Nu sunt un om al vorbelor dar in aceste clipe simt nevoia sa va spun citeva cuvinte ... exista lucruri care ma ingrijoreaza si pe care cred ca le simtim cu toti si deci toti trebuie sa luam pozitie in a le rezolva.
Fa altora tot binele pe care ti l-ai dori sa ti-l faca ei tie..este indemnul pe care il primesti odata cu depunerea juramantului pe cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei, indemn care ramane undeva uitat pe o etajera. Alaturi de el il primesti si pe cel care iti spune sa iti ajuti Fratii in orice imprejurare. Se pare ca se uita prea usor invataturile istoriei si daca imi este permis sa parafrazez as spune ca cel care uita si ignora invataturile istoriei inevitabil le va repeta. Nu am intrat in Francmasonerie cautand interese materiale ci am cautat si caut o oaza de liniste in care lumea materiala este lasata la usa Templului.
Sunt lucruri pe care le uitam extrem de usor odata cu trecerea timpului si eu chiar am incercat sa parcurg prima calatorie din cele 4 ale Initieri si fac referire aici la cea a pamantului din cabinetul de reflexie. VISITA INTERIORA TERRA RECTIFICANDO INVENIES OCCULTUM LAPIDEM!
Si pentru cine intelege sa nu uitam indemnul „ Daca ai venit din alte interese pleaca acum... „
Intram aici ca sa ridicam temple virtutiilor si sa ingropam in adancuri viciile noastre profane, foarte frumos spus dar oare citi reusim a pune in practica si pentru citi dintre noi conteaza asta ?
Aceasta neliniste care ma cuprinde in momentele cind ma gandesc la destinele Respectabilei Loji din care umil fac parte, faptul ca evenimentele se suced extrem de repede si nu in sensul ascendent ci sub efect de bulgare de zapada aruncat pe o partie ma duce cu gindul la momentul in care se va opri, unde ? cum ? si in ce fel ? pentru ca drumul pe care il simt sub picioare este sigur spre distrugere...
De aceea imi amintesc acea pilda ca numai in unire sta puterea si mai ales in aceste clipe trebuie sa aratam ca sunt Frati si ca suntem uniti in Lantul de unire nu numai in Templu ci si in viata profana! Ca durerea si ingrijorarea mea poate fi si a celui de linga mine si ca o vorba buna, o actiune nu il ingenunchiaza si nu il umilesc pe cel ce le primeste ci il sprijina sa iasa din necazuri si probleme.
Ordinul noastru ( si aici ma refer la toate Obedientele prezente care-si impart acerb jurisdictia) a ajuns un loc viran in care intra cine vrea si iese la fel. Cred ca in aceste momente trebuie sa inchidem cu forta portile noastre mult prea larg deschise si sa reusim sa recladim acest ideal care se numeste Francmasonerie.
Fa altora tot binele pe care ti l-ai dori sa ti-l faca ei tie..este indemnul pe care il primesti odata cu depunerea juramantului pe cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei, indemn care ramane undeva uitat pe o etajera. Alaturi de el il primesti si pe cel care iti spune sa iti ajuti Fratii in orice imprejurare. Se pare ca se uita prea usor invataturile istoriei si daca imi este permis sa parafrazez as spune ca cel care uita si ignora invataturile istoriei inevitabil le va repeta. Nu am intrat in Francmasonerie cautand interese materiale ci am cautat si caut o oaza de liniste in care lumea materiala este lasata la usa Templului.
Sunt lucruri pe care le uitam extrem de usor odata cu trecerea timpului si eu chiar am incercat sa parcurg prima calatorie din cele 4 ale Initieri si fac referire aici la cea a pamantului din cabinetul de reflexie. VISITA INTERIORA TERRA RECTIFICANDO INVENIES OCCULTUM LAPIDEM!
Si pentru cine intelege sa nu uitam indemnul „ Daca ai venit din alte interese pleaca acum... „
Intram aici ca sa ridicam temple virtutiilor si sa ingropam in adancuri viciile noastre profane, foarte frumos spus dar oare citi reusim a pune in practica si pentru citi dintre noi conteaza asta ?
Aceasta neliniste care ma cuprinde in momentele cind ma gandesc la destinele Respectabilei Loji din care umil fac parte, faptul ca evenimentele se suced extrem de repede si nu in sensul ascendent ci sub efect de bulgare de zapada aruncat pe o partie ma duce cu gindul la momentul in care se va opri, unde ? cum ? si in ce fel ? pentru ca drumul pe care il simt sub picioare este sigur spre distrugere...
De aceea imi amintesc acea pilda ca numai in unire sta puterea si mai ales in aceste clipe trebuie sa aratam ca sunt Frati si ca suntem uniti in Lantul de unire nu numai in Templu ci si in viata profana! Ca durerea si ingrijorarea mea poate fi si a celui de linga mine si ca o vorba buna, o actiune nu il ingenunchiaza si nu il umilesc pe cel ce le primeste ci il sprijina sa iasa din necazuri si probleme.
Ordinul noastru ( si aici ma refer la toate Obedientele prezente care-si impart acerb jurisdictia) a ajuns un loc viran in care intra cine vrea si iese la fel. Cred ca in aceste momente trebuie sa inchidem cu forta portile noastre mult prea larg deschise si sa reusim sa recladim acest ideal care se numeste Francmasonerie.
Am zis.
Fr:. Codrut S.
Te imbratisez frate! Foarte bine expus acest torment profan ce pare sa umbreasca lumina noastra calauzitoare! Si eu cred ca trebuie sa luam sabiile si sa croim drumul masonic folosind taisul adevarului si ascutimea verticalitatii si bunului simt. Pentru ca drum noi il construim dar fundatia lui tre4buie sa fie una solida. Nu avem nevoie de nicipuri miscatoare si nici de furtuni care sa ne abata de pe calea noastra luminata! Sa fiti iubiti si luminati, voi toti Fratii mei! Am zis!
RăspundețiȘtergere