Azi este Ziua Naţionala a Romaniei, adoptată prin lege după inlaturarea regimului comunist. Istoric vorbind, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfintit unirea tuturor romanilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între Mures, Tisa si Dunare) şi Tara Ungurească (Crisana, Satmar şi Maramures) cu Romania. Aceasta zi incununează lupta romanilor pentru unitate naţionala şi marchează momentul crearii Romaniei Mari. De la 1 decembrie 1918 – ziua în care s-a vestit lumii unirea tuturor romanilor sub sceptrul Regelui Ferdinand I si pană în timpul de fata, fiecare cetatean al Romaniei a avut ocazia sa asculte ori sa citească diferite lamuriri cu privire la felul cum s-a înfăptuit unirea si la temeiurile care îi garantează si astazi trainicia.
Marea Unire a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei noastre. Maretia ei sta în faptul ca desavarsirea unitatii nationale este fapta istorica a întregii noastre natiuni, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei neamului, un elan controlat de fruntasii politici ai vremii pentru a-l calauzi spre un tel dorit de veacuri. O necesitate istorica s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, necessitate care punand în miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca impotriva tuturor adversitatilor sa dea viata aspiratiei sale: un stat national unitar roman.
Unirea tuturor romanilor intr-un stat national a cunoscut doua momente principale: prima provincie care s-a alipit Romaniei a fost Basarabia, in martie 1918. Imprejurarea a fost favorizata de prabusirea autoritatii Rusiei in zona, ca urmare a revolutiei bolsevice. Astfel, in Basarabia, in perioada aprilie – octombire 1917, organizatiile social-politice romanesti elaboreaza programe in care cer autonomia Basarabiei. In decembrie 1917 se intruneste Sfatul Tarii, organ reprezentativ al Basarabiei, dominat numeric de romani, care proclama Republica Federativa Moldo-veneasca , desemnand structurile de conducere ale acesteia. In ianuarie 1918, Sfatul Tarii este dizolvat, in urma preluarii puterii la Chisinau de catre bolsevici, insa pentru scurta durata, deoarece armata romana patrunde in oras si restabileste autoritatea Sfatului, care o luna mai tarziu proclama independenta Repu-blicii Moldovenesti. Noul stat este amenintat insa de o ocupatie a Rusiei bolsevice sau a nou creatului stat ucrainean. In martie Sfatul Tarii adopta hotararea de unire a Basarabiei cu Romania. Aceasta hotarare a fost luata de liderii romani in cadrul unor organizatii politice nationale. Pentru a arata ca gestul lor se bucura de sprijinul populatiei, ei au convocat adunari cu caracter reprezentativ care sa dea greutate deciziei luate in ochii opiniei publice interne si internationale. Desi armatele romaine intrasera in Basarabia inca inainte de proclamarea Unirii, liderii romani au tinut sa arate ca Unirea nu a fost rezultatul unei cuceriri militare romanesti, ci al optiunii populatiei din zonele respective. Actiunea lor urmarea sa raspunda cerintelor principiului autodeterminarii. In octombrie 1918, la Viena, se constituie Consiliul National Roman, organism public al romanilor bucovineni. In virtutea dreptului de autodeterminare, acesta decide separarea de Austria. Pe data 27 octombrie, o Adunare Constituanta formata la Cernauti hotaraste unirea Bucovinei cu celelalte provincii romanesti din Austro-Ungaria. In noiembrie, Ucraina doreste sa ocupe Bucovina si sa o anexeze, iar Consiliul National Roman solicita ajutorul guvernului roman, impotriva ucrainenilor. Armata romana intra in Bucovina. Tot in noiembrie, Consiliul National decreteaza autonomia Bucovinei si convoaca un congres al romanilor, germanilor si polonezilor la care hotaraste unirea cu Romania. In Transilvania, in octombrie 1918 conducerea Partidului National Roman adopta o declaratie prin care proclama autodeterminarea nationala a romanilor din Ungaria. Ea va fi sustinuta si in Parlamentul de la Budapesta, de catre deputatul Al. Vaida-Voievod, iar intre Consiliul National roman si o delegatie a guvernului maghiar au loc tratative prin care romanii isi exprima dorinta de a se desparti definitive de Ungaria. In noiembrie este convocata o adunare nationala la Alba Iulia iar pe data de 1 decembrie 1918, 1200 de delegate ai romanilor din Transilvania, in prezenta unei adunari populare de 100000 de persoane, decid unirea Ardealului cu Regatul Romaniei. In 1919 puterile aliate stabilesc frontierele Romaniei cu Ungaria si Regatul Sarbo-Croato-Sloven, iar in 1920, prin tratatul de pace de la Trianon (parte a sistemului de tratate de la Paris), Ungaria recunoaste frontierele sale cu Romania,
Deşteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adanciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care să se-nchine si cruzii tai dusmani!
Marea Unire a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei noastre. Maretia ei sta în faptul ca desavarsirea unitatii nationale este fapta istorica a întregii noastre natiuni, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei neamului, un elan controlat de fruntasii politici ai vremii pentru a-l calauzi spre un tel dorit de veacuri. O necesitate istorica s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, necessitate care punand în miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca impotriva tuturor adversitatilor sa dea viata aspiratiei sale: un stat national unitar roman.
Unirea tuturor romanilor intr-un stat national a cunoscut doua momente principale: prima provincie care s-a alipit Romaniei a fost Basarabia, in martie 1918. Imprejurarea a fost favorizata de prabusirea autoritatii Rusiei in zona, ca urmare a revolutiei bolsevice. Astfel, in Basarabia, in perioada aprilie – octombire 1917, organizatiile social-politice romanesti elaboreaza programe in care cer autonomia Basarabiei. In decembrie 1917 se intruneste Sfatul Tarii, organ reprezentativ al Basarabiei, dominat numeric de romani, care proclama Republica Federativa Moldo-veneasca , desemnand structurile de conducere ale acesteia. In ianuarie 1918, Sfatul Tarii este dizolvat, in urma preluarii puterii la Chisinau de catre bolsevici, insa pentru scurta durata, deoarece armata romana patrunde in oras si restabileste autoritatea Sfatului, care o luna mai tarziu proclama independenta Repu-blicii Moldovenesti. Noul stat este amenintat insa de o ocupatie a Rusiei bolsevice sau a nou creatului stat ucrainean. In martie Sfatul Tarii adopta hotararea de unire a Basarabiei cu Romania. Aceasta hotarare a fost luata de liderii romani in cadrul unor organizatii politice nationale. Pentru a arata ca gestul lor se bucura de sprijinul populatiei, ei au convocat adunari cu caracter reprezentativ care sa dea greutate deciziei luate in ochii opiniei publice interne si internationale. Desi armatele romaine intrasera in Basarabia inca inainte de proclamarea Unirii, liderii romani au tinut sa arate ca Unirea nu a fost rezultatul unei cuceriri militare romanesti, ci al optiunii populatiei din zonele respective. Actiunea lor urmarea sa raspunda cerintelor principiului autodeterminarii. In octombrie 1918, la Viena, se constituie Consiliul National Roman, organism public al romanilor bucovineni. In virtutea dreptului de autodeterminare, acesta decide separarea de Austria. Pe data 27 octombrie, o Adunare Constituanta formata la Cernauti hotaraste unirea Bucovinei cu celelalte provincii romanesti din Austro-Ungaria. In noiembrie, Ucraina doreste sa ocupe Bucovina si sa o anexeze, iar Consiliul National Roman solicita ajutorul guvernului roman, impotriva ucrainenilor. Armata romana intra in Bucovina. Tot in noiembrie, Consiliul National decreteaza autonomia Bucovinei si convoaca un congres al romanilor, germanilor si polonezilor la care hotaraste unirea cu Romania. In Transilvania, in octombrie 1918 conducerea Partidului National Roman adopta o declaratie prin care proclama autodeterminarea nationala a romanilor din Ungaria. Ea va fi sustinuta si in Parlamentul de la Budapesta, de catre deputatul Al. Vaida-Voievod, iar intre Consiliul National roman si o delegatie a guvernului maghiar au loc tratative prin care romanii isi exprima dorinta de a se desparti definitive de Ungaria. In noiembrie este convocata o adunare nationala la Alba Iulia iar pe data de 1 decembrie 1918, 1200 de delegate ai romanilor din Transilvania, in prezenta unei adunari populare de 100000 de persoane, decid unirea Ardealului cu Regatul Romaniei. In 1919 puterile aliate stabilesc frontierele Romaniei cu Ungaria si Regatul Sarbo-Croato-Sloven, iar in 1920, prin tratatul de pace de la Trianon (parte a sistemului de tratate de la Paris), Ungaria recunoaste frontierele sale cu Romania,
Deşteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adanciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care să se-nchine si cruzii tai dusmani!
„Desteapta-te, romane!” este din 1989, imnul nostru national. Versurile şi aranjamentul aparţin lui Andrei Muresanu (1816-1863), poet ardelean de factură romantica, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revolutia pasoptista. Poemul sau intitulat „Un răsunet”, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni braşoveni, fiind cântat pentru prima oară la Braşov, într-o grădină din Şchei, şi nu în iulie 1848 la Rm. Valcea, aşa cum este cunoscut.
Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale avea o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. Era o melodie cântată de obicei pe un text religios, ce purta numele „Din sânul maicii mele”. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-a intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale.
De atunci, acest imn a fost cantat cu ocazia fiecărui conflict în Romania, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el, cum a fost si cazul asa-numitei Revolutii din 1989, când practic instantaneu şi generalizat a fost cantat ca un adevărat imn national, înlocuindu-l pe cel comunist „ Trei culori”.
Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Republicii Moldova, dar a fost schimbat în 1994 cu melodia „Limba noastra”.
Imnul national se dovedeste a fi un testament romanesc adresat urmasilor, asa ca, frati romani de pretutindeni, veniti la marea desteptare nationala sa trezim constiinta noastra…
Francmasoneria Universala a creat democraţia moderna si a contribuit la dezvoltarea societatii. Cred că nu există epoca sau moment important din istoria in care francmasoneria să nu fie discret prezenta. Masonii au facut revolutia franceza, revolutiile de la 1848 sau chiar Marea Unire dar trebuie facuta distinctie clara intre evenimente in care au fost amestecati masoni si evenimentele generate de masonerie, caci Masoneria nu a girat niciodata manifestari violente.
Francmasoneriei se impune acum sa-i prezinte romanilor pe cei care au semnat actul Marii Uniri de la 1918. Trebuie sa recladim Marea Unire si sa spunem Adevarul, trebuie poate sa evocam ceea ce a facut delegatia Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris, trecand in loja pariziana a Marelui Orient al Frantei si reusind astfel sa apropie cercurile diplomatice ale marilor puteri de interesele tarii noastre.
Unii se întreaba acum ce va mai face masoneria maine dar masoneria nu va face nimic maine, ea construieste in secole, durabil si etern, caci noi nu lucram pentru moment ci lucram mereu pentru viitor, un viitor luminos ce se arata acum si pentru noi.
Astazi e iar 1 Decembrie si iar e ziua noastra si pana la urma nu avem nici un motiv sa ne rusinam ca suntem romani. La multi ani tuturor, la multi ani, Romania!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu