Mâine ne vom bucura de ascensiunea Luminii

 

Unul din reperele constante în Francmasoneria de R∴S∴A∴A∴ este atunci când cea mai lungă noapte se întâlnește o dată pe an cu cea mai scurtă zi. Solstițiul de Iarnă, ca fenomen natural al Universului, evocă într-un mod simbolic întunericul, dar poartă mereu nădejdea întoarcerii Luminii şi dă naştere promisiunilor reciproce. Soarele binefăcător va crește treptat şi va învinge noaptea, aceasta este Speranța pe care eu îmi doresc să o proiectăm ca Ordin iniţiatic în societatea românească. Curând vom asista cu toţii la un nou Răsărit şi la renaștere spirituală, care ne vor schimba parte din certitudini. Se simte nevoia intensă de reînnoire pentru a putea depăși tot ceea ce ne îngreunează Calea spre Progres. Fiecare am primit pasiv minunatul dar al Luminii și al vieții la naștere. Însă abia după inițiere Lumina a devenit angajamentul irevocabil faţă de noi înşine și faţă de Umanitate. Dacă suntem atenţi, natura înconjurătoare ne expune candoarea şi simplitatea unei vieţi organice, care se manifestă plenar şi ne învață cum să trăim împreună. Iubiţi Fraţi, mâine ne vom bucura cu toţii de ascensiunea Luminii şi vom deschide împreună poarta către o nouă șansă… Conştienţi de tenebrele din noi, suntem invitaţi de Univers să construim viitorul pentru a deveni “fii ai Luminii” (Ioan 12:36). Suntem invitaţi să căutăm tot mai adânc în noi înșine, să abandonăm orice ipocrizie și nepăsare. Sensul vieții devine astăzi pentru noi cunoașterea Luminii interioare! Cercetarea neobosită și fără răgaz este destinul asumat şi ştiu că vom găsi Înțelepciunea necesară, care să ne ghideze pașii pentru a depăşi capcanele întunericului. Să fiţi convinşi că tot zi va ajunge și cea mai lungă noapte, dragii mei... Vă doresc “SĂRBĂTORI FERICITE!” şi vă îndemn să oferiți din dragostea voastră de virtute şi celorlalți semeni, prin cuvinte frumoase și, mai ales, prin fapte bune. Faceţi un gest cât de mic pentru a redescoperi adevăratul sens al Fraternității care ne leagă. Contrar declaraţiilor zilnice, puține ființe umane reuşesc să iubească cu adevărat... Dacă toată lumea ar face-o, lumea ar avea un alt nivel de conștiință... LA MULŢI ANI ÎNTRE ECHER ŞI COMPAS !

Secularism

Când discutam despre Masonerie într-o ţară anume, ținem cont de fenomenele societale și culturale specifice, ţinem cont că Ordinul se confruntă astăzi cu transformări fundamentale peste tot în lume. Auzim des vorbindu-se în franceză de secularism, de laicitatea statului, care presupune două principii esențiale: libertatea de conștiință și nediscriminarea în chestiuni religioase. Secularismul politic este un cadru legal și instituțional specific, care protejează credința și non-credința. Pe scurt, este o întreagă filozofie, care acceptă diversitatea sub toate formele ei. Acest secularism francez nu este însă un instrument de reprimarea religiei, ci o premisă a coexistenţei armonioase a tuturor expresiilor confesionale, precum şi absenţa acestora. Se spune că “întotdeauna religia este divină, dar interpretarea ei este făcută de către oameni”. Ca francmason de R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., sunt de părere că rațiunea, o revelație interioară, trebuie imperativ să guverneze și să lumineze textul religios, care pornește dintr-o revelație exterioară. Integrarea științelor sociale şi a spiritualităţii în interpretarea religioasă sunt esențiale pentru a determina o practică în respectul valorilor noastre umaniste. Secularismul politic este de fapt un principiu organizator al Republicii franceze și nu o valoare în sine, care le permite să dea mai multă putere Devizei triple. Analizând celebra “Lege a separării Bisericilor și Statului” din 1905, remarcăm articolul al 2-lea, care stipulează: „La République ne reconnaît, ne salarie ni ne subventionne aucun culte. / Republica nu recunoaște, nu angajează şi nu subvenționează niciun cult (religios)”. Nu regăsim aici nici cuvântul religie, nici cuvântul Biserică, se considera că Republica nu trebuie să definească acești termeni care rămân strict responsabilitatea teologilor… În Dreptul francez nu există practic recunoașterea juridică a religiilor, deoarece recunoașterea uneia i-ar acorda mai multe privilegii faţă de o alta. Dar această prevedere nu este universală, se ştie că în Italia sau Germania, de exemplu, anumite religii au mai multe drepturi decât altele. La nivelul Uniunii Europene, relaţia dintre state şi culte este marcată de specificul istoric, religios şi socio-cultural al fiecărei ţări membre. Astfel, sprijinirea cultelor în realizarea obiectivelor lor este apreciată diferit, în funcţie de modul în care Statul şi opinia publică percep rolul şi locul acestora în societate. În cazul României, libertatea de conștiință este asigurată astăzi prin Constituţie (vezi Art. 29), chiar dacă în trecut Ortodoxia a fost “religie de stat”, alături de greco-catolicism (1923) și chiar dacă astăzi statul finanțează clerul. Să nu uităm că, după Armată, Biserica este Instituţia în care românii au cea mai mare încredere… vorbim aici de un procent de peste 60 %, potrivit tuturor sondajelor oficiale. Acest procent se reflectă binenţeles şi în statutul Teist sau Deist al ramurilor Masoneriei autohtone, care au cea mai mare forţă de atracţie, din punctul meu de vedere. Ordinul nostru, spre exemplu, se încadrează în perspectiva spiritualistă şi universalistă de la Lausanne. Conservând simbolurile în toată puritatea lor, legendele şi formele rituale ale R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., noi ne-am păstrat caracterul iniţiatic, oferind membrilor noştri o posibilitate reală de trezire spirituală.

Biblia și Masoneria franceză

Din volumul “Masonry Dissected” publicat în 1760 de Samuel Prichard, aflăm pentru prima oară despre cele „Trei Mari Lumini”, cu referinţa: „Biblia să ne îndrume și să ne guverneze credința”. Secolul al XIX-lea va găsi ritualurile masonice neschimbate, cu excepția unui detaliu important: Biblia nu ne mai guvernează „credința”, ci „reglementează și guvernează legea noastră”, ca apoi să ne apropiem ulterior de sintagma „Volumul Legii Sacre”. Sub auspiciile Suprême Conseil de France, Biblia a dispărut practic în 1829 din toate ritualurile scoţiene 1-33 şi a fost înlocuită pe Altarul Jurămintelor de Statutele Generale ale Ordinului Scoţian. Conventul de la Lausanne proclamă în 1875 spiritualitatea ca adevăratul fundament al Masoneriei şi Biblia nu se va mai deschide în Lojă o lungă perioadă. Abia la Conventul G∴L∴dF∴ din 18 septembrie 1953 s-a hotărât să se includă în Declaraţia de Principii din Constituție obligativitatea prezenței pe Altar a Volumului Legii Sacre. S-a precizat însă ca această reformă nu va fi decât o simplă întoarcere la Tradiția scoțianismului francez, iar prezența Bibliei nu implică de fapt obligația de a crede într-un anumit principiu religios. Așa se face că ritualurile succesive, tipărite ulterior de Marea Lojă a Franței, până la varianta din 1984 inclusiv (în vigoare chiar şi în anii ‘90), consacră jurământul Ucenicului pe cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: V∴L∴S∴, Compasul și Echerul, dar precizează că V∴L∴S∴ poate fi deschis oriunde! Dacă acest volum este Biblia, de preferință se deschidea la „Cartea a 2-a a Cronicilor”, capitolul 2 sau la „Prima carte a Regilor”, capitolul 6, unde se vorbeşte despre construcția Templului lui Solomon. Abia la începutul sec. XXI, ritualul G∴L∴dF∴ precizează clar: „Cele Trei Mari Lumini sunt constituite din Volumul Legii Sacre (care în R∴S∴A∴A∴ este Biblia ), Compasul și Echerul, iar V∴L∴S∴ va fi deschis obligatoriu la Prologul Evangheliei după Ioan. V∴L∴S∴, aşezat sub Echer şi Compas, reprezintă Legea scrisă pe care o respectăm, pentru că este sacră şi nu pentru că este universală. Conținutul ei se poate schimba, credința omului având un caracter strict personal și nu poate fi impusă”.

Masonul liber în Loja liberă

 

Cu certitudine Masoneria nu a fost instituită pentru a diviza oamenii, ci pentru a-i uni, pentru a-i apropia cât mai mult, dar lăsând fiecăruia posibilitatea de a-și gândi propriile gânduri. Originea sintagmei „masonul liber în Loja liberă” datează din sec. al XIX-lea şi este o licenţă atribuită primului Președinte al „Grande Loge Symbolique Écossaise”. Fratele Paul Goumain-Cornille, avocat de profesie, a lansat-o în discursul său cu ocazia inaugurării sediului G.L.S.E. la 26 martie 1880. “Le Franc-Maçon libre dans la Loge libre” rămâne şi astăzi o formulă sugestivă şi este folosită pentru a denunța orice formă de autoritarism în cadrul Marilor Loji. Să nu uităm însă că a apărut într-o perioadă tulbure, când Masoneria evolua încă sub presiune, fiind doar tolerată de autorităţi în anumite condiţii iar libertatea de exprimare era puternic cenzurată. Reprezintă de fapt o parafrazare a unei sintagme utilizată de celebrul teolog elveţian Alexandre Vinet (1797-1847), care s-a pronunțat de multe ori pentru „Biserica liberă în Statul liber” (l'Eglise libre dans l'Etat libre). Vinet a fost unul dintre cei mai reprezentativi exponenți ai protestantismului din lumea francofonă, militând pentru separarea absolută a Statului de Biserică şi pentru dreptul femeilor la educaţie etc. Cu siguranță, atât masonul, ca individ cât și Loja sa simbolică, sunt liberi să se exprime în conformitate cu regulamentele Obedienţei în care s-au integrat și după obiceiurile Ordinului, fără a abuza de această libertate. Trebuie amintit că Marea Lojă Simbolică Scoțiană (G.L.S.E.) a fost creată în 1880 printr-o scindare minoră a „Suprême Conseil de France 1804” și a dispărut complet în 1911. Dar, la vremea respectivă, a oferit totuşi o perspectivă reformatoare asupra Ordinului masonic din Franţa printr-o usoară încercare de emancipare a Lojilor simbolice, precum și prin aducerea în actualitate a problematicii inițierii femeilor. Din această organizaţie pasageră s-a desprins ulterior Ordinul mixt internaţional “Le Droit humain” prin activiştii Maria Deraismes și Georges Martin, organizaţie prezentă astăzi şi în România.

Masonul este împăciuitor

Prin funcţia temporară de Mare Secretar General, am implicit şi demnitatea de Preşedinte al „Marelui Tribunal Naţional”, la nivelul Jurisdicţiei. Cei care deţin Gradul al 31-lea RSAA cu titlul de „Mare Inspector Inchizitor Comandor” ştiu prea bine că în timpul sesiunilor de lucru, VLS se deschide întotdeauna la „ORATIO MONTANA” sau „Predica de pe munte” (Evanghelia după Matei, capitolele 5-7). Nu este nici un secret, este un fapt. Asta pentru că Fraţii sunt chemați să trăiască în pace și să fie mereu împăciuitori unii cu alţii. Dar zi de zi realizăm că este o misiune foarte greu de îndeplinit. Scopul „confruntării” între Fraţi nu este deloc judecata în sine, ci oferirea iertării iar împăcarea trebuie să aibă în vedere propria conştiinţă. De remarcat că sensul biblic al cuvântului „împăciuitor” este unul larg, referindu-se de fapt la toate tipurile de relaţii existenţe: relaţia omului cu Sinele, relaţia cu semenii şi, nu în ultimul rând, relaţia cu divinitatea. A fi „împăciuitor” nu înseamnă simplist doar a fi un „iubitor de pace”, neimplicat şi cu o atitudine pasivă, ci mult mai mult: a fi un făuritor de pace printr-o atitudine activă şi constructivă în acest sens. Orice „împăciuitor” se confruntă inevitabil cu problema dificilă a compromisului, prin prisma Legii morale care, teoretic, ne inspiră şi ne orientează în căutarea Adevărului… şi totuşi, nu amâna să-ţi împaci conştiinţa ta de om şi mason, Fratele meu! Acolo unde profanii văd doar contradicţii, un mason intuieşte punctele comune care pot duce la uniunea inimilor. Un mason ştie întotdeauna când să vorbească, dar şi când să tacă, un mason se luptă ca să menţină echilibrul între Iubire şi Justiţie. Aşa să fie! FN

Căutăm mereu Perfecţiunea

Una din diferenţele fundamentale între religie şi Francmasonerie este că, de exemplu, într-un sens creştin şi plin de optimism, omul POATE atinge Perfecţiunea. Vorbim de o perfecţiune pură, fără de păcat şi într-o permanentă dinamică, sinonimă cu desăvârşirea biblică: “Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este.” (Matei 5:48) Dar din punct de vedere masonic, noi căutăm mereu Perfecţiunea printr-un efort perseverent, însă nu o atingem niciodată, chiar şi în sens relativ… Morala masonică e construită tocmai pe imperfecţiunea umană! Punctul de plecare şi calea pentru a realiza ameliorarea Omenirii reprezintă Perfecţionarea de Sine. Cu cât ocupăm o poziţie mai înaltă în societatea profană sau în sânul Ordinului, cu atât obligaţiile faţă de noi înşine sunt mai mari. De fapt, Perfecţiunea absolută nu este dată nici unei fiinţe raţionale, conform spiritualităţii emanată de la ritualurile noastre scoţiene… De Perfecţiune ne putem apropia numai printr-un progres constant dar care nu-şi poate atinge ţinta aici şi se continuă la Orientul Etern pentru noi, ca masoni. Trebuie să considerăm deci “nemurirea sufletului” ca pe o Speranţă ?!

S-au întrebuinţat pietre cioplite gata...

Legat de zidirea măreţului Templu din Ierusalim, lăcașul sfânt al vechilor evrei, se spune că:

“Atunci când s-a zidit casa, s-au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fier nu s-a auzit în casă în timpul zidirii.” (1 Regi 6:7) Legea cea Veche a Regatului biblic al lui David spunea că era interzisă exploatarea pietrelor în Ierusalim şi acestea trebuiau să vină gata pentru a fi așezate în ansamblul zidirii. Niciun ciocan și nicio daltă nu trebuia să se audă în oraș, așa era legea clară data de Atotputernic. Pietrele erau pregătite în carieră, așa încât, mai târziu, când erau aduse la locul destinat pentru clădire, lucrătorii nu aveau decât să le pună în LINIŞTE la locul lor potrivit; cioplirea, măsurarea și șlefuirea etc. erau făcute deja mai înainte. În termeni religioşi, apare ulterior simbolistica pietrei de formă neregulată, adusă spre a fi întrebuințată la punerea temeliei şi lepădată de constructori… Din acest pasaj biblic, înţelegem că fiecare dintre noi trebuie să ne şlefuim piatra ca să se potrivească exact în zidul Edificiului nostru universal. Să o şlefuim nu după vrerea noastră, ci după o anumită formă impusă de regulile Ordinului masonic şi care determină expresia Egalităţii… O egalitate la care facem deseori referire de la Orient pentru a ne impresiona Fraţii de pe Coloane! Iar dacă ne raportăm simplist doar la zidărie ca meşteşug de sine stătător, vom descoperi superficialitatea demersului nostru, care ar trebui să reunească de fapt un adevărat desfăşurător al operaţiilor “tehnice”, un proces de durată… Practic, un cumul de atribuţii şi competenţe profesionale, de la reflecţie până la acţiune şi fără de care nu putem avansa în mod real pe calea Cunoaşterii. Trebuie să pricepem că Divinitatea evocată de Vechiului Testament nu este deloc aceeaşi cu cea din Noul Testament… din perspectiva creştină se constată că a suferit dogmatic o evoluţie semnificativă, ca şi Umanitatea… de la Dumnezeul mâniei, “ascuns” în sanctuarul Templului (debir), la Dumnezeul iubirii de oameni, care se manifestă pretutindeni. Volumul Legii Sacre rămâne simbolul universalist al acelei Legi Morale cu caracter progresiv, fără de care nu am înţelege niciodată misiunea noastră ca francmasoni de RSAA, precum şi modul de acţiune prin care să o ducem la îndeplinire. De fapt, dacă mă gândesc bine, n-am înţelege nici de ce o “cetate a Păcii” poate fi veşnic în război… culmea.

Am ales căutarea Adevarului!

Mereu avem nevoie de speranță, de optimism și de utopie, mai ales acum, la deschiderea Şantierului. Azi sau mâine, la fiecare oră din zi şi din noapte, undeva, într-un colţ de lume, Frații se adună iar pentru a începe lucrul… Eu mă simt definitiv legat de această vastă Fraternitate, care face lumea să fie tot mai mică! Francmasoneria, în general și cea Scoţiană, în special, este o adevărată școală a Libertății! Membrii noştri NU se definesc și NU se apreciază după criterii sociale. În Loja deschisă, acolo unde inimile pot raționa și pot vorbi, suntem doar Frați, asociați prin EGALITATE. Împărtășim unele credințe, avem obiective comune și învățăm unii de la alţii. Ştiu, de multe ori este greu să ne eliberăm cu maturitate de condiționări, dar tocmai ritualul masonic are rolul de a ne facilita asta. Pas cu pas, câştigăm tot mai mult respect pentru Libertatea de conștiință manifestată într-un spirit de Toleranţă, valori din ce în ce mai imperative. Fraţilor, ne şlefuim zi de zi, uniți în diversitate, pentru a ne adapta noilor aspiraţii de sec. XXI şi a ne concretiza principiile, cu discernământ şi cu inspiraţie. Prin acțiuni individuale, Ordinul Scoţian își propune să asigure armonia între semeni, esențială pentru viața noastră și a urmașilor noștri. Iată o cerinţă care ne ghidează munca masonică… sau o viziune asupra lumii, un proiect social pe care vrem să-l vedem aplicat cu pragmatism! Dar avem nevoie de o manieră foarte riguroasă pentru a ne atinge scopul și a da substanță utopiei… Aici intervine dimensiunea iniţiatică şi simbolică a Organizației noastre bicefale. Misiunea asumată este uriașă, de aceea trebuie să aşezăm cu modestie piatră peste piatră! Analizând deviza republicană, adoptată de la francezi, am constatat că ne lipseşte tocmai legătura strânsă între noi, pe baza unor ţeluri comune! Carenţa de Fraternitate e diagnosticul general, Fraternitatea care se oferă fără reciprocitate şi reprezintă o datorie pentru orice bun mason! Nu cea afișată ostentativ la rever sau pe social-media, ci Fraternitatea vie, autentică, care inspiră noblețe și bunătate. Când lumea nu este aşa cum ţi-ai dori, singura şansă este să te schimbi pe tine! Să încercăm deci să schimbăm câte ceva, în sensul propus de Gandhi, să ne depărtăm treptat de concepţiile fataliste. Sensibili la o anumită retorică, am ajuns să avem doar atitudine meditativă. Rămânem cantonaţi în prezentul cu referinţe la trecutul glorios al Masoneriei, în loc să trasăm proiecte de viitor. Să putem îmbunătăți Umanitatea este o himeră dacă nu începem cu noi înşine! Vrem să ne inspirăm familia, prietenii, colegii, oamenii cu care interacţionăm, printr-un exemplu pozitiv, prin manifestarile şi comportamentul nostru… Iar pentru a face asta, predecesorii ne-au lăsat moștenire un Rit ce și-a demonstrat universalitatea şi perenitatea. Un Rit integrator al învaţăturilor universale, extrase din tradiţii religioase şi curente filosofice, care fertilizează și completează îndemnul lui Socrate, „Cunoaște-te pe tine însuți”. Chiar dacă ritualurile au fost devoalate, chintesenţa lor nu poate fi expusă pe net, nu poate fi înţeleasă decât printr-o experienţă personală. Ţinuta devine locul unde imaginația creatoare se amplifică, gândirea se exprimă și Fraternitatea se trăieşte. Un spaţiu adecvat de construire a identității și coeziunii de grup. De-a lungul progresului masonic, care durează o viață „şi mai bine”, cu fiecare treaptă urcată pe scara iniţiatică a R∴S∴A∴A∴, masonul descoperă un nou ritual în care el va fi actorul principal. Fiecare dintre aceste pasaje complexe vine cu legenda şi simbolistica sa, cu diverse căi de reflecţie şi metode de introspecţie… Asemeni unui scenariu amplu scris în 33 de acte sau unui „puzzle” cu multe detalii și culori. Un fel de „joc” creativ, la care trebuie să îmbinăm pe rând toate piesele decupate ca să putem descoperi cu satisfacţie imaginea finală a întregului! Lojile noastre sunt laboratoarele unui IDEAL, pe care îl dăruim cu toată inima societăţii profane. Ne trăim concret utopia, în speranța că ceea ce am învățat la Ţinute poate deveni realitate. Da, suntem utopici şi ce-i rău în asta?! De fapt, între Coloane trăim mai multe utopii, cum ar fi cea a diversităţii, a frăţietății, cea a solidarității, cea a democrației sau cea a universalităţii etc. Facem tot posibilul să ne îmbunătățim mereu, încetul cu încetul. Dacă ne străduim să lucrăm cu înțelepciune, cu puterea cunoştinţelor și cu frumusețea intențiilor, putem aduce Bucurie în inimi, Iubire între oameni și, de ce nu, chiar Pace pe pământ. Suntem utopici, da, dar este un început bun pentru cel ce doreşte Binele, cel ce vrea să evolueze! Asta ne dă încredere că OMUL este perfectibil, că nu este obsedat doar de propriile nevoi. Ne dă speranţa că progresul Umanității nu este o doar o vorbă goală. Francmasoneria este o școală a optimismului, a entuziasmului, pentru că noi credem în forţa extraordinară a Omului. Fiecare să ia din Ateliere câteva idei, câteva reflecții și să le aplice apoi în felul lui, în ritmul lui, în jurul lui… Discret, fără a le confirma public validitatea prin apartenenţa la Ordin! Din păcate, în ultimii ani asistăm la o scădere a nivelului, obscuritatea predominantă din exterior a ajuns şi între Coloane. Până la un moment dat, am avut nişte jaloane de atins (recunoaşteri, afilieri, organizări de evenimente etc.), azi parcă nu mai avem niciunul. Este pur şi simplu o problemă naţională, peste tot resimţim nevoia de schimbare veritabilă a mentalităţii. Nevoia de ceea ce este mai bun și mai valoros! Masonii s-au luptat mereu pentru Adevăr… acum toţi vrem să avem dreptate, mistificând realitatea. Nu ne mai interesează să căutăm, nu ne mai trebuie Cunoaşterea. „Dialogăm” cu noi înşine, aşa cum o facem zilnic în social-media, pentru că am uitat îndemnul biblic de a ne iubi aproapele. Aproapele este parte a vieţii noastre, dar omul contemporan suferă de platitudine emoţională, sentimentele lui s-au atrofiat şi ceea ce odată dădea sens vieţii, acum nu mai există... Ne contemplăm doar propriile opţiuni, facem confuzie între opiniile noastre şi Cunoaştere, de asta nu mai reuşim să evoluăm. Simţim tragismul vremurilor în care nu mai există o „autoritate morală” la care să se facă apel. Masoneria a fost un reper pentru întreaga lume! Constatăm din mesajele primite cât de scăzut este nivelul de încredere în Instituția noastră... Societatea „nu mai este interesată de raţiune ci doar de emoţie, de parcă ne-am reîntors la starea de sclavie din mitul peşterii lui Platon”, după cum spunea un reputat universitar… avem în faţă o alegorie ciudată, o realitate tot mai distorsionată. Esenţa lucrurilor, spiritualitatea este cu totul alta decât o percep cei mai mulţi oameni într-un mod egocentrist, proiectând trăirile proprii asupra lumii înconjurătoare. Asistăm deci la o puternică ofensivă asupra Instituţiilor care se preocupă de Adevăr, printre care şi Francmasoneria. Ne pricepem la toate, imaginăm rapid soluţia pentru orice provocare. Mediocritatea a devenit caracteristică, dar noi am demarat construcţia riguroasă a acestei „structuri naţionale” acum aproape un secol şi jumătate pentru a ne cerceta interiorul şi a ne apăra pe noi de noi înşine. Nu toţi avem expertiză în ştiinţe socio-umane şi e necesar să înţelegem bine, apoi să explicăm, prin cuvintele noastre, ce înseamnă „era tehnologiei”: O eră a digitalizării dezordonate, care va duce treptat la desfiinţarea legăturilor directe. Ulterior, la dispariţia comunicării între oameni, tocmai conceptul pe care se fundamentează instrucţia masonică… Încă nu ne-am eliberat după pandemie de comoditatea întâlnirilor pe aplicaţiile mobile… Online-ul este poate un tip de interacţiune mai rapidă şi mai facilă, dar nepotrivită pentru noi, masonii! Ce se vede pe internet nu e ceva real, furia dezlanţuită acolo de „influencerii” atotştiutori ne afectează pe toți şi intensifică polarizarea opiniilor în sânul Ordinului. Social-media reduce la minim dorința de interacțiune fizică şi ne izolează de ceilalţi, iar noi trebuie „să adunăm ceea ce s-a risipit”. Să împărtăşim tuturor faptul că relaţiile fraterne ne ajută să aflăm cine suntem, celălalt fiind oglinda în care ne vedem… Fratele de lângă noi înseamnă un mijloc de autocunoaştere, dar şi o valoare inestimabilă. Fratele de lângă noi reprezintă un scop în sine: de a ne iubi ca semeni, de a ne aprecia unii pe alţii, de a ne îmbogăţi cu diferenţele pe care le experimentăm în interacțiunile noastre. Ne punem la dispoziţie umanitatea în care celălalt îşi poate recunoaştere propria umanitate! Masoneria este clădită ab initio pe conştiinţa colectivă, acea conştiinţă comună care uneşte şi prelucreză comportamentul nostru. Individualismul se opune naturii omeneşti în desăvârşirea ei! Deosebirile între generaţiile de zidari nu le vedem ca pe un lucru negativ, fiecare necesită experiențe proprii pentru a se contura. Relaţia dintre vechi şi nou se echilibrează dacă privim toţi în direcţia Luminii. Lumina masonică este atemporală şi orice polemici despre conservatorism versus modernitate sunt neinspirate şi dăunătoare. A venit momentul să (re)construim o mentalitate masonică în sânul Ordinului Scoţian din România, apoi o cultură specifică… Să știm ce vrem ca să căutăm ceea ce avem nevoie. Să ne fixăm clar scopurile și să ne probăm iar utilitatea. Să ne menţinem implicaţi. Să ne facem înţeleşi, să ne autodefinim în faţa lumii. Să susţinem o imagine pozitivă şi atractivă. Cine suntem și felul în care ne trăim angajamentul masonic este deja rodul unei istorii de secole. Orientul cere astăzi „cantitate contribuabilă”, dar timpul a demonstrat că numai valorile şi idealurile comune ne pot ţine uniţi… nu foloasele materiale care şubrezesc temelia Edificiului. Perspectivele sau convingerile noastre pot fi diferite, nu şi principiile. Găsim membrii care şi-au propus să distrugă ORDINEA din interes și încearcă să proiecteze eșecul asupra Organizaţiei, pentru a crea noilor generaţii, prinse în vâltoarea schimbărilor, o imagine greşită despre fraternitatea iniţiatică. Atenţie, vom fi mereu vigilenţi şi perseverenţi, fără a căuta însă vinovaţi… Niciodată NU vom aprinde flacăra revoluţiei „între Coloane” şi NU vom avea ţeluri „modern progresiste”. Sursa bucuriei rămâne MUNCA asupra Pietrei, perfecţionarea Sinelui - un proces de transformare interioară numit EVOLUŢIE spirituală! Este foarte important ca Supremul Consiliu şi Marea Lojă să coopereze cât mai strâns, dovedind responsabilitate pentru generaţiile următoare. Deși independente administrativ, aceste două Instituţii rămân indisolubil legate şi au nevoie una de alta. Ambele manifestă o fidelitate absolută față de R∴S∴A∴A∴, ambele se echilibrează şi se completează, chiar în opozițiile lor necesare și fecunde. De aceea, trebuie să încurajăm Fraţii să se dezvolte permanent şi să meargă mai departe în căutarea Adevarului, la timpul potrivit. Primirea titlului de Maestru Mason NU este capăt de drum, aşa cum vă şoptesc la ureche detractorii Înaltelor Grade. Sper că am reușit să vă dau un îndemn prin expresia acestor gânduri de viitor, deşi mai sunt atâtea de împărtășit… Încă există sămânţa necesară pentru a putea depăşi cu bine perioada nu prea fastă pe care o traversăm. Francmasoneria oferă tuturor celor devotaţi sentimente de apartenenţă şi conexiune. Nu uitaţi, Scumpii mei Fraţi, devenim realmente credibili atunci când există armonie între ceea ce spunem și ceea ce trăim. Diplomele sau medaliile din C.V. nu reprezintă o formă de validare „profesională” şi de recunoaştere fraternă. Noi NU ne conducem după regulile marketingului afacerilor (!), ne detaşăm de orice „cultură a ambalajului”, promovată cu disperare de alte Ordine sau cluburi. MASONERIA rămâne un mod de viaţă, o căutare nesfârșită, o stare de spirit… O călătorie stimulatoare şi incitantă, de care nu te saturi niciodată. Învățați deci ceva nou și faceţi schimb de idei. Adaptați-vă la provocări și înfruntați-vă temerile. Vizitați Loji, construiți laolaltă și împărtășiți egregorul. Schimbați-vă atitudinea și priviți Omul dinspre interior spre exterior. Am încredere că sunteţi la fel de entuziaşti ca și mine, fiecare are câte ceva de făcut ca „să-și primească salariul”. Şi veţi primi ceea ce oferiţi, după legea compensaţiei.

Spor la lucru cu voi !

8 / 20 Septembrie 1880

 

Din scrisoarea MM, PRF Constantin Moroiu către Marea Lojă a Landului Saxonia, cu sediul la Dresda (Große Landesloge von Sachsen), aflăm că Marea Lojă Naţională Română a fost constituită oficial la data de 8 (iulian) / 20 (gregorian) Septembrie 1880. Adică fix într-o zi de Luni şi în proximitatea Echinocţiului de Toamnă, ca moment de referinţă pentru Masonerie. Nici o legatură cu 8 septembrie de azi, aşa cum apare eronat chiar şi pe Wikipedia. Corespondenţa internaţională oficială, în special cu ţările din Europa Centrală şi de Vest, era datată pe stil “vechi” şi pe stil “nou”, pentru a evita confuziile şi asta nu ţinea de nici o “codificare” masonică. Consiliul de Miniştrii de la Bucureşti, condus de Ion I.C. Brătianu, a “îndreptat” oficial calendarul laic în Martie 1919. Astfel a fost adoptat prin decret cel gregorian, ca să nu mai apară “dezordini în administrație” după Marea Unire. Hotărârea de a armoniza mersul vremii cu cel al lumii apusene, adică de a trece calendarul cu 13 zile mai înainte, a fost primită de B.O.R. cu ostilitate... din motive confesionale.

Masonerie şi universalitate

Nu există nicio “francmasonerie universală”, este doar o himeră în domeniu. Dar există cu siguranţă o minunată UNIVERSALITATE în Francmasonerie şi nu e chiar acelaşi lucru… De exemplu, putem vorbi de universalitate în practica unui rit, aşa cum este Ritul Englez, Modern sau, altfel spus, “Emulation”, ritul administrativ al U.G.L.E.. “Francmasonerie universală” este strict un concept anglo-saxon, care ţine DOAR de Lanţul lor de recunoaşteri, de specificul insular. Cu alte cuvinte, numai cei care îndeplinesc celebrele reguli denumite “Basic Principles for Grand Lodge Recognition” se pot bucura pe deplin de acest atribut în coadă. În cazul ţării noastre, până acum doar M.L.N.R. 1 (MM Radu Bălănescu). Altfel, se spune că “there do exist Bodies, styling themselves Freemasons, which do not adhere to these Principles, and while that attitude exists the Grand Lodge of England refuses absolutely to have any relations with such Bodies, or to regard them as Freemasons” (see “Aims and Relationships of the Craft”). And so what? Poate am să supăr pe unii dar “regularitatea de origine” nu poate fi atinsă în acest moment de nicio altă Mare Lojă prezentă pe acest teritoriu. Nu mai vorbesc de principiul clasic numit “terra nuda” şi atragerea firească a ilegitimităţii. Dar asta NU înseamnă că alţii nu pot fi masoni, adică constructori de Sine. Persoane morale, oameni buni care vor să fie şi mai buni, barbaţi care să lucreze la Ţinute respectând criteriile lor de regularitate. În altă ordine de idei, un mason scoţian, cu un “good standing” valabil şi scrisori oficiale de corespondenţă între Marile Secretariate, what ever, dacă este verificat de un Expert al “Craft”-ului s-ar putea să nu fie primit într-o Lojă deschisă. Se poate încurca pe la “semne, parole sau atingeri”… De fapt, nici măcar în Principiile de bază nu suntem la fel… “Brotherly Love, Relief & Truth” nu e absolut deloc acelaşi lucru cu “Liberté, Egalité, Fraternité”. Ne place sau nu ne place, înţelegem sau nu înţelegem, există în ţară şi în lume multe Masonerii, asta este realitatea concretă de pe pe Şantier. Cum se spune plastic, “dragoste cu de-a sila nu se poate” chiar dacă mulţi se mint singuri încercând să dărâme acest concept. Dar să nu uităm că universalitatea, atât de dorită, rezidă chiar din SCOPUL COMUN: ne construim pe Sine şi împreună ridicăm Templul Umanităţii. Masoneria nu (mai) are astăzi nici influenţă politică, nici economică şi nici socială, să fim sinceri. Secretul rămâne mereu ocultat în simplitatea îndemnului de “a te cunoaşte pe tine însuţi”, îndemn motivat de “cunoaşterea Universului şi a Zeilor”, adică a eternităţii Perfecţiunii. Nu încercaţi să deveniţi “Master all-round”, multidisciplinar, generalizând domeniile de expertiză (există în lume Maeştrii Reiki, Maeştrii Kung-Fu, Maeştrii în Arte Culinare etc.), ci propriul vostru Maestru MASON, adică cu competenţe “profesionale” în şlefuirea de Sine. A voastră, nu a altora… O experienţă strict personală, al cărei rezultat poate influenţa şi pe alţii sau nu. De asemenea, nu confundaţi cu responsabilităţile şi sarcinile  administratorilor Ordinului, majoritar profane dar asumate extra prin noi jurăminte (vezi Marele Consiliu sau Supremul Consiliu). Practic, de asta nici nu contează dacă eşti recunoscut oficial de Marea Loja “Y” şi “Z” sau nu, important este să fii recunoscut de AI TĂI ca Frate… LUX INENS NOS AGIT!

Aducem omagiu misterului Creației

Valoarea Francmasoneriei poate fi înţeleasă astăzi mai ales prin imaginea Meșteșugului nostru în ochii celor care ne privesc din exteriorul Templului...

Primiţi salutul nostru cordial, de la ultimul Ucenic până la Marele Maestru în Scaun, cu toată dragostea frăţească pe care fiecare dintre voi o meritați. Ne dorim să fim luminaţi de raţiune şi să urmăm oriunde legile frumosului ca să înţelegem mai bine deviza înscrisă pe antet. ORDO AB CHAO - O idee călăuzitoare despre ordinea veritabilă, rezultată din triumful Luminii asupra întunericului, în sensul evocat de către Sf. Ioan. Este ultima oară când ne adresăm la Solstiţiul de Vară în acest mandat de nouă ani, impus de Conventul de la Lausanne! Căile Tradiției sunt uneori greu de urmat, dar Supremul nostru Consiliu şi Jurisdicția sa nu ar fi ceea ce este astăzi în Lanţul masonic universal fără sprijinul Obedienţei simbolice de unde ne recrutăm membrii, baza Ordinul Scoțian din ţara noastră. Ceea ce afirmă unitatea R∴S∴A∴A∴ în România, de la Primul la cel de al 33-lea Grad, contrar „forţelor” care vor să o distrugă. Atât cele din exterior, cât mai ales forţele din interior, ce ne consideră din ignoranţă o simplă „extensie facultativă”. Împreună cu Marea Lojă, este esențial să asigurăm interacțiunea armonioasă dintre Fraţi și să încurajăm dorința de convieţuire. Ne bucurăm unii de alţii, lucrând umăr la umăr, pentru că masonul are nevoie de compania celor asemeni lui… Fraternitatea este unul dintre stâlpii de rezistenţă pe care se sprijină Instituția noastră seculară, mai presus de orice filosofie sau simbolistică. Altfel, cine „a semănat vânt, va secera furtună! Nu va avea parte de spic cu boabe; din ce va răsări, nu se va putea face făină”, după cum spune profetul Osea în V∴L∴S∴ .(capitolul 8, versetul 7 ) Întâlnirea anuală cu Solstiţiul de Vară, un punct cardinal din arhitectura Timpului, reprezintă pentru noi momentul privilegiat al comuniunii cu natura, esenţa la care ne raportăm Opera. Simţim o conexiune fortifiată prin mişcarea aparentă a Soarelui, mişcare pe care Marele Arhitect a trasat-o pentru a însufleţi cu generozitate şi fără deosebire toate formele de viaţă pe Pământ. Zi de zi, învăţăm să ne orientăm în spaţiu, învăţăm să mergem pe pavajul mozaicat al vieţii şi ne confruntăm cu dualitatea. Sărbătorim trecerea de la întuneric la Lumină, de la vizibil la invizibil, conştienţi că tot ceea ce am realizat până acum nu poate fi niciodată veşnic… Iar pentru a persevera trebuie să ne reluăm constant munca iniţiatică, cu aceeaşi credinţă sinceră. Nu e o credinţă oarbă, dogmatică, ci Credința în Om și în capacitatea lui de a se împlini, sublimată de taina Speranţei cu care spicul s-a născut ca să devina pâine. Ştim cu toţii, miezul verii marchează apogeul Luminii, dar și începutul declinului... Lumina exterioară, cea a materiei, se va estompa treptat în favoarea Luminii interioare, cea a Focului spiritual. Este vremea ca Lumina din noi să-şi găsească perfecțiunea formei sale și să ne ofere recolta. După Tradiție, în emisfera nordică Francmasoneria aduce omagiu misterului Creației, pentru că fundamentul acestei mari Sărbători constă în metamorfoza cu dimensiuni mitice a bobului de grâu. Astăzi consacrăm victoria asupra nopții și glorificăm începutul unui anotimp generos, care își revarsă roadele pentru ca oamenii să trăiască laolaltă și să-și împărtășească ceea ce au dobândit cu trudă. Solstiţiul reprezintă un eveniment astronomic de mare relevanță pentru cei ce se recunosc între ei ca „zidari liberi”. Asta datorită semnificației ezoterice pe care o are alternanța dintre întuneric și Lumină, atât în ​​perfecțiunea cosmică, cât și în necontenita Lucrare inițiatică. Sf. Ioan de Vară nu este doar un banchet cu mâncare şi bautură, nu este doar o sărbătoare socială la care ne-am obişnuit să fraternizăm... Este o nouă etapă de dezvoltare în Călătoria noastră spirituală, este legătura cu natura înconjurătoare, aşa că nu vă abandonaţi uneltele specifice. Confruntaţi cu fenomenul unui ciclu perpetuu, totul se redimensionează brusc… ceea ce părea important devine inutil, ceea ce a fost neglijat devine primordial, iar asta nu trebuie să ne schimbe deloc perspectiva. Fizic, rămânem mereu în aceeaşi dimensiune, deşi teoretic progresăm către noi niveluri de conștiință! Ne-am pus costumele de ceremonie şi ne-am adunat la Orientul Iaşi pentru a ţine un ritual de circumstanţă… Dar suntem din ce în ce mai grăbiţi, trăim într-o indiferenţă tot mai acaparatoare. N-ar trebui cumva să regăsim valorile inițiatice și să înțelegem profunzimea semnificațiilor zilei? Din păcate, aparţinem unei societăţi civile prea ataşată de interese frivole ca să mai acorde importanța necesară alternanței ciclice a zilelor și nopţilor, a lunilor și anotimpurilor… Deşi Francmasoneria și-a mai păstrat oarecum puterea de influență asupra omului, un om care doreşte să progreseze treptat pe scara valorilor. Această celebrare își are originea în negura timpului, pentru că simbolismul solar reprezintă Lumina spirituală, răsărită din întuneric. Soarele nu este doar sursă de Lumină în lume, o lumină esențială care ne dă căldură și energie, ci reprezintă Forța divină atotvăzătoare, de care nimeni nu se (mai) poate ascunde. Evoluţia noastră şi calitatea muncii „între Coloane” constituie singura „reclamă” potrivită. Avem obligaţia să ne asigurăm că Francmasoneria prosperă și nu doar supraviețuiește! Avem obligaţia să atragem candidați de calitate, să păstrăm membrii existenți, să îmbrățișăm schimbarea, să facem munca plăcută și să avem grijă unii de alții. Recunoaștem în faţa Lumii că Lumea nu este perfectă şi ne asumăm datoria de a o îmbunătăți prin rectificarea imperfecţiunilor noastre, cu răbdare şi disciplină… mereu într-un ritm al Iubirii pure, generat de Marele Arhitect. Cu toţii ne temem de abisul întunericului și de gloria Luminii, e firesc… Sclipirile artificiale din jur ne orbesc atât de mult încât abia mai distingem strălucirea Bolţii Astrale. Reuşim noi oare să ne ridicăm deasupra percepţiilor profane, acele ploi mărunte care ne inundă uneori Edificiul? Amiaza reprezintă plinătatea Luminii, simbolul central al Inițiatului. Ne conectăm la Sacru, trăim comuniunea unui moment al Adevărului, pe care încercăm să-l prelungim instinctiv. Este fix punctul de acces spre Zenit, spre eternitatea mult dorită a înălţimilor… de acolo, de sus primim energia creativităţii şi belşugului care are darul de a materializa dorinţe aparent imposibile, care dă rod bun holdelor. De Solstițiu, emblema Idealului nostru, participăm la bucuria universală si privirea îmbrățișează orizontul… „Fie ca Lumina ce ne-a luminat Lucrările să continue să strălucească în noi pentru a finaliza în afară Opera începută în Templu!” Să profităm de venirea verii pentru a ne elibera de iluziile trecutului ca să începem un nou Şantier cu inima şi mintea curăţite prin Apă şi prin Foc. Acesta este mesajul Supremului Consiliu al României, pentru că a venit vremea să ne scoatem singuri bandoul de la ochi şi să privim spre viitor fără a mai denatura realitatea. Orice secundă este preţioasă... a venit vremea să tragem linie şi să evaluăm serviciile aduse de fiecare dintre noi în beneficiul Ordinului Scoţian. Dacă ştim ce reprezintă însemnele de pe propriile şorţuri şi colane… şi dacă folosim corect pronumele personal doar la persoana „I” plural. Ascultaţi dubla chemare a transcendenței cosmice și a imanenței pământești… se simte ceva magic la nord de ecuator. Să petrecem împreună acest moment extraordinar de Lumină, în armonie frăţească și conştientizând că mâine va începe inexorabil calea spre întuneric. Întunericul rece de care nu ne mai temem pentru că „lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”(Ioan Capitolul 1, versetul 5). Uităm de rivalitate sau discordie, nu ne mai lăsăm tulburaţi şi intimidaţi de profanii ascunşi pe după sorţ, indiferent cum s-ar prezenta ei la poartă. De ziua Soarelui ne recunoaştem între noi ca atare şi, din fericire, suntem conştienţi de pericolul umbrelor la care urmează să ne expunem pe drum... mai devreme sau mai târziu, fiecare va trăi singur mitul lui Hiram, drama permanentă a Spiritului. Urmează o perioadă de linişte în Masonerie, vacanţă plăcută tuturor. Aşa să fie!

 

Despre louveteau, lowton, lewis sau fiul de mason

 

«David se apropia de clipa morţii şi a dat îndrumări fiului său, Solomon, zicând:

„Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om!”» (1 Regi 2:1,2) 

Sprijin și Lumină pentru fiul meu! 

Rolul pe care societatea noastră trebuie să și-l asume în educație este foarte important, dar complementar cu cel al „familiei tradiţionale”. Pe de o parte, „familia masonică” oferă un mod de integrare specific principiilor sale și care se manifestă prin „adopția” de copii. Pe de altă parte, această adopție ar fi incompletă fără urmărirea traseului educațional. Ambele au o semnificație simbolică care se integrează într-un proces amplu de luptă ideologică, numit educație laică. Deşi utilizarea termenului de „familie masonică” poate fi nepotrivită în contextul actual al libertaţilor de gen, acesta reflectă totuşi o realitate: aceea de a oferi adepţilor un sentiment de apartenență care o depășește pe cea socio-culturală, legată de universalitatea Ordinului. Mai mult, această perspectivă rămâne una antropologică, deoarece francmasonii se recunosc între ei ca Frați. Este firesc ca o familie să aibă copii şi astfel s-au prevăzut metode specifice de adopție a băieţilor, pentru a fi crescuţi de Lojă ca buni și vrednici masoni. Nu este o adopție parentală, ci una masonică, cu obiective precise de dezvoltare personală. Originea acestei practici, mai mult administrative decât iniţiatice, apare în Masoneria franceză de sec. XVIII, dar s-a dezvoltat un secol mai târziu datorită conflictelor ideologice dintre Biserica catolică și Instituţia noastră. Deşi se practică sporadic prin ritualuri de circumstanţă (numite impropriu „botez”), „adopția masonică” nu trebuie confundată cu „Lojile de Adopţie”, create în 1744 de „Grande Orient de France G∴O∴dF∴” şi constituite din soţii, surori, fiice sau alte doamne apropiate francmasonilor. Aceste Loji erau plasate binenţeles sub tutela şi conducerea bărbaţilor, dar ulterior au primit autonomie şi au fondat diverse Ordine independente, odată cu obţinerea egalităţii în drepturi la nivel internaţional („Order of Women Freemasons – U.K.”, „Grande Loge Féminine de France” etc). Au fost vremuri când fiii masonilor aparţineau Lojii… Cu toții am auzit de termenul „lowton”, dar majoritatea nu-i cunoaştem sensul originar. Acest lucru se datorează faptului că „înfierea de lowton” nu mai este ceva obișnuit în sânul Ordinului. Pe scurt, „lowton” este titlul dat unui fiu de mason, „adoptat” de către Loja simbolică a tatălui său. Atelierul devine responsabil pentru formarea sa morală, intelectuală și spirituală, mai ales în cazul morții părintelui patern. Legile masonice ne permit să-i acceptăm pe „lowtons” înainte de vârsta regulamentară, să fie scutiți de taxe și să poată fi inițiați Discipoli. Însă eu am întâlnit câţiva Maeştrii masoni care aveau o vârstă cronologică sub 21 de ani, ceea ce denotă că acordarea Sporului de Salariu a reprezentat un act de iregularitate… Denumirea „lowton” provine de la cuvântul galic „louveteau”, titlul cu care masonii francezi își numesc copiii și care se traduce prin „pui de lup”, „lup tânăr” sau chiar „cercetaş”, conform Larousse, daca ne referim la celebra mişcare educativă a copiilor, bazată pe voluntariat. Adopția unui „louveteau” îi angajează pe toți membrii Lojii, care trebuie să se îngrijească de educația lui, să-l consilieze și să-i faciliteze desăvârşirea. În cazul anglo-saxonilor, termenul folosit de „lewis” (franceză „louve”) este conexat în mod explicit cu Masoneria operativă. Se referă la un un dispozitiv simplu, dar extrem de ingenios, un sistem tehnic tradiţional de pene din oţel (sau chiar „colţi”) cu autoblocare. Prevăzut cu un inel sau cârlig, se fixa direct în piatră printr-o îmbinare tip „coadă de rândunică”. Descris la ceremonia „Mark Degree” (Order of Mark Master Masons), „lewis”-ul era folosit de constructori încă de pe vremea Imperiului Roman ca să ridice la înălțime blocuri mari de piatră tăiată, prin intermediul scripeților. Ancora se îndepărta uşor după ce piatra era potrivită, lăsând astfel suprafața netedă pentru aşezarea următorului rând. Cuvântul „lewis” poate fi transcrierea latinescului „levis - uşor”, a cărui rădăcină este verbul „levare - a ridica”. Practic, i se dă o simbolistică foarte interesantă acestui Titlu: așa cum „lewis”-ul susține pietrele grele, ușurând munca zidarului, tot așa un copil de mason trebuie să-și sprijine tatăl la bătrâneţe. Așa cum „lewis”-urile au fost esențiale la ridicarea marilor edificii ale Umanităţii, tot așa sunt și copiii masonilor pentru construirea neîntreruptă a Fraternității noastre. Expresia denotă putere, forţă, pentru că datoria unui fiu este să-şi scutească părintele de povara greutăților zilnice, să-l ajute la nevoie și astfel să-i facă zilelele mai uşoare. Termenul franţuzesc „louve” se referă, pe de o parte, la obiceiul lupoaicei de a-şi apuca prada cu colţii de gât sau de abdomen şi de a o târî până la un loc adăpostit, exact ca dispozitivul pietrarilor. Grumazul său, dotat cu muşchi foarte puternici, îi permite să ducă în gură nişte greutăţi surprinzător de mari pentru talia ei… Pe de altă parte, se ştie că lupoaica (văzută aici poate ca Loja în sine) este o mamă devotată, care îşi apăra puii chiar cu preţul vieţii. Sentimentele ei materne sunt atât de dezvoltate în perioada de alăptare încât s-a întâmplat să hrănească copii mici rătăciți în pădure, ca pe proprii pui (vezi celebra legendă despre fondatorii mitologici ai Romei sau „Cartea Junglei” a Fratelui Rudyard Kipling). Lupul, simbol mitologic şi ghid spiritual, este prezent în cultura multor popoare, dar la noi ocupă un loc privilegiat. Considerat animalul totemic al geto-dacilor şi esenţa religiei strămoşeşti, este valorificat în diverse legende cu o semnificaţie pozitivă. Asociat Zeului suprem al Luminii, Zalmolxis, pe parcursul iniţierii lor ca războinici, tinerii se îmbrăcau ritualic într-o blană de lup. Considerau astfel că trebuie să-şi însuşească curajul, inteligenţa şi abilitatea în lupta a lupului, precum şi spiritul său liber sau loialitatea faţă de haita sa. La unele rituri de inițiere în cultul Zeiței egiptene Isis, candidatul purta masca cu cap de șacal a lui Anubis. Lupul nu apare în fauna Egiptului, dar șacalul este un mamifer carnivor sălbatic din aceeaşi familie, foarte asemănător. Prin urmare, lupul și candidatul în Misterele antice din regiunile mediteraneene au fost adesea folosiți ca termeni sinonimi. Regulile noastre impun prudenţă şi examinarea profanilor care cer primirea în Masonerie trebuie să fie riguroasă. Conform Tradiției, Loja își poate asuma singură libertatea de a proceda la iniţierea timpurie a unui „lowton” dacă este găsit demn. Acesta beneficiază de unele privilegii, cum ar fi chiar dispensa de vârstă (poate fi inițiat de la 18 ani) sau are prioritate dacă sunt mai mulţi candidați. Mai mult decât atât, ei sunt priviţi cu o oarecare îngăduinţa şi se poate invoca cutuma ce ţine de scutirea de Drepturile de Inițiere sau chiar eliminarea unor testări specifice în cazul lor. Adică a etapelor preliminare pe care noi le numim „strigări”, mergând până acolo încât aceștia să fie inițiați direct, fără a mai parcurge nici „verificarea sub bandou”. Se ţine cont de „cauţiunea morală” pe care o oferă statutul părintelui său, ca vechi membru al Lojii. În Masoneria nord-americană dar nu numai, Ordinul „DeMolay International”, fondat în Kansas City (Missouri, S.U.A.), a preluat activitatea de pregătire a fiiilor de masoni și prietenii lor cu vârste cuprinse între 12 și 21 de ani. Denumită astfel după ultimul Mare Maestru templier, reprezintă din 1919 una din principalele organizații de leadership pentru tineri, al cărei scop este de a oferi o îndrumare adecvată prin diverse programe de mentorat. Acestea fiind spuse, cred că fiecare membru al unei Loji trebuie să-i dovedească „puiului” afecțiunea pe care o caută şi să-i arate calea spre Lumină. Iar asta îi va infuza spiritul înțelepciunii și al iubirii, îi va trezi perseverența și devotamentul. Prin exemplul personal, fiecare dintre membrii activi îl va ajuta să înfrunte capcanele vieţii, să descopere binele și frumosul, astfel încât să practice virtuţile și să urmeze legile noastre seculare. Ca masoni, încercăm să formăm oameni buni şi să le construim încrederea în Sine... Oare ce modalitate mai bună am avea decât prin fiii noştri? Am fi binecuvântaţi să trăim o viață spirituală pe care să o urmeze și copiii, să ne cunoască nu doar în relaţia tată / fiu, ci și ca Frați. Se spune că îți poți alege prietenii, dar nu familia… Iată că, datorită Masoneriei, le poți avea pe amândouă prin această dublă legătură. 

« Fraţii mei, să-mi promiteţi că veţi inspira acestui Pui dragostea de semeni, sentimentul de bunăvoință și fraternitate universală, dorința de a lucra neobosit și fără teamă pentru binele Umanității. »  

Am zis! 

F∴ Florian N∴

R∴L∴ n°86 «NICU FILIP» - Or∴ Bucureşti

Sala paşilor pierduţi

 

Ne aflam în „Sala Paşilor Pierduţi”, reprezentarea curţii interioare a Templelor antice, unde aşteptăm supuşi să trecem de Poarta ermetică dintre Materie și Spirit… Un loc de tranzit dintr-o realitate cunoscută și trăită la o existentă nouă, diferită și inexplicabilă. Aici ne începem transformarea, o transformare care ne va duce într-un alt spațiu și într-un alt timp. Aici este locul de pregătire unde trebuie să găsim starea necesară ca să mergem spre Lumină. Ne pregătim cu toţii să atingem echilibrul și pacea interioară, începem să realizăm „sunetul tăcerii”… Sunteţi gata să pătrundeţi în Templul vostru interior? Separaţia dintre alb și negru se face acum în minte, urmează momentul privilegiat când voința și gândul vor acționa la unison. Vă invit deci să traversăm împreună această Sală imaginară, pornind din lumea exterioară spre Sinele nostru, ca să începem o minunată experiență de spiritualizare. Toţi pașii pe care i-am facut devin umbre ale trecutului, ne dezbrăcăm de obiceiurile profane şi ne aşezăm în ordine decorurile masonice.

 

Francmasoneria nu este o religie

Francmasoneria nu este o religie, dar învățăturile sale sunt acceptabile pentru oamenii de orice religie. Francmasoneria nu întreabă ce crede un om despre Dumnezeu, ci doar dacă el crede în Dumnezeu. Francmasoneria nu pretinde niciodată că o anume credință religioasă este absolut necesară pentru a obține un loc în viața de apoi. Spre deosebire de cei care urăsc masonii, Francmasoneria învață ceea ce a propovăduit Iisus Nazarineanul: iubirea față de semeni ! Evanghelistul Marcu ne povesteşte despre atacurile arhiereilor împotriva lui Iisus, pentru a-L defăima şi a-L prinde în cuvânt... după confruntarea fariseilor și a saducheilor, vine rândul cărturarului de a-L chestiona… « Care poruncă este întâia dintre toate? … “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.» (Marcu 12:30,31). Trebuie să înţelegem că Marele nostru Iniţiat nu a spus „Domnul Dumnezeul meu” sau “aproapele meu”, ci “Domnul Dumnezeul tău” și “aproapele tău”… ce vorbe minunate.

Heredom

Ne apropiem de Sărbătoarea Pascală din Joia Mare.

La baza Gradelor masonice, Simbolice sau Înalte, stau tot felul de legende şi mituri din cultura universală. Tot aşa este şi anticul Ordin “Heredom din Kilwinning” din Highlands (Harodim, Highrodim sau Highrodian), care a fundamentat pe undeva Gradele Capitulare ale R.S.A.A. (15-18) sau chiar “Ordinul Masonic Creştin Rose-Croix” (18-33), în cazul tradiţiei insulare a U.G.L.E.. Termenul de “Heredom” poate deriva din “Heiros-Domos / Casa Sfântă” cu referire la Templul lui Solomon de pe muntele Moria (743 m), lăcașul sfânt al vechilor evrei şi un simbol foarte important pentru masoni. O altă interpretare ar fi cuvântul ebraic „harodim”, care ar putea însemna „căpetenie”. Ulterior, în cadrul iudaismului din timpul lui Iisus, irodienii reprezentau un curent politic partizan al dinastiei Regelui Irod al Iudeei (Herod) şi vasal al Romei, care s-au unit cu fariseii ca să-l piardă pe Nazarinean. Dar influența ebraică în Francmasonerie rămâne un domeniu vast pentru cercetarea masonică... Mai mult decât atât, o veche istorie scoțiană din Evul Mediu pretinde că ar exista un munte “sfânt” denumit “Muntele Heredom” sau “Casa Masoneriei pure”, o legendă asociată cu mitul arthurian, templierii şi eterna căutare a Sf. Graal. Unii îl identifică astăzi cu versantul Schiehallion / Sìth Chailleann (fairy hill of the Caledonians, 1083 m) din  comitatul Perthshire, poate cel mai cunoscut munte din Scoţia (denumirea de “Scoția” vine de la “scoti” – unul din termenii latini pentru galii sau celţii din insule, inclusiv Irlanda de azi). Se spune că iniţierea în sine nu are nici o valoare, ci valoarea o dă fiecare iniţiat prin ceea ce alege să facă cu iniţierea sa... Este important ce faci cu Lumina după ce o primeşti, atât pentru tine personal cât şi pentru cei din jur. 

Tubal Cain

Descendent al lui Cain, care a fost primul om născut din bărbat şi femeie, primul agricultor şi primul ucigaş, Tubal-Cain este, la rândul său, o figură biblică. Dar de ce oare un artizan al metalului joacă un rol atât de important în ritualul nostru masonic? De ce nu a fost ales un constructor, sau cineva care să aibă o legătură cu arta de a construi, un pietrar, un zidar etc. ? Să fi fost precursorul Maestrului Hiram sau cel care îl anunţa? Într-adevăr, Vechiul Testament (Geneza 4:22 și I Regi 7:13,14) folosește exact aceleași cuvinte pentru a descrie meșteșugul lor: “lucrător în aramă”. Presupunem deci că Tubal-Cain a fost fondatorul Artei în care Hiram a excelat...

250 de ani de titulatură GODF

“Marele Orient al Franței - Grand Orient de France” este, fără doar şi poate, cea mai veche și mai importantă Obedienţă masonică din Europa continentală. A apărut în 1737 ca “Première Grande Loge de France” dar a căpătat forma și numele actual la 24 Mai 1773, după o transformare profundă. Anul acesta aniversează împlinirea a 250 de ani de la alegerea numelui său… o aniversare concentrată pe ideea de laicitate. În concepţia lor, pe care noi o respectăm, secularismul reprezintă “cheia de boltă a vieţii în societate”. Să le urăm deci un călduros “LA MULŢI ANI !” Încă de la creare, G∴O∴dF∴ s-a pretins “organismul unificator” al Francmasoneriei franceze şi până la al Doilea Război Mondial, a reunit aproape două treimi dintre masoni din Franţa… Astăzi, menține relații fraterne cu multe Obedienţe mixte și feminine, cărora le recunoaște legitimitatea masonică. Cert este că evoluția G∴O∴dF∴ a fost influenţată semnificativ de istoria Franţei și a dezvoltat un puternic angajament politic… În 1877, Marele Orient a hotărât prin Convent să înlăture trimiterea deistă din Art. 1 din Constituție și să afirme “libertatea absolută de conştiinţă”. Referirea la “Marele Arhitect al Universului”, ca Principiu Creator, dispare din toate documentele sale oficiale, iar de atunci este considerată drept o Obedienţă “(neo)liberală” și “adogmatică”. Se deosebește astfel de cele tradiţionale şi spiritualiste, care impun credința în Dumnezeu, precum şi abţinerea de la subiectele politice sau religioase în Loja deschisă. Considera că membrii săi nu vin la lucrări doar pentru a căuta hrană spirituală, ci în primul rând pentru a reflecta asupra luptei împotriva clericalismului și imperialismului… Iată un accent militant, care i-a rămas pregnant şi astăzi, printr-o acţiune de grup, nu numai individuală, asupra problemelor societăţii actuale. Pe de altă parte, “Grande Loge de France ” este o Obedienţă masonică MONORIT constituită abia în 1894 de către “Suprême Conseil de France”. Trebuie să înţelegem că peisajul masonic francez este UNIC în lume iar relaţia dintre “Grande Loge de France” şi “Grand Orient de France”(multirit) este absolut particulară. O relaţie încă definită ambiguu, dar care se bazează clar pe aceeaşi filiaţie şi pe o evoluţie sinuoasă, de-a lungul căreia au suferit împreună vicisitudinile istoriei. Aşa cum este şi cazul “Grande Loge Naţionale Française - G∴L∴N∴F∴” (U∴G∴L∴E∴) de astăzi, fondată prin 1913 de medicul Ribaucourt din două loji dizidente (!) ale G∴O∴dF∴, “le Centre des Amis” din Paris şi ulterior, “l’Anglaise” din Bordeaux. Loji care şi-au declarat oficial dorinţa unei practici teiste, pentru a exersa “Ritul Scoţian Rectificat” și pentru a dezvolta în hexagon “Ritul englez - Emulation”. Ca să înţelegem dorinţa arzătoare a unora de hegemonie, între masonii francezi şi cei de la “Grand Lodge of England”, aflaţi în corespondenţă la acea vreme, a avut ​​loc o dispută în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea cu privire la problematica vechimii, Marele Orient refuzând constant să recunoască “primatul istoric” al englezilor. Un refuz care se menţine până astăzi. Să nu mai discutăm despre faptul că “le Grand Collège du R∴E∴A∴A∴, Suprême Conseil du 33e degré en France, Grand Orient de France” se consideră moștenitorul de drept al tradiţiilor “Rite écossais d’Heredom”, devenit ulterior “Ritul Scoțian Antic şi Acceptat”. Mai mult, chiar “propriétaire / possesseur”, ceva de neacceptat... Binenţeles că noi nu putem fi de acord sub nici o formă cu astfel de  declaraţii şi nici nu agreem hegemonia, expansionismul sau autoritarismul, de nici o parte a Canalului Mânecii. Oricum, în România de început de sec. XX, contextul a fost altul decat în Franţa şi nu trebuie confundat. Astăzi, Ordinul masonic compus din M∴L∴N∴aR∴ - S∴C∴R∴ are o exteriorizare diferită iar locul nostru raportat la istorie este distinct, fără melanjuri nepotrivite. 

Francmasoneria a murit, Dumnezeu s-o ierte!

 

În 1933, Hermann Göring, ministru al Drittes Reich şi fondatorul temutului “Gestapo”, declara că „nu există loc pentru Francmasonerie - keinen Platz für die Freimaurerei” în Germania nazistă. Lojile masonice, care susțineau Toleranța și Egalitatea, având legături internaționale cu social-democrații sau cu liberalii, au fost presate să se dizolve “voluntar”. Noul Cancelar al Germaniei, Adolf Hitler, afirma că “francmasonii de Grade Înalte au participat de bunăvoie la conspirația evreiască” și că Francmasoneria a jucat un rol major la înfrângerea Imperiului German din Primul Război Mondial. În opera autobiografică și ideologică, „Lupta mea - Mein Kampf” (1926), Hitler scria că “Francmasoneria este un instrument al evreilor și al cauzei lor murdare”… La 28 Octombrie 1934, ministrul de interne, Wilhelm Frick, interzicea total Francmasoneria și dispunea confiscarea tuturor proprietăților lojilor, inclusiv biblioteci şi arhive. Toți masonii care au ocupat o funcție înainte de venirea lui Hitler la putere erau practic excluși din serviciul public sau forţaţi să se pensioneze. Lucrurile au degenerat grav prin ură şi teroare, iar Germania nazistă, în plină dezvoltare industrială, aspira să cucerească lumea… Ceea ce a influenţat determinant ascensiunea nefastă a Mișcarii Legionare la noi, într-un context socio-economic și geopolitic aparte. Iată premizele reale ale intrării în adormire a Francmasoneriei române de R∴S∴A∴A∴ din 1937, “spre a nu se crede că era împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine”. Asta pe fondul unei Europe care deja fierbea şi a dorinţei regelui Carol al II-lea Hohenzollern-Sigmaringen de a instaura aici un regim monarhic autoritar. Iar orice decizie de la Bucureşti cântărea mult în raporturile dintre influenţa germană şi cea anglo-franceză pe continent.  “Francmasoneria a murit, Dumnezeu s-o ierte”! Asta spunea “creştineşte” pe 25 Februarie 1937 scumpul nostru frate Ilie Cristea 33∴ sau Preafericitul Părinte Patriarh MIRON. Mai mult politician decât Înalt Ierarh, un om al vremii sale care “s-a închinat deopotrivă atât puterii divine cât şi celei lumeşti”. Şi uite aşa, B.O.R. a contribuit, direct sau indirect, “la liniştea şi siguranţa Statului” şi la instaurarea dictaturii carliste, promovând o variantă proprie de naţionalism exacerbat. Faptul că, după 1920, Ortodoxia se asociase în politică cu antisemitismul reprezintă realitatea istorică şi nu invenţia “hidrei iudeo-masoneriei”. Iar celebrul teolog Ion Dobre, mai cunoscut ca “Nichifor Crainic”, a publicat numeroase articole cu o puternică tentă fascistă… Nekam! Filosof, ziarist şi om politic etc, Crainic s-a plasat la extrema dreaptă şi s-a distins în lupta antimasonică printr-o intensă campanie de presă bazată pe propagandă ideologică. Considera Masoneria o asociaţie ocultă ce voia “distrugerea bisericii creştine, impunerea unei noi religii şi promovarea moralei laice în învăţămînt”. Ironia sorţii a făcut ca astfel de intelectuali români, “mărturisitori ai Dreptei Credinţe”, să se întâlnească ulterior în temniţele comuniste cu reprezentanţi de marcă ai Francmasoneriei. Acolo au suferit împreună şi s-au jerfit, ca nişte martiri, pentru idelurile lor, oprimate de un nou regim totalitar... Biserica şi Francmasoneria trebuie să rămână astăzi două Instituţii CREDIBILE, doi STÂLPI ai Spiritualităţii pe aceste meleaguri. Iar după cum a declarat fostul Suveran Mare Comandor, Jean Pangal 33∴, “toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt fii buni ai Bisericii”.

Aşa să fie!

Consacrare Templu la Sighetu Marmaţiei

Domnul a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc Casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.”(1 Regi 9:3) Oriunde ar fi amplasat, templul simbolizează legătura între Cer şi Pământ, o reflectare a lumii divine. Aşa cum în istoria vechilor evrei dedicarea Templului din Ierusalim a fost cel mai important episod după mitul fondator al Exodului, consacrarea acestui T∴ mas∴ este un eveniment major în viaţa voastră de iniţiaţi. Un pas important pentru Ordinul Scoţian, aici, în Maramureşul istoric, care astăzi ne oferă posibilitatea de a rememora ceea ce ne-a adus împreună... Dacă realizarea materială este opera FF∴ sigheteni, realizarea spirituală a Edificiului este misiunea noastră, a tuturor celor prezenţi între Coloane. Sighetu Marmaţiei, oraș al multiculturalității și al cooperării dintre etnii, poartă un nume realmente original, cu o triplă etimologie mitică (dacică, slavonă şi maghiară). Un decor absolut tragic al luptei pentru Libertate, dar și o urbe cu trecut bogat în ceea ce priveşte Francmas∴, legat de celebra R∴L∴S∴ “TISZA”, fondată la 06 Ianuarie 1877 sub obedienţă straină. Atelierul, unde lucrau cot la cot unguri, austrieci, evrei şi români, ţinea ritual pe str. Iuliu Maniu la nr. 67 într-o clădire istorică, la care se ghicește ușor strălucirea de altădată. Oricum, practica Francmasoneriei este caracterizată simultan atât de universalitate, cât şi de unicitate. Universalitate, pentru că avem aceeaşi Tradiţie şi unicitate, pentru că fiecare Lojă este diferită. Unică prin parcursul iniţiatic al membrilor săi, unică prin rădăcinile sale culturale, istorice și geografice. Voi, cei ce aţi contribuit la ridicarea Col∴ v-aţi adus de fapt contribuţia la influenţa Ordinului în teritoriu şi aţi ajutat la răspândirea faimei M∴L∴N∴aR∴. Chiar dacă Sighetu este tocmai pe graniţa de Miazănoapte a ţării, la sute de km de Capitală, dragostea frăţească este aceeaşi ca pretutindeni. Acest spaţiu, devenit sacru prin lucr∴ noastră, nu este doar reprezentarea tangibilă a unei frumoase Construcţii interioare, ci are funcţia de agregator al energiilor pozitive în care se condensează doctrina R∴S∴A∴A∴. De-a lungul civilizației umane, steaua Nordului ne-a ghidat mereu prin întunericul nopţii... fixă,  imuabilă, ca o emblemă celestă a datoriei şi a credinţei. Fie ca lumina Cunoașterii să răsară mereu pe bolta T∴ vostru şi această L∴, cu nume de astru, să strălucească veşnic în constelaţia M∴L∴N∴aR∴. FF∴ mei, numai devotamentul, sinceritatea și entuziasmul pot asigura trăinicia acestor ziduri de “piatră vie”. Iar uşa voastră trebuie să se deschidă larg pentru orice om liber şi de bune moravuri, care aspiră să se (re)găsească pe Sine...

Florian N∴

Loji albastre sunt slăbite

Acum un secol, Francmasoneria era un angajament față de societate, astăzi este mai mult un câmp de reflecție. În secolul trecut, oamenii se alăturau în jurul vârstei de 20 de ani, astăzi abia după 40... Atunci când lucrurile încep să se așeze, când au o familie, un loc de muncă stabil. Mă uit în jur, sunt ceva Fraţi mai puțin discreți, chiar gălagioşi, care vor să se facă rapid cunoscuţi pentru a elimina peste noapte unele prejudecăți. Pentru mine, ca şi pentru mulţi alţii, ideea principală a Francmasoneriei este libertatea individuală, deci respect alegerea lor. Cu siguranţă fiecare dintre noi poartă o parte de lumină, dar și o parte de umbră, de care nu cred că ne-am putea elibera complet... Dacă mă gândesc la viitorul Ordinului, sunt îngrijorat, deoarece prea multe Loji sunt slăbite și au dificultăți mari în atragerea sau păstrarea membrilor mai tineri. Perpetuarea unei tradiții este cea mai frumoasă moștenire, dar pentru a rămâne fidelă Tradiției sale, Francmasoneria este obligată să se reinventeze constant.

 

MSG SCR

Mănușile, simbol profesional şi gnostic

În Statutele breslei apărute la sfârşitul sec. al XVI-lea (art. 10) şi destinate să reglementeze exercitarea profesiei de Pietrar, starostele William Schaw (Great Master of Works to James VI of Scotland) menționează existența mănușilor, fără a le preciza culoarea: “Every fellow of Craft, at his entry, shall pay to his lodge ten pounds to go for the banquet, and ten shillings for gloves; before admission he shall be examined by the warden [and] deacon and the district masters in the lodge as to his knowledge and skill, and he also shall perform an assigned task to demonstrate his mastery of the art.” (The second Schaw Statute, Dec 28th, 1599) Motivaţia practică era existenţa unei boli profesionale, un fel  de eczemă datorată acțiunii caustice a varului folosit ca mortar. Pentru noi, mănușile sunt un simbol profesional dar şi gnostic, un accesoriu al oricărui Ordin inițiatic și al diferențierii de clasă. Francmasoneria este o societate tradițională iar mănușile albe netezesc identitatea comună şi fac parte dintr-o uniformă specifică. Dar în realitate nu am văzut vreun un zidar care să poarte mănuși, cu atât mai puţin un artist sculptor sau gravor… 

 

Maestrul “arhitect” al lucrărilor Coroanei, William Schaw (1550–1602), responsabil pentru palatele regale şi o figură cheie în dezvoltarea Francmasoneriei speculative, este înmormântat la Abaţia Dunfermline.