Sunt cateva luni de cand am decis sa insirui cateva pareri legate de Sortul Masonic. Atunci, citisem undeva cum ca s-au scris despre Sortul Masonic o mie si una de descrieri una mai nastrusnica decat alta. Initial mi-am blocat atentia asupra acestui numar 1001. De ce tocmai 1001? Am tinut minte acest 1001 si am cautat sa citesc cat mai multe pareri.
Se poate spune despre Sortul Masonic, considerandu-i forma patrata, ca face referire la patrat, la cub si la ungiul drept. Forma dreptunghiulara a bavetei a fost considerata ca simbolizand triunghiul. Cea mai interesanta explicatie imi pare a fi ca baveta face legatura cu demonstratia Euclidiana a teoremei lui Pitagora. Poate ca nu intamplator echerul cu laturi inegale este simbolul Venerabilului, care, folosindu-se de cunostinta cu care l-a inzestrat M:.A:.A:.U:. foloseste 4 bete si o sfoara pentru a putea gasi drumul spre casa, oriunde s-ar afla, fie pe pamant, pe apa sau in ceruri.
Interesanta este si legatura dintre cele 4 laturi ale sortului si patratul. Daca ridicam la patrat primele 4 numere, adica 1, 2, 3 si 4 vom obtine numerele 1, 4, 9 si 16. Daca scadem fiecare numar din urmatorul si anume 4-1, 9-4 si 16-9 vom obtine numerele 3, 5 si 7. Acestea sunt pasii in masonerie.
Cu trecerea timpului probabil ca vor aparea din ce in ce mai multe explicatii asa cum, cronologic vorbind, prima asemanare este cu fruza purtata de Adam si Eva si probabil ultima cu cea de-a patra dimensiune. Oicum cred ca putem specula pe simbolistica Sortului Masonic, dar important este sa nu uitam ca acesta este un simbol masonic si ar trebui sa aflam ce este menit sa insemne si nu ce ar putea insemna.
Una dintre cele mai frecvente explicatii, intalnite in literatura specifica, a sortului masonic este ca acesta reprezinta o mostenire din trecut, un vesmant al lucratorilor si o emblema a inocentei si a sacrificiului.
De ce mostenire din trecut
In cultul lui Mithras, zeul luminii, candidatului i se oferea un sort alb. La fel si in cazul Esenienilor, care urmau indeaproape legea lui Moise si care credeau in nemurirea sufletului si in pedepsirea divina a pacatelor, unde initiatul primea sortul in timpul primului an de apartenenta la acest ordin. Sunt semnificative si numarul mare de statui ce reprezinta Zei greci si egipteni, la care inca si astazi se mai observa sortul. Persii chiar au adoptat sortul ca simbol national la un moment dat. Sortul era purtat de profetii everi si este si astazi putat de demnitari ecleziastici. In scrierile sale Fr:. J.G. Gibson remarca urmatoarele: „Oriunde se gaseau sentimente religioase – chiar si printre cele mai salbatice natiuni de pe pamant – nevoia de a purta un sort, sau ceva similar, a fost prezenta.”
Este deci foarte probabil ca primii constructori sa fi fost influentati de aceste antice si universale obiceiuri. Cu toate aceste, Masonii Operativi, foloseau sortul ca o metoda de protectie a hainelor in timpul muncii. Intr-o nota ce dateaza din anul 1685, un Maestu comanda pentru Ucenicul sau: carne, bautura, cazare si sorturi suficiente si de buna calitate. Si cum sortul era poate cea mai prezenta, folosita si importanta ustensila a Masonilor Operativ, atunci a venit ca o consecinta ca Masoneria Speculativa sa continue sa foloseasca sortul din motive simbolice. Si cum scopul operativ al sortului s-a transformat intr-unul speculativ, acesta a suferit pe parcursul anilor si o scurtare. Daca in primele documente Masonii Operativi purtau sorturi pana la glezna, treptat sortul a ajuns sa nu depaseasca genunchiul. Acesta modificare, normala de altfel datorita circumstantelor, ne indreptateste sa consideram orice alta interpretare pe seama dimensiunilor si formei sortului, ca fiind lipsita de substanta.
De la Obedienta la Obedienta s-au adoptat divese dimensiuni si ornamente dar, istoria ne arata ca acestea au o origine, am putea spune, contemporana. Sortul se poarta intotdeauna pe deasupra hainelor.
De ce un vesmant al lucratorilor
Sortul a fost cel mai prezent obiet in viata Masonilor Operativi incat a ajuns sa fie asociat in minitile oamenilor ca fiind o emblema a lucratorilor breslelor. Sortul a ajuns sa fie considerat un insemn al muncii onorabile si constiincioase, al muncii constructive si creatoare in opozitie cu cea distrucatoare sau demolatoare. Tot astfel sortul masonului este un simbol al schimbarii profunde a atitudinii societatii fata de munca, caci a trecut de la simbolul muncii fizice si intelectuale, odata dispretuita de mai marii lumii, la un simbol al unei vieti onorabile. Daca oamenii, in trecut, erau mandri sa poarte sabii, in timp ce lasau treburile vietii cotidiene in slujba sclavilor, sau daca cautau titluri sau decoratii in semn de recunostinta, iata ca astazi, figurat vorbind, sunt nerabdatori sa poarte un simplu, alb sort. Caci cavalerul de astazi prefera sa salveze viata in loc de a o curma si cauta mai degraba gloria muncii decat gloria functiei sau a titlului.
Daca acesta este adevaratul mesaj al sortului, atunci nimeni altcineva nu are dreptul sa-l poarte decat un adevarat Mason, caci acesta este un adevarat cavaler la muncii. Dar munca nu este numai fizica. Exista munca a mintii, munca a spiritului de multe ori mult mai anevoiasa decat munca mainii. Caci acela care se dedica pe sine curatirii grajurilor lui Augias ale lumii, la curatirea mizeriei ce se asterne pe cararile vietii, la fasonarea pietrelor de constructie in carierele confuze ale omenirii, numai acela este demn sa poarte acesta insigna a trudei.
De ce o emblema a inocentei si sacrificiului
O data cu era Marii Loje, si in consecinta a regulei ca sortul sa fie din piele de miel alba, sortul masonic a inceput sa fie un simbol al inocentei datorita culorii si a sacrificiului datorita materialului din care este si astazi realizat.
In Roma antica, o persoana acuzata imbraca adesea un vesmant alb pentru a-si atesta inocenta. La inceputurile bisericii crestine, convertitul se imbraca in alb ca o marturie a determinarii acestuia de a trai o viata fara de pacat. Si nu cred ca este nevoie de a continua cu exemplele, caci fiecare dintre noi recunoaste culoarea alba ca un simbol natural al inocentei.
Inocenta, in masonerie are definitia de a nu face rau, caci nici un om adult nu este fara de pacat asa cum este un copil, care de fapt ignora raul. Inocenta unui mason consta in blandetea lui, in determinarea lui cavalereasca de a nu face vreu rau moral niciunui barbat, niciunei femei sau niciunui copil; consta in toleranta sa in fata ignorantei si cruzimii oamenilor; consta in iertarea lui fata de fratii lui, care, in mod constient sau inconstient ii fac rau; consta in dedicarea lui catre un cavalerism spiritual in numele valorilor si virtutilor civice prin care omul se ridica deasupra brutei si lumea este purtata mai departe pe scarile ascensiunii.
Prin textura sa, piele de miel, sortul poarta semnificatia simbolica a sacrificiului. Pana de curand se credea ca Operativii putau sorturi din piele, dar in arhivele celor mai vechi loje sortul este deschis ca fiind realizat si din panza. In Loja Melrose cat si in Loja Mary’s Chappel No1 din Edinbrugh, cea mai veche din lume, arhivele arata ca sorturile erau confectionate din panza. In consecinta putem spune ca la inceput sorturile nu au fost din piele. Cu toate acestea, exista inscrisuri care spun ca breslele ce manipulau pietre brute si a buseni de lemn aveau nevoie de sorturi confectionate din materiale mai dure decat panza sau bumbacul. Cu toate acestea fraternitatea a folosit in timpul tinutelor sorturi din piele de miel, ca o aluzie la mielul care este simbolul jertfei si sacrificiului. Pentru moment putem spune ca sacrificiul masonului se defineste prin renuntarea la tot ce este nemasonic in el.
Sortul poate fi pe drept considerat, mai vechi decat Lana de Aur sau Vulturul Roman.
Legenda Lânei de Aur ne-a fost lasata mostenire din timpuri imemoriale. Mitologia ne spune ca grecii credeau ca Lâna de Aur e ascunsa într-o tara îndepartata, dincolo de marea care nu putea fi strabatuta. Lâna pretioasa crestea pe spatele unui berbec, cadou facut de unul din zeii lor. Berbecul era pazit zi si noapte de tauri care aruncau flacari si de un balaur care nu dormea niciodata. Promisiunea facuta grecilor era (spune fabula) ca, daca ei vor putea gasi Lâna de Aur si o vor aduce înapoi în Grecia, bogatia si prosperitatea vor abunda în tara lor. Speranta în îndeplinirea acelei promisiuni a dus la întemeierea unui ordin care a primit în rândurile sale pe multi dintre oamenii ilustri ai acelor timpuri, numiti Argonauti – de la numele corabiei Argo cu care au navigat. Simbolul ordinului era simbolul Lânei de Aur. Ceva mai târziu, dar tot în antichitate, a luat nastere la romani un ordin în care au fost primiti doar cei care s-au remarcat în razboi. Simbolul lui era Vulturul Roman. În ce priveste aceste doua ordine, scopul primului era bunastarea lumii întregi; scopul celuilalt era gloria militara. Ambele ordine au disparut de pe fata pamântului, cum de altfel vor disparea toate cele întemeiate pe dorinte zadarnice si josnice.
Dar, zice-se, mai stravechi chiar decât ordinul Lânei de Aur si al Vulturului Roman este ordinul a carui sigla este o blana de miel ori un sort de piele alba, ordin al carui tel este inocenta si puritatea vietii si al carui scop este facerea de bine. Faptul ca acest ordin, Francmasoneria, a supravietuit, în timp ce toate celelalte s-au pierdut, ne învata ca, daca traim conform principiilor sale, si noi vom dainui.
Am zis,
Fr:. Horia C.
Se poate spune despre Sortul Masonic, considerandu-i forma patrata, ca face referire la patrat, la cub si la ungiul drept. Forma dreptunghiulara a bavetei a fost considerata ca simbolizand triunghiul. Cea mai interesanta explicatie imi pare a fi ca baveta face legatura cu demonstratia Euclidiana a teoremei lui Pitagora. Poate ca nu intamplator echerul cu laturi inegale este simbolul Venerabilului, care, folosindu-se de cunostinta cu care l-a inzestrat M:.A:.A:.U:. foloseste 4 bete si o sfoara pentru a putea gasi drumul spre casa, oriunde s-ar afla, fie pe pamant, pe apa sau in ceruri.
Interesanta este si legatura dintre cele 4 laturi ale sortului si patratul. Daca ridicam la patrat primele 4 numere, adica 1, 2, 3 si 4 vom obtine numerele 1, 4, 9 si 16. Daca scadem fiecare numar din urmatorul si anume 4-1, 9-4 si 16-9 vom obtine numerele 3, 5 si 7. Acestea sunt pasii in masonerie.
Cu trecerea timpului probabil ca vor aparea din ce in ce mai multe explicatii asa cum, cronologic vorbind, prima asemanare este cu fruza purtata de Adam si Eva si probabil ultima cu cea de-a patra dimensiune. Oicum cred ca putem specula pe simbolistica Sortului Masonic, dar important este sa nu uitam ca acesta este un simbol masonic si ar trebui sa aflam ce este menit sa insemne si nu ce ar putea insemna.
Una dintre cele mai frecvente explicatii, intalnite in literatura specifica, a sortului masonic este ca acesta reprezinta o mostenire din trecut, un vesmant al lucratorilor si o emblema a inocentei si a sacrificiului.
De ce mostenire din trecut
In cultul lui Mithras, zeul luminii, candidatului i se oferea un sort alb. La fel si in cazul Esenienilor, care urmau indeaproape legea lui Moise si care credeau in nemurirea sufletului si in pedepsirea divina a pacatelor, unde initiatul primea sortul in timpul primului an de apartenenta la acest ordin. Sunt semnificative si numarul mare de statui ce reprezinta Zei greci si egipteni, la care inca si astazi se mai observa sortul. Persii chiar au adoptat sortul ca simbol national la un moment dat. Sortul era purtat de profetii everi si este si astazi putat de demnitari ecleziastici. In scrierile sale Fr:. J.G. Gibson remarca urmatoarele: „Oriunde se gaseau sentimente religioase – chiar si printre cele mai salbatice natiuni de pe pamant – nevoia de a purta un sort, sau ceva similar, a fost prezenta.”
Este deci foarte probabil ca primii constructori sa fi fost influentati de aceste antice si universale obiceiuri. Cu toate aceste, Masonii Operativi, foloseau sortul ca o metoda de protectie a hainelor in timpul muncii. Intr-o nota ce dateaza din anul 1685, un Maestu comanda pentru Ucenicul sau: carne, bautura, cazare si sorturi suficiente si de buna calitate. Si cum sortul era poate cea mai prezenta, folosita si importanta ustensila a Masonilor Operativ, atunci a venit ca o consecinta ca Masoneria Speculativa sa continue sa foloseasca sortul din motive simbolice. Si cum scopul operativ al sortului s-a transformat intr-unul speculativ, acesta a suferit pe parcursul anilor si o scurtare. Daca in primele documente Masonii Operativi purtau sorturi pana la glezna, treptat sortul a ajuns sa nu depaseasca genunchiul. Acesta modificare, normala de altfel datorita circumstantelor, ne indreptateste sa consideram orice alta interpretare pe seama dimensiunilor si formei sortului, ca fiind lipsita de substanta.
De la Obedienta la Obedienta s-au adoptat divese dimensiuni si ornamente dar, istoria ne arata ca acestea au o origine, am putea spune, contemporana. Sortul se poarta intotdeauna pe deasupra hainelor.
De ce un vesmant al lucratorilor
Sortul a fost cel mai prezent obiet in viata Masonilor Operativi incat a ajuns sa fie asociat in minitile oamenilor ca fiind o emblema a lucratorilor breslelor. Sortul a ajuns sa fie considerat un insemn al muncii onorabile si constiincioase, al muncii constructive si creatoare in opozitie cu cea distrucatoare sau demolatoare. Tot astfel sortul masonului este un simbol al schimbarii profunde a atitudinii societatii fata de munca, caci a trecut de la simbolul muncii fizice si intelectuale, odata dispretuita de mai marii lumii, la un simbol al unei vieti onorabile. Daca oamenii, in trecut, erau mandri sa poarte sabii, in timp ce lasau treburile vietii cotidiene in slujba sclavilor, sau daca cautau titluri sau decoratii in semn de recunostinta, iata ca astazi, figurat vorbind, sunt nerabdatori sa poarte un simplu, alb sort. Caci cavalerul de astazi prefera sa salveze viata in loc de a o curma si cauta mai degraba gloria muncii decat gloria functiei sau a titlului.
Daca acesta este adevaratul mesaj al sortului, atunci nimeni altcineva nu are dreptul sa-l poarte decat un adevarat Mason, caci acesta este un adevarat cavaler la muncii. Dar munca nu este numai fizica. Exista munca a mintii, munca a spiritului de multe ori mult mai anevoiasa decat munca mainii. Caci acela care se dedica pe sine curatirii grajurilor lui Augias ale lumii, la curatirea mizeriei ce se asterne pe cararile vietii, la fasonarea pietrelor de constructie in carierele confuze ale omenirii, numai acela este demn sa poarte acesta insigna a trudei.
De ce o emblema a inocentei si sacrificiului
O data cu era Marii Loje, si in consecinta a regulei ca sortul sa fie din piele de miel alba, sortul masonic a inceput sa fie un simbol al inocentei datorita culorii si a sacrificiului datorita materialului din care este si astazi realizat.
In Roma antica, o persoana acuzata imbraca adesea un vesmant alb pentru a-si atesta inocenta. La inceputurile bisericii crestine, convertitul se imbraca in alb ca o marturie a determinarii acestuia de a trai o viata fara de pacat. Si nu cred ca este nevoie de a continua cu exemplele, caci fiecare dintre noi recunoaste culoarea alba ca un simbol natural al inocentei.
Inocenta, in masonerie are definitia de a nu face rau, caci nici un om adult nu este fara de pacat asa cum este un copil, care de fapt ignora raul. Inocenta unui mason consta in blandetea lui, in determinarea lui cavalereasca de a nu face vreu rau moral niciunui barbat, niciunei femei sau niciunui copil; consta in toleranta sa in fata ignorantei si cruzimii oamenilor; consta in iertarea lui fata de fratii lui, care, in mod constient sau inconstient ii fac rau; consta in dedicarea lui catre un cavalerism spiritual in numele valorilor si virtutilor civice prin care omul se ridica deasupra brutei si lumea este purtata mai departe pe scarile ascensiunii.
Prin textura sa, piele de miel, sortul poarta semnificatia simbolica a sacrificiului. Pana de curand se credea ca Operativii putau sorturi din piele, dar in arhivele celor mai vechi loje sortul este deschis ca fiind realizat si din panza. In Loja Melrose cat si in Loja Mary’s Chappel No1 din Edinbrugh, cea mai veche din lume, arhivele arata ca sorturile erau confectionate din panza. In consecinta putem spune ca la inceput sorturile nu au fost din piele. Cu toate acestea, exista inscrisuri care spun ca breslele ce manipulau pietre brute si a buseni de lemn aveau nevoie de sorturi confectionate din materiale mai dure decat panza sau bumbacul. Cu toate acestea fraternitatea a folosit in timpul tinutelor sorturi din piele de miel, ca o aluzie la mielul care este simbolul jertfei si sacrificiului. Pentru moment putem spune ca sacrificiul masonului se defineste prin renuntarea la tot ce este nemasonic in el.
Sortul poate fi pe drept considerat, mai vechi decat Lana de Aur sau Vulturul Roman.
Legenda Lânei de Aur ne-a fost lasata mostenire din timpuri imemoriale. Mitologia ne spune ca grecii credeau ca Lâna de Aur e ascunsa într-o tara îndepartata, dincolo de marea care nu putea fi strabatuta. Lâna pretioasa crestea pe spatele unui berbec, cadou facut de unul din zeii lor. Berbecul era pazit zi si noapte de tauri care aruncau flacari si de un balaur care nu dormea niciodata. Promisiunea facuta grecilor era (spune fabula) ca, daca ei vor putea gasi Lâna de Aur si o vor aduce înapoi în Grecia, bogatia si prosperitatea vor abunda în tara lor. Speranta în îndeplinirea acelei promisiuni a dus la întemeierea unui ordin care a primit în rândurile sale pe multi dintre oamenii ilustri ai acelor timpuri, numiti Argonauti – de la numele corabiei Argo cu care au navigat. Simbolul ordinului era simbolul Lânei de Aur. Ceva mai târziu, dar tot în antichitate, a luat nastere la romani un ordin în care au fost primiti doar cei care s-au remarcat în razboi. Simbolul lui era Vulturul Roman. În ce priveste aceste doua ordine, scopul primului era bunastarea lumii întregi; scopul celuilalt era gloria militara. Ambele ordine au disparut de pe fata pamântului, cum de altfel vor disparea toate cele întemeiate pe dorinte zadarnice si josnice.
Dar, zice-se, mai stravechi chiar decât ordinul Lânei de Aur si al Vulturului Roman este ordinul a carui sigla este o blana de miel ori un sort de piele alba, ordin al carui tel este inocenta si puritatea vietii si al carui scop este facerea de bine. Faptul ca acest ordin, Francmasoneria, a supravietuit, în timp ce toate celelalte s-au pierdut, ne învata ca, daca traim conform principiilor sale, si noi vom dainui.
Am zis,
Fr:. Horia C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu