Pe lângă multitudinea de
organizaţii masonice, în Italia există de mult timp o situaţie foarte ciudată
vis-a-vis de regularitate/recunoaştere de origine şi practică a Gradelor
Simbolice, care seamănă pe undeva cu povestea GLDF/SCDF vs. GLNF/SCPLF/SCNF (vezi
Franţa 1964-1965, 2012/2014):
«Grande Oriente d’Italia –G.O.I.»
(1805), practic cea mai veche şi mai mare obedienţă din peninsula cu cca 23.000
de membri, şi-a pierdut recunoaşterea în 1993 iar U.G.L.E. a semnat imediat cu
proaspăt înfiinţata «Gran Loggia Regolare d'Italia – G.L.R.I.» (cu cca 3000 de
membri astăzi).
Prof. univ. Giuliano Di Bernardo,
filosof şi socialist ca orientare politica, un faimos personaj implicat direct
în reaprinderea Luminilor în România alături de americani, a demisionat din
funcţia de Mare Maestru al G.O.I., motivând corupţia şi controlul Mafiei (vezi
scandalul P2), fondând la scurt timp G.L.R.I. (care practică firesc
Emulation, ritul englez). Din păcate pentru el, la cca. 8 ani a ajuns să fie
expulzat cu mare tam-tam în presă, ardere între Coloane şi tot tacâmul
anglo-saxon. Ulterior a înfiinţat ordinul paramasonic Dignity, având un număr
foarte mic de adepţi şi intrând în conflict cu mulţi foşti “tovarăşi masoni”.
Iată modelul adoptat, de exemplu,
de tandemul Nicu Filip/Dănacu şi care se perpetuează astăzi într-o formă
exoterică accentuată.
«Supremo Consiglio del Rito Scozzese Antico ed Accettato per la
Giurisdizione Massonica Italiana», avându-l ca SMC pe Leo Taroni (în relaţie cu
Southern Jurisdiction , USA
G.O.I. are relaţii de amiciţie cu
majoritatea Marilor Loji nord-americane, precum şi peste tot în lume (cca 200
de tratate, inclusiv cu Marea Lojă Naţională din România).
Din toată disertaţia reies unele
concluzii:
-ar trebui să reflectăm mai mult
asupra momentului 1993 şi cine a fost cu adevărat Di Bernado, Iancu, Nicu
Filip, Boanţă, Lăzărescu, Paleologu ş.a;
-de ce a fost nevoie de filiera
italiană, cand exista un Suprem Consiliu în exil la Paris
-filiaţia şi continuitatea unei
organizaţii masonice ţin de recunoaşteri succesive (în cazul de mai sus,
acordată de UGLE, că Mare Loja Mamă a Lumii) şi nu de vechimea “profana”. Iar
uneori contează persoana (în sens de garant) cu care se semnează, din diverse
motive “ocultate”.
-numărul de membrii şi
reprezentativitatea rămân totuşi argumente secundare (sic).
-atenţie la modelele pe care le
alegem şi le promovăm în discursurile noastre, ucenicii n-au nicio vină.
etc
Probabil aceste aspecte se ştiau
la noi, chiar înainte de 1989 cand a apărut dosarul Oculta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu