Vechiul si Misticul Ordin al Rosi-Crucei, întemeiat de faraonul Tutomis III – initial cunoscut sub numele de „Marea fraternitate alba”, este o miscare filosofica de inspiratie antica care are originea la scolile de mistere ale vechiului Egipt (templele rosicruciene sunt deseori decorate si construite în stil egiptean pentru a comemora originile traditionale). Aici iluministi se reuneau pentru a studia misterele existentei si ale universului. Trebuie specificat, cuvântul „mister” în antichitate nu avea deloc semnificatia care i se acorda în zilele noastre., caci nu se folosea în cazul a ceva straniu, fantastic, ci desemna mai curând o gnosa, o întelepciune secreta. Învataturile transmise au un caracter practic si sunt concepute în asemenea maniera încât pot actiona asupra devenirii propriei existente. Rosicrucianul considera ca evolutia omului se efectueaza tot atât de bine în lumea materiala, ca si în lumea spirituala si pentru acest motiv nicio fiinta umana nu poate cunoaste fericirea daca se orienteaza catre una dintre aceste doua lumi, excluzând-o pe cealalta. Or, scopul Rosicrucianismului este în primul rând sa aduca fericirea acelora care-l aplica în viata lor iar pentru aceasta învataturile vehiculeaza o cunoastere mistica dar pragmatica, al carei scop este de a permite omului de a-si dovededi ca gândul, atunci când este bine si corect folosit, este de natura sa stapâneasca materia. Subiectele abordate în monografiile rosicruciene se refera tot atât de bine la stiintele clasice, ca si asupra gnozelor traditionale. Fiecare membru, pe masura ce urca în grad, este familiarizat cu datele fundamentale ale stiintelor clasice, deopotriva cu doctrinele filosofice care, din negura timpurilor au fost dez-batute în cercurile de initiati. In fapt, ele sunt legate si nu pot fi întelese legile care actioneaza asupra lumii metafizice fara a stapâni principiile de baza care guverneaza lumea fizica. Acest fapt explica de ce cei mai mari mistici din trecut erau si savanti eminenti, ca si Dimitrie Cantemir. Astfel, un mare numar de legi si principii mistice care sunt dezvoltate în monografii sunt rezultatul unei munci neîncetate pe care misticii din trecut si prezent au dezvoltat-o pentru a patrunde misterele naturii si universului. La acest edificiu au participat ilustre personalitati precum da Vinci, Paracelsus, Descartes, Pascal, Spinoza, Newton, Leibniz, Franklin, Faraday, Debussy si multi altii. Ca ordin initiatic, la aproape patru secole de la apariţia sa discreta şi în ciuda numeroaselor studii şi cărţi care i-au fost consacrate de eminenţi istorici ai ideilor, rosicrucianismul rămîne o mişcare spirituală şi culturală enigmatică. Putem afirma insa ca Ordinul Rozicrucian a fost cel care a intermediat transformarea Masoneriei Operative in Masonerie Speculativa. Rozicrucienii doreau reforma spirituala a lumii din punct de vedere politic, religios si stiintific si de-a lungul istoriei, au contribuit la schimbări profunde în societatea umană. Ei au determinat aceste schimbări fundamentale pentru că ei înşişi, în lumina celor învăţate, au înţeles că lumea poate evolua spre bine numai aderând la idealurile înalte. Fratiile si ordinul rosicrucienilor, dupa cum consemneaza istoriografia, sau constituit în secolele XVI- XVII, dar existenta unor comunitati de rosicrucieni este atestata înca din anul 1250, desi denumirea ca atare se trage abia de la Christianus Rosecreutz (1378-1484). Unul din telurile lor fusese Reforma, iar marii reformatori de mai tîrziu s-au inspirat din ideologia lor. Prima personalitate romana care a facut parte dintr-o societate secreta europeana a fost Dimitrie Cantemir, considerat unul dintre ilustrii neamului romanesc, fiind recunoscut in intreaga Europa ca un savant cu orizonturi politice si istorice largi, un scriitor si muzician. Scurta lui domnie pe tronul Moldovei a fost un episod aproape minor insa calitatea de baza care l-a propulsat in randul elitei a fost insa imensa lui cultura, primind recunoasterea celebrelor academii europene. Dintre toate ”questele” medievale cea mai celebră şi mai impresionantă este căutarea Graalului, care face joncţiunea între civilizaţia creştină şi civilizaţia celtică, Graalul fiind în acelaşi timp un simbol al potirului creştin ca şi al vasului celtic în care se aduna băutura de nemurire, simbol al depozitului tradiţional. În ciclul creştin, Graalul (cu sensul de cupă dar şi de carte) este potirul de la Cina de Taină, în care Iosif din Arimatheia a strâns sângele curs, după răstignire, din cele cinci răni ale lui Iisus, sânge care a devenit băutura de nemurire, adică euharistia creştină. Romanele Graalului au fost difuzate în Occident într-o perioadă relativ scurtă, în sec. XIII, mai ales între 1250-1280, adică cu puţin timp înaintea distrugerii ordinului Templierilor. Ele par să fie astfel testamentul esoteric al acestora, de care sunt legate şi alte organizaţii iniţiatice. Dar dacă Graalul s-a ocultat, semnificaţia lui nu s-a pierdut, ci a fost transferată unor Fratii având ca simbol trandafirul în centrul unei cruci si roza devine astfel un simbol al cupei păstrătoare de nectar, ca băutura de nemurire, şi transmiţătoare a semnificaţiilor esoterice ale Tradiţiei perene. Sensul spiritual iniţiatic al Roza-Crucii se regăseşte în numeroase opere medievale, începând cu acel Roman de la Rose şi cu Roza mistică din Paradisul lui Dante, continuând cu The fairie Queen a lui Edmund Spenser pentru a persista sub forme simbolice şi chiar criptografice până în opera lui Shakespeare sau chiar a lui Ronsard care făcea parte dintr-un grup literar, cu nuanţe esoterice, numit La Pléiade. Ultimele manifestaţii concrete si mai explicite ale Roza-Crucii apar la începutul sec XVII, când organizaţiile erau pe cale de ocultare, în trei opere atribuite alchimistului Johann Valentin Andreae (1586-1654) numite: Fama Fraternitatis (1614), Confessio (1614) şi mai ales Nunta chimică a legendarului Christian Rosenkreutz (1616). Însuşi titlul acestei din urmă cărţi arată legătura Roza Crucii cu realizarea unei hierogamii prin iubire şi cu Hermetismul alchimic medieval. n zilele noastre Societatea Rosicruciana este o organizaţie masonică, creştină şi ştiinţifică prezenta peste tot in lume si scopul ei este de a crea, asigura şi încuraja, pentru membrii săi un mediu intelectual reciproc stimulant şi de întrajutorare pentru cercetarea secretelor Naturii şi pentru rezolvarea marilor probleme ale Vieţii; de a facilita studiul sistemului filozofic bazat pe Kabbala şi pe doctrinele lui Hermes Trismegistus conform primelor concepte din 1450. Ea primeşte în rândurile sale masoni creştini pasionaţi de cercetarea esoterică care au parcurs etape importante ale perfecţionării masonice şi care desfăşoară în viaţa profană o activitate susţinută în domeniul ştiinţei, culturii şi artei, doritori să aprofundeze istoria gândirii şi spiritualităţii omenirii prin prisma conţinutului esoteric al acestora. Acest subiect este tratat sub titlul “Rozicrucienii sunt printre noi” si de catre Ilustrul Frate Ştefan Mâşu, volum care face parte dintr-un amplu proiect editorial ce cuprinde dezvăluirea treptată a tainelor învăţăturilor diverselor etape de iniţiere şi iluminare a membrilor Ordinului masonic şi a corpurilor constituiente ale Ritului de York.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu