Sincere mulțumiri

Adresăm cele mai bune urări TUTUROR membrilor familiei noastre extinse, fie ca 2023 să fie Anul revenirii Păcii pe Pământ şi al Iubirii între Oameni. Sincere mulțumiri pentru fidelitatea cu care ne urmăriţi postările, apreciem mult timpul pe care l-am petrecut împreună aici. Vă răsplătim, dragii noştri, cu gândurile noastre bune şi ne angajăm să continuăm această Lucrare, Î.G.M.A.A.U.. Pentru că Iubirea fraternă ne face să primim Bucuria în inimi !

 

comunicare@sc33rsaa.ro

https://sc33rsaa.ro

Trăim iar o perioadă a anului plină de efervescenţă, care ne umple inimile de bucurie.

Fie ca aceste frumoase Sărbători și Tradiții solare ale Iernii să ne aducă tuturor căldură, lumină și speranță.

Să încercăm, dragii mei Fraţi şi prieteni, să restabilim împreună pacea în suflete, unitatea în minte și armonia în sânul întregii familii umane.

Nevoia de Fraternitate se naşte an de an din Iubire şi Adevăr, acesta este mesajul meu pentru voi.

La mulţi ani fericiţi, între coloanele Marii Loji Naţionale a României! 

Marius-Cristian PUIU

MM MLNaR

Mesajul Marelui Secretar General

Astăzi celebrăm LUMINA menită să risipească întunericul Iernii... Lumina fizică dar, mai ales, acea Lumină spirituală care este răsplata muncii noastre Î∴G∴M∴A∴A∴U∴. 

Îţi doresc Sărbători fericite alături de cei dragi, conform propriilor tale convingeri şi valori! 

Cu prietenie şi cu speranţă,

The Man Who Would Be King

Producţie Warner Bros, “The Man Who Would Be King”, regizat de celebrul John Huston şi lansat în Decembrie 1975, se bazează pe nuvela fratelui Rudyard Kipling (Christopher Plummer). Tragedie și triumf, reprezintă o minunată aventură a Spiritului şi nu cred să existe un alt film ARTISTIC cu o nuanță masonică atât de puternică... Cel puţin este primul de mare succes, care a înfăţişat publicului larg o imagine romantică a Masoneriei, mult mai bine şi mult mai devreme decât “National Treasure” (2004) sau “The Da Vinci Code” (2006). Personajele principale, în căutarea faimei și a norocului, vor să-și creeze propriul regat într-o lume îndepărtată, Kafiristan...  Per total, o peliculă distractivă cu o durată de cca. 2 ore, care are multe dialoguri amuzante, dar şi pline de duh între vedetele Michael Caine și Sean Connery. Gândit inițial pentru Clark Gable și Humphrey Bogart, două arhetipuri ale eleganţei şi masculinităţii, în rolurile lui Peachy Carnehan și Daniel Dravot, Huston nu a reușit să demareze proiectul înainte de moartea lui Bogart... Povestea emoţionantă este plină de aluzii la și despre francmasoni, tânărul Kipling folosind textul pentru a promova originea “antică” a Ordinului nostru. Sigur, conexiunea cu Alexandru cel Mare (zeitatea Sikander) este pur imaginară, dar rămâne totuși o istorie captivantă. Astăzi filmul poate părea doar o metaforă satirică cu  pretenții eroice a ascensiunii și decăderii colonialismului, în general și a Imperiului Britanic, în special. Celebra fraza “brother to a prince, and fellow to a beggar, if he be worthy...” reprezintă rezumatul perfect al filozofiei noastre. Alături de presupunerea greșită că filmul împărtășește rasismul sau diverse prejudecăți este și ipoteza simplistă conform căreia Masoneria este doar o stratagemă, un complot în structura poveștii. De fapt, la baza eşecului personajelor principale se află o serie de încălcări ale preceptelor noastre fundamentale, tocmai pentru a demonstra contrariul. Chiar dacă simpaticii “imperfecţi”, Daniel și Peachy, sunt singuri la final, deposedaţi de “metalele” lor și înfruntându-se cu moartea, ei rămân totuși cu prietenia, cu loialitatea și dragostea lor frățească. Acesta este practic cel mai bun moment al lor, un moment admirabil de demnitate și de forţă, esenţa filmului prezentat! Dacă nu l-ați văzut, atunci ar trebui pentru că nu veți regreta. Îl găsiţi pe net cu subtitrare în română.  

P.S. Nici unul dintre actori nu a fost iniţiat, deşi s-au făcut multe speculaţii pe această temă, mai ales după moartea lui Sean Connery care a survenit în 2020.

 

Mesajul Marelui Comandor, PIlF Ruslan OPRESCU, 33

 

Pantheon dei Gran Maestri

“Cimitero Monumentale del Campo Verano” este un adevărat muzeu în aer liber din Tiburtino - Roma, unde se află “Pantheon dei Gran Maestri e Grandi Dignitari del Grande Oriente d’Italia”. Cimitirul modern a fost înființat în timpul domniei napoleoniene din 1805-1814, în conformitate cu edictul care impunea înhumarile în afara zidurilor orașului. Cunoscut ca “Tomba Adriano Lemmi”, numele vine binențeles de la celebrul Mare Maestru GOI. Ca Mare Trezorier in exercitiu, acesta a achiziţionat de la municipalitate în septembrie 1880 un spaţiu care va fi rezervat Francmasoneriei. Acolo sunt păstrate rămășițele Iluștrilor Francmasoni ai Grande Oriente d'Italia, începând cu PRF Giuseppe Mazzoni.

Lumina se opune întunericului?

Obiectul multor culte religioase, Lumina are un simbolism bogat, strâns legat de cel al Focului, al Soarelui și al Lunii. Expresia unei Puteri superioare, izvorâtă dintr-o sursă primordială, Lumina creează, ordonează şi lămureşte. Prima caracteristică a Luminii este latura sa abstractă… Lumina este dincolo de formă, este intangibilă! Lumina este deci de natură spirituală, spre deosebire de materie, opacă şi eterogenă. Dar Lumina luminează materia, permite înțelegerea lucrurile fizice şi menține o relație strânsă cu tărâmul concretului. Pentru francmasoni, Lumina este de fapt o punte între materie și spirit! În sensul său cel mai profund, reprezintă intuiția și conștientizarea care ni se deschid prin iniţiere, Calea care duce la iluminare, accesul la Cunoaștere, la Adevăr. Dar oare Lumina se opune întunericului? O primă analiză ar consta în asocierea acestor termeni cu haosul și cu ordinea. Întunericul ar fi materia în dezordine, haosul primordial al materiei iar Lumina, dimpotrivă, lumea orânduită sub acţiunea Principiului Creator. Iată cum avem două Energii cosmice fundamentale, una negativă și cealaltă pozitivă. Separarea acestora amintește de FIAT LUX-ul Genezei biblice: „Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.” Această analiză tinde să despartă artificial materia și spiritul, favorizând abordarea transcendentală în detrimentul unei abordări imanente. Cu alte cuvinte, respinge ideea că materia ar putea să conțină în sine Principiul ordonator. Astăzi voi încerca o altă analiză, plasându-mă la nivelul psihicului uman. Prin urmare, întunericul ar fi o tulburare, incapacitatea de a vedea ordinea și perfecțiunea Lumii. Invers, Lumina ar fi aceea a Conștiinței iluminate, adică recunoașterea și acceptarea Ordinii eterne, universale. Întunericul ar fi o dezordine interioară, uitare, neînțelegere sau imposibilitatea de a vedea, un întuneric care ar provoca suferință și frământări în relațiile umane. Dimpotrivă, lumina ar fi amintirea Ordinii cosmice, recunoașterea Legilor hermeneutice care guvernează Universul sau, pur și simplu acceptarea lucrurilor așa cum sunt. Conectându-ne cu exteriorul, Lumina ne eliberează. Această idee de legătură este centrată în simbolismul Luminii și se referă direct la etimologia cuvântului „religie” (lat. „religare - a lega”). Lumina este o punte mentală care ne conexează cu lumea profană din care facem parte și, prin urmare, ne conectează la adevărata noastră ființă. Lumina este acceptarea naturii noastre umane și a originii divine, rezultatul unui lanț de cauze, care își au rădăcinile în negura timpului. Aceasta este amintirea Facerii din care decurge totul, din care provenim direct... realitatea profundă care ni se dezvăluie: noi suntem copiii cosmosului. Raza de Lumină simbolizează puntea dintre Întreg ca Divinitate, Cosmos sau Natură, în ansamblu și Spiritul uman, asociată cu cu Logosul și cu Adevărul. Raza de lumină constituie reamintirea naturii noastre interioare: nu suntem niște ființe separate de Lume, ci creaturi ale Lumii, care evoluează printre semenii lor! Dar „lumina strălucește în întuneric și întunericul nu a cuprins-o”, verset care indică ignoranța Omului, incapacitatea lui de a recunoaște Adevărul. Cu toate acestea, Lumina este prezentă pretutindeni, irigă și conectează totul şi amintește de al cincilea element… eterul sau Chintesența Alchimică, adăugat de Aristotel. Întunericul reprezintă obstacole pe calea înțelegerii, este în primul rând Ego-ul nostru, care ne face să credem că suntem ființe distincte, autonome și libere. Un Ego care duce haotic la mândrie, la orbire și la triumful prejudecăților. Depăşirea acestei stări ne permite accesul către conștiința Întregului, într-o logică a reconcilierii cu lumea, cu ceilalți și cu destinul nostru. Atunci ni se deschide un regat al Luminii, un spațiu de pace, fericire și glorie, guvernat de Marea Lege a Unității și Iubirii. Este un spațiu din înlăuntrul nostru, unde Omul este perfect centrat în raport cu Axis Mundi. Atât spiritual, cât și biologic, Lumina este asociată cu viața şi asta reiese din prologul Evangheliei după Ioan: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor”. A trăi cu adevărat înseamnă a primi Lumina cosmică, adică a-i recunoaște natura cea adevărată. A trăi cu adevărat înseamnă a-ți deschide conștiința pentru a te reveni la Întreg. Raza de lumină divină ne arată Calea iar a urma direcția acestei raze reprezintă întoarcerea la sursă pentru a fuziona cu Lumina primordială. Ca un paradox, Lumina poate fi o întoarcere la întuneric, o întoarcere la originea lucrurilor, o întoarcere la sursa uitată… Această cale este cea a soluţionării dualității, a reconstituirii Unității primare. Calea spre Lumină pare întunecată, dar Lumina simbolizează renașterea inițiatică, progresia către noi niveluri de Conștiință. Inițiatul singur este de fapt cel care își scoate bandoul pentru a primi Lumina, după ce a trecut prin diverse încercări şi a fost ajutat de cele „Trei Mari Lumini” ale Francmasoneriei – V.L.S, Compasul şi Echerul. Iar Lucrarea noastră rituală durează de la prânz până la miezul nopții, semn al percepției Luminii exterioare către interior. Lumina poate fi înțeleasă doar prin cunoaşterea tenebrelor şi ar fi greșit să opunem Lumina întunericului. Dualitatea Lumină - întuneric trebuie depășită, pe de o parte pentru că întunericul generează Lumină, pe de altă parte, pentru că Lumina luminează întunericul și astfel face posibilă înțelegerea lui. Întunericul poate fi echivalat cu lipsa Ordinii, chiar dacă această ordine se manifestă pretutindeni… o Ordine care poate fi numită Iubire fraternă. Fără îndoială, percepția materiei opace și întunecate corespunde unei concepții despre Lume marcată de instincte și de Ego. Ființa trezită nu mai distinge între materie și Lumină dar, în cele din urmă, puterea reciprocă a Luminii și întunericului demonstrează că vorbim de fapt despre aceeași realitate. O realitate absolută și eternă... Astăzi ne aflam la Sărbătoarea Sf. Ioan de Iarnă! Dincolo de caracterul lor religios, Sărbătorile Sfinţilor Ioan au pentru Francmasonii de R.S.A.A. o strânsă legătură cu simbolismul Luminii. În mod simbolic, Solstițiul de Iarnă evocă noaptea și întunericul, dar poartă mereu ocultată Speranța întoarcerii Luminii, marcând începutul creşterii zilelor. Cele două Solstiții oferă o reprezentare a dualității, dar o dualitate care se exprimă într-o dimensiune ciclică şi dinamică. Solstiţiile sunt atât opuse, cât și complementare pentru că joacă de fapt același rol şi descriu ciclul etern de rotație a Pământului în raport cu Soarele, anotimpurile succesive şi fazele vieții, etc. În riturile păgâne, celebrarea Solstițiului de Iarnă consta în invocarea forțelor sacre, magice pentru a trece cu bine de la anul vechi la cel nou. Sinonim cu abandonul şi moartea, Solstițiul de Iarnă anunță totuși o renaștere, este o ușă care se deschide spre o nouă lume, o nouă viață, o nouă șansă etc. La nivel metafizic, Solstițiul de Iarnă marchează capacitatea Naturii și implicit a Omului de a emite energia necesară regenerării. O regenerare care se produce prin atragerea forţelor interioare, mediul extern fiind unul ostil. Prin urmare, simbolizează prezența și dezvoltarea unei Lumini interioare! Ciclul solstițial prezintă o serie de purificări succesive, care se încadrează într-o logică a progresului, asemenea transmutărilor alchimice. Ca masoni am învăţat că fiecare declin aduce cu sine o nouă oportunitate, fiecare fază de creștere anunță un declin care se apropie și, prin urmare, o viitoare renaștere. Să nu uităm, dragii mei Ucenici, că în Lojile Simbolice, ca aceasta de azi, Volumul Legii Sacre este deschis la prologul Evangheliei după Ioan, anunţând simbolismul Luminii și al elevării inițiatice la Gradele Ritului nostru. 

Am zis!

 

Stâlpul din Nord

Vă rog să priviți cu atenție cei trei Stâlpi care strălucesc astăzi cu putere... luminile lor sunt Înțelepciunea Prea Puternicului Suveran Mare Comandor, Forța Puternicului Locotenent Mare Comandor şi Frumusețea Secundului Locotenent Mare Comandor. Prin întunericul de la Nord nu mai vedem nimic, în ciuda ochilor noştri larg deschiși... poate doar câțiva Frați Ucenici, care meditează în tăcere. Nişte Fraţi care pun la îndoială vizibilul și ridică cel de-al patrulea Stâlp într-o lume imaginară. Din păcate, astăzi un Stâlp invizibil pentru mulţi dintre cei prezenţi. Acolo, la Miazănoapte sunt Discipolii care încearcă să construiască o Lume a ideilor pentru a face transmutări între sensibil și inteligibil. O Lume care ne dă tuturor acces la Cunoaștere şi la Unitatea creatoare, grație Spiritului nostru de iniţiaţi. Fraților, Stâlpul invizibil trebuie să se ridice spre Bolta Astrală şi să strălucească tot mai tare printre noi... Grecii cunoșteau doar trei Ordine clasice de arhitectură: Doric, Ionic și Corintic, într-o evoluție aparte, care merge de la Forță la Frumusețe, printr-o Înțelepciune absolut necesară. Cele două Ordine auxiliare, Toscan și Compozit, au fost adăugate la canon de romani pentru a împodobi Templele antice şi ulterior de renascentiştii italieni, din dorința de a atinge apogeul Creației. Noi am învăţat că primele, care alcătuiesc un ternar, pot fi asociate cu cifra Unu sau cu Principiul Creator. Cei trei Stâlpi formează un Delta radiant de natură spirituală, marcat de un cerc înscris într-un pătrat. Prin Forță, Înțelepciune și Frumusețe obținem astfel o progresie, care merge de la Pământ la Cer şi de la Cer la Unitatea luminoasă a tuturor lucrurilor. Al patrulea Stâlp, cel Toscan, ar putea fi cel al Ucenicului francmason, trecând de la paloarea întunecată a Lunii la Lumina binefăcătoare a amiezii. Urmând direcţia solară, mersul nostru prin Templu începe cu piciorul stâng, de la întuneric la Lumină... oare de ce? Pentru că Lumina nu poate veni decât din întuneric, fără îndoială... Lumina nu poate apărea decât din inconștientul nostru, din adâncul sufletului unui om bun care îşi doreşte să fie şi mai bun. Fertilizarea optimă a bobului de grâu este legată de simbolismul Lunii şi de aceea ne începem călătoria spirituală cu piciorul stâng, de la întuneric la Lumină. Important pentru noi este să ajungem odată în Centrul cercului, unde tronează un alt Stâlp radiant... este Stâlpul cu capitelul Compozit,  cel compus din inimile noastre reunite care bat necontenit pentru binele Umanităţii! Dragii mei, Stâlpul din Nord este mereu invizibil pentru cei care nu şi-au finalizat călătoria spre lumina Iubirii fraterne... voi îl vedeţi azi, Prea Iubiţii mei Fraţi ?

 

Întrebări și răspunsuri

Consecinţă directă a evoluţiei materiale, am ajuns să sărbătorim doar vizibilul, cel plăcut ochiului, pentru că simbolurile s-au estompat și s-au banalizat în „tumultul cetăţii”. Din fericire, există un loc privilegiat, unde acestea continuă să inspire și să prindă viață: în Loja Sf. Ioan - spațiul propice contemplării invizibilului, cel plăcut sufletului. Omul, solitar în naștere ca și în moarte, nu se poate descoperi pe sine fără ceilalți... Frați Ucenici, aderând la Masonerie voi ați aflat locul prin excelență al interogării, unde îndoiala rodește frumos și orice întrebare primează în fața răspunsului. Un răspuns mereu subiectiv, efemer, discutabil. Meditând asupra responsabilităților, chestionarea poate fi un proces eliberator iar răspunsul îl dăm atât prin cuvinte, cât și prin acțiunile noastre. Cuvântul rostit sau scris dispare în favoarea consumului de imagini datorită dependenței de social-media. Dar noi știm că „In principio erat Verbum”... tocmai prin acest verset deschizător al Evangheliei Sf. Ioan, Ritul Scoțian ne invită la eterna căutare. „De ce ai devenit francmason?” - „Pentru că eram în întuneric și căutam Lumina!”, iată o întrebare și răspunsul ei ritualic, care ne sunt familiare. Inițiindu-ne în misterele sale, Francmasoneria ne invită să devenim liber cugetători. A nu gândi înseamnă a consimți să fii dominat? Omul se distinge de animal prin facultățile sale intelectuale iar gândul îl eliberează. Masonul nu este un om atotștiutor, este un Spirit liber, care nu se lasă dominat! Frați Ucenici, continuitatea Ordinului Masonic Român este în mâinile voastre. Veți deveni cu adevărat inițiați numai după o muncă îndelungată şi o progresie lentă. Orice inițiat trebuie să-și depășească individualitatea, să-și definească alteritatea și să încerce să se ridice la nivelul Absolutului pentru a afla sursa de Lumină. Când un Frate vizitator se prezintă la poarta Loji, este tuilat de Maestrul Expert şi apoi Venerabilul în Scaun îi pune două întrebări esențiale „Fratele meu, de unde vii?” și „Ce vrei să faci aici?”. Prima interogare trebuie văzută în sensul cel mai înalt şi dirijată spre problematica originii lucrurilor. Ucenicul trebuie să caute „De unde venim?”, parte din triptica enigmă pe care știința, religia și filosofia vor constant să o deslușească... Metoda iniţiatică practicată de Ordinul Scoțian ne permite nu numai să punem întrebările în mod conștient, dar mai ales să le aflăm răspunsul printr-o reflecție personală. În ciuda tuturor diferenţelor dintre noi, împărtășim aceeași speranță, care ne reuneşte: o lume mai bună. Dar cine sunt eu? Un om în căutarea nobleţii sufleteşti și a trezirii conștiinței, un om în căutarea spiritualității şi a transformării de Sine, un om preocupat de răspunsurile la întrebările primordiale, un om care se regăseşte în valorile universale de Libertate, Egalitate, Fraternitate... Sunt eu francmason? Cu certitudine SUNT, prin alegerea unei anumite concepții de etică personală și prin faptul că „Frații mei mă recunosc că atare”. Ritualul ne spune că această stare nu poate fi impusă, ci este consecința relației dintre mine și aproapele meu. Francmasonii de azi nu sunt diferiți de francmasonii de ieri, dar găsim multiple diferențe în mediul înconjurător, în stilul de viață sau în viziunea despre lume, etc. Acțiunea noastră se intensifică și se adaptează mereu la nevoile colectivităţii! Vremurile se schimbă, societățile evoluează... Burghezia și nobilimea, categoriile din care proveneau francmasonii, erau restrânse… astăzi, francmasonii vin din toate păturile sociale. Dar şi viziunea asupra Ordinului a evoluat: la începuturi, activitățile masonice din afara Templului erau relativ cunoscute, însă perioadele de persecuție ne-au determinat să acționăm în secret. Dupa anii grei de totalitarism, Francmasoneria din România caută astăzi noi perspective și se exteriorizează discret, tot mai încrezătoare în forţele sale. Organizează conferințe publice și dezbateri pe teme ezoterice, mai nou patronează concursuri hipice (!), are pagini virtuale dedicate iar publicațiile specifice sunt din ce în ce mai numeroase. Glorificarea Muncii şi practica Toleranţei sunt îndatoriri de bază ale francmasonilor de pretutindeni. Înainte de a încerca să faci pace pe Pământ, trebuie să începi prin a face pace cu tine însuţi şi cu cel de lângă tine. Adică să înțelegi, să accepți imperfecțiunile! N-aveți nevoie doar de rațiune, Fraţi Ucenici, hrăniți inteligența inimii, cultivaţi ascultarea, întreţineţi reflecția, construiţi în echipă! Fără a ne impune vreo dogmă, procesul inițiatic este fundamental iar metoda practicată în Lojă este alegorică. Imaginile pe care ni le transpun simbolurile fac parte din noi, iar progresul Umanității se raportează la dezvoltarea Sinelui. Metafora ne provoacă imaginația și ne multiplică visele, ne stimulează dorința de sacralitate. Francmasoneria de R∴S∴A∴A∴ întrunește toate condițiile de autoperfecționare: are Uneltele necesare pentru reflecţie şi introspecţie, are Simbolismul său ca limbaj universal, are Ritualul specific pentru fixare și apartenență, are Fraternitatea ca pârghie pentru schimbare, etc. Ce veți face cu Lumina primită, Fraţi Ucenici? Revendicați-vă apartenența la concret și aduceți în lumea profană energia primită în Lojă. Informați-vă unii pe alţii, faceți schimb de idei și puneţi-le în practică. Mă repet intenționat, un francmason de astăzi nu este diferit de cel de ieri sau de cel de mâine, el este purtătorul aceluiași Ideal în acțiune, chiar dacă „exteriorul clădirii” este radical transformat. Fiecare își construiește Templul său interior și împreună construim Edificiul Universal al Umanității... Un spațiu virtual și infinit, definit de pluralitatea identităților constitutive, unde fiecare este responsabil pentru ceea ce aduce, pentru Piatra sa! Francmasoneria, ferment de utopie, trebuie să rămână fidelă vocației sale primare şi să simbolizeze speranțele noastre. Să anticipăm viitorul, Frați Ucenici, astfel încât utopia de astăzi să devină realitatea de mâine. Pentru a atinge echilibrul între Tradiție și modernitate, chiar şi în sec. al XXI-lea francmasonii trebuie să rămână inspirați de cele Trei Mari Lumini, deschise pe Altarul Jurămintelor. Dacă noi, cei de Gradul al 33-lea am fi perfecți, prezența noastră în acest Templu nu ar mai avea niciun rost. NICI UNUL DINTRE NOI NU ESTE dar credem plenar în ideea de perfectibilitate. Împotriva oricărui pronostic sumbru vizavi de perenitatea Ordinului, să continuăm, Fraţi Ucenici, să fim nişte oameni în căutarea Adevărului, nu colecționari de diplome şi titluri! Nişte oameni care păstrează aceleași aspirații de secole, nişte oameni care au semnat un „contract social” bazat pe rațiune și moralitate. Indiferent de Gradele dobândite, să fim nişte oameni care se raportează la libertatea de conştiinţă, împotriva oricărui dogmatism și învățând respectul pentru diferențe. Nişte oameni care își onorează angajamentul, luptând pentru Pace într-o lume tot mai conflictuală! Pentru cine lucrăm noi? Dragii mei Ucenici, care astăzi aveţi privilegiul de a sta pe ambele Coloane ale Templului, lucrați mereu pentru progresul Umanității! Aceasta este legătura între ieri, astăzi şi mâine, acesta este scopul Ordinului nostru, rațiunea de a fi. Noțiunea de progres vizează devenirea Omului, îmbunătățirea lui permanentă şi implică o schimbare profundă din care va rezulta o fiinţă mai înțeleaptă şi mai fericită. Progresul Umanității înseamnă astăzi un parcurs constant către mai multă Cunoaştere și mai multă bucurie, pentru construcţia unei lumi mai bune și mai drepte. Aclamând celebra deviză republicană, ne-am asumat sarcini full-time: lupta pentru libertate, combaterea inegalităților și a discriminării, practica fraternității, prin efortul de a ne înțelege și toleranța de a ne accepta etc. Să se știe că Libertatea este un drept, Egalitatea este o realitate dar FRATERNITATEA este o datorie de onoare! Oportunitatea de a proclama deviza la lucrările noastre, oferită cu prietenie de francezi, ne ajută să o putem deprinde și să revenim apoi în lumea civilă, ca purtători ai acestor minunate valori și garanți ai respectării lor. Angajamentul față de societate este pentru noi un scop în sine? Categoric NU și nici o obligație ca atare, ci este o rezultantă care derivă parțial din călătoria noastră iniţiatică. Toţi ar trebui să ne implicăm cât mai mult la nivelul nostru, Fraţi Ucenici. Şi care va fi impactul? Influenţa Masoneriei este de fapt influenţa fiecărui francmason, prin solidaritatea şi comuniunea de care dă dovadă, întărind tot mai mult legăturile sociale. Avem toate pârghiile necesare? Depinde de noi să le găsim şi să le folosim în interesul Ordinului. Pentru a extinde legăturile fraterne, cu toţii utilizăm instrumente de comunicare actuale, după secole de opacitate. Reţelele sociale, blogosfera etc. sunt fenomene care au facilitat democratizarea accesului la informaţie şi propagarea ideilor, dar unde manipularea duce de multe ori la influenţarea audienţei. Să NU ne închidem într-o bulă ideologică, să NU fim nişte simpli consumatori docili, tributari realităţii iluzorii. Să fim actori plini de creativitate, care gândesc și acționează. Şi care ar fi capacitățile noastre de gândire şi acțiune? Privirea trebuie să ne rămână cercetătoare și vigilentă ca să percepem curentele actuale de gândire. Trebuie să explorăm idei și să deschidem calea soluțiilor novatoare. Trebuie să rămânem în alertă pentru a înţelege dificultățile vremurilor, cu o atitudine independentă de orice influență exterioară. Care să fie motivaţia de a rămâne activi? Lucrăm mai întâi pentru a ne ridica nivelul de gândire, iar dacă reușim să progresăm în această direcție, pare firesc şi necesar să lucrăm la îmbunătățirea semenilor. Fraţi Ucenici, voi sunteți parte a procesului de transmitere, sunteți o punte între trecut și viitor. Identitatea Lanțului masonic este imuabilă şi însuşi principiul transmiterii este cel care ne conduce la împărtășirea realizărilor. Să rămâneți nişte constructori fideli meseriei, o sarcină foarte grea la începutul celui de-al treilea Mileniu. Ce (mai) este Francmasoneria? Putem vorbi noi despre „post-masonerie”? Una dintre preocupările principale este să oferim o imagine reală, să îndepărtăm concepțiile greșite sau miturile care circulă pe net. Nu poţi fi mândru de ceea ce nu ai obţinut prin merit sau prin opţiune, dar noi singuri AM ALES să fim francmasoni şi trebuie să avem sentimentul de apartenenţă. Să ne „deconspirăm” la cerere ca să explicăm tuturor ceea ce suntem, pentru că suferim de un grav deficit de imagine. Nu deţinem „forțe oculte”, dar credem cu tărie în puterea ideilor. Francmasoneria nu a fost niciodată o putere, stricto sensu, dar se află în direcția de mers a istoriei și virtuţile noastre vor triumfa! Oriunde în lume, indiferent de ramura sa, Masoneria este diferită de ceea ce era în secolul trecut. Astăzi avem o mai bună înțelegere a valorilor pe care le partajăm, astăzi avem voința de a ne extinde Meşteşugul în interesul Umanității. Astăzi vrem să arătăm că armonia și caritatea pot fi sporite pentru bunăstarea tuturor. Nu vom reuși niciodată dacă batem pasul pe loc, nu vom reuși niciodată dacă vom menține atitudinea rigidă a unei „elite” închipuite, nu vom reuși niciodată dacă nu vom înțelege motivaţiile celor care nu sunt de acord cu noi. Însă cu certitudine vom reuşi dacă ne deschidem inimile, cu certitudine vom reuşi dacă vom asculta cu atenţie, cu certitudine vom reuşi dacă vom lucra cot la cot, pentru că Francmasoneria cere tuturor convergență! Vă mulţumiţi voi doar să reflectați? Fraţi Ucenici, fiți tot timpul în acțiune! Masonul caută pretutindeni și fiecare pas pe care îl face este o altă inițiere. Nu are rost să vă petreceți timpul într-o Ţinută solemnă, recitând mecanic ritualul, dacă în spatele acestei lucrări nu stă un efort real de a îmbunătăți lucrurile în afară. Masoneria nu este cerc de teatru pentru niște copii mari, Masoneria este o preocupare cât se poate de serioasă... Prin urmare, Supremul Consiliu al României, alături de Marea Lojă Națională, încurajează Frații să pună umărul la munca masonică, dar și să se implice în viața de zi cu zi. Dacă lucrarea din spatele porţilor închise este o reflecție colectivă, acțiunea din afara Templului este strict individuală! Atenție, noi nu vă cerem să o faceți într-o realitate augumentată sau agitând pancarte și strigând sloganuri. Vă puteți implica singular prin modul de a vă comporta, prin exemplul pe care îl veţi da, prin valorile pe care le veţi apăra, prin calitatea muncii pe care o veţi desfăşura, etc. Ordinul Scoțian NU poate enunța proiecte materiale, abordările sociale nu sunt de competenţa noastră. Ordinul Scoțian NU poate rezolva problemele majore ale vremurilor, dar francmasonii, ca indivizi, se implică, vorbesc, lucrează și acționează, aplicând ceea ce au învățat la ședințele solemne. Vrem ca Omenirea să se schimbe? Mai întâi inima noastră trebuie să se schimbe și aici nu e vorba de o formulă magică, ci de un gest pur spiritual. Credem și sperăm într-o lume fraternă, Iubiți Ucenici, avem posibilitatea de a face din Masonerie o autentică școală a solidarității și de a forma cetățeni care să apere democrația. Să arătăm lumii o viață trăită în armonie, datorată Muncii într-un spaţiu sacru unde ascultarea și respectul față de ceilalți promovează dialogul și stăpânirea pasiunilor. Fir de speranță care leagă Pământul de Cer, PACEA reprezintă astăzi o responsabilitate planetară şi un Şantier deschis tuturor oamenilor. Oamenilor care cheltuiesc milioane pentru a salva vieți omenești și aruncă miliarde pentru a ucide alți oameni! Când ușa Templului s-a putut redeschide, am constatat că întoarcerea pe Coloane a fost lentă, ezitantă și laborioasă. Efervescenţa mimată din unele Oriente, artificială. Păi de ce oare? Unii s-au temut de un nou val pandemic, alţii au simțit că dovezile de solidaritate erau amăgitoare, iar pe alții repaosul forțat i-a determinat să pună la îndoială relevanța lucrării masonice. Virusul pare că s-a retras, dar un conflict militar, al cărui deznodământ nimeni nu-l poate prezice, a fost declanșat în numele unor interese acoperite de justificări istorice. „Prima victimă a războiului este adevărul” spunea grecul Eschil, părintele tragediei clasice. Cea mai frumoasă formulă pentru a ilustra Universalismul în aceste vremuri tulburi este cea de-a 6-a poruncă din Volumul Legii Sacre, „SĂ NU UCIZI”! Indiferent de forma pe care o îmbracă, starea de război suspendă total Universalismul, starea de război face mai mult decât a întuneca orizontul... îl face de-a dreptul invizibil! Iar când Lumina binefăcătoare nu se mai ridică de la Orient, cum ar mai putea oare să lumineze Occidentul? În acest context internațional, care generează cele mai triste patimi și face loc demagogiei, Francmasoneria spiritualistă de R∴S∴A∴A∴trebuie să rămână un pol de rezistență pentru români. Altfel, erodarea treptată a normelor, polarizarea opiniei publice, izolarea morală în fața destabilizării geopolitice prezintă riscul masiv al dezafectării lojilor sau al vidării Lucrărilor de orice substanță. Fraţi Ucenici, aveţi convingerea că întunericul se va risipi treptat după Solstițiul de Iarnă, cu tot ceea ce implică acest fenomen astronomic! Predecesorii noştri, înarmați doar cu virtute, curaj și forţa convingerilor personale, s-au ridicat de multe ori împotriva tiraniei și haosului, deschizând calea spre Idealul de a face Omenirea mai fericită… Fie ca sacrificiul lor să ne angajeze, fie că exemplul lor să ne inspire, fie că steaua lor să ne ghideze, căci VIITOR ÎNSEAMNĂ A TRAI LAOLALTĂ... în război nu există nicio perspectivă și amenințarea nucleară distruge orice bucurie a vieții. 

Am zis!

Florian N.

Marea Lojă Naţională a României promovează sportul și fair-play-ul

 

Chris Ghika, un descendent recunoscut al monarhiei românești

În fruntea Household Division se află din 2019 generalul-maior Christopher J. GHIKA, responsabil acum de organizarea ceremonialului funerar al Reginei Elisabeta a II-a, un eveniment care va avea loc la Westminster Hall. Fratele Chris este un descendent recunoscut al monarhiei românești, fiul Prinţului Ioan-Nicolae D. GHICA-COMĂNEŞTI (1928-2003) şi al englezoaicei Judith-Marie DAVIDSON-SMITH. Prin bunica să paternă, Valentina GHICA-COMĂNEŞTI (născută Bibescu), este nimeni altul decât strănepotul Marthei LAHOVARI-BIBESCU şi, binenţeles, al Marelui nostru Maestru din Trecut, Alteţa sa regală George-Valentin BIBESCU 33. Tatăl său, cunoscut prin naturalizare ca John GHIKA, a fost trimis la englezi în 1939, după invadarea Poloniei de către Germania nazistă, eveniment care a declanşat cel de-al Doilea Război mondial. General de brigadă, John, comandantul Irish Guards Regiment, a condus parada de onoare cu prilejul vizitei în Marea Britanie din 1978 a soţilor Ceauşescu, prima vizită a unui șef de stat comunist la Londra.

Fraternitatea este o datorie

FRATERNITATEA cimentează relațiile, fiind o legătură puternică între indivizi, ce presupune recunoaștere reciprocă. Această valoare esențială cu caracter universal determină toate raporturile dintre frați. A stabili FRATERNITATEA ca un mod primar de relaționare înseamnă a avea capacitatea de a dărui, de a primi și de a împărtăși. FRATERNITATEA cere respect, încredere, loialitate dar și toleranță sau îngăduință, iar astfel rezumă toate îndatoririle noastre față de ceilalți. În Masoneria practicată de noi, FRATERNITATEA este facilitată de începutul comun: primirea Luminii. Inițierea ne așează pe aceeași cale şi suntem parte al aceluiași proces de transformare permanentă. Deviza republicană, adoptată de la francezi, privește azi întreaga Planetă și constituie esența “Cartei Internaționale a Drepturilor Omului”: Libertatea este un drept, Egalitatea este o realitate dar FRATERNITATEA este o datorie!

AŞA SĂ FIE!

Vom restabili adevărul despre Masonerie

“Masoneria de R.S.A.A., practicată de noi de la Primul până la cel de al 33-lea Grad, este un loc de mare angajament, care permite dezvoltarea ideilor pentru a construi o gândire pozitivă și colectivă. Una dintre preocupările majore este să oferim societății profane o imagine corectă a ceea ce este Meșteșugul nostru astăzi. Prin exemplul personal să îndepărtăm concepțiile greșite, fanteziile sau neînțelegerile care circulă des în mass-media. Să explicăm tuturor ceea ce facem și care ne este scopul, adaptat nevoilor actuale, pentru că suferim grav de un deficit de imagine! Împreună cu Marea Lojă Naţională a României - M.L.N.aR., cu ajutorul Marelui Maestru, PRF Marius-Cristian PUIU, vom restabili treptat adevărul despre Francmasoneria tradiţională. Suntem sau nu suntem regulari?! Avem sau nu avem legitimitate?! Ne dorim Binele comun?! etc. Vom explica tinerilor interesați statutul nostru, încercând o externalizare a ideilor prin diverse conferințe publice, pe teme de spiritualitate laică. Trebuie disociată clar apartenența individuală de ceea ce reprezintă Instituţia noastră în ţară, cu o vechime de aproape un secol și jumătate. Este la latitudinea fiecărui membru activ, prin conduita sa personală, să acționeze zi de zi pentru a răspândi Principiile universale ale Ritului. Noi încă mai credem cu tărie că suntem în direcția de mers a istoriei și că valorile noastre vor triumfa!”

MSG al SCR

Un efectiv îmbătrânit

A început şcoala în România, un moment de referinţă la care ne-am putea raporta şi noi. Din studiile efectuate de Marile Loji de prestigiu din Europa şi de peste Ocean, s-a ajuns la concluzia că masonii sub 30 de ani constituie în prezent cca 2 % din totalul membrilor activi… Unii interpretează acest fapt ca o stare de normalitate (!), alţii consideră că avem un efectiv mult prea îmbătrânit şi, implicit, un Ordin fără viitor...

Conform unor cercetări cu caracter sociologic, efectuate în rândul membrilor noştri din “Generaţia Y”, aflăm câteva aspecte foarte interesante despre ceea ce ei își doresc de la “experiența masonică”:

- o oră de deschidere a Lucrărilor mai târzie, având în vedere că majoritatea sunt salariaţi la început de drum;

- evitarea perioadelor obişnuite de concediu şi a Sărbătorilor cu caracter legal;

- un program mai flexibil şi menţinerea întâlnirilor video, cu caracter complementar;

- mese mai ieftine şi personalizate, adaptate stilului lor de viaţă, unde formalismul excesiv să nu mai fie obligatoriu;

- taxe şi contribuţii anuale mai mici;

- un cod vestimentar mai degajat, care să înlăture orice indicii referitoare la statutul social;

- prevenirea conduitei conservatoare, reprezentată de comportamentul tradițional;

- acceptarea unei socializări mai dificile între Frați, caracterizată de individualism şi modernitate;

- recunoaşterea importanţei actuale a comunicării digitale, 71% preferând să se exprime mai degrabă virtual decât în ​​persoană;

- sprijinirea tinerilor prin programe complexe de performanţă.

etc.

Iată un subiect cu adevărat interesant… voi ce aţi mai adauga?

Francmasonul e un formator de opinie

Printre responsabilitățile individuale ale Francmasonului de RSAA se numără și cea de „formare a opiniei” în mediul social unde trăiește. El trebuie să facă eforturi personale pentru clarificarea îndoielilor frecvente despre Ordinul nostru, cum ar fi, de exemplu, care este rolul Masoneriei în societatea civilă. O sarcină grea, deosebit de importantă, care necesită atenție și mai ales dăruire, fiind destinată îmbunătățirii Umanității. Iar dacă nu este îndeplinită bine, poate avea efect contrar! Confruntat cu responsabilitatea asumată pentru efectele sociale ale opiniei sale, este necesar ca Francmasonul să-și recunoască propria ignoranță și să respingă orice presupunere. În fața incertitudinii, cea mai bună atitudine este să taci…

Folosim reflecția individuală pentru a fi utili societății

Înțelegem atât constrângerile fiecăruia, cât și temerile unora de a fi asimilați Francmasonilor. Prin urmare, îi încurajez să acceseze site-ul nostru, unde pot afla cine suntem, de unde venim, ce facem și unde vrem să ajungem. Profanii ar trebui să evite preconcepțiile iar cel mai bun mod de a vă decide este să citiți și chiar să veniți să vedeți un Templu Masonic, cum ar fi cel din Mun. București, Splaiul Independenţei 202B (clădirea Softchim). Nu suntem nici conspiratori, nici negustori și nici nu căutăm avantaje. Suntem nişte ființe umane care încercăm să lucrăm asupra noastră, care încercăm să ne comportăm cât mai bine cu cei din jur. Sperăm ca semenii noştri să ni se alăture pentru a crea o lume mai bună. Împreună cu Marea Lojă Naţională a României - MLNaR, reconstituită în forma actuală acum mai bine de 20 de ani, suntem un punct de referință pentru curentul tradiţional, spiritualist şi umanist. Francmasoneria continentală, de sorginte latină, practicată de noi, este DOAR UNA dintre modalitățile care dau posibilitatea celor ce caută sensul existenței să se confrunte cu alți Frați pentru a se îmbunătăţi spiritual. Nu este nici singura şi nici nu deţine exclusivitate faţă de celelalte Organizaţii masonice din România! Vrem doar să folosim reflecția individuală pentru a fi cu adevarăt utili societății civile, păstrând în același timp valorile care s-au dovedit universale de-a lungul timpului și pe care să le transmitem mai departe nealterate.

Reflecţii dupa 20 de ani

La ceas aniversar, cred că ar fi potrivit să vorbim despre Tradiţie… Masoneria este ultima instituţie care păstrează un strîns raport cu Tradiţia - o afirmaţie veridică atâta timp cât rămîne ancorată în ezoterism, în misteriile iniţiatice. Interesul manifestat pentru o „spiritualitate” cu un conţinut îndoielnic sau folosirea excesivă a unor termeni specifici cer o privire foarte atentă pentru a îndepărta orice urmă de falsitate. Tradiția reprezintă transmiterea din generație în generație a Cunoașterii și a experimentării sacralităţii. Dar nu se limitează doar la conservarea sau comunicarea unor învățături ancestrale, ci integrează mereu noi elemente de-a lungul istoriei. Folosind simbolul - expresia sacrului ca vector de comunicare, realizată prin actul ritual, Tradiţia face să fie din nou ceea ce a fost şi astfel se identifică cu viața Ordinului. Ideea unei recreeri a valorilor eterne, purtată de Tradiţie, se alătură celei a renaşterii Omului, regenerat prin iniţiere. Atașată originilor sale, Tradiția înseamnă ceea ce este primit, precum și ceea ce este difuzat. O transmisie regulată și neîntreruptă, într-o succesiune aparte care denotă trecerea vremii. Un proces complex de îmbogățire permanentă, supus curentelor intelectuale. Societatea civilă devine materialistă și individualistă, se rupe de valorile tradiționale, deşi profund înrădăcinate în subconștientul colectiv. O societate care se bazează pe verbul „a avea”, pe consumul de bunuri și petrecerea timpului liber. Satisfacerea imediată a dorințelor, care devin nevoi, este esențială! Respectul pentru ceilalți se risipește, dialogul devine anevoios și viața nu mai are aceeași valoare. Influența spiritualității slăbește, principiile morale se relaxează, fraţii se despart, toleranța dispare. Traiul este din ce în ce mai agitat, iar asta ne împiedică să avem timp pentru reflecție. În plus, gama variată de tehnologii media oferă soluții ocupaționale din ce în ce mai atractive și mai ingenioase. Dar unii tineri nu sunt mulțumiți de viața lor superficială și îşi pun întrebări despre sensul existenţial, despre responsabilitate și îndatoriri sau despre drepturile lor în societate. Printre acești tineri care nu se „supun” tendințelor vremii, printre oamenii care cugetă și își pun întrebări, putem găsi viitorii francmasoni. Ţinutele unde Supremul Consiliu al României este prezent oferă ocazia de a aminti caracteristicile tradiționale ale Ritului nostru, de a evoca unele momente istorice și mai ales de a sublinia valoarea nepreţuită a invariabilităţilor care îl constituie. Ordinul Scoțian se raportează la „Marile Constituții” latine din 1786, revizuite de Conventul Universal al Supremelor Consilii, reunite la Lausanne în 1875. Preambulul acestora anunţă punctele fundamentale, pe care le voi cita în continuare: „Considerând că este important pentru păstrarea stabilităţii și onoarei Ritului Scoțian Antic și Acceptat să se determine cu exactitate drepturile și îndatoririle fiecărei Puteri regulare, precum și ale fiecărui Membru în parte, Luând ca fundament al deliberărilor și rezoluţiilor noastre cele șapte puncte inalienabile ale Ordinului și următoarea Declaraţie de Principii, Să se ştie că:

1) Francmasoneria este o instituție a fraternității universale, ale cărei origini coboară până la leagănul civilizaţiei umane; doctrina sa este recunoașterea unei Forțe superioare, a cărei existență o proclamă sub denumirea de Marele Arhitect al Universului;

2) Indiferent de patria lor, toți masonii formează o singură familie de frați, răspândiți pe suprafața Pământului, care compun Ordinul Masonic;

3) Fiecare Suprem Consiliu guvernează Atelierele din obedienţă prin Regulamentele Generale; puterea sa este suverană și independentă pe toată întinderea Jurisdicției sale teritoriale, fără a putea încălca legile generale ale Scoțianismului și Statutele fundamentale ale Ritului;

4) A atenta la independența unui Suprem Consiliu, regular și recunoscut, înseamnă a atenta la independența tuturor celorlalte, înseamnă a tulbura întregul Ordin;

5) Autoritatea unui Suprem Consiliu se poate exercita legal numai asupra masonilor din obedienţa sa;

6) Prima îndatorire a unui adevărat Mason este loialitatea față de patria sa; el pune printre obligațiile sale cele mai sacre respectul faţă de jurămintele care îl leagă de Ritul său, de Loja unde a primit Lumina, de Puterea masonică care l-a consacrat;                                                                                                                

7) Misiunea tuturor Atelierelor de RSAA este de a lucra la îndeplinirea scopului Ordinului nostru; cea a Supremelor Consilii, de a preda doctrina masonică în Ateliere şi de a dirija activitatea acestora prin menţinerea purităţii principiilor şi respectarea statutelor fondatoare ale Ordinului.”

Astfel, predecesorii noștri au considerat esențial să fixeze Regulile și Obligațiile fără de care un Ordin nu poate fi nici constituit, nici statornicit, delimitând cadrul precis al devizei Ritului nostru: ORDO AB CHAO. Supremul Consiliul al României a fost mereu Protectorul și Conservatorul RSAA, de la Primul până la cel de al 33-lea Grad, chiar și atunci când Obedienţa noastră Simbolică, reconstituită cu autonomie administrativă sub denumirea de “Marea Lojă Naţională” în 1923 şi ulterior, în 2002, a păstrat toate regulile care definiseră Ritul la Lausanne și chiar le-a întărit prin Declarația sa de Principii. Ca urmare, aceste două structuri masonice, bazate pe un normativ identic, au gestionat împreună tot ansamblul de Grade scoțiene. Două Instituții, legate prin Rit, independente prin interdependență, care au permis celor 33 de Grade să mențină chiar şi în exilul parizian o adevărată continuitate doctrinară. Astfel, Ordinul nostru Scoțian a putut fi perceput, primit și apărat în integralitate, conform celor trei atribute distinctive: tradițional, inițiatic și spiritual. Printre diversele curente masonice din România, noi rămânem un nucleu solid și coerent, care nu a negat dimensiunea spirituală a Omului dar nici nu l-a abandonat pe „Marele Arhitect al Universului”, lăsând fiecăruia deplina Libertate de conștiință. Ritul nostru afirmă perfectibilitatea Omului, a fiecăruia dintre noi, individual și colectiv. O Instituție care susține Tradiția se înscrie obligatoriu într-o filiație legitimă, inițiatică, elocventă și iluminatoare. O Instituție care pretinde strădanie zilnică din partea adepților săi, astfel încât, acționând asupra lor înșiși, să-și schimbe treptat nivelul de percepție și conștiință interioară „iar privirea lor să se îndrepte spre Lumină”. Conform unuia dintre cele mai vechi ritualuri scoţiene, primite de Lojile noastre Simbolice, în timpul Ceremoniei de inițiere la Gradul I se preciza la un moment dat:

«Venerabilul Maestru: „Frate Prim Supraveghetor, tu, care eşti una dintre primele Coloane ale acestui Templu, acum că răbdarea și curajul aspirantului l-au scos învingător din această luptă dificilă a omului-profan cu omul-mason, îl consideri demn de a fi admis printre noi?”

Primul Supraveghetor: „Da, Venerabile Maestru.”

Venerabilul Maestru: „Dar ce-i lipsește pentru asta? Ce anume ceri pentru el?”

Primul Supraveghetor: „Lumină. ”»

Noi ne bazăm întotdeauna pe simbolul universal al Luminii… Acest simbol, deja prezent în diverse mitologii antice, ne plasează într-o veche linie de mistici, aflaţi în căutarea Cunoașterii și Iubirii fraterne. Dar oare astăzi s-a întrerupt descendența „căutătorilor de Lumină”? Așa am putea crede, judecând prin prisma disputelor şi conflictelor ideologice, care divizează oamenii într-un mod periculos. Starea alarmantă a Lumii noastre arată excesele în care civilizația globalizată s-a adâncit permanent. Bazată pe individualisme în detrimentul căutării Binelui comun, demonstrează o sărăcire tot mai mare a gândirii, sărăcire împotriva căreia au luptat Fraţii noștri, de-a lungul multor generaţii. Rezultanta de care filosoful german Albert Schweitzer se temea deja în 1923 a devenit la nivelul anului 2022 o cruntă realitate: „Un adevăr rămâne totuşi de neclintit: tot ceea ce se întâmplă în istorie se bazează pe ceva spiritual. Dacă acel ceva spiritual este puternic, atunci creează istoria; dacă este slab, o îndură. Întrebarea care se pune este dacă vrem să facem istorie sau să o îndurăm.” Incontestabil, acest început de secol XXI marchează o perioadă de ruptură civilizațională cu trecutul. Umanitatea are nevoie să facă noi alegeri şi să descopere noi paradigme, adaptate realităţii înconjurătoare. Asta dacă nu vrea să să meargă pe calea supraviețuirii de sine, un drum fatal pe care, din păcate, s-a angajat deja! Niciun continent, niciun stat, nicio instituție, nici măcar a noastră(!), nu vor fi cruțate pentru că forțele materiale vor deveni imposibil de controlat. Cu scopul de a găsi un remediu eficient, Omul secolului al XXI-lea va trebui mai întâi să-şi împlinească metamorfoza interioară pentru a regenera specia umană. O schimbare de comportament şi nu de formă, în urma reașezării valorilor conform unui lung proces de reflecție. Nu este vorba aici de concept utopic, ci de o altă naștere spirituală, care va trebui provocată în fiecare dintre noi, în sânul Lojilor noastre. Iar apoi să-i convingem pe semeni că trezirea conștiinței devine practic situaţie de urgenţă pentru a ne schimba modul de gândire și de acțiune. Dictonul „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi pe zei”, gravat pe frontispiciul Templului din Delphi, devine un îndemn mai necesar ca niciodată. Tot simbolismul inițiatic al Ritului Scoțian Antic și Acceptat se învârte în jurul conceptului de moarte a „omului vechi” din noi pentru a-i permite renașterea la o nouă viață. Încă din vremea uceniciei, Ritul ne-a invitat să lucrăm asupra noastră, să ne cultivăm înțelegerea, să ne cizelăm discernământul pentru a putea da naştere luminii Cunoaşterii în noi și astfel să ne determinăm liber modul de viață, cu luciditate. Pentru a face acest lucru, parcursul nostru inițiatic sugerează să ne întoarcem în profunzimile Sinelui, să privim în interior spre a corecta orice deviere a mentalului. Acest drum trebuie înțeles ca un act de companionaj, care ne implică direct și nu ca un manual de pregătire teoretică. Mulți dintre noi ne dorim cu ardoare să dăm sens și consistență vieții, dar nu este nevoie să căutăm prea departe: angajamentul față de Atelierele noastre, preocuparea de a păstra capitalul uman și spiritual adunat de precursori ne vor asigura acest lucru. Dacă omul secolului al XXI-lea vrea să se salveze din haosul care îl amenință, trebuie să-şi redescopere caracterul sacru al ființei sale, să-și revendice practic existența. RSAA este o invitație la recucerirea Omului de către el însuși, iar ritualul folosit în Loji este traducerea acestei invitații... De asemenea, reprezintă prima îndatorire a Masonului de Rit Scoțian Antic și Acceptat. Reperele spirituale, filosofice și științifice care au inspirat și au reunit oamenii din aceeași perspectivă existențială nu mai pot genera răspunsuri folositoare la provocările actuale... Mai mult ca oricând avem datoria să ne revendicăm moștenirea umanistă, dar mai ales pe cea spirituală. Avem datoria să contracarăm amenințările cu care ne confruntăm, avem datoria să facem o „alianță cu Virtutea și cu oamenii virtuoși” și avem datoria să contribuim la perfectibilitatea Omului. Privind spre viitor, bunăvoinţa individuală și colectivă, exercitată în cadrul Atelierelor, ne va motiva și ne va întări determinarea de a da sens și consistență angajamentului nostru masonic. Un angajament de onoare pe care îl vom completa cu fiecare treaptă a Scării iniţiatice. În calitate de Masoni, avem la dispoziție mâinile noastre pricepute, precum şi șantierele de construcții pe care oricând le putem aduce la viață... „Scopul este de fapt calea”, spunea von Goethe, adică scopul călătoriei este călătoria în sine, o mișcare nesfârșită care ar trebui să ne ducă nu undeva, ci altundeva... Tot astfel, Ritul nostru ne propune și ne trasează particular o cale de urmat în mod voluntar. Să avem încredere în acest drum spiritual și, treptat, scopul lui inițiatic va deveni modul nostru de viață. Apoi fiecare se poate manifesta individual în lumea profană, acolo unde viaţa îl va conduce… Este total contraindicat să folosim Ordinul într-o acțiune colectivă! Cultivarea și dinamizarea conviețuirii, creșterea relevanței și calității Muncii vor fi prioritățile noastre pentru a crea adevărați „fii ai Luminii”. Dar nu vom putea niciodată să pretindem că lucrăm la iluminarea lumii profane dacă nu suntem deja purtători de Lumină noi înșine. „Secolul al XXI-lea va fi spiritual sau nu va fi deloc”, iată cel mai faimos citat apocrif, atribuit francezului André Malraux. Reprezintă o speranță profetică și vizionară, dar rămâne de văzut ce fel de spiritualitate va fi... Între întoarcerea la religie, moda cultelor independente, atracția pentru filosofie, căutarea sensului vieţii și a eternității, aspirația către altundeva sau altceva, toate căile individuale sau colective sunt posibile ca antidot împotriva materialismului exacerbat. Credem deci că epoca noastră este marcată de o întoarcere la spiritualitate... Ofertă nu există, pentru că ne aflăm în fața crizei religiozității şi oamenii caută în altă parte. Este șansa Masoneriei, care propune Omenirii o spiritualitate laică. Trebuie să învățăm a face diferența dintre nevoile reale și dorințe, dar trebuie depusă o muncă enormă pentru a reuși. Poate rezulta o ființă nouă,  gânditoare, liberă și detașată de metale, tolerantă și respectuoasă, o ființă desăvârșită și angajată care acționează după deviza „Fă ceea ce trebuie, indiferent de ce va fi”. Francmasoneria de RSAA poate oferi tinerilor posibilitatea de a dobândi toate aceste calități pentru că are mijloacele necesare prin învățăturile sale tradiționale, prin practica Ritului și a ritualurilor sale, prin simbolismul și uneltele de care dispune. Din păcate, nu poate furniza niciodată mai mult decât o Cale… Restul depinde atât de Ucenic (sau de Companion) și de dispoziția lui de a învăța, cât și de Maeștrii care îl înconjoară, de felul în care aceștia acționează și de interesul pe care il pot trezi, precum și de climatul Lojii în particular și al Francmasoneriei, în general. Întrucât junii de astăzi nu-și mai doresc idei prefabricate și vor să decidă singuri, rolul nostru este să-i susţinem, să le transmitem sentimente de Fraternitate, să le stârnim curiozitatea și mai presus de toate să le arătăm un exemplu de toleranță, împărtășire, iubire… Abia atunci vor putea beneficia pe deplin de tot ceea ce are de oferit Francmasoneria! Se poate trăi bine-mersi și fără Masonerie, dar de ce să ne lipsim de bucuria care se revarsă în inimi? Mult succes, Frații mei, avem nevoie ca să putem stabili împreună „cu încredere și seninătate” condițiile unui viitor pașnic, unit și fratern… mai întâi pentru noi înșine iar apoi să-l împărtășim cu toți semenii noştri.

LA MULŢI ANI, M∴L∴N∴A∴R∴,  ÎNTRE ECHER ŞI COMPAS!

 

Am zis!

Florian N∴

Francmasoneria este ceea ce vrem noi să fie

Noi nu avem aceeași definiție a Francmasoneriei... Unii o văd ca pe un mijloc de a-şi etala ideile progresiste, alţii ca pe un proces spiritual de construcție interioară. Deci, ce anume să înţeleagă societatea profană? În general, oamenii sunt dezamăgiți pentru că, oricât de mult vor încerca să afle misterul nostru, la final devin şi mai confuzi. Până la urmă există tot atâtea moduri diferite de a fi francmason câte loji există. Deci, ce anume este Francmasoneria până la urmă? Nimic ieşit din comun, Francmasoneria este doar ceea ce vrem noi să fie! Fiecare este liber să vadă ceea ce vrea... de exemplu, eu am văzut spiritualitatea, dar am descoperit mai târziu că networking-ul și social-politicul profanează Templul ideal. Sigur, poți alege să vezi sau să nu vezi, dar mai devreme sau mai târziu realitatea te ajunge din urmă. Este imposibil ca un francmason să ţină mereu ochii închişi, este imposibil să nu realizezi că există ulei în apa sfințită… Francmasoneria a fascinat sute de generații: secretul, inițierea, ritualul, etc. totul era făcut pentru a stârni curiozitatea, totul era făcut pentru a seduce. Cavaleri ai Idealului, Lucrători ai Spiritului, francmasonii au știut să-i atragă pe cei rătăciţi, pe cei fără un scop existențial bine definit. Iar în fața exteriorului impunător, unii au fost convinși că şi-au găsit sensul vieții. Ulterior, în spatele decoraţiunilor aurite, s-au văzut crăpăturile. În spatele idealului, s-au văzut promiscuitatea și relativismul. În spatele fratelui, compromisul și nedreptatea. În spatele laicităţii, o religie de substituție. În spatele toleranței, „big brother” care urmărește să nu ieşi din cadru! Ceea ce ne preocupă este dacă avem ceva bun de oferit tinerilor de azi... avem noi?

In principio

Conform DEX, principiu este “element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.” Iar sintagma latină “in principio” se traduce literar “la început”. “In principio erat Verbum - La început a fost Cuvântul...” Tocmai prin acest prim verset al Evangheliei după Ioan, Ritul Scoțian Antic și Acceptat ne invită la căutarea Luminii. Cel Etern a creat lumea prin Cuvântul care se întrupează în limbajul sacru și în parola rituală ce conține esența primordială a demersului nostru. În Ritul Scoțian Antic și Acceptat, LOGOSUL poate fi interpretat ca element al unei Tradiții atemporale, înțelepciune pe care orice francmason ar trebui să se bazeze. Cuvântul nu este doar un concept, ci chiar o Entitate. Cuvântul este Principiul primordial care a stat la originea naşterii Universului. Cuvântul este Principiul (principio) Creator (verbum) prin excelenţă, prezent dinainte de a fi create celelalte elemente care au făcut posibilă viaţa și se află la baza realității fizice: Apa, Aerul, Pământul şi Focul. Cei mai puţin instruiţi pot vedea aici o paralelă cu debutul cărții Genezei, insă prologul Evangheliei după Ioan este mult mai profund... “Facerea” din Legea Veche tratează doar crearea Lumii văzute și nevăzute, în vreme ce Ioan ne cufundă în abisul veșnic dinainte de Creație, unde Cuvântul e Dumnezeu, este Creatorul Universului. Fraţilor, omul ar trebuie să cultive doar acele cuvinte care să exprime frumosul, dragostea şi armonia dintre semeni!

Să fim arhitecții Păcii

Scumpii mei Frați, 

Astăzi sărbătorim LUMINA, deşi lumea rămâne învăluită în tenebre: război, pandemie, sărăcie... peste tot vedem aceeaşi urâțenie copleșitoare, aceeaşi mizerie morală și materială care ne înconjoară. Dar chiar dacă nu avem posibilitatea de a ne opune direct tuturor acestor rele, idealul nostru de a face Omenirea mai fericită rămâne independent de capacitatea de a-l atinge. Cu toți trăim sentimente de solidaritate, de coeziune, credinţe sincere care ne întăresc capacitatea de a reuși și de a crește pas cu pas. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de oameni de onoare și integri. Avem nevoie de oameni care ştiu să ne unească și nu de cei care despart inima Ordinului în două. De oameni care caută Adevărul și care împărtășesc dragostea frățească cu toți semenii lor. Avem nevoie de oameni care trăiesc în virtute, străduindu-se mereu să fie și mai buni! Societatea civilă este într-o permanentă „criză”, care nu trebuie să ne ducă în vâltoarea unor adevăruri provizorii, ci să ne încurajeze a ne regăsi în Fraternitate, dincolo de obligaţiile civile. Astăzi ne-am reîntâlnit la această mare „Sărbătoare a Focului” ca să mărturisim unii altora sensul just al Legământului nostru prin bucuria revederii! Să ne amintim mereu, dragii mei, că Frăţia este unul dintre pilonii pe care se sprijină Ordinul Masonic de sute de ani. Piramida scoțiană cuprinde 33 de Grade de desăvârşire spirituală, ale căror titluri ceremonioase au un caracter simbolic și, prin urmare, nu sunt ușor de înțeles pentru cei prea puţin instruiţi. Dar sublimul titlu de FRATE rămâne cel mai explicit, cel mai clar și cel mai important dintre toate pentru că stă la baza demersului iniţiatic. După doi ani de tensiune şi izolare, este vremea să ne regăsim entuziasmul creator. Să regăsim Calea interioară în spiritul Căutării noastre primordiale. Eliberaţi de orice apăsări profane, ne aflăm aici în afara timpului și a tuturor controverselor sale pentru a ne concentra exclusiv asupra explorării Sinelui! Ioan Botezătorul a predicat în deșert pentru a anunţa venirea Luminii adevărate iar noi am primit o părticică din această Lumină, devenind astfel „Fii ai Luminii”. Mesajul profund al acestei scânteieri rămâne mereu același, un mesaj care a traversat negura timpului: a îndrepta structura morală a adeptului, a o metamorfoza. A transforma plumbul în aur, a învia Spiritul pe care profanul l-a ucis… Francmasoneria este o Ordine inițiatică care are rolul esențial de a perpetua Tradiția. Este exact ceea ce facem noi la această Sărbătoare solstiţială... prin ritualul Sf. Ioan de Vară perpetuăm tradițiile breslelor dar și pe cele ale tuturor religiilor păgâne, care celebrează comorile naturii. Pe viitor, vom găsi echilibrul perfect între a rămâne fideli vechilor noastre Obiceiuri si actualizarea unor aspecte ale Meșteșugului. Indiferent de ce vi s-a spus până acum, Francmasoneria NU vă promite nimic, Iubiţii mei Fraţi, pentru că NU are nimic de vânzare, NU are nimic de negociat! Francmasoneria oferă Omului DOAR o Cale pământească către Perfecțiune, pe care am numit-o generic „Artă Regală”. Trebuie să înţelegem că noi, francmasonii, nu suntem „separați” de restul Umanității ci suntem parte integrantă a acesteia. După părăsirea Templului, să fim arhitecții Păcii și Lucrarea noastră va fi Lumină. Eu am mare încredere în abilităţile membrilor de a progresa şi, de aceea, vă doresc tuturor o vacanță frumoasă, în care să profitați la maxim de momentele privilegiate pe care le veți petrece alături de familie, fără a uita că Munca masonului nu trebuie să se oprească niciodată. Chiar şi în căldura amiezii, să acționăm prin exemplul personal pentru a crea VALOARE, valoare care să dea sens real Ordinului Scoţian. Cu sabia în mâna stângă şi mistria în dreapta! 

AM ZIS! 

Florian N∴

Avem nevoie de spiritualitate?

Dragii mei, 

Societatea civilă a evoluat permanent iar provocările sunt diferite faţă de acum 20 de ani, când pe 13 Aprilie 2002 Obedienţa noastră şi-a reaprins Luminile. Este cert că Francmasoneria, ca instituţie iniţiatică, nu practică prozelitismul și nu convertește întru mântuire. Viitorii candidați trebuie să simtă nevoia sinceră de a evolua! De aceea, astăzi am o întrebare existenţială pentru noi toţi: Oare prin ce anume s-ar putea diferenţia “Marea Lojă Naţională a României” faţă de Obedienţele româneşti de tip anglo-saxon? Prin ce anume am putea determina noi un profan, “cufundat în întuneric”, să aleagă poarta Templului nostru şi ulterior să pună umărul la muncă? Sau vom rămâne pururi aceeaşi  pepinieră fără legitimitate? Sigur, răspunsul “oficial”, dat de la Orient, ar fi să-l “conducem” discret prin exemplul personal faţă de semeni, prin dovadă clară că s-a produs o schimbare în bine etc. Însă la nivelul sec. al XXI-lea este cert că ar trebui să mai fie şi altceva... Astăzi putem vorbi în Francmasoneria regulară chiar despre o “strategie de marketing” (UGLE, Marile Loji nord-americane, Alpina, etc. au externalizat departamente de comunicare), dar mai ales putem discuta despre idei, Fraţilor. Îmi place să cred că suntem mereu într-o competiţie de idei care se naşte din lupta cu noi înşine! O sugestie: în tumultul vieţii cotidiene, oare n-ar trebui să satisfacem nevoia umană de spiritualitate?! Şi dacă da, practic cum am putea face asta? Este îndemnul meu la acţiune pentru o creștere durabilă și, mai ales, responsabilă. Iar răspunsurile voastre, aici sau în PM, mă vor ajuta pe viitor... un viitor în care să construim şi chiar să contribuim la dezvoltarea unor proiecte esențiale pentru societate. Am convingerea că împreună putem face diferenţa, arătând celor din jur că am evoluat cu adevărat de-a lungul celor 20 de ani şi am reuşit să ne corectăm imperfecţiunile!  

Florian N.˙.

La intersecția dintre Pământ și Cer

Dragii mei, 

În aceste momente de comuniune, vă invit să ne îndreptăm privirea spre orizonturi, acolo unde mintea omenească nu cunoaşte limite. De când am primit lumina Fraternităţii, nu alergăm noi oare cu ochii ațintiți către stele? Speranța rămâne Virtutea unei Lumi mai bune, o virtute a smereniei predată an de an de Iisus Nazarineanul, Marele nostru Iniţiat… Speranța ancorată în inimi ne ajută să mergem mai departe atunci când toate iluziile ne sunt sfărâmate. Cum să (mai) trăim oare fără Speranță, Fraţilor? Speranța este ultima Piatră care mai rezistă între ruinele Edificiului nostru. Speranța este reperul suprem pentru Reconstrucția viitoare. Speranța este punctul de plecare la trasarea de noi planuri. Speranța, dragii mei, se construieşte cu fervoare pe tragedia prezentului și pe căutarea viitorului, căci nimic nu poate opri o inimă care bate cu Speranță. Trebuie să vă împărtăşesc un mare secret... Momentul culminant al demersului nostru spiritual NU se află în vârful Scării iniţiatice, ci în centrul unei Crucii. La intersecția dintre Pământ și Cer găsim sensul vieţii, acolo unde se împleteşte Roza mistică, efigia Iubirii... E Trandafirul ce şi-a tras din sol forţă pentru a se deschide larg ca să primească stropii de rouă divină! Un bun Mason nu poate fi cu adevărat fericit decât atunci când Bucuria domnește nu numai în inima lui, ci și în inima celorlalţi... Iată o temă de gândire şi acţiune. 

Tuturor, sărbători fericite!

Jean Marquès-Rivière, o minte bipolară

Autorul celebrei lucrări “Ritualurile Secrete ale Francmasoneriei”, Jean Marquès-Rivière (31.07.1903 Paris – 9.02.2000 Lyon) a fost un orientalist, eseist, jurnalist și scenarist francez. Fascinat în tinerețe de budismul tibetan, de teosofia și tradiționalismul lui René Guénon, a devenit membru marcant al “Grande Loge de France” la mijlocul anilor 1920. În 1931 s-a rupt complet de Masonerie și s-a îndreptat direct către fascism. Sub ocupație germană, a colaborat activ cu naziștii în cadrul “Service des sociétés secrètes” și s-a implicat în propaganda antimasonică și antisemită ca scenarist al filmului “Forces occultes” sau prin expozițiile “Le Juif et la France” şi “La franc-maçonnerie, fossoyeuse de la paix”. După ce a fugit în străinătate în 1944 și-a găsit refugiul în Spania lui Franco unde a obținut la Madrid o catedră de orientalist. Cinci ani mai târziu a fost condamnat la moarte în lipsă... dar a mai trăit vreo 51 de ani. Membru al grupării ultra-colaboraționiste “Parti Populaire Français - P.P.F.”, Jean Marquès-Rivière a contribuit la propaganda nazistă prin publicarea de pamflete violent antimasonice și antisemite. Interesat de succesele național-socialismului, scrie în 1941 o apologie la politica socio-economică a celui de-al Treilea Reich sub titlul „Les ouvriers et Hitler”. Guvernul de la Vichy a promulgat la 13 august 1940 o lege care interzicea toate societățile secrete din Franța. Jean Marquès-Rivière a devenit unul dintre oficialii Serviciului Societăților Secrete – S.S.S., încredințat istoricului Bernard Fay, administratorul Bibliotecii Naționale. Responsabil cu eliminarea tuturor masonilor din aparatul de stat, acest organism este locat chiar în sediul Grand Orient de France din rue Cadet... Între 1941-1944, Jean Marquès-Rivière devine editor-șef al revistei lunare “Documents masoniques”, o publicație condusă tot de Bernard Fay, care denunța „iudeo-masoneria”. Pasionat în tinereţe de Masonerie, Jean Marquès-Rivière a devenit membru al lojii “Théba” din obedienţa GLdF. Acolo l-a cunoscut bine pe René Guénon şi s-a interesat de tradiţionalism. Este introdus ulterior în cercul revistei ocultiste “Le Voile d'Isis” unde a publicat o serie de articole. Rapid dezamăgit de Ordin, a demisionat din Loja sa și a lansat în 1931 “Trădarea spirituală a Francmasoneriei”, un pamflet virulent în care afirma că „Masoneria este o pseudo-biserică, o contrafacere de inițieri antice și rituri religioase onorabile, un muzeu fără valoare de simboluri neînțelese, dirijate de semidocţi”. Se spune că această schimbare bruscă a urmat exorcizării sale de către iezuitul Joseph de Tonquédec, ritual după care s-ar fi trezit chiar în pragul nebuniei... Parcursul său spiritual foarte dens și angajamentele sale politice extremiste evidențiază o complexitate marcată de trădări și negări succesive. O minte bipolară, capabilă de tot ce este mai bun și de tot ce este mai rău...

Teoria culorilor

Ca membru activ al „Marii Loji Naționale a României – M.L.N.aR.”, Obediență care lucrează exclusiv în R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., am fost întrebat la diverse ceremonii de ce noi purtăm șorțuri de Maestru Mason brodate cu roşu pe alb fata de alte Organizaţii masonice care folosesc strict culoarea albastră. Dacă șorțurile Maeștrilor sunt tivite cu azuriu se datorează faptului că acest Sublim Grad a apărut în Anglia cu puțin înainte de 1730, după cum reiese din volumului „Freemasonry Dissected” publicat de trădătorul Samuel Pritchard. Cel mai vechi Ordin cavaleresc britanic este „Ordinul Jartierei” (Most Noble Order of the Garter), instituit de către Regele Edward al III-lea Plantagenet la 23 aprilie 1348 (ziua Sf. Gheorghe), chiar în timpul „Războiului de 100 de Ani”, unul dintre cele mai importante conflicte armate din Evul Mediu. Pentru a se delimita de „rudele” lor îndepărtate - constructorii de catedrale gotice, masonii speculativi englezi au ales culoarea albastră pentru șorț, adică culoarea oficială a celui mai nobil Ordin cavaleresc din Anglia. Iar când Francmasoneria a trecut Canalul Mânecii, albastrul englezesc a fost adoptat firesc şi de masonii francezi. Sigur, panglicile „Ordinului Jartierei” erau iniţial de un albastru deschis, dar culoarea s-a schimbat semnificativ între timp... Considerându-se adevăratul Rege al Angliei, James Stuart - „The Old Pretender” a continuat să ofere cordoanele specifice în exil. Ca o consecinţă, monarhii hanoverieni au decis să fixeze o nuanță mai întunecată a panglicilor acordate la Londra. Ulterior, Marii Oficieri ai Marii Loji a Angliei vor purta șorțuri și colane albastru închis de tip „bleu royal”, iar Maeștrii Masoni vor rămâne la „bleu ciel”, subordonați demnitarilor pe linie ierarhică. Nuanţa deschisă s-a potrivit foarte bine și cu albastrul Ordinului “du Saint-Esprit”. Instituit de Henri al III-lea de Franţa la 31 decembrie 1578 în contextul războaielor religioase, acesta a fost unul dintre cele mai prestigioase Ordine cavalerești franţuzeşti, până la dispariția sa în 1830. Trebuie spus că Ritul Francez și Ritul Scoțian Rectificat provin direct din așa-numitul „Rit Modern” practicat de „Grand Lodge of London and Westminster”, fondată la 24 Iunie 1717. Deşi sună ciudat, aceste două Rituri sunt “cele mai englezești” dintre Riturile masonice franţuzeşti... Francmasonii englezi și francezi nu au fost singurii care au uzat de culorile Ordinelor cavalereşti naționale pentru decorurile folosite în Lojă. De exemplu, Fraţii din Scoția folosesc culoarea verde. Culoare care este fix cea a „Ordinului Ciulinului” (Order of the Thistle), instituit la 6 iunie 1687 de Regele Iacob al II-lea al Angliei și totodată, Rege al Scoției sub numele de Iacob al VII-lea, care a condus ambele țări din 1685 până în 1689. Dar oare ce șorțuri roșii? Se ştie faptul că Auguste de Grasse-Tilly (1765-1845) a creat în 1804 primul Suprem Consiliu de RSAA pentru Franţa, cronologic al doilea din lume. Contele participase activ la fondarea Supremului Consiliu „MAMĂ” de la Charleston – S.U.A., alături de John Mitchell și Frederick Dalcho. Ritul Francez fusese adoptat oficial de Grand Orient în 1801, Rit organizat în jurul anului 1785 şi cunoscut sub titulatura de „Régulateur du Maçon”. Dintr-o perspectivă pur naţionalistă, GOdF se angajase să înlăture toate Lojile care practicau vechile ritualuri scoțiene, despre care se afirma că erau străine de spiritualitatea continentală. A fost o perioadă dificilă şi tulbure, când concurau foarte multe sisteme de Grade, asupra cărora Marele Orient îşi dorea să-şi impună hegemonia. Pe lângă Lojile-Mamă scoțiene care nu recunoscuseră GOdF în 1773, unele din Atelierele „Premier Grande Loge de France 1728”, ce fuzionase cu Marele Orient în 1799, s-au trezit obligate să practice Ritul Francez sub sancţiunea iregularităţii și să renunțe definitiv la ritualurile lor de origine. Iată un context propice pentru de Grasse-Tilly, proaspăt sosit de peste mări, ca să organizeze aceste Loji, devenite sălbatice. Fratele nostru Auguste a creat nu numai Supremul Consiliu al Franței la data de 21 septembrie 1804, ci a fondat chiar a doua zi „Le Grande Loge Générale du Rite Ancien (et Accepté) ” pentru a-i aduna pe toți Frații care aparţineau Primelor trei Grade scoţiene. În Statele Unite ale Americii, masonii speculativi au lucrat şi lucrează la Primele trei Grade în Ritul zis „american” (cunoscut internaţional sub numele de York), care provine pe linie directă de la Antici, adică de la „The Most Ancient and Honourable Society of Free and Accepted Masons according to the Old Constitutions”(1751). În majoritatea organizaţiilor masonice de influenţă anglo-saxonă, Ritul nostru începe abia de la Gradul al 4-lea și este practicat cel mai adesea doar în Capitule de Rose-Croix. Să nu uităm că antagonismul era atunci foarte puternic între Antici şi Moderni (the Quarrel), atât în Anglia cât și în S.U.A. iar uniunea celor două Mari Loji schismatice s-a făcut abia în 1813. Prin urmare, era absolut necesar un ritual al Primelor trei Grade simbolice, un ritual specific pentru „Marea Lojă Generală Scoţiană”. Prea Puternicul Suveran Mare Comandor de Grasse-Tilly va coordona redactarea acestor texte de către Fratele Jean-Pierre Mongruer de Fondeviolles, Venerabil al Lojii „La Triple Ecossaise”, o Lojă fondată în 1801 la Kingston, Jamaica și repatriată la Paris în 1804. Se vor inspira din ceremonialurile americane, dar vor împrumuta multe elemente existente în Atelierele franceze precum și în vechile Loji scoțiene. Este ritualul de Grade simbolice ale Ritului Antic (viitor R.˙.S.˙.A.˙.A.˙.) pe care le cunoaștem din celebra lucrare „Guide des maçons Ecossais ou cahiers des trois grades symboliques du Rite Ancien et Accepté”. De fapt, ritualul originar al Ritului nostru, așa cum este practicat astăzi de „Grande Loge de France 1894” şi implicit, de Marea Lojă Naţională a României. După apariţia textelor initiaţice, s-a pus ulterior şi problema decorurilor. Pentru a se diferenția de albastrul Ritului Francez al GOdF, trebuia găsit altceva şi Frații noştri l-au găsit destul de ușor… Dacă considerăm că Ritul Francez este foarte englezesc, R.˙.S.˙.A.˙.A.˙. este chiar... foarte franţuzesc! Și dacă „Order of the Garter” sau „Ordre du Saint-Esprit” și-au împrumutat culoarea pentru regalia celor care practică Riturile Moderne, exista un Ordin nou instituit şi foarte galic, care ne-a dat aspectul exterior. Binenţeles, acest Ordin cavaleresc nu poate fi decât cel denumit „Légion d'Honneur”! Decoraţiile îşi au originea în tradiţia Evul Mediu, când monarhii vremii le acordau ocazional celor pe care îi apreciau din diverse motive. În Franţa începutului de secol XIX, Bonaparte a simţit nevoia să-şi întemeieze propriul sistem de medalii care să-l înlocuiască pe cel din perioada regalităţii. Aşa a apărut „Legiunea de Onoare”, unul dintre cele mai intense simboluri ale Primului Imperiu francez, simbol care a fost păstrat până astăzi. Creat pe 18 Mai 1802 de către Corpul Legislativ la iniţiativa lui Napoleon - Prim Consul al Republicii, este un Ordin onorific civil şi militar condus de un Mare Maestru, care are un Mare Cancelar, Cavaleri, Ofițeri, Comandori etc. și a cărui emblemă consacrată este Vulturul imperial... Iar Napoleon l-a numit în fruntea Ordinului pe naturalistul Bernard Germain de Lacépède, cunoscut politician şi francmason. Așadar, când Frații noştri din Supremul Consiliu al Franţei și în special cei din Marea Lojă Generală Scoțiană, au fost nevoiți să-şi aleagă o nouă culoare pentru a se diferenția de susţinătorii vechiul regim absolutist, a fost ceva firesc să prefere roșul aprins al „Legiunii de Onoare”. Mai ales că acest Ordin naţional nu este doar unul pur franţuzesc, ci și egalitar, preluând parte din valorile revoluționare moştenite de Consulat. De asemenea, trebuie să spunem că în 1804 ne aflam într-o plină renaștere templieră... Medicul Bernard-Raymond Fabré-Palaprat, membru al lojii „Les Chevaliers de la Croix” din Grand Orient de France, reînvie „Ordinul Templului”. Însemnul binecunoscut al „Sărmanilor Cavaleri” este o cruce pattée de culoare roșie iar „Légion d'Honneur” a fost inspirat de această veche tradiţie. Crucea roșie, hermetismul, renașterea ideii de Cavalerie a Spiritului, dorința de a se diferenția clar de Ritul Francez al GOdF precum și de Francmasoneria anglo-saxonă... iată toate premisele reale ale apariţiei unei „noi” Fraternităţi, distinctă și poate chiar opusă celei insulare. O Fraternitate venită de peste mari şi care a fost privită favorabil de Împărat, ordonând imediat fuziunea Marii Loji Generale Scoţiene şi a Supremului Consiliu, pe de o parte, cu Marele Orient al Franţei, pe de altă parte. Să nu uităm aici implicarea Franţei în Războiul american de Independență şi ajutorul acordat de Marchizul de Lafayette fratelui său mason, generalul George Washington. Atenţie, 1804 nu a fost doar anul încoronării lui Napoleon, ci şi al morții bretonului Georges Cadoudal, al comploturilor regaliste susținute de Londra, al atacului „Camp de Boulogne” și a alianței cu Spania, mereu împotriva Angliei. Să recunoaştem, relațiile franco-engleze nu arătau deloc prea bine... Iată un paralelism interesant, care demonstrează de ce Maeștri Masoni de R.˙.S.˙.A.˙.A.˙. poartă șorț alb tivit cu roșu. Un roșu pe care îl vor pune și pe marginile cordoanelor, păstrând însă la mijloc „albastrul cerului”. Pentru că Ritul nostru este, înainte de toate, un Rit cu origini cavalereşti, militare și imperialiste, un Rit cu spirit francez în esență, la care putem adăuga influențe alchimice şi cabalistice. Legat profund de Revoluția Franceză, Primul Imperiu va înlocui albastrul Ordinelor monarhice cu roșu, care va fi culoarea lui Napoleon I, intronizat la 2 decembrie 1804. Cu referire la R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., „culoarea focului” va fi adoptată oficial abia prin Decretul din 15 decembrie 1808, dar va apărea în instrucţie după preluarea administrării Gradelor simbolice de către „Suprême Conseil de France” în 1821. În contextul politico-militar amintit, nu mai este deloc surprinzător faptul că Frații noştri au ales această culoare vie pentru decorurile lor. Ordinul Masonic Scoțian se raportează la cele mai vechi rânduieli şi se dorește a fi moștenitorul de facto al Masoneriei pre-andersoniene şi al celei a Anticilor... O Masonerie simbolică „roșie”, aşezată între două Masonerii „albastre”, rezultate din Riturile Moderne: cea a Marelui Orient al Franței și cea anglo-saxonă. Fraţilor, noi avem astăzi propria noastră Cale de Perfecţionare, un demers iniţiatic universalist de factură tradițională, spiritualistă și, nu în ultimul rând, umanistă! Primatul Ritului este unul dintre principiile fundamentale care ne guvernează de la Primul la cel de al 33-lea Grad și împreună lucrăm cu toţii “LA RIT"... Iar astfel ne păstrăm legitimitatea și echilibrul într-un Univers tulburat de voinţe particulare care se opun deopotrivă tradiției și progresului. Democraţia ca filosofie şi problematica drepturilor omului au fost introduse în Francmasonerie de către francezi. Şi ca să continui tot într-o notă speculativă, culoarea albastră a sorţurilor ar fi putut veni chiar de la “sângele albastru” al exponenţilor... Masoneria scoţiană a fost poate una a oamenilor fără titluri nobiliare, dar care au ştiut să-şi dezvolte în interior o „aristocraţie a Spiritului”, inspirată puternic de iluminism. În încheierea acestei Bucăţi de Arhitectură, precizez că puteţi da diverse interpretări ezoterice semnificaţiei şi simbolisticii culorilor. Las vouă aceste aspecte pentru a le dezbate constructiv în timpul Lucrărilor rituale sau la Agapele fraterne. Eu aş dezvolta poate ideea că roșul este emblematic pentru jerfa creatoare a lui Hiram, o jerfă a zidirii de Sine... 

Am zis ! 

F.˙. Florian N.˙.

R.˙.L.˙. n°86 «NICU FILIP» - Or.˙. Bucureşti