzician. Scurta lui domnie pe tronul Moldovei a fost un episod aproape minor insa calitatea de baza care l-a propulsat in randul elitei a fost insa imensa lui cultura, primind recunoasterea celebrelor academii europene. Dintre toate ”questele” medievale cea mai celebră şi mai impresionantă este căutarea Graalului, care face joncţiunea între civilizaţia creştină şi civilizaţia celtică, Graalul fiind în acelaşi timp un simbol al potirului creştin ca şi al vasului celtic în care se aduna băutura de nemurire, simbol al depozitului tradiţional. În ciclul creştin, Graalul (cu sensul de cupă dar şi de carte) este potirul de la Cina de Taină, în care Iosif din Arimatheia a strâns sângele curs, după răstignire, din cele cinci răni ale lui Iisus, sânge care a devenit băutura de nemurire, adică euharistia creştină. Romanele Graalului au fost difuzate în Occident într-o perioadă relativ scurtă, în sec. XIII, mai ales între 1250-1280, adică cu puţin timp înaintea distrugerii ordinului Templierilor. Ele par să fie astfel testamentul esoteric al acestora, de care sunt legate şi alte organizaţii iniţiatice. Dar dacă Graalul s-a ocultat, semnificaţia lui nu s-a pierdut, ci a fost transferată unor Fratii având ca simbol trandafirul în centrul unei cruci si roza devine astfel un simbol al cupei păstrătoare de nectar, ca băutura de nemurire, şi transmiţătoare a semni­ficaţiilor esoterice ale Tradiţiei perene. Sensul spiritual iniţiatic al Roza-Crucii se regăseşte în numeroase opere medievale, începând cu acel Roman de la Rose şi cu Roza mistică din ­Paradisul lui Dante, continuând cu The fairie Queen a lui Edmund Spenser pentru a persista sub forme simbolice şi chiar criptografice până în opera lui Shakespeare sau chiar a lui Ronsard care făcea parte dintr-un grup literar, cu nuanţe esoterice, numit La Pléiade. Ultimele manifestaţii concrete si mai explicite ale Roza-Crucii apar la începutul sec XVII, când organizaţiile erau pe cale de ocultare, în trei opere atribuite alchimistului Johann Valentin Andreae (1586-1654) numite: Fama Fraternitatis (1614), Confessio (1614) şi mai ales Nunta chimică a legendarului Christian Rosenkreutz (1616). Însuşi titlul acestei din urmă cărţi arată legătura Roza Crucii cu realizarea unei hierogamii prin iubire şi cu Hermetismul alchimic ­medieval. n zilele noastre Societatea Rosicruciana este o organizaţie masonică, creştină şi ştiinţifică prezenta peste tot in lume si scopul ei este de a crea, asigura şi încuraja, pentru membrii săi un mediu intelectual reciproc stimulant şi de întrajutorare pentru cercetarea secretelor Naturii şi pentru rezolvarea marilor probleme ale Vieţii; de a facilita studiul sistemului filozofic bazat pe Kabbala şi pe doctrinele lui Hermes Trismegistus conform primelor concepte din 1450. Ea primeşte în rândurile sale masoni creştini pasionaţi de cercetarea esoterică care au parcurs etape importante ale perfecţionării masonice şi care desfăşoară în viaţa profană o activitate susţinută în domeniul ştiinţei, culturii şi artei, doritori să aprofundeze istoria gândirii şi spiritualităţii omenirii prin prisma conţinutului esoteric al acestora.

Acest subiect este tratat sub titlul “Rozicrucienii sunt printre noi” si de catre Ilustrul Frate Ştefan Mâşu, volum care face parte dintr-un amplu proiect editorial ce cuprinde dezvăluirea treptată a tainelor învăţăturilor diverselor etape de iniţiere şi iluminare a membrilor Ordinului masonic şi a corpurilor constituiente ale Ritului de York.

http://www.ritulyork.ro/Organizare/Organizare.htm#Societas_Rosicruciana_in_Romania

http://www.yorkrite.com/msricf/