Poetul, publicistul si omul politic Adrian Paunescu a incetat din viata in dimineata acestei zile la varsta de 67 de ani. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, judeţul Bălţi, fiu al lui Constantin si Floarea. Copilăria si-a petrecut-o în comuna Barca, din judeţul Dolj, fiind crescut mai ales de bunicii săi. După primii ani de liceu, acesta rămâne fără sprijinul tatălui, care este dat afară din învăţământ, pentru activitate anticomunistă şi ulterior, arestat. Adrian Paunescu vine în Bucureşti, unde urmează ultimele două clase la Liceul Central, pe care-l absolvă în 1960. Din motive politice, nu se poate înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, decat în 1963. Între 1970 şi 1971, timp de un an academic, este bursier al Universitatii Iowa - S.U.A., susţinând, în ultima lună a programului american, conferinţe în faţa studenţilor americani, la cateva universităti de prestigiu.
A debutat ca poet în anul 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra. Cenaclul „Flacăra” pe care l-a înfiinţat a devenit un adevărat fenomen de masă, cu care susţine 1.615 manifestări de muzică, poezie şi dialog, în faţa a mai mult de 6 milioane de spectatori. Atât Cenaclul cât şi revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România datorită combinaţiei de idei de stânga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism. Mulţi artişti pe care autorităţile comuniste îi puteau considera subversivi au fost lansaţi sau promovaţi de Păunescu prin Cenaclul Flacăra.
Devenit incomod pentru putere, este destituit în iulie 1985 sub pretextul scandalului iscat la unul dintre concertele Cenaclului Flacăra de la Ploieşti. Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este în general considerată ca ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989. După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuşi iubirea. În 1992 devenit membru în Partidul Socialist al Muncii, partid absorbit ulterior de PSD, unde a deţinut de-a lungul timpului mai multe funcţii, ultima fiind de senator de Hunedoara.
Cu peste 50 de cărţi publicate şi alte şapte volume în curs de publicare, Adrian Păunescu este considerat unul dintre cei mai prolifici poeţi români contemporani.
Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, judeţul Bălţi, fiu al lui Constantin si Floarea. Copilăria si-a petrecut-o în comuna Barca, din judeţul Dolj, fiind crescut mai ales de bunicii săi. După primii ani de liceu, acesta rămâne fără sprijinul tatălui, care este dat afară din învăţământ, pentru activitate anticomunistă şi ulterior, arestat. Adrian Paunescu vine în Bucureşti, unde urmează ultimele două clase la Liceul Central, pe care-l absolvă în 1960. Din motive politice, nu se poate înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, decat în 1963. Între 1970 şi 1971, timp de un an academic, este bursier al Universitatii Iowa - S.U.A., susţinând, în ultima lună a programului american, conferinţe în faţa studenţilor americani, la cateva universităti de prestigiu.
A debutat ca poet în anul 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra. Cenaclul „Flacăra” pe care l-a înfiinţat a devenit un adevărat fenomen de masă, cu care susţine 1.615 manifestări de muzică, poezie şi dialog, în faţa a mai mult de 6 milioane de spectatori. Atât Cenaclul cât şi revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România datorită combinaţiei de idei de stânga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism. Mulţi artişti pe care autorităţile comuniste îi puteau considera subversivi au fost lansaţi sau promovaţi de Păunescu prin Cenaclul Flacăra.
Devenit incomod pentru putere, este destituit în iulie 1985 sub pretextul scandalului iscat la unul dintre concertele Cenaclului Flacăra de la Ploieşti. Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este în general considerată ca ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989. După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuşi iubirea. În 1992 devenit membru în Partidul Socialist al Muncii, partid absorbit ulterior de PSD, unde a deţinut de-a lungul timpului mai multe funcţii, ultima fiind de senator de Hunedoara.
Cu peste 50 de cărţi publicate şi alte şapte volume în curs de publicare, Adrian Păunescu este considerat unul dintre cei mai prolifici poeţi români contemporani.
E pamantul tot mai greu,
Despartirea-I tot mai grea…
Astazi s-a stins o stea pe cerul poeziei romanesti dar raman mut in fata destinului care iata l-a facut nemuritor pe acest poet colosal si patriot desavarsit. Angajat permanent al societatii noastre civile ca un militant de elita, va ramane un om profund respectabil in istoria civilizatiei nationale si o amintire nestearsa pentru foarte multi romani care l-au iubit si si-au hranit sufletul cu arta lui.
Ramas bun, Adrian Paunescu!
"Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu