Mai presus

Zilele acestea am gasit o poezie interesanta care mi-a placut foarte mult si cu toate ca, din pacate nu-i cunosc autorul, vreau totusi sa o redau aici pentru voi si sa-i deslusim impreuna intelesurile...

"Juri sa spui adevarul si numai adevarul?
Nu cunosc Adevarul domnule.
Eu cunosc Iubirea.
Iubire? Vorbeste-ne despre ea.
Era piatra pe care-mi odihneam si bucuriile
si tristetile si vara si toamna
era afirmativul cand lumea ma nega.
Ma invelea cu toamna ei lipsita de ceruri
si fara de noroi
Ascultati aceasta infamie, stimati jurati
Noi cautam neobosit adevarul iar acest
om e preocupat de iubire
Inchideti-l in lumea celor multi
Domnule, dar Iubirea mea este Iubirea
de Adevar
Iubire de adevar?Asta ce mai e?
Pentru a gasi Adevarul, trebuie sa-l iubesti,
sa-l iubesti mai presus de orice, mai presus de mari si stele
Nu exista!
adevarul trebuie cautat, nu iubit
Cum alegi sa-ti fie pedeapsa?
Dintre viata si moarte,aleg Adevarul."

preluare http://agonia.ro/

Se pregatesc urnele de vot

E deja noiembrie. Suntem în prag de alegeri prezidenţiale, adică intr-un moment electoral si poate e timpul sa ne pregatim pentru ce e mai rau, din pacate. Acum este necesar mai mult ca oricand ca in Romania sa existe o Masonerie cu adevarat independenta si nu una aservita politic, este necesar sa sustinem o lucrare spirituala morala, fara a ne implica in politica vulgara de mahala damboviteana care ne macina demnitatea si simturile. Sa nu uitam ca adevarata Arta Regala este in primul rand o conduita de viata si o stare de spirit unde legea morala ar trebui sa fie si la noi o sita care sa cearna graul de neghina.
Chiar daca Masoneria a fost si va ramane un mare si etern mister pentru profani si nu numai…a tinut treaz interesul de tot felul inca de la aparitia ei caci de-a lungul istoriei, s-a bucurat de admiraţia şi aprobarea unora, sau de hula şi condamnarea altora. Şi, mai ales, pentru că, în ciuda evenimentelor şi catastrofelor care au fost capabile să şteargă din istorie orânduiri, imperii, clase sociale, organizaţii sau ideologii, Masoneria continuă deci să existe si va dainui mereu, asa cum Adevarul va dainui, mai presus de toate.
Uneori a ieşit în întâmpinarea istoriei, alteori poate a aşteptat cu discretie, "în adormire", vremuri mai bune si mai tolerante, dar permanent a mers tot inainte pe drumul sau luminat, implicându-se direct sau colateral prin marile personalităţi care i-au aparţinut. Indiferent de cred unii sau altii, initiati sau profani, adevarata Masonerie a fost si va ramane Universala, reunind toţi oamenii cu spirit luminat şi bune moravuri intr-un lant perpetuu.

Totusi, eu cu cine votez?.... ma intreb si eu ca un cetatean responsabil, acum, in ceasul al 12-lea, vizibil turmentat de toata aceasta abureala politica dar cu speranta de a ma trezi la timp. Din pacate, nu cunosc Adevarul dar il caut si incerc sa ma apropii cat mai mult de el.

Cele 10 porunci Dumnezeiesti

Dupa acel decalog anterior al tacerii se cuvine acum sa (re)amintim adevaratele porunci ale lui Dumnezeu. Cele 10 porunci sunt zece legi din Biblie pe care Dumnezeu le-a dat poporului Israel la scurt timp după exod. În esenţă, ele reprezintă de fapt sumarul a 600 de porunci conţinute în Legea Vechiul Testament. Primele patru porunci vizează relaţia noastră cu Dumnezeu si următoarele şase vizează relaţiile inter-umane.

Ele sunt urmatoarele:

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Ele sunt deci zece reguli religioase şi etice care au o semnificaţie de bază în crestinism, prezente în Vechiul Testament si dictate de către Dumnezeu lui Moise. Istoricii apreciază că aspectele de morală civică conţinute de Cele zece porunci iudaice au fost preluate de evrei în perioada dinaintea Exodului de la cea mai veche religie si anume aceea a Egiptului.
Însa cerinţele morale exprimate în Decalog apar în codurile de conduită ale multor religii, actuale sau dispărute si aceste aspecte morale universal valabile corespund, de altfel, prevederilor celor mai multe legislaţii civice.

Pentru credincioşi, Moise este omul ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robie. După ce au părăsit teritoriul egiptean, evreii condusi de Moise, ajung la poalele Muntelui Sinai, unde văd muntele înconjurat de nori negrii şi fulgere. Moise îi lasă conducerea poporului fratelui său Aaron, şi urcă pe munte unde rămâne 40 zile in post si rugaciune. În timpul acela, evreii sai, uitând de Dumnezeul ce i-a salvat din Egipt, îl forţează pe Aaron să facă o statuie de aur din bijuteriile lor, sub forma unui viţel (poate zeita Hator), pretinzand că zei lor egipteni erau furioşi pe ei. Moise se întoarce insa cu Tablele Celor Zece porunci dar mâniat că poporul nu mai recunoştea autoritatea Domnului, sparge tablele din cauza mâniei şi aruncă idolul. Refăcându-le apoi, Moise îi pune pe evrei să respecte cele zece porunci si incălcarea legilor urma sa fie pedeapsa cu moartea. Păcatele şi neîncrederea i-au făcut apoi pe evrei să fie pedepsiţi şi să pribegească 40 de ani în deşert pana au ajuns in sfarsit in Canaan sau taramul fagaduintei unde curge numai lapte si miere. În acest timp s-a făcut Chivotul legamantului - o comoara religioasă de nepreţuit...care naste si astazi mari controverse.

Steaua lui David

“Iată ce zice Cel sfânt, adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide”

Toate stelele poartă cu ele un mister şi o semnificaţie. Steagul poporului ales poartă simbolul stelei, pe lângă alte multe state care au adoptat acest simbol în emblema lor naţională. Steaua lui David, cu denumirea ebraica „Maghen David”, care înseamnă "Scutul lui David", este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale, folosită ca simbol al evreilor şi ca element emblematic la decorarea sinagogilor. Apariţia acestui simbol în iudaism nu este clară, deoarece el nu este prezent în Tanah sau în Talmud dar se considera ca a apărut ca în 800-600 î.H., iar ca reprezentare într-o sinagogă din Capernaum în 200 A.D. Simbolistica biblică pentru “stea” oscilează între simbol al apostoliei, al Mântuitorului care era considerat a fi Steaua Stelelor. Insa prima folosire oficială a stelei lui David a avut loc la Praga în 1354, când Carol al IV-lea, rege al cehiei si imparat roman, le-a dat evreilor dreptul de a avea propriul lor steag si evreii au pus pe el simbolul "Magen David". În 1656 a fost gravat pe o piatră, pentru a demarca cartierul evreiesc din Viena. Din anul 1897, Steaua lui David a fost adoptată ca o emblemă a sionismului. Sub numele de “cheia lui David” apare insa in mistica iudaică şi este menţionat o singură dată de Noul Testament în Apocalipsa în scrisoarea adresată bisericii din Filadelfia.
Există mai multe ipoteze despre semnificaţia si provenienta simbolului:

-Simbolul provine de la modul în care vechii războinici evrei îşi construiau scuturile, care aveau pe interior cele două triunghiuri (singura figură geometrică nedeformabilă), montate astfel ca să formeze şase puncte de prindere pe perimetrul scutului.

-Cele şase vârfuri simbolizează faptul că Dumnezeu domneşte asupra întregului univers, pe şase direcţii: est, vest, nord, sud, sus şi jos.

-În Cabala, cele două triunghiuri reprezintă dihotomia inerentă omului: binele versus răul, spritualul versus fizicul etc. Prin urmare, cele două triunghiuri ar putea reprezenta relaţia reciprocă între poporul evreu şi Dumnezeu. Triunghiul cu vârful în sus simbolizează faptele bune, care urcă spre cer, spre a activa un flux de bunătate, ce se revarsă asupra lumii, reprezentat de triunghiul cu vârful în jos.
În Germania nazista, ca urmare a legilor rasiale, Wilhem Frick, ministru de interne al Reichului, le-a impus evreilor să poarte în piept o stea galbenă cu şase colţuri, ca semn distinctiv.

“Sigiliul lui Solomon”, cum mai este cunoscuta steaua este simbolizata clar, contrar aparentelor oculte, prin litera 7, rezultata din adunarea celor 6 colturi cu centrul hexagramei. Cea mai interesanta reprezentare a ei pentru noi se poate distinge in alaturarea dintre echer si compas, unul dintre cele mai cunoscute simboluri masonice, care poate simboliza creatia divina si intelegerea de catre umanitate a importantei creatiei.

Dintre cei care au condus anticul regat al Israelului si al Iudeei timp de mai mult de 400 de ani, David este cel mai cunoscut si cel mai important. El a fost cioban, soldat, un excelent ofiter, poet, intemeietor de imperii, tata si rege. Regele David a aparut pentru prima oara in istorie pe cand era un tanarul cioban care l-a omorat cu pietre pe giganticul soldat filistin Goliat si regele Saul l-a rasplatit, dandu-i-o de nevasta pe fiica lui, Michal. David i-a devenit apropiat regelui si a format o prietenie stransa cu fiul lui cel mai mare, Jonathan dar in timp ce David devenea din ce in ce mai popular in regat, Saul incepea sa se teama ca ar putea sa incerce sa-l rastoarne si a planuit ca David sa fie omorat. Jonathan a descoperit complotul si l-a avertizat pe David care a fugit. Mai tarziu, intr-o batalie impotriva filistinilor pe muntele Gilboa, Saul a murit, iar David s-a intors si a fost proclamat rege. Sub domnia lui, natiunea evreieasca a fost organizata intr-un regat admirat si respectat pe plan international. Pentru a-si consolida puterea, David a transformat o societate tribala intr-o natiune centralizata care avea un guvern. Tot el a facut si planurile pentru constructia Marelui Templu sau Beit Hamigdash, la Ierusalim…

Semnul svastica

Simbolurile nu sunt atât de univoce pe cât le-ar plăcea unora să creada si nu toate ar trebui demonizate.

De departe unul dintre cele mai controversate si prost intelese simboluri in cultura europeana recenta, svastica este un simbol ce traverseaza culturile intregului pamant. Zvastica este de fapt o cruce ale cărei braţe sunt îndoite la 90 de grade. De la mozaicurile romane, la vasele Greciei Antice, la templele hinduse, picturile budiste, cultura nativilor Nord Americani, svastica este vazuta ca un simbol religios. Cu mult inainte de popularitatea de care s-a bucurat dupa razboi, zvastica a fost simbolul intelepciunii si iertarii. Cu o istorie de 3000 de ani, simbolul zvasticii isi are originea in India antica si in culturile vestice antice. Ea reprezinta miscarea continua – o miscare precum cea a unei mori de vant sau de apa. Se invarte continuu in sensul acelor de ceasornic si in sens contrar acelor de ceasornic. Cand se intoarce in sensul acelor de ceasornic reprezinta energia universului, puterea si inteligenta; cand se intoarce invers, reprezinta iertarea. De asemenea mai simbolizeaza armonia universala si echilibrul contrastelor. Cuvantul „zvastica” este de origine sanscrita si inseamna „semnul care se auto-defineste". Altfel spus, este semnul realizarii de sine si semnul unei persoane iluminate, cunoscuta dealtfel si sub denumirea de Buddha si astfel, acesta, reprezentat in operele de arta poarta deseori acest semn pe piept sau in palma. In general, se crede ca acest cuvant este un amalgam al cuvintelor „su” si „asati”. „Su” inseamna „bine” si „asati” inseamna „a exista”. In gramatica sanscrita, cand aceste doua cuvinte sunt amestecate, ele devin „Swasti”. „-ka” este un sufix. Daca aceasta derivare a cuvantului zvastica este corecta, atunci intelesul sau literal ar fi „lasa binele sa domine”. De asemenea, pentru culturile vestice, precum cea greaca, celtica sau finlandeza, si pentru alte culturi indigene, zvastica a fost un simbol foarte important. Cel mai des este folosit in domeniul artei: in arhitectura, ceramica si sculptura. Culturile vestice o numesc „roata luminii” iar la chinezi este cunoscuta ca fiind simbolul „wan”, omofonul pentru 10.000, un numar folosit deseori pentru a cuprinde toate creatiile universului. Cand Adolf Hitler a preluat simbolul zvasticii pentru a-i servi drept emblema, el a dorit sa revendice puterea sa universala ca fiind a lui... Dar inainte ca Hitler să folosească acest semn, el mai fusese utilizat în jurul anului 1870 de susţinătorii unui politician anti-semit austriac, Schoenerer. Naziştii au folosit simbolul zvasticii deoarece era legat de credinţa lor în faptul că poporul german ar fi descendentul rasei ariene - o rasă pură.

De atunci, lumea moderna a asociat anticul simbol aducator de noroc cu regimul si ideologia lui Hitler si Uniunii Europene i s-a cerut să scoată semnul zvasticii în afara legii din cauza asocierii acestuia cu nazismul, cu ura şi rasismul.

Ilustrul Frate Rudyard Kippling, care a fost influenţat puternic de cultura indiană, avea desenată o zvastică pe toate supra-coperţile cărţilor sale dar si el le-a îndepărtat însă cand simbolul a început să fie asociat cu Hitler. Simbolul zvasticii a mai fost folosit şi de cercetaşii britanici, dar s-a renunţat la el în anii 30 tot din aceasta cauza. Apare chiar şi pe unele clădiri occidentale, de exemplu pe podeaua catedralei din Amiens, din Franţa. Swastika este şi numele unui oraş minier din nordul statului canadian Ontario, aflat la circa 580 de km de oraşul Toronto si guvernul canadian a încercat în timpul celui de-al doilea război mondial să-i schimbe numele, dar locuitorii s-au împotrivit.

Poate este timpul sa punem zvastica acolo unde ii este locul, regasindu-i intelesul original...si sa nu mai acuzam ideologia masonica de tot raul universal.