Pentru a lamuri sau a adanci si mai mult misterele Francmasoneriei de Rit Scotian, va prezint in continuare un articol bine documentat si preluat pe surse din blogosfera de profil:
"Controversele ce apar mereu, atunci când vine vorba despre francmasonerie ori, despre un rit sunt adesea nefondate. Considerând că singura armă împotriva ignoranţei altora este informarea şi informaţia, Jurnalul Ritului Scoţian, aflat sub auspiciile Agenţiei de Presă Masonică din România şi membru al G.·.P.·.M.·.R.·., a decis să publice o serie de materiale, copii ale unor documente istorice, legate de fondarea şi existenţa Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat.
Totul avea să înceapă la data de 20 iunie 5881, atunci când lua naştere primul Suprem Consiliu al Ordinului Masonic Român, sub ciocanul Suveranului Mare Comandor Constantin Moroiu 33º.
Aveau să treacă mai bine de 40 de ani până când Supremul Consiliu uema a fi recunoscut la nivel mondial. La 18 decembrie 5921, Ion Pangal 33º avea să primească Patenta de Recunoaştere de la Supremul Consiliu pentru Franţa, aflat sub conducerea Prea Puternicului Frate Rene Raymond 33º. La numai patru ani, de la recunoaşterea franceză, avea să vină şi cea din Statele Unite ale Americii. Astfel, în anul 5925, Supremul Consiliu primeşte recunoaşterea Supremului Consiliu pentru Jurisdicţia de Sud a Statelor Unite ale Americii, aflat atunci sub conducerea Prea Puternicului Frate John Henry Cowels 33º.
Între timp, vicisitudinile vremii au făcut ca tihna masonilor români, şi nu numai, să fie spulberată, aruncându-i într-un crud şi nemilos război, urmat de spiritul devastator al epocilor extremiste.
Până în anul 5944, Suveranul Mare Comandor al României a fost Prea Puternicul Frate Ioan Pangal 33º. Acesta a fost urmat, pentru o perioadă de şapte ani (5944 - 5951), de Prea Puternicul Frate Michel Noradunghian 33º.
Visul unei Românii paşnice, în care Fraţii putea lucra la Marea Operă Universală, a fost spulberat. Supremul Consiliu a luat calea exilului, înspre Valea Franţa, acolo unde iubiţii noştri Fraţi le-au oferit adăpost împotriva atrocităţilor comise în istorica Vale a României. Ioan Pangal 33º a fost primul Suveran Mare Comandor al României din exil, până în anul 5964. Acesta este urmat, în perioada 5964 – 5970, de către Suveranul Mare Comandor Constantin Belu 33º.
Cu toate că exista deja o patentă de recunoaştere acordată de Fraţii francezi, în data de 7 iunie a anului de adevărată lumină 5969, Supremul Consiliu pentru Franţa, condus la acea vreme de Prea Puternicul Frate Henri Bittard 33º, reafirma Patenta Supremului Consiliu pentru România din exil, la Orientul Paris.
În istoria Supremului Consiliu românesc a exista şi o perioadă de interimat (5970 - 5972) ocupată de Fratele Michel Gavrilescu 33º. Din anul 5972, S.·.C.·.R.·. este condos de Prea Puternicul Frate Alfred Cerchez 33º.
Un alt eveniment care avea să marcheze profound istoria Supremului Consiliu în exil era recunoaşterea oficială a acestuia de către Supremul Consiliu pentru Jurisdicţia de Sud a Statelor Unite ale Americii, sub conducerea Prea Puternicului Frate Henry Clausen 33º.
În anul 5988 Marcel Schapira preia frâiele destinului Supremului Consiliu din exil, readucândul pe pământul sfânt al jurisdicţiei sale, Valea România, în anul de adevărată lumină 5993. Cu numai câteva luni după prăbuşirea mamutului cu picioare de lut, regimul comunist, Supremul Consiliu pentru România este recunoscut, legal, de către Supremul Consiliu pentru Franţa, la data de 22 iunie 5990.
În anul 5993, Supremul Consiliu pentru România îl alegea în propria-i jurisdicţie, după aproape o jumătate de secol de exil, pe cel care avea să îi conducă destinele preţ de patru ani, Prea Puternicul Frate Dan Amadeo Lăzărescu 33º..."
Totul avea să înceapă la data de 20 iunie 5881, atunci când lua naştere primul Suprem Consiliu al Ordinului Masonic Român, sub ciocanul Suveranului Mare Comandor Constantin Moroiu 33º.
Aveau să treacă mai bine de 40 de ani până când Supremul Consiliu uema a fi recunoscut la nivel mondial. La 18 decembrie 5921, Ion Pangal 33º avea să primească Patenta de Recunoaştere de la Supremul Consiliu pentru Franţa, aflat sub conducerea Prea Puternicului Frate Rene Raymond 33º. La numai patru ani, de la recunoaşterea franceză, avea să vină şi cea din Statele Unite ale Americii. Astfel, în anul 5925, Supremul Consiliu primeşte recunoaşterea Supremului Consiliu pentru Jurisdicţia de Sud a Statelor Unite ale Americii, aflat atunci sub conducerea Prea Puternicului Frate John Henry Cowels 33º.
Între timp, vicisitudinile vremii au făcut ca tihna masonilor români, şi nu numai, să fie spulberată, aruncându-i într-un crud şi nemilos război, urmat de spiritul devastator al epocilor extremiste.
Până în anul 5944, Suveranul Mare Comandor al României a fost Prea Puternicul Frate Ioan Pangal 33º. Acesta a fost urmat, pentru o perioadă de şapte ani (5944 - 5951), de Prea Puternicul Frate Michel Noradunghian 33º.
Visul unei Românii paşnice, în care Fraţii putea lucra la Marea Operă Universală, a fost spulberat. Supremul Consiliu a luat calea exilului, înspre Valea Franţa, acolo unde iubiţii noştri Fraţi le-au oferit adăpost împotriva atrocităţilor comise în istorica Vale a României. Ioan Pangal 33º a fost primul Suveran Mare Comandor al României din exil, până în anul 5964. Acesta este urmat, în perioada 5964 – 5970, de către Suveranul Mare Comandor Constantin Belu 33º.
Cu toate că exista deja o patentă de recunoaştere acordată de Fraţii francezi, în data de 7 iunie a anului de adevărată lumină 5969, Supremul Consiliu pentru Franţa, condus la acea vreme de Prea Puternicul Frate Henri Bittard 33º, reafirma Patenta Supremului Consiliu pentru România din exil, la Orientul Paris.
În istoria Supremului Consiliu românesc a exista şi o perioadă de interimat (5970 - 5972) ocupată de Fratele Michel Gavrilescu 33º. Din anul 5972, S.·.C.·.R.·. este condos de Prea Puternicul Frate Alfred Cerchez 33º.
Un alt eveniment care avea să marcheze profound istoria Supremului Consiliu în exil era recunoaşterea oficială a acestuia de către Supremul Consiliu pentru Jurisdicţia de Sud a Statelor Unite ale Americii, sub conducerea Prea Puternicului Frate Henry Clausen 33º.
În anul 5988 Marcel Schapira preia frâiele destinului Supremului Consiliu din exil, readucândul pe pământul sfânt al jurisdicţiei sale, Valea România, în anul de adevărată lumină 5993. Cu numai câteva luni după prăbuşirea mamutului cu picioare de lut, regimul comunist, Supremul Consiliu pentru România este recunoscut, legal, de către Supremul Consiliu pentru Franţa, la data de 22 iunie 5990.
În anul 5993, Supremul Consiliu pentru România îl alegea în propria-i jurisdicţie, după aproape o jumătate de secol de exil, pe cel care avea să îi conducă destinele preţ de patru ani, Prea Puternicul Frate Dan Amadeo Lăzărescu 33º..."
Ceea ce s-a intamplat dupa aceste evenimente cu adevarat memorabile doar istoria le va consemna ca atare sau le va da uitarii, totul depinde numai de noi!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu